ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1491/2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1491/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra

recursului de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința

penală nr. 206P din 26 aprilie 2010, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul

nr. 9443/62/2009 s-a dispus condamnarea inculpatei S.G. la pedeapsa de 2 ani

închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovituri cauzatoare de moarte,

prevăzută de art. 183 C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), b) C.

pen. și art. 74 alin. (2) C. pen.

În

baza art. 71 C. pen., i-a fost interzis inculpatei exercițiul drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza II și lit. b) C. pen.

În

baza art. 86/1 C. pen. a dispus suspendarea sub supraveghere a executării

pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatei S.G. pentru un termen de

încercare de 4 ani, stabilit conform art. 86/2 C. pen.

În

baza art. 71 alin. (5) C. pen. a suspendat și executarea pedepsei accesorii.

In

baza art. 86/3 C. pen. pe durata termenului de încercare inculpata a fost

obligată să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

-

să

se prezinte la Serviciul de Probațiune

Brașov, conform programului stabilit;

-

să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și

orice deplasare ce depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

-

să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

-

să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență.

Datele de mai sus se vor comunica Serviciului de Probațiune.

A

atras atenția inculpatei cu privire la încălcarea măsurilor de supraveghere

dispuse față de aceasta, caz în care se va revoca suspendarea sub supraveghere

a executării pedepse și va dispune executarea în întregime a pedepsei aplicate

în regim de detenție.

A

atras atenția inculpatei cu privire la comiterea cu intenție a unei alte

infracțiuni în perioada termenului de încercare și anume revocarea suspendării

sun supraveghere a pedepsei și executarea acesteia în regim de detenție alături

de pedeapsa aplicată pentru infracțiunea comisă ulterior.

În

baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen. și art. 998 și art. 999 C. civ., a fost obligată

inculpata S.G. să plătească în favoarea minorilor S.A.M. și S.A.C.,

reprezentați prin curator I.G., suma globală de câte 2400 lei pentru fiecare

minor și de la data pronunțării și până la majoratul minorilor sau până la alte

modificări, S.A.M. (11 iulie 2025) și S.A.C. (18 septembrie 2018), câte 150 lei

lunar.

În

baza art. 118 lit. b) C. pen. dispune confiscarea în favoarea statului a

corpului delict, cuțit de bucătărie cu lungimea lamei de 7,5 cm, vârf ascuțit

cu un singur tăiș, aflat la camera de corpuri delicte a acestei instanțe.

Au

rămas atașate cauzei și au caracter de mijloace de probă, următoarele:

-

plic cu kit ADN, martor M.E.;

-

plic cu impresiuni papilare victimă;

- plic cu kit ADN victimă;

-

plic cu kit ADN inculpată;

-

plic cu un cuțit de bucătărie ridicat de la locuința victimei și a inculpatei.

În

baza art. 189 C. proc. pen. onorariul parțial al avocatului din oficiu în

cuantum de 100 lei a fost suportat din fondurile

MJLC și au fost incluse în cheltuielile judiciare.

Pentru

a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut în fapt următoarele:

Inculpatul

și partea vătămată au fost căsătoriți de 11 ani, din căsătoria acestora

rezultând doi copii minori.

Relațiile

de familie erau afectate de consumul excesiv de alcool al victimei, acesta

fiind și motivul discuțiilor contradictorii dintre aceștia.

În

data de 23 decembrie 2008, cei doi soți au fost la cumpărături, iar după-amiază

au stabilit că vor prepara mâncarea la o mătușă, după care vor împodobi bradul.

Victima

însă, nu a mai mers la domiciliul rudelor ci a mers în sat, unde a consumat

băuturi alcoolice până seara târziu, ajungând în stare de ebrietate. Când s-a

reîntors acasă, cei doi soți s-au certat, context în care, inculpata având un

cuțit în mână l-a aruncat către soțul său, fără să realizeze că l-ar putea

lovi.

Cuțitul

aruncat de inculpata S.G. a lovit victima în zona subclaviculară, a penetrat

zona respectivă provocând o hemoragie puternică.

Inculpata

s-a speriat, a chemat-o pe vecina lor, asistentă la dispensarul din comună

pentru a-i da primul ajutor. Martora M.E. a venit la domiciliul inculpatei, a

constatat gravitatea rănii anunțând salvarea, dar când a sosit, medicii au

constatat decesul.

În

raport de starea de fapt reținută în baza probelor administrate, instanța de

fond a apreciat că fapta inculpatei S.G. realizează elementele constitutive ale

infracțiunii de lovituri cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183C. pen.

Împotriva

sentinței pronunțată de instanța de fond a declarat apel Parchetul de pe lângă

Tribunalul Brașov, solicitând majorarea pedepsei și a termenului de încercare

al suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

Prin

decizia penală nr. 60/Ap din 8 septembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel

Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. 9443/62/2009

s-a dispus respingerea apelului declarat de parchet ca fiind nefondat.

În

esență, instanța de control judiciar a reținut că pedeapsa aplicată exprimă

valorificarea tuturor criteriilor de individualizare prevăzute de art. 72 C.

pen.

Împotriva

ambelor hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov,

invocând incidența cazului de casare prevăzut de art. 385/9 pct. 14 pct. 17/1

și 17 C. proc. pen.

În

motivele scrise de recurs s-a reținut că, în cauză, instanțele au atribuit

faptei o greșită încadrare juridică, apreciind că fapta comisă de inculpata S.G.

realizează elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat prevăzută

de art. 174 raportat la art. 175 lit. c) C. pen.

S-a

apreciat că inculpata a prevăzut că prin acțiunea sa ar putea ucide victima,

săvârșind fapta pe fondul unei stări de nervozitate accentuată, rezultat care,

chiar dacă nu l-a urmărit, l-a acceptat.

Al

doilea motiv de critică se referă la greșita aplicare a dispozițiilor art. 76 lit.

b) ca efect al reținerii circumstanțelor atenuante, în mod corect fiind

incidente dispozițiile art. 76 alin. (2) C. pen.

În

fine, a treia critică vizează individualizarea judiciară a pedepsei, solicitând

majorarea cuantumului acesteia.

În

susținerile orale, procurorul a precizat că își întemeiază critica numai pe

cazul de casare prevăzut de art. 385/9 pct. 14 C. proc. pen.

Înalta

Curte examinând recursul prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu

conform dispozițiilor art. 385/9 alin. (3) C. proc. pen. constată că acesta

este fondat, în parte, pentru următoarele considerente:

Starea

de fapt reținută de instanța de fond, constând în aceea că în data de 23

decembrie 2009, în jurul orelor 19,00-19,14, în timp ce se afla la domiciliul

său, pe fondul unor discuții contradictorii cu victima S.G.C. (soțul său),

aflat subinfluența băuturilor alcoolice, a aruncat înspre acesta un cuțit de

bucătărie, care a penetrat zona subclaviculară dreapta, perforând una din

arterele principale, leziune care a generat o hemoragie care a condus la deces

- este corectă.

De

asemenea, încadrarea juridică a faptei în infracțiunea de loviri cauzatoare de

moarte prevăzută de art. 183 C. pen. este legală.

Intenția

de a ucide – sau dimpotrivă lipsa acesteia – se deduce din materialitatea

actului (

dolus ex re

) dar și din ansamblul împrejurărilor în care a fost

săvârșită fapta cum sunt: natura obiectului vulnerant folosit, intensitatea și

efectele loviturilor, zona corpului vizată, urmările produse.

Există

intenția de a ucide în cazul lovirii cu intensitate a victimei în zona capului

care a condus la producerea unor fracturi craniene, lovirea repetată a victimei

cu pumnii și picioarele în zone vitale, producându-se leziuni care conduc la

deces.

Spre

deosebire de infracțiunea de omor care se săvârșește în forma de vinovăție a intenției

directe sau indirecte, infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte se

săvârșește în forma de vinovăție a praeterintenției, lovirea sau fapta de

vătămare corporală se săvârșește cu intenție, iar urmarea mai gravă produsă

–moartea victimei – revine făptuitorului pe baza culpei. Această formă mixtă de

vinovăție se stabilește, ca și în cazul omorului, în raport de aceleași

elemente.

În

cauza dedusă judecății, Înalta Curte apreciază că fapta a fost comisă cu

praeterintenție, ceea ce atrage încadrarea juridică a faptei în infracțiunea de

loviri cauzatoare de moarte prevăzută de art.183 C. pen.

Astfel,

rezultă din probele administrate că părțile aveau calitatea de soți, victima

consumând deseori băuturi alcoolice, fapt care conducea la o stare tensionată,

la discuții contradictorii.

În

seara în care a fost comisă infracțiunea, respectiv 23 decembrie 2008, cei doi

soți s-au certat și pe acest fond, inculpata a luat cuțitul din bucătărie și

l-a aruncat spre soțul său.

A

fost o singură lovitură și nu există probe din care să rezulte că inculpata a

vizat o zonă vitală, intenția acesteia fiind aceea de a lovi victima nu de a o

ucide.

Această

formă de vinovăție se impune a fi reținută și prin prisma faptului că cei doi

aveau calitatea de soți, că relațiile dintre ei erau bune, viața lor fiind

afectată, în timp, de consumul excesiv de alcool al victimei. Lipsa intenției

de a ucide se desprinde și din atitudinea inculpatei, ulterioară conflictului,

care a sunat la martora M.E., de profesie asistent medical, și mai apoi au

chemat ambulanța.

În

fine, actele medicale conturează aceeași formă de vinovăție, stabilindu-se că

moartea victimei s-a datorat hemoragiei interne consecutivă unei plăgi

înjunghiate la nivelul cutiei toracice, intensitatea loviturii fiind medie.

Coroborând

astfel raportul de constatare medico-legală cu celelalte probe administrate,

Înalta Curte reține că inculpata a acționat cu intenția de a lovi, de a vătăma iar

urmarea mai gravă, respectiv decesul victimei, s-a produs din culpă.

Hotărârile

pronunțate în cauză sunt însă criticabile sub alte două aspecte: primul –

vizează greșita aplicare a dispozițiilor art. 76 lit. b) C. pen., respectiv,

greșita individualizare a cuantumului pedepsei.

Sub

primul aspect, atunci când instanța reține circumstanțele judiciare atenuante,

devin incidentele dispozițiile art. 76 alin. (2) C. pen., aplicabile pe lângă

alte infracțiuni grave și în cazul infracțiunilor care au avut ca urmare

moartea victimei, fiind inclusă în această categorie și infracțiunea de loviri

cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen.

Cum

în cauză, instanțele au reținut circumstanțe atenuante, puteau să reducă

pedeapsa pentru infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte până la o treime

din minimul special și nu până la 1 an închisoare, astfel cum prevăd

dispozițiile art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen.

În

fine, Înalta Curte apreciază că fapta inculpatei prezintă un grad ridicat de

pericol social, cea ce impune majorarea pedepsei cu păstrarea modalității de

executare stabilită de instanța de fond, respectiv, suspendarea executării

pedepsei sub supraveghere.

Având

în vedere considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 385

alin. (2) lit. d) C. proc. pen., va admite recursul declarat de Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel Brașov împotriva deciziei penale nr. 60/Ap. din 08

septembrie 2010 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori.

Va

casa decizia recurată și în parte sentința penală nr. 206 din 26 aprilie 2010 a

Tribunalului Brașov numai cu privire la individualizarea judiciară a pedepsei.

Rejudecând

în aceste limite, va micșora pedeapsa aplicată inculpatei S.G. pentru

infracțiunea prevăzută de art. 183 C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit.

a), b), c) C. pen. și alin. (2) C. pen. raportat la art. 76 alin. (2) C. pen.,

de la 7 ani închisoare la 3 ani și 6 luni închisoare.

În

baza art. 86/2 C. pen., va stabili un termen de încercare de 6 ani.

Vor

fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale recurate.

Văzând

și dispozițiile art. 192 C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov împotriva

deciziei penale nr. 60/Ap. din 08 septembrie 2010 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, privind pe intimata inculpată S.G.

Casează

decizia recurată și în parte sentința penală nr. 206 din 26 aprilie 2010 a

Tribunalului Brașov numai cu privire la individualizarea judiciară a pedepsei

aplicate.

Majorează

pedeapsa aplicată inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 183 C.

pen. cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a), b) și c) și alin. (2) C. pen.; art.

76 alin. (2) C. pen. de la 2 ani închisoare la 3 ani și 6 luni închisoare.

În

baza art. 86

2

C. pen. stabilește termen de încercare de 6 ani.

Menține

restul dispozițiilor sentinței recurate.

Onorariul

parțial apărătorului desemnat din oficiu intimatei inculpate până la

prezentarea apărătorului ales în sumă de 100 lei, se va suporta din fondul

Ministerului Justiției.

Cheltuielile

judiciare ocazionate cu soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel Brașov rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 13 aprilie 2011.