ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 888/2010

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 1106 din 17 martie

2009, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal a respins acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național Pentru

Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul O.V.C., ca

neîntemeiată.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut că din conținutul angajamentului din 7 iunie

1963 existent la fila 27 din dosarul Tribunalul București, reiese că pârâtul,

elev în clasa a X-a la Școala Medie de Cultură Generală nr. 1 Făgăraș a

acceptat colaborarea în secret cu organele securității statului în direcția

descoperirii și demascării activității desfășurate împotriva regimului comunist

de diferite persoane.

A mai reținut prima

instanță că, urmare a acestui angajament, pârâtul a întocmit un „tabel de

cunoștințe și prieteni” care este apreciat de reclamant ca reprezentând

document care descrie relația cu fosta securitate a statului.

Raportând această

situație de fapt la dispozițiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008,

modificată și completată prin Legea nr. 293/2008, precum și la probele

administrate în cauză, instanța de fond a constatat că informațiile din

„tabelul de cunoștințe și prieteni” nu sunt de natură să îndeplinească

celelalte cerințe ale legii referitoare la scopul comunicării acestor date,

respectiv denunțarea activităților sau atitudinilor potrivnice regimului

totalitar comunist, sau îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

De asemenea, a mai

apreciat prima instanță că furnizarea de către pârât de informații despre

atitudinile cosmopolite ale anumitor persoane și considerată de reclamant ca

dovadă a îngrădirii drepturilor și libertăților fundamentale ale omului nu se

circumscrie, în optica instanței, în ipoteza prevăzută de art. 2 lit. b) din

O.U.G. nr. 24/2008, în condițiile în care la data semnării angajamentului

pârâtul avea puțin peste 16 ani, vârstă la cere este greu de crezut că

înțelesese atitudinea regimului comunist față de sistemul de valori al

societății occidentale.

A concluzionat

instanța de fond, în sensul că aprecierile și caracterizările pozitive ale

organelor de securitate la adresa pârâtului, în contextul naturii informațiilor

furnizate și menționate anterior nu pot face dovada calității de colaborator al

securității, astfel cum aceasta este definită de dispozițiile O.U.G. nr.

24/2008.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs reclamantul Consiliul Național pentru Studierea

Arhivelor Securității, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând

generic dispozițiile art. 299 și ale art. 304

1

C. proc. civ.

Prin motivele de

recurs se susține, în esență, că instanța de fond a pronunțat o soluție

greșită, raportat la probele administrate în dosar, care au demonstrat cu

evidență că pârâtul s-a achitat de sarcinile primite în sensul că, „în circa 11

luni de zile a furnizat 121 note informative, agentul semnalând un număr de 30

de elemente printre care și unele cu tendințe cosmopolite”, indicând astfel

atitudini potrivnice regimului comunist și având reprezentarea consecințelor ce

le-ar putea genera informațiile sale, care ar fi presupus, cel puțin,

încălcarea dreptului la viață privată.

Recursul este

nefondat.

Înalta Curte de

Casație și Justiție analizând sentința atacată prin prisma criticilor formulate,

a înscrisurilor ce se află la dosarul cauzei cât și sub toate aspectele,

potrivit art. 304

1

C. proc. civ., apreciază că recursul este

nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse.

După cum se constată,

obiectul acțiunii promovate la instanța de contencios administrativ îl

constituie constatarea calității de colaborator al Securității a pârâtului

O.V.C.

Prin urmare,

formularea unei astfel de cereri cade sub incidența dispozițiilor O.U.G. nr.

24/2008, privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității.

Stabilirea calității

de colaborator al Securității nu se face de plano, ca urmare a constatării

faptului semnării unui angajament sau a furnizării unor informații, ci prin

verificarea concomitentă a întrunirii condiției legale relative la îngrădirea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, or cu referire la

documentele propuse cu titlu probatoriu în vederea constatării calității de

colaborator al Securității în persoana pârâtului.

Instanța de fond a

reținut corect situația de fapt în raport de materialul probator administrat în

cauză și a realizat o încadrare juridică adecvată în funcție de situația

faptică.

Potrivit art. 2 lit.

b) teza I din O.U.G. nr. 24/2008, după cum s-a reținut și de către prima

instanță prin colaborator al Securității se înțelege persoana care a furnizat

informații, indiferent sub ce formă, precum și note și rapoarte scrise,

relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau

activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au

vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Rezultă așadar că în

sensul dorit de legiuitor faptul colaborării cu Securitatea implică întrunirea

a trei condiții legale referitoare la:

- acțiunile persoanei

în cauză: furnizarea de informații sub orice formă;

- conținutul

informațiilor: referitoare la activități sau atitudini potrivnice regimului

totalitar comunist și

- scopul acestor

informații: să vizeze îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

Înalta Curte, în

acord cu cele reținute de prima instanță, consideră că informațiile furnizate

de intimat în cadrul notei scrise de acesta, respectiv, cele consemnate în nota

informativă din 7 iunie 1963 nu respectă condiția legală cu privire la scopul informațiilor,

mai precis, nu se referă la activități potrivnice regimului totalitar comunist.

Prin respectiva notă

se indicau, generic, scurte informații cu privire la situația școlară a unor

elevi din liceu, pe care pârâtul îi cunoștea, relatând faptul că aceștia erau

indisciplinați, unii dintre ei fiind chiar eliminați din școală. Or, după cum

corect a apreciat și prima instanță, o astfel de informare, prin conținutul său

nu dezvăluia o activitate potrivnică regimului comunist, după cum nu se poate

reține nici că ar fi vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale

ale unor persoane.

Înalta Curte

apreciază că nu sunt fondate și ca atare nu pot fi primite nici celelalte

critici formulate de recurentul-reclamant față de conținutul caracterizării efectuate

de ofițerul de securitate la data de 10 februarie 1965 pârâtului-intimat cu

privire la informațiile furnizate în legătură cu atitudinea cosmopolită a unor

colegi, întrucât după cum corect s-a reținut și de prima instanță

pârâtul-intimat, elev în ultimul an de liceu, în vârstă de 16 ani nu putea să

aibă reprezentarea faptului că atitudinea necorespunzătoare a elevilor

menționați în tabel putea însemna în opinia organelor securității un

comportament cosmopolit, contrar „valorilor” propagate de regimul comunist.

Așa fiind nu se poate

reține că declarațiile sau informările pârâtului ar fi fost date în scopul

îngrădirii unor drepturi și libertăți fundamentale, nefiind întrunită nici cu

privire la aceste note cerința expresă a textului de lege aplicabil în cauză,

în sensul arătat.

În fine, Înalta Curte

apreciază că nu lipsită de relevanță în cauză, raportat la solicitarea

reclamantului este și împrejurarea că tocmai organele de securitate de la acea

vreme au apreciat că se impune „excluderea din rețeaua informativă” a

pârâtului, apreciind că acesta a reușit, într-o oarecare măsură, să semnaleze o

serie de aspecte negative din rândul elevilor, constând în nerespectarea

disciplinei în școală, relevând astfel o valoare operativă slabă a

informațiilor furnizate.

Reținând așadar,

raportat la conținutul și substanța tuturor actelor examinate, că nu sunt

întrunite cumulativ cerințele textului de lege incident pentru a se putea

reține calitatea pârâtului de colaborator al Securității, criticile formulate

de recurentul-reclamant fiind neîntemeiate pentru argumentele învederate, în

temeiul art. 312 C. proc. civ., se va respinge ca nefondat prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității,

împotriva Sentinței civile nr. 1106 din 17 martie 2009 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 18 februarie 2010.