ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 690/2015

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 3184 din 22

octombrie 2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de

reclamantul C.N.S.A.S., de constatare a calității de colaborator al Securității

în privința pârâtului M.L.

exercitată în cauză

Împotriva Sentinței

civile nr. 3184 din 22 octombrie 2013, pronunțată de Curtea de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul a formulat

recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 Noul C. proc. civ.,

în baza căruia a solicitat casarea sentinței atacate și, în rejudecare,

admiterea acțiunii și constatarea calității de colaborator al Securității în privința

pârâtului.

În dezvoltarea

motivelor de recurs, în esență, reclamantul a susținut că este demonstrată

prima condiție prevăzută de lege, respectiv, furnizarea de informații despre

atitudini sau activități potrivnice regimului comunist. Nota informativă dată

de intimat la 4 martie 1985, despre numitul O.M., transmite informații cu

privire la două atitudini potrivnice regimului comunist, și anume, pe de o

parte, atitudinea respectivei persoane de a discuta despre existența de

manifeste tipărite potrivnice regimului comunist, și, pe de altă parte,

denunțarea atitudinii protestatare și activității vădit potrivnice regimului,

de care dădeau dovadă cei care aveau curajul răspândirii unor manifeste

anticomuniste.

Și cea de-a doua

condiție, ca informațiile să vizeze încălcarea unor drepturi fundamentale, este

îndeplinită, în opinia recurentului, apreciind că este exclus ca intimatul să

nu fi conștientizat faptul că, odată ce a furnizat informațiile, urma să se

desfășoare o acțiune de investigare din partea Securității.

Prin urmare, conchide

recurentul-reclamant, interpretarea dată de prima instanță dovedește încălcarea

și aplicarea greșită a prevederilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

formulate de intimatul M.L.

Prin întâmpinarea

depusă în cauză, intimatul-pârât M.L. a solicitat respingerea recursului și

menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică, reiterând, în esență,

apărările formulate pe parcursul soluționării litigiului în primă instanță.

II. Analiza motivelor

de casare invocate de recurentul-reclamant

Analizând actele și

lucrările dosarului, sentința recurată în raport de motivele de casare

invocate, Înalta Curte constată că sunt nefondate criticile formulate de

recurent, pentru următoarele considerente:

și de drept relevante

Prealabil examinării

motivelor de nelegalitate vizând fondul cauzei, dar cu incidență asupra

analizei temeiului legal care a stat la baza verificării de către reclamant a

calității de colaborator al Securității în privința pârâtului, Înalta Curte

reține că, potrivit dispozițiilor art. 3 lit. f) coroborate cu art. 5 alin. (1)

teza II din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări și completări prin Legea

nr. 293/2008, invocate de către reclamant prin acțiunea dedusă judecății,

C.N.S.A.S. verifică, din oficiu, sub aspectul constatării calității de lucrător

al Securității sau colaborator al acesteia, persoanele care au candidat, au

fost alese sau numite în demnitățile sau funcțiile prevăzute de art. 3 lit. b)

- h

1

).

Conform prevederilor

art. 3 lit. f) din O.U.G. nr. 24/2008, "Pentru a asigura dreptul de acces

la informații de interes public, orice cetățean român, cu domiciliul în țară

sau în străinătate, precum și presa scrisă și audiovizuală, partidele politice,

organizațiile neguvernamentale legal constituite, autoritățile și instituțiile

publice au dreptul de a fi informate, la cerere, în legătură cu existența sau

inexistența calității de lucrător al Securității sau de colaborator al

acesteia, în sensul prezentei ordonanțe de urgență, a candidaților la alegerile

prezidențiale, generale, locale și pentru Parlamentul European, precum și a

persoanelor care ocupă următoarele demnități sau funcții: (...) f) directori în

prefectură, conducătorii serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și

ale celorlalte organe ale administrației publice centrale, organizate la nivel

local;".

Potrivit Notei de

Constatare din 19 octombrie 2012, întocmită de reclamant prin Direcția de

Investigații, verificarea pârâtului a avut drept temei funcția de inspector șef

îndeplinită de către acesta în cadrul Unității de Administrare Teleorman a

Regiei Autonome Administrația Națională a Îmbunătățirilor Funciare.

Art. 23 alin. (1) și

(2) din H.G. nr. 1223/2011 pentru aprobarea Regulamentului de organizare și

funcționare a Agenției Naționale de Îmbunătățiri Funciare, în vigoare începând

cu data de 19 ianuarie 2012, prevede: "(1) Conducerea unităților de

administrare este asigurată de un director de unitate propus, ca urmare a

promovării concursului sau examenului organizat în condițiile legii, de

directorul de filială și numit de directorul general. (2) Atribuțiile

directorului de unitate se stabilesc prin fișa postului, care se aprobă de

directorul de filială și se constituie ca anexă la contractul individual de

muncă."

Conform dispozițiilor

art. 13 alin. (1) din H.G. nr. 1223/2011, "(1) Activitatea curentă a

Agenției este condusă de directorul general, care este ajutat de un director

general adjunct", iar art. 17 din Hotărârea de Guvern stabilește:

"Activitatea fiecărei filiale județene este condusă de un director numit

prin decizie a directorului general, ca urmare a promovării concursului

organizat potrivit prevederilor legale."

Coroborând

prevederile legale menționate, rezultă că, în cauză, nu subzistă temeiul legal

în baza căruia recurentul-reclamant a procedat la verificarea, din oficiu, a

calității de colaborator al Securității în privința intimatului-pârât, în

condițiile prevăzute de art. 5 alin. (1) teza II din O.U.G. nr. 24/2008, având

în vedere că funcția de inspector șef îndeplinită de pârât în cadrul Unității

de Administrare Teleorman nu este prevăzută de textul art. 3 lit. f) din actul

normativ menționat.

Independent de cele

mai sus arătate, Înalta Curte reține și faptul că în speță, contrar

susținerilor din cererea de recurs, situația de fapt conturată de probele

administrate a fost corect expusă în considerentele sentinței.

Astfel, este de

necontestat că la data de 24 aprilie 1984, intimatul-pârât a fost recrutat în

calitate de informator de către I.J.S. Teleorman, sub numele conspirativ

"M.O.", pentru a cunoaște și preveni săvârșirea oricăror infracțiuni

îndreptate împotriva securității statului, semnând un angajament olograf în

acest sens.

Instanța de control

judiciar constată însă, în raport de același probatoriu, că nu sunt incidente

dispozițiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

Legiuitorul

stabilește în mod explicit cele trei condiții care, dacă sunt îndeplinite,

atrag constatarea calității de colaborator al Securității, și anume: acțiunile

persoanei în cauză - furnizarea de informații sub orice formă; conținutul

informațiilor - referitoare la activități sau atitudini potrivnice regimului

totalitar comunist, și scopul acestor informații - să vizeze îngrădirea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În speță, în acord cu

judecătorul fondului, Înalta Curte constată că nu este îndeplinită decât prima

cerință, respectiv, aceea privind furnizarea de informații/note cu privire la

conduita unor colegi de serviciu.

Conținutul acestor

note informative nu este în legătură cu activități și atitudini potrivnice

regimului totalitar comunist și nici nu vizează îngrădirea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului, ceea ce este relevant pentru constatarea

calității de colaborator al Securității, care se poate reține numai în cazul în

care sunt îndeplinite cumulativ condițiile impuse de O.U.G. nr. 24/2008.

În nota informativă

din 4 martie 1985, în care intimatul-pârât relatează discuția purtată cu un

terț, faptul că acesta din urmă a afirmat că "în București și în alte

orașe mari din țară au fost răspândite unele înscrisuri cu conținut politic

denaturat și instigator la adresa politicii promovate de partidul și statul

nostru" sau a susținut că "materialele respective erau

tipărite", iar intimatul-pârât nu a insistat asupra acestui subiect pentru

a nu crea suspiciuni, nu conduce la concluzia că terțul a fost perceput drept

autor al faptei denunțate, în lipsa altor elemente de natură să contureze o

atitudine potrivnică regimului comunist.

Împrejurarea că

ofițerul de Securitate a notat că va proceda la verificarea terțului este

urmarea faptului că acesta nu a mai fost semnalat cu astfel de preocupări, iar

susținerea intimatului-pârât că va relua discuția purtată cu persoana

respectivă, nu demonstrează că intimatul a conștientizat gravitatea

împrejurării denunțate, în condițiile în care, ulterior, nu a mai furnizat

nicio notă informativă în legătură cu persoana denunțată sau cu subiectul

relatat.

soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele

expuse, nefiind identificate motive de casare a hotărârii atacate, în temeiul

dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1)

Noul C. proc. civ., Înalta Curte va dispune respingerea recursului declarat de

reclamant, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de C.N.S.A.S. împotriva Sentinței civile nr. 3184 din 22 octombrie

2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 18 februarie 2015.

Procesat

de GGC - AZ