ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 690/2015

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Hotărârea primei instanțe Prin Sentința civilă nr. 3184 din 22 octombrie 2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamantul C.N.S.A.S., de constatare a calității de colaborator al Securității în privința pârâtului M.L. 2. Calea de atac exercitată în cauză Împotriva Sentinței civile nr. 3184 din 22 octombrie 2013, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul a formulat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 Noul C. proc. civ., în baza căruia a solicitat casarea sentinței atacate și, în rejudecare, admiterea acțiunii și constatarea calității de colaborator al Securității în privința pârâtului.

În dezvoltarea motivelor de recurs, în esență, reclamantul a susținut că este demonstrată prima condiție prevăzută de lege, respectiv, furnizarea de informații despre atitudini sau activități potrivnice regimului comunist. Nota informativă dată de intimat la 4 martie 1985, despre numitul O.M., transmite informații cu privire la două atitudini potrivnice regimului comunist, și anume, pe de o parte, atitudinea respectivei persoane de a discuta despre existența de manifeste tipărite potrivnice regimului comunist, și, pe de altă parte, denunțarea atitudinii protestatare și activității vădit potrivnice regimului, de care dădeau dovadă cei care aveau curajul răspândirii unor manifeste anticomuniste.

Și cea de-a doua condiție, ca informațiile să vizeze încălcarea unor drepturi fundamentale, este îndeplinită, în opinia recurentului, apreciind că este exclus ca intimatul să nu fi conștientizat faptul că, odată ce a furnizat informațiile, urma să se desfășoare o acțiune de investigare din partea Securității. Prin urmare, conchide recurentul-reclamant, interpretarea dată de prima instanță dovedește încălcarea și aplicarea greșită a prevederilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008. 3. Apărările formulate de intimatul M.L. Prin întâmpinarea depusă în cauză, intimatul-pârât M.L. a solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică, reiterând, în esență, apărările formulate pe parcursul soluționării litigiului în primă instanță.

II. Analiza motivelor de casare invocate de recurentul-reclamant Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că sunt nefondate criticile formulate de recurent, pentru următoarele considerente: 1. Argumente de fapt și de drept relevante Prealabil examinării motivelor de nelegalitate vizând fondul cauzei, dar cu incidență asupra analizei temeiului legal care a stat la baza verificării de către reclamant a calității de colaborator al Securității în privința pârâtului, Înalta Curte reține că, potrivit dispozițiilor art. 3 lit. f) coroborate cu art. 5 alin. (1) teza II din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008, invocate de către reclamant prin acțiunea dedusă judecății, C.N.S.A.S.

verifică, din oficiu, sub aspectul constatării calității de lucrător al Securității sau colaborator al acesteia, persoanele care au candidat, au fost alese sau numite în demnitățile sau funcțiile prevăzute de art. 3 lit. b) - h 1 ). Conform prevederilor art. 3 lit. f) din O.U.G.

nr. 24/2008, "Pentru a asigura dreptul de acces la informații de interes public, orice cetățean român, cu domiciliul în țară sau în străinătate, precum și presa scrisă și audiovizuală, partidele politice, organizațiile neguvernamentale legal constituite, autoritățile și instituțiile publice au dreptul de a fi informate, la cerere, în legătură cu existența sau inexistența calității de lucrător al Securității sau de colaborator al acesteia, în sensul prezentei ordonanțe de urgență, a candidaților la alegerile prezidențiale, generale, locale și pentru Parlamentul European, precum și a persoanelor care ocupă următoarele demnități sau funcții: (...) f) directori în prefectură, conducătorii serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale, organizate la nivel local;". Potrivit Notei de Constatare din 19 octombrie 2012, întocmită de reclamant prin Direcția de Investigații, verificarea pârâtului a avut drept temei funcția de inspector șef îndeplinită de către acesta în cadrul Unității de Administrare Teleorman a Regiei Autonome Administrația Națională a Îmbunătățirilor Funciare.

Art. 23 alin. (1) și (2) din H.G. nr. 1223/2011 pentru aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a Agenției Naționale de Îmbunătățiri Funciare, în vigoare începând cu data de 19 ianuarie 2012, prevede: "(1) Conducerea unităților de administrare este asigurată de un director de unitate propus, ca urmare a promovării concursului sau examenului organizat în condițiile legii, de directorul de filială și numit de directorul general. (2) Atribuțiile directorului de unitate se stabilesc prin fișa postului, care se aprobă de directorul de filială și se constituie ca anexă la contractul individual de muncă." Conform dispozițiilor art. 13 alin. (1) din H.G.

nr. 1223/2011, "(1) Activitatea curentă a Agenției este condusă de directorul general, care este ajutat de un director general adjunct", iar art. 17 din Hotărârea de Guvern stabilește: "Activitatea fiecărei filiale județene este condusă de un director numit prin decizie a directorului general, ca urmare a promovării concursului organizat potrivit prevederilor legale." Coroborând prevederile legale menționate, rezultă că, în cauză, nu subzistă temeiul legal în baza căruia recurentul-reclamant a procedat la verificarea, din oficiu, a calității de colaborator al Securității în privința intimatului-pârât, în condițiile prevăzute de art. 5 alin. (1) teza II din O.U.G. nr. 24/2008, având în vedere că funcția de inspector șef îndeplinită de pârât în cadrul Unității de Administrare Teleorman nu este prevăzută de textul art. 3 lit. f) din actul normativ menționat.

Independent de cele mai sus arătate, Înalta Curte reține și faptul că în speță, contrar susținerilor din cererea de recurs, situația de fapt conturată de probele administrate a fost corect expusă în considerentele sentinței. Astfel, este de necontestat că la data de 24 aprilie 1984, intimatul-pârât a fost recrutat în calitate de informator de către I.J.S. Teleorman, sub numele conspirativ "M.O.", pentru a cunoaște și preveni săvârșirea oricăror infracțiuni îndreptate împotriva securității statului, semnând un angajament olograf în acest sens. Instanța de control judiciar constată însă, în raport de același probatoriu, că nu sunt incidente dispozițiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

Legiuitorul stabilește în mod explicit cele trei condiții care, dacă sunt îndeplinite, atrag constatarea calității de colaborator al Securității, și anume: acțiunile persoanei în cauză - furnizarea de informații sub orice formă; conținutul informațiilor - referitoare la activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, și scopul acestor informații - să vizeze îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. În speță, în acord cu judecătorul fondului, Înalta Curte constată că nu este îndeplinită decât prima cerință, respectiv, aceea privind furnizarea de informații/note cu privire la conduita unor colegi de serviciu.

Conținutul acestor note informative nu este în legătură cu activități și atitudini potrivnice regimului totalitar comunist și nici nu vizează îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, ceea ce este relevant pentru constatarea calității de colaborator al Securității, care se poate reține numai în cazul în care sunt îndeplinite cumulativ condițiile impuse de O.U.G. nr. 24/2008.

În nota informativă din 4 martie 1985, în care intimatul-pârât relatează discuția purtată cu un terț, faptul că acesta din urmă a afirmat că "în București și în alte orașe mari din țară au fost răspândite unele înscrisuri cu conținut politic denaturat și instigator la adresa politicii promovate de partidul și statul nostru" sau a susținut că "materialele respective erau tipărite", iar intimatul-pârât nu a insistat asupra acestui subiect pentru a nu crea suspiciuni, nu conduce la concluzia că terțul a fost perceput drept autor al faptei denunțate, în lipsa altor elemente de natură să contureze o atitudine potrivnică regimului comunist.

Împrejurarea că ofițerul de Securitate a notat că va proceda la verificarea terțului este urmarea faptului că acesta nu a mai fost semnalat cu astfel de preocupări, iar susținerea intimatului-pârât că va relua discuția purtată cu persoana respectivă, nu demonstrează că intimatul a conștientizat gravitatea împrejurării denunțate, în condițiile în care, ulterior, nu a mai furnizat nicio notă informativă în legătură cu persoana denunțată sau cu subiectul relatat. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a hotărârii atacate, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) Noul C. proc.

civ., Înalta Curte va dispune respingerea recursului declarat de reclamant, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.N.S.A.S. împotriva Sentinței civile nr. 3184 din 22 octombrie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 februarie 2015. Procesat de GGC - AZ