ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3932/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a chemat în judecată pe pârâtul M.I., solicitând să se constate calitatea acestuia de colaborator al Securității. În motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin Cererea nr. 1442/05 din 25 iulie 2005, adresată CNSAS de către Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989, se solicita, în temeiul Legii nr. 187/1999 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea securității ca poliție politică, verificarea, sub aspectul stabilirii calității de agent sau de colaborator al Securității, a persoanelor care dețin titlul de revoluționar.

S-a mai arătat că, așa cum rezultă și din cuprinsul Notei de Constatare nr. Dl/1/1734 din 05 iunie 2009, pârâtul a fost recrutat în calitate de colaborator în anul 1970, de către Direcția I, „pentru încadrarea informativă a unor colegi de facultate, semnalați cu manifestări ostile". A avut numele conspirativ de colaborator „… ". S-a reținut că prin nota informativă, din data de 25 martie 1970, pârâtul a furnizat următoarele informații; „Studentul I.G/../scrie versuri <albe> și proză de nuanță mistică (ex: Sf. Maria, Isus Hristos și sanctificarea lui etc, ), cu unele sclipiri contra societății.

Cunoaște foarte multe bancuri de nuanțe diferite: naționaliste, erotice, politice./../." De asemenea, pârâtul a furnizat Securității într-o altă notă informativă din data de 25 martie 1970, următoarele: „Sursa vă informează că studentul GM././împreună cu I. L C. 1../au declarat că fetelor li se taie fustele, dacă sunt prinse le arată lor, că au văzut asta în fața cinematografului <Republica>, că nu e voie nici cu mini, nici cu maxi jupă etc, totul în mod tendențios, de propagandă contra hotărârii luate de organele de stat și partid. De asemenea, studentul G.M. laudă unele țări ale sistemului capitalist." În aceeași ordine de idei, s-au prezentat și informațiile furnizate de pârât în nota informativă din data 01 octombrie 1970, „M.M.

Student sovietic/../. Face propagandă ostilă ROMÂNIEI. Este linia politică, întruchiparea ei, cu tot ce are mai conservator/../. Consideră că tov. N. Ceaușescu ar fi (în derâdere) <Lenin al nostru deja> și-l urăște profund de când cu tragicele evenimente din Cehoslovacia. Pe față declară că România ar fi ocupată în 24 de ore cu forța și-n 3 zile pașnic, fiindcă ar trebui rostite discursuri (banc politic)./../." A mai arătat reclamantul că nu se poate reține că furnizarea unor informații de asemenea natură nu a fost făcută conștient, având reprezentarea clară a faptului că relatări ca cele prezentate anterior nu rămâneau fără urmări.

În concluzie, informațiile furnizate de pârât au vizat îngrădirea dreptului la viață privată prevăzut de art. 12 din Declarația Universală a Drepturilor Omului și dreptul la libertate de exprimare și libertatea opiniilor prevăzut de art. 28 din Constituția României din 1965 coroborat cu art. 19 din Declarația Universală a Drepturilor Omului. La 14 decembrie 2010, pârâtul a depus întâmpinare, solicitând respingerea cererii. În motivare, pârâtul a arătat, în esență, următoarele: 1. Informațiile menționate ca temei al cererii de chemare în judecată nu erau apte de a avea ca urmări încălcarea, limitarea unor drepturi fundamentale ale omului și nici nu au avut asemenea urmări. 2. Informațiile au fost furnizate ca urmare a constrângerii pârâtului de către ofițerii fostei Securități.

3. Unele dintre informațiile furnizate au vizat apărarea ființei statale, dincolo de orice orânduire socială, de orice regim politic. Prin Sentința civilă nr. 5892 din 14 octombrie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis cererea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul M.I. și a constatat calitatea pârâtului de colaborator al Securității. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele: Potrivit art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008, pentru a se reține calitatea de colaborator al Securității trebuie îndeplinite două condiții: - informațiile furnizate Securității, indiferent sub ce formă, să se refere la activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist.

- informațiile prevăzute la pct. 1 să vizeze îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. - prima instanță a apreciat că aceste condiții sunt îndeplinite, având în vedere că informațiile furnizate prin cele trei note informative se referă la activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist deoarece sistemul totalitar interzicea orice formă de propagandă cu caracter religios și orice opinie contrară hotărârilor luate de organele de partid și de stat. A mai reținut prima instanță că prin informațiile furnizate, pârâtul a conștientizat și vizat îngrădirea dreptului la viață privată prevăzut de art. 12 din Declarația Universală a Drepturilor Omului și dreptul la libertate de exprimare și libertatea opiniilor prevăzut de art. 28 din Constituția României din 1965 coroborat cu art. 19 din Declarația Universală a Drepturilor Omului.

S-a mai apreciat că, chiar dacă unele din informațiile furnizate de pârât ar fi publice, în sensul ca activitățile sau atitudinile denunțate erau săvârșite în fața mai multor persoane, se încalcă dreptul la viață privată deoarece fără acordul pârâtului unele aspecte ale vieții sale private sunt aduse la cunoștința altor persoane. Pe de altă parte, instanța de fond a constatat că potrivit art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, doar dacă informațiile au fost date în timpul anchetei și procesului, pentru motive politice nu atrag calitatea de colaborator al Securității. Această excepție este de strictă interpretare. De aceea, nu orice constrângere în furnizarea informațiilor înlătură calitatea de colaborator, ci doar informațiile date în timpul anchetei și procesului, pentru motive politice.

În speță, nu s-a dovedit că informațiile au fost date de pârât în timpul anchetei și procesului, pentru motive politice. Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul M.I., susținând că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică pentru următoarele motive, respectiv argumente: - hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină (motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ.), respectiv nu se arată prin care anume informații s-ar fi încălcat dreptul la viață privată al vreuneia din persoanele identificate prin inițialele I.G., I.L.C., G.M. sau M.N.; - instanța de fond a făcut o greșită aplicare a legii (motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ.), respectiv a legii care reglementa, în regimul comunist, dreptul la libera exprimare și la libertatea opiniilor, în sensul că nu erau interzise manifestările religioase ale cultelor autorizate de lege,iar informațiile despre astfel de manifestări nu puteau fi considerate ca informații despre „atitudini potrivnice regimului”. Totodată, instanța a interpretat restrictiv și, deci, incorect temeiurile de exonerare de răspundere a colaboratorilor, reținând că doar situația prevăzută de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 ar avea acest efect juridic, deși asupra sa au fost exercitate alte tipuri de presiuni, care i-au viciat consimțământul. Analizând actele și lucrările dosarului, precum și motivele de recurs invocate, Înalta Curte constată că recursul este întemeiat, însă numai pentru următoarele considerente: Astfel, nu poate fi reținut motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc.

civ., hotărârea cuprinzând motivele de fapt și de drept pe care se sprijină, cu referire la normele de drept incidente, chiar dacă instanța nu și-a însușit apărările pârâtului. Este însă întemeiat motivul de recurs privind greșita aplicare a legii (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.), în sensul că informațiile furnizate de pârât nu se încadrează în prevederile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008 -, respectiv nu se referă la activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist. Astfel, nu poate fi considerată suficient de relevantă informația potrivit căreia un student la litere (IG) scrie versuri albe și proză de nuanță mistică, o astfel de activitate literară fiind, până la un punct, permisă în epocă.

Totodată comentariile unor studenți privind interdicția pentru fete de a purta fustă mini și aprecierea țărilor capitaliste din punctul de vedere al libertății ținutei vestimentare nu erau suficiente pentru a atrage reacția organelor de represiune. De asemenea, informația despre studentul sovietic M.M. este nerelevantă, deoarece acesta critica țara în care studia, prin comparație cu Uniunea Sovietică, iar nu „regimul comunist”. Față de împrejurarea că aceste informații nu erau apte să conducă la îngrădirea unor drepturi și libertăți fundamentale, instanța de control judiciar apreciază că în mod greșit a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității.

În baza art. 312 alin. (1), (2) și (3) C. proc. civ., recursul urmează a fi admis, dispunându-se modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de M.I. împotriva Sentinței civile nr. 5892 din 14 octombrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată, în sensul că respinge acțiunea formulată de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, ca neîntemeiată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 octombrie 2012. Procesat de GGC - LM