ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3932/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul

Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a chemat în judecată

pe pârâtul M.I., solicitând să se constate calitatea acestuia de colaborator al

Securității.

În motivarea cererii,

reclamantul a arătat că prin Cererea nr. 1442/05 din 25 iulie 2005, adresată

CNSAS de către Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din

Decembrie 1989, se solicita, în temeiul Legii nr. 187/1999 privind accesul la

propriul dosar și deconspirarea securității ca poliție politică, verificarea,

sub aspectul stabilirii calității de agent sau de colaborator al Securității, a

persoanelor care dețin titlul de revoluționar.

S-a mai arătat că,

așa cum rezultă și din cuprinsul Notei de Constatare nr. Dl/1/1734 din 05 iunie

2009, pârâtul a fost recrutat în calitate de colaborator în anul 1970, de către

Direcția I, „pentru încadrarea informativă a unor colegi de facultate, semnalați

cu manifestări ostile". A avut numele conspirativ de colaborator

„.........".

S-a reținut că prin

nota informativă, din data de 25 martie 1970, pârâtul a furnizat următoarele

informații; „Studentul I.G/../scrie versuri <albe> și proză de nuanță

mistică (ex: Sf. Maria, Isus Hristos și sanctificarea lui etc, ), cu unele

sclipiri contra societății. Cunoaște foarte multe bancuri de nuanțe diferite:

naționaliste, erotice, politice./../."

De asemenea, pârâtul

a furnizat Securității într-o altă notă informativă din data de 25 martie 1970,

următoarele: „Sursa vă informează că studentul GM././împreună cu I. L C. 1../au

declarat că fetelor li se taie fustele, dacă sunt prinse le arată lor, că au

văzut asta în fața cinematografului <Republica>, că nu e voie nici cu

mini, nici cu maxi jupă etc, totul în mod tendențios, de propagandă contra

hotărârii luate de organele de stat și partid. De asemenea, studentul G.M.

laudă unele țări ale sistemului capitalist."

În aceeași ordine de

idei, s-au prezentat și informațiile furnizate de pârât în nota informativă din

data 01 octombrie 1970, „M.M. Student sovietic/../. Face propagandă ostilă

ROMÂNIEI. Este linia politică, întruchiparea ei, cu tot ce are mai

conservator/../. Consideră că tov. N. Ceaușescu ar fi (în derâdere) <Lenin

al nostru deja> și-l urăște profund de când cu tragicele evenimente din

Cehoslovacia. Pe față declară că România ar fi ocupată în 24 de ore cu forța

și-n 3 zile pașnic, fiindcă ar trebui rostite discursuri (banc

politic)./../."

A mai arătat

reclamantul că nu se poate reține că furnizarea unor informații de asemenea

natură nu a fost făcută conștient, având reprezentarea clară a faptului că

relatări ca cele prezentate anterior nu rămâneau fără urmări. În concluzie,

informațiile furnizate de pârât au vizat îngrădirea dreptului la viață privată

prevăzut de art. 12 din Declarația Universală a Drepturilor Omului și dreptul

la libertate de exprimare și libertatea opiniilor prevăzut de art. 28 din

Constituția României din 1965 coroborat cu art. 19 din Declarația Universală a

Drepturilor Omului.

La 14 decembrie 2010,

pârâtul a depus întâmpinare, solicitând respingerea cererii.

În motivare, pârâtul

a arătat, în esență, următoarele:

menționate ca temei al cererii de chemare în judecată nu erau apte de a avea ca

urmări încălcarea, limitarea unor drepturi fundamentale ale omului și nici nu

au avut asemenea urmări.

fost furnizate ca urmare a constrângerii pârâtului de către ofițerii fostei

Securități.

informațiile furnizate au vizat apărarea ființei statale, dincolo de orice

orânduire socială, de orice regim politic.

Prin Sentința civilă

nr. 5892 din 14 octombrie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal a admis cererea formulată de reclamantul

Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu

pârâtul M.I. și a constatat calitatea pârâtului de colaborator al Securității.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:

Potrivit art. 2 lit.

b) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.

293/2008, pentru a se reține calitatea de colaborator al Securității trebuie

îndeplinite două condiții:

- informațiile

furnizate Securității, indiferent sub ce formă, să se refere la activități sau

atitudini potrivnice regimului totalitar comunist.

- informațiile

prevăzute la pct. 1 să vizeze îngrădirea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

- prima instanță a

apreciat că aceste condiții sunt îndeplinite, având în vedere că informațiile

furnizate prin cele trei note informative se referă la activități sau atitudini

potrivnice regimului totalitar comunist deoarece sistemul totalitar interzicea

orice formă de propagandă cu caracter religios și orice opinie contrară

hotărârilor luate de organele de partid și de stat.

A mai reținut prima

instanță că prin informațiile furnizate, pârâtul a conștientizat și vizat

îngrădirea dreptului la viață privată prevăzut de art. 12 din Declarația

Universală a Drepturilor Omului și dreptul la libertate de exprimare și

libertatea opiniilor prevăzut de art. 28 din Constituția României din 1965

coroborat cu art. 19 din Declarația Universală a Drepturilor Omului.

S-a mai apreciat că,

chiar dacă unele din informațiile furnizate de pârât ar fi publice, în sensul

ca activitățile sau atitudinile denunțate erau săvârșite în fața mai multor

persoane, se încalcă dreptul la viață privată deoarece fără acordul pârâtului

unele aspecte ale vieții sale private sunt aduse la cunoștința altor persoane.

Pe de altă parte,

instanța de fond a constatat că potrivit art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008,

doar dacă informațiile au fost date în timpul anchetei și procesului, pentru

motive politice nu atrag calitatea de colaborator al Securității. Această

excepție este de strictă interpretare. De aceea, nu orice constrângere în

furnizarea informațiilor înlătură calitatea de colaborator, ci doar

informațiile date în timpul anchetei și procesului, pentru motive politice. În

speță, nu s-a dovedit că informațiile au fost date de pârât în timpul anchetei

și procesului, pentru motive politice.

Împotriva acestei

sentințe a formulat recurs pârâtul M.I., susținând că hotărârea atacată este

nelegală și netemeinică pentru următoarele motive, respectiv argumente:

- hotărârea nu

cuprinde motivele pe care se sprijină (motiv de recurs prevăzut de art. 304

pct. 7 C. proc. civ.), respectiv nu se arată prin care anume informații s-ar fi

încălcat dreptul la viață privată al vreuneia din persoanele identificate prin

inițialele I.G., I.L.C., G.M. sau M.N.;

- instanța de fond a

făcut o greșită aplicare a legii (motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9

C. proc. civ.), respectiv a legii care reglementa, în regimul comunist, dreptul

la libera exprimare și la libertatea opiniilor, în sensul că nu erau interzise

manifestările religioase ale cultelor autorizate de lege,iar informațiile

despre astfel de manifestări nu puteau fi considerate ca informații despre

„atitudini potrivnice regimului”. Totodată, instanța a interpretat restrictiv

și, deci, incorect temeiurile de exonerare de răspundere a colaboratorilor,

reținând că doar situația prevăzută de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 ar

avea acest efect juridic, deși asupra sa au fost exercitate alte tipuri de

presiuni, care i-au viciat consimțământul.

Analizând actele și

lucrările dosarului, precum și motivele de recurs invocate, Înalta Curte

constată că recursul este întemeiat, însă numai pentru următoarele

considerente:

Astfel, nu poate fi

reținut motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., hotărârea

cuprinzând motivele de fapt și de drept pe care se sprijină, cu referire la

normele de drept incidente, chiar dacă instanța nu și-a însușit apărările

pârâtului.

Este însă întemeiat

motivul de recurs privind greșita aplicare a legii (art. 304 pct. 9 C. proc.

civ.), în sensul că informațiile furnizate de pârât nu se încadrează în

prevederile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări și

completări prin Legea nr. 293/2008 -, respectiv nu se referă la activități sau

atitudini potrivnice regimului totalitar comunist.

Astfel, nu poate fi

considerată suficient de relevantă informația potrivit căreia un student la

litere (IG) scrie versuri albe și proză de nuanță mistică, o astfel de

activitate literară fiind, până la un punct, permisă în epocă.

Totodată comentariile

unor studenți privind interdicția pentru fete de a purta fustă mini și

aprecierea țărilor capitaliste din punctul de vedere al libertății ținutei

vestimentare nu erau suficiente pentru a atrage reacția organelor de

represiune.

De asemenea,

informația despre studentul sovietic M.M. este nerelevantă, deoarece acesta

critica țara în care studia, prin comparație cu Uniunea Sovietică, iar nu

„regimul comunist”.

Față de împrejurarea

că aceste informații nu erau apte să conducă la îngrădirea unor drepturi și

libertăți fundamentale, instanța de control judiciar apreciază că în mod greșit

a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru

Studierea Arhivelor Securității.

În baza art. 312

alin. (1), (2) și (3) C. proc. civ., recursul urmează a fi admis, dispunându-se

modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii Consiliului Național

pentru Studierea Arhivelor Securității ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de M.I. împotriva Sentinței civile nr. 5892 din 14 octombrie 2011 a

Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința

atacată, în sensul că respinge acțiunea formulată de Consiliul Național pentru

Studierea Arhivelor Securității, ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 4 octombrie 2012.

Procesat de GGC - LM