ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3160/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Circumstanțele cauzei. Invocarea excepției de nelegalitate. În dosarul nr. 1/118/2004, aflat pe rolul Curții de Apel Constanța, secția civilă, minori și familiei, litigii de muncă și asigurări sociale, având ca obiect apelul declarat de reclamantul V.A. împotriva sentinței civile nr. 2250 din 14 noiembrie 2006, prin care Tribunalul Constanța s-a pronunțat asupra contestației formulate împotriva unei decizii emise în temeiul Legii nr. 10/2001, în contradictoriu cu pârâta SC A.O. SA prin lichidator V.V., la termenul din 24 noiembrie 2008 a fost invocată de către reclamant excepția de nelegalitate a Certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M 07 nr. 1234 din 11 martie 1996 emis de către Ministerul Agriculturii și Alimentației în favoarea SC A.O.

SA, pentru suprafața de 2380,82 mp aferenți imobilului construcție Filiala Viticola. Prin încheierea din data de 25 mai 2009, Curtea de Apel Constanța, secția civilă, minori și familiei, litigii de muncă și asigurări sociale, în temeiul art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, a sesizat secția de contencios administrativ a Curții de Apel Constanța cu soluționarea acestei excepții. 2. Soluția primei instanțe. Prin sentința civilă nr. 53/CA din 11 februarie 2010, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, a respins excepția de nelegalitate invocată de reclamantul V.A. în contradictoriu cu pârâții SC A.O. SA, prin lichidator judiciar R.V.

și Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, reținând în acest sens, în esență, următoarele: Reclamantul a solicitat constatarea nelegalității Certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria MO7 nr. 1234 din 11 martie 1996 emis de Ministerul Agriculturii și Alimentației în favoarea SC A.O. SA , apreciind că acesta a fost emis cu încălcarea art. 1 din H.G. nr. 834/1991 și a Criteriilor nr. 2665/311/1992. Scopul H.G. nr. 834/1991 este de a stabili și evalua unele terenuri deținute de societățile comerciale cu capital de stat în vederea eliberării certificatelor de atestare a dreptului de proprietate. În consecință, legea nu stabilește obligativitatea existenței unui titlu de proprietate ci doar ca terenul să se afle în patrimoniul societății, conform art. 1, urmând a fi eliberat un titlu de proprietate.

Reclamantul consideră că actul în baza căruia terenul a ajuns în patrimoniul societății este unul fals, proprietatea construcției și a terenului aferent ce fac obiectul litigiului nefiind niciodată transferată de bună voie de către autoarea sa, ci trecută abuziv în proprietatea statului. Se constată, astfel, că în speță au fost respectate prevederile art. 1 din H.G. nr. 834/1991, întrucât terenul evaluat se afla în patrimoniul societății la data înființării sale și era necesar desfășurării activității sale potrivit obiectului de activitate, fiind aferent unei construcții cu destinația de atelier de reparații mecanice. În cadrul analizei asupra excepției de nelegalitate instanța nu poate stabili dacă întregul teren este aferent construcției, dacă întregul teren este necesar desfășurării activității în cadrul atelierului.

Legalitatea actelor prin care imobilul, în totalitatea sa, a trecut în proprietatea SC A. SA face obiectul acțiunii de fond. Instanța care analizează excepția de nelegalitate nu poate stabili faptul că aceste acte au fost nelegale iar preluarea a fost abuzivă, cu consecința constatării nelegalității certificatului de atestare a dreptului de proprietate pentru motivul că terenul s-a aflat ilegal în patrimoniul societății pârâte. În analiza excepției de nelegalitate nu se poate verifica decât respectarea legii la momentul emiterii certificatului de atestare a dreptului de proprietate, lege care a fost respectată în raport de actele valabile în acel moment, dar și în prezent, până la pronunțarea unei soluții de către instanța sesizată cu legalitatea preluării.

Criteriile nr. 2665/311/1992 sunt menite să stabilească cadrul necesar desfășurării activității de evaluare, neputându-se stabili nelegalitatea sau legalitatea unui act în funcție de respectarea sau nu a unor criterii emise în baza legii. Astfel, stabilirea vecinătăților și a drumurilor de transport nu constituie motive pentru constatarea nelegalității unui act administrativ. 3. Calea de atac exercitată. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs reclamantul V.A., criticând-o în temeiul art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ., susținând în esență, următoarele motive de recurs: Nelegalitatea actului administrativ este atrasă în principal în atestarea, fără suport legal, a deținerii în patrimoniul SC A.O.

SA, cu titlu valabil, a imobilului în cauză. Astfel, în mod greșit și fără suport probator în documentația ce a stat la baza emiterii actului administrativ a cărui nelegalitate se solicită a fi constatată, judecătorul fondului a reținut că certificatul de atestare a dreptului de proprietate, a fost emis cu respectarea legii, în condițiile în care potrivit dispozițiilor H.G. nr. 834/1991 condiția de bază pentru dobândirea dreptului de proprietate asupra terenurilor aferente unei construcții era ca imobilul construcție să fie deținut cu titlu în patrimoniu de societatea comercială fostă întreprindere de stat, condiție neîndeplinită de către SC A.O. SA. Susține recurentul că niciodată imobilul construcție nu s-a aflat în patrimoniul fostului SMA Ostrov, transformat în baza Legii nr. 15/1990 în SC A.O.

SA, în condițiile în care a fost preluat fără nici un act scris de către fostul CAP Ostrov și cedat spre folosință, într-o ședință de partid, către fostul SMA Ostrov. Susține recurentul că au fost încălcate atât dispozițiile H.G. nr. 834/1991 cât și cele din Criteriile nr. 2665/311/1992, emise de Ministerul Economiei și Finanțelor și de Ministerul Lucrărilor Publice și Amenajării Teritoriului, privind stabilirea și evaluarea terenurilor aflate în patrimoniul societăților comerciale cu capital de stat. Astfel, în anexa nr. 2 la documentație se menționează, la rubrica ..Titlu asupra terenurilor, că titlu îl constituie Acordul consiliului local al comunei Ostrov din data de 14 iulie 1994. e ste evident că un asemenea acord nu poate constitui, în sensul legii, o modalitate de constituire sau de transfer a dreptului de proprietate, cu atât mai mult cu cât Consiliul Local Ostrov nu a deținut niciodată, cu titlu sau fără titlu, terenul în cauză.

În mod greșit instanța de fond a reținut că nu pot constitui motive de nelegalitate ale actului administrativ contestat modalitatea de stabilire a vecinătăților și a drumurilor de acces, pe considerentul că Criteriile nr. 2665/1992 sunt emise în vederea executării legii. Criticile referitoare la aceste aspecte se refereau la faptul că vecinătățile trecute în Procesul-verbal de delimitare din 16 mai 1994 sunt false, situație în care și mențiunile din cuprinsul actului administrativ privind identificarea imobilului sunt evident nelegale, acestea fiind în contradicție cu situația reală existentă la momentul emiterii actului. Au fost încălcate și dispozițiile art. 10 din Criteriile nr. 2665/1992, determinarea suprafeței aferente căilor de transport fiind făcută cu încălcarea normelor, dar cu scopul evident de a justifica preluarea abuzivă a unei suprafețe de teren cât mai mare.

4. Hotărârea instanței de recurs Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs, în raport cu dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ. și ținând seama de toate susținerile și apărările părților și de probele administrate în fața instanței de fond, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat și urmează a fi respins pentru următoarele considerente: Curtea de apel a fost investită, în temeiul art. 4 alin. (1)din Legea contenciosului administrativ nr. 544/2004, cu excepția de nelegalitate având ca obiect Certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M 07 nr. 1234 din 11 martie 1996 emis de Ministerul Agriculturii și Alimentației în favoarea SC A.O.

SA pentru suprafața de 2380,82 mp aferenți construcției Filiala Viticolă. Înalta Curte constată, în primul rând, că prin criticile de recurs formulate, recurentul-reclamant se rezumă la reiterarea aspectelor invocate în fața instanței de fond, cărora li s-a răspuns în mod corect, în sensul că la emiterea Certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria MO nr. 1234 din 11 martie 1996, Ministerul Agriculturii și Alimentației nu a încălcat dispozițiile art. 1 din H.G. nr. 834/1991 privind stabilirea și evaluarea unor terenuri deținute de societățile comerciale cu capital de stat și art. 10 2 din Criteriile comune nr. 2665/1C/311/1992 emise de Ministerul Economiei și Finanțelor și de Ministerul Lucrărilor Publice și Amenajării Teritoriului, privind stabilirea și evaluarea terenurilor aflate în patrimoniul societăților comerciale cu capital de stat.

Astfel, nu pot fi primite criticile recurentului-reclamant în sensul că nelegalitatea actului administrativ contestat este atrasă de atestarea fără suport real a deținerii cu titlu valabil a imobilului în cauză, de către SC A.O. SA, în condițiile în care art. 1 din H.G. nr. 834/1991 nu stabilește obligativitatea existenței unui titlu valabil, cum în mod eronat susține recurentul-reclamant, ci doar impune ca terenurile să se afle în patrimoniul societăților comerciale cu capital de stat la data înființării și să fie necesare desfășurării activității conform obiectului lor de activitate, aspect reținut în mod corect și de instanța de fond. Astfel din documentația care a stat la baza emiterii actului administrativ contestat rezultă fără putere de tăgada că la data înființării prin H.G.

nr. 192/1991, prin reorganizarea fostului SMA Ostrov, SC A.O. SA deținea în patrimoniu suprafața de 2380,82 mp, supusă evaluării, la care face referire recurentul și care era necesară desfășurării activității societății comerciale potrivit obiectului de activitate, fiind aferent unei construcții cu destinația de atelier de reparații mecanice, fiind astfel, îndeplinite condițiile impuse de art. 1 din H.G. nr. 834/1991. De altfel, în raportul nr. 26/1996 al comisiei locale de evaluare din cadrul Consiliului Local al Comunei Ostrov se vorbește de constatarea suprafețelor aflate în patrimoniul SC A.O. SA și nu de existența sau valabilitatea titlurilor cu care aceste suprafețe de teren au intrat sau se află în patrimoniul societății comerciale respective.

Înalta Curte constată, totodată, că în mod corect a reținut instanța de fond că aspectele referitoare la legalitatea actelor prin care imobilul, în totalitatea sa, a trecut în proprietatea intimatei, excede cadrului de soluționare a excepției de nelegalitate, fiind în competența instanței investite cu soluționarea acțiunii de fond, așa încât nu va analiza susținerile recurentului-reclamant referitoare la nelegalitatea actului administrativ sub aspectul legalității preluării terenului asupra căruia poartă litigiu de către intimata-pârâtă.

Totodată, vor fi înlăturate și criticile referitoare la emiterea actului administrativ contestat cu încălcarea art. 10 din Criteriile comune nr. 2665/1C/311/1992 emise de Ministerul Economiei și Finanțelor și de Ministerul Lucrărilor Publice și Amenajării Teritoriului, constatând că în mod corect instanța de fond a conchis în sensul că stabilirea vecinătăților și a drumurilor de transport nu constituie motive pentru constatarea nelegalității unui act administrativ. Toate considerentele expuse converg către concluzia că soluția de respingere a excepției de nelegalitate, pronunțată de instanța de fond, este temeinică și legală,motiv pentru care recursul va fi respins ca nefondat, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc.

civ. și art. 4 din Legea contenciosului administrativ nr. 544/2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de V.A. împotriva sentinței civile nr. 53/CA din 11 februarie 2010 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal , ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 16 iunie 2010.