ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3160/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

excepției de nelegalitate.

În dosarul nr. 1/118/2004, aflat pe

rolul Curții de Apel Constanța, secția civilă, minori și familiei, litigii de muncă

și asigurări sociale, având ca obiect apelul declarat de reclamantul V.A. împotriva

sentinței civile nr. 2250 din 14 noiembrie 2006, prin care Tribunalul Constanța

s-a pronunțat asupra contestației formulate împotriva unei decizii emise în

temeiul Legii nr. 10/2001, în contradictoriu cu pârâta SC A.O. SA prin

lichidator V.V., la termenul din 24 noiembrie 2008 a fost invocată de către

reclamant excepția de nelegalitate a Certificatului de atestare a dreptului de

proprietate asupra terenurilor seria M 07 nr. 1234 din 11 martie 1996 emis de

către Ministerul Agriculturii și Alimentației în favoarea SC A.O. SA, pentru

suprafața de 2380,82 mp aferenți imobilului construcție Filiala Viticola.

Prin încheierea din data de 25 mai

2009, Curtea de Apel Constanța, secția civilă, minori și familiei, litigii de muncă

și asigurări sociale, în temeiul art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, a

sesizat secția de contencios administrativ a Curții de Apel Constanța cu

soluționarea acestei excepții.

Prin sentința civilă nr. 53/CA din

11 februarie 2010, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială,

contencios administrativ și fiscal, a respins excepția de nelegalitate invocată

de reclamantul V.A. în contradictoriu cu pârâții SC A.O. SA, prin lichidator

judiciar R.V. și Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale,

reținând în acest sens, în esență, următoarele:

Reclamantul a solicitat constatarea

nelegalității Certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra

terenurilor seria MO7 nr. 1234 din 11 martie 1996 emis de Ministerul

Agriculturii și Alimentației în favoarea SC A.O. SA , apreciind că acesta a

fost emis cu încălcarea art. 1 din H.G. nr. 834/1991 și a Criteriilor nr. 2665/311/1992.

Scopul H.G. nr. 834/1991 este de a

stabili și evalua unele terenuri deținute de societățile comerciale cu capital

de stat în vederea eliberării certificatelor de atestare a dreptului de

proprietate. În consecință, legea nu stabilește obligativitatea existenței unui

titlu de proprietate ci doar ca terenul să se afle în patrimoniul societății,

conform art. 1, urmând a fi eliberat un titlu de proprietate.

Reclamantul consideră că actul în

baza căruia terenul a ajuns în patrimoniul societății este unul fals,

proprietatea construcției și a terenului aferent ce fac obiectul litigiului nefiind

niciodată transferată de bună voie de către autoarea sa, ci trecută abuziv în

proprietatea statului.

Se constată, astfel, că în speță au

fost respectate prevederile art. 1 din H.G. nr. 834/1991, întrucât terenul

evaluat se afla în patrimoniul societății la data înființării sale și era

necesar desfășurării activității sale potrivit obiectului de activitate, fiind

aferent unei construcții cu destinația de atelier de reparații mecanice.

În cadrul analizei asupra excepției

de nelegalitate instanța nu poate stabili dacă întregul teren este aferent

construcției, dacă întregul teren este necesar desfășurării activității în

cadrul atelierului.

Legalitatea actelor prin care

imobilul, în totalitatea sa, a trecut în proprietatea SC A. SA face obiectul

acțiunii de fond. Instanța care analizează excepția de nelegalitate nu poate

stabili faptul că aceste acte au fost nelegale iar preluarea a fost abuzivă, cu

consecința constatării nelegalității certificatului de atestare a dreptului de

proprietate pentru motivul că terenul s-a aflat ilegal în patrimoniul

societății pârâte.

În analiza excepției de nelegalitate

nu se poate verifica decât respectarea legii la momentul emiterii

certificatului de atestare a dreptului de proprietate, lege care a fost

respectată în raport de actele valabile în acel moment, dar și în prezent, până

la pronunțarea unei soluții de către instanța sesizată cu legalitatea

preluării.

Criteriile nr. 2665/311/1992 sunt

menite să stabilească cadrul necesar desfășurării activității de evaluare,

neputându-se stabili nelegalitatea sau legalitatea unui act în funcție de

respectarea sau nu a unor criterii emise în baza legii.

Astfel, stabilirea vecinătăților și

a drumurilor de transport nu constituie motive pentru constatarea nelegalității

unui act administrativ.

Împotriva acestei sentințe, în

termen legal, a declarat recurs reclamantul V.A., criticând-o în temeiul art. 304

pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ., susținând în esență, următoarele

motive de recurs:

Nelegalitatea actului administrativ

este atrasă în principal în atestarea, fără suport legal, a deținerii în

patrimoniul SC A.O. SA, cu titlu valabil, a imobilului în cauză.

Astfel, în mod greșit și fără suport

probator în documentația ce a stat la baza emiterii actului administrativ a

cărui nelegalitate se solicită a fi constatată, judecătorul fondului a reținut

că certificatul de atestare a dreptului de proprietate, a fost emis cu

respectarea legii, în condițiile în care potrivit dispozițiilor H.G. nr. 834/1991

condiția de bază pentru dobândirea dreptului de proprietate asupra terenurilor

aferente unei construcții era ca imobilul construcție să fie deținut cu titlu

în patrimoniu de societatea comercială fostă întreprindere de stat, condiție

neîndeplinită de către SC A.O. SA.

Susține recurentul că niciodată

imobilul construcție nu s-a aflat în patrimoniul fostului SMA Ostrov, transformat

în baza Legii nr. 15/1990 în SC A.O. SA, în condițiile în care a fost preluat

fără nici un act scris de către fostul CAP Ostrov și cedat spre folosință,

într-o ședință de partid, către fostul SMA Ostrov.

Susține recurentul că au fost

încălcate atât dispozițiile H.G. nr. 834/1991 cât și cele din Criteriile nr. 2665/311/1992,

emise de Ministerul Economiei și Finanțelor și de Ministerul Lucrărilor Publice

și Amenajării Teritoriului, privind stabilirea și evaluarea terenurilor aflate

în patrimoniul societăților comerciale cu capital de stat.

Astfel, în anexa nr. 2 la

documentație se menționează, la rubrica ..Titlu asupra terenurilor, că titlu îl

constituie Acordul consiliului local al comunei Ostrov din data de 14 iulie 1994.

e

ste evident că un asemenea acord

nu poate constitui, în sensul legii, o modalitate de constituire sau de

transfer a dreptului de proprietate, cu atât mai mult cu cât Consiliul Local

Ostrov nu a deținut niciodată, cu titlu sau fără titlu, terenul în cauză.

În mod greșit instanța de fond a

reținut că nu pot constitui motive de nelegalitate ale actului administrativ

contestat modalitatea de stabilire a vecinătăților și a drumurilor de acces, pe

considerentul că Criteriile nr. 2665/1992 sunt emise în vederea executării

legii. Criticile referitoare la aceste aspecte se refereau la faptul că

vecinătățile trecute în Procesul-verbal de delimitare din 16 mai 1994 sunt

false, situație în care și mențiunile din cuprinsul actului administrativ

privind identificarea imobilului sunt evident nelegale, acestea fiind în

contradicție cu situația reală existentă la momentul emiterii actului.

Au fost încălcate și dispozițiile

art. 10 din Criteriile nr. 2665/1992, determinarea suprafeței aferente căilor

de transport fiind făcută cu încălcarea normelor, dar cu scopul evident de a

justifica preluarea abuzivă a unei suprafețe de teren cât mai mare.

Examinând cauza prin prisma

motivelor de recurs, în raport cu dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ. și ținând seama de toate susținerile și apărările părților

și de probele administrate în fața instanței de fond, Înalta Curte constată că

recursul nu este fondat și urmează a fi respins pentru următoarele

considerente:

Curtea de apel a fost investită, în

temeiul art. 4 alin. (1)din Legea contenciosului administrativ nr. 544/2004, cu

excepția de nelegalitate având ca obiect Certificatul de atestare a dreptului

de proprietate asupra terenurilor seria M 07 nr. 1234 din 11 martie 1996 emis

de Ministerul Agriculturii și Alimentației în favoarea SC A.O. SA pentru

suprafața de 2380,82 mp aferenți construcției Filiala Viticolă.

Înalta Curte constată, în primul

rând, că prin criticile de recurs formulate, recurentul-reclamant se rezumă la

reiterarea aspectelor invocate în fața instanței de fond, cărora li s-a răspuns

în mod corect, în sensul că la emiterea Certificatului de atestare a dreptului

de proprietate asupra terenurilor seria MO nr. 1234 din 11 martie 1996,

Ministerul Agriculturii și Alimentației nu a încălcat dispozițiile art. 1 din H.G.

nr. 834/1991 privind stabilirea și evaluarea unor terenuri deținute de societățile

comerciale cu capital de stat și art. 10

2

din Criteriile comune nr. 2665/1C/311/1992

emise de Ministerul Economiei și Finanțelor și de Ministerul Lucrărilor Publice

și Amenajării Teritoriului, privind stabilirea și evaluarea terenurilor aflate

în patrimoniul societăților comerciale cu capital de stat.

Astfel, nu pot fi primite criticile

recurentului-reclamant în sensul că nelegalitatea actului administrativ

contestat este atrasă de atestarea fără suport real a deținerii cu titlu

valabil a imobilului în cauză, de către SC A.O. SA, în condițiile în care art. 1

din H.G. nr. 834/1991 nu stabilește obligativitatea existenței unui titlu

valabil, cum în mod eronat susține recurentul-reclamant, ci doar impune ca

terenurile să se afle în patrimoniul societăților comerciale cu capital de stat

la data înființării și să fie necesare desfășurării activității conform

obiectului lor de activitate, aspect reținut în mod corect și de instanța de

fond.

Astfel din documentația care a stat

la baza emiterii actului administrativ contestat rezultă fără putere de tăgada

că la data înființării prin H.G. nr. 192/1991, prin reorganizarea fostului SMA

Ostrov, SC A.O. SA deținea în patrimoniu suprafața de 2380,82 mp, supusă

evaluării, la care face referire recurentul și care era necesară desfășurării

activității societății comerciale potrivit obiectului de activitate, fiind

aferent unei construcții cu destinația de atelier de reparații mecanice, fiind

astfel, îndeplinite condițiile impuse de art. 1 din H.G. nr. 834/1991. De

altfel, în raportul nr. 26/1996 al comisiei locale de evaluare din cadrul

Consiliului Local al Comunei Ostrov se vorbește de constatarea suprafețelor

aflate în patrimoniul SC A.O. SA și nu de existența sau valabilitatea

titlurilor cu care aceste suprafețe de teren au intrat sau se află în

patrimoniul societății comerciale respective.

Înalta Curte constată, totodată, că

în mod corect a reținut instanța de fond că aspectele referitoare la

legalitatea actelor prin care imobilul, în totalitatea sa, a trecut în proprietatea

intimatei, excede cadrului de soluționare a excepției de nelegalitate, fiind în

competența instanței investite cu soluționarea acțiunii de fond, așa încât nu

va analiza susținerile recurentului-reclamant referitoare la nelegalitatea

actului administrativ sub aspectul legalității preluării terenului asupra

căruia poartă litigiu de către intimata-pârâtă.

Totodată, vor fi înlăturate și

criticile referitoare la emiterea actului administrativ contestat cu încălcarea

art. 10 din Criteriile comune nr. 2665/1C/311/1992 emise de Ministerul

Economiei și Finanțelor și de Ministerul Lucrărilor Publice și Amenajării

Teritoriului, constatând că în mod corect instanța de fond a conchis în sensul

că stabilirea vecinătăților și a drumurilor de transport nu constituie motive

pentru constatarea nelegalității unui act administrativ.

Toate considerentele expuse converg

către concluzia că soluția de respingere a excepției de nelegalitate,

pronunțată de instanța de fond, este temeinică și legală,motiv pentru care

recursul va fi respins ca nefondat, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

și art. 4 din Legea contenciosului administrativ nr. 544/2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de V.A.

împotriva sentinței civile nr. 53/CA din 11 februarie 2010 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și

fiscal , ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 16 iunie

2010.