ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 634/2011

Asupra contestației în anulare, Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele: Prin Decizia nr. 3438 din 19 iunie 2009, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins recursul declarat de B.C. împotriva sentinței nr. 3365 din 3 decembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța investită cu soluționarea recursului a reținut că reclamantul care se afla în executarea unei pedepse privative de libertate a solicitat instanței de fond obligarea pârâților la plata de daune morale și materiale, pârâții fiind doi polițiști din cadrul Poliției Pucioasa care l-au anchetat în dosarul penal. S-a mai arătat în considerentele deciziei de recurs, că în mod corect instanța de fond, având în vedere dispozițiile art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, a respins ca inadmisibilă cererea reclamantului de acordare a daunelor morale și materiale.

De asemenea, instanța investită cu soluționarea recursului a mai reținut că, în speță, chiar recurentul a depus la dosar o copie a rezoluției date de procurorul de pe lângă Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva mai multor persoane, printre care și pârâții din cauză, care au fost cercetați în urma plângerilor formulate de reclamantul B.C. Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație în anulare B.C. În motivarea contestației în anulare, contestatorul a arătat că nu a beneficiat de apărare în fața instanțelor de judecată și de asemenea, că nu a beneficiat nici de calea de atac a apelului, sentința primei instanțe fiind atacată, în mod greșit, direct cu recurs.

Înalta Curte de Casație și Justiție analizând motivele contestației în anulare formulate în raport cu decizia atacată și dispozițiile legale incidente în cauză va respinge contestația în anulare ca nefondată, pentru considerentele ce urmează. Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, iar motivele pentru care poate fi exercitată sunt expres și limitativ prevăzute de art. 317-318 C. proc. civ. Conform art. 317 C. proc. civ., hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putu fi invocate pe calea apelului sau recursului: când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost legal îndeplinită și când hotărârea a fost dată de judecător cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență.

De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 318 din acest cod, „hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai in parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau casare ". Noțiunea de „greșeală materială" folosită de legiuitor în art. 318 C. proc. civ. nu trebuie interpretată altfel decât în sensul textului legal. „Greșelile materiale", conform art. 318 C. proc. civ., sunt erori evidente și involuntare cu privire la aspecte esențiale de ordin formal-procedural care au dus la pronunțarea unei soluții eronate; ele nu sunt greșeli de judecată și nu se referă, deci, la aspectele de fond ale cauzei, cum ar fi, de exemplu, modul în care instanța a apreciat probele sau a înțeles să interpreteze o dispoziție legală.

Înalta Curte a constatat că, în cauza de față, contestatorul nu invocă o greșeală materială, adică o eroare evidentă, legată de aspectele formale ale judecății în recurs, ci critică faptul că nu a beneficiat de avocat în fața instanței de judecată. Verificarea unei greșeli materiale nu trebuie să implice, așadar, reexaminarea fondului cauzei sau reaprecierea probelor, deoarece contestația în anulare tinde la desființarea unei hotărâri nu pentru că judecata nu a fost bine făcută, ci pentru motivele expres și limitativ prevăzute de lege, pentru că nu s-a urmărit astfel, să se pună la dispoziția părților calea recursului la recurs. De altfel, deși excede motivelor invocate referitoare la greșeala materială săvârșită, Înalta Curte reține că, față de dispozițiile O.G.

nr. 5/2008, nu este obligatorie asistența juridică a contestatorului în procesele de materie civilă. Referitor la critica privind lipsirea contestatorului de calea de atac a apelului, Înalta Curte reține că potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare, astfel că în materia contenciosului hotărârea de fond nu poate fi atacată cu apel. Înalta Curte, constatând că motivele indicate de contestator nu se încadrează în cele expres și limitativ prevăzute de art. 317 și art. 318 C. proc. civ., respinge contestația în anulare ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de B.C. împotriva Deciziei nr. 3438 din 19 iunie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 februarie 2011.