ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 634/2011

Asupra

contestației în anulare,

Din examinarea

lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

Prin Decizia

nr. 3438 din 19 iunie 2009, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins

recursul declarat de B.C. împotriva sentinței nr. 3365 din 3 decembrie 2008 a

Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Pentru a

pronunța această hotărâre, instanța investită cu soluționarea recursului a

reținut că reclamantul care se afla în executarea unei pedepse privative de

libertate a solicitat instanței de fond obligarea pârâților la plata de daune

morale și materiale, pârâții fiind doi polițiști din cadrul Poliției Pucioasa

care l-au anchetat în dosarul penal.

S-a mai arătat

în considerentele deciziei de recurs, că în mod corect instanța de fond, având

în vedere dispozițiile art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, a respins ca

inadmisibilă cererea reclamantului de acordare a daunelor morale și materiale.

De asemenea,

instanța investită cu soluționarea recursului a mai reținut că, în speță, chiar

recurentul a depus la dosar o copie a rezoluției date de procurorul de pe lângă

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, prin care s-a dispus neînceperea

urmăririi penale împotriva mai multor persoane, printre care și pârâții din

cauză, care au fost cercetați în urma plângerilor formulate de reclamantul B.C.

Împotriva

acestei hotărâri a formulat contestație în anulare B.C.

În motivarea

contestației în anulare, contestatorul a arătat că nu a beneficiat de apărare

în fața instanțelor de judecată și de asemenea, că nu a beneficiat nici de

calea de atac a apelului, sentința primei instanțe fiind atacată, în mod

greșit, direct cu recurs.

Înalta Curte

de Casație și Justiție analizând motivele contestației în anulare formulate în

raport cu decizia atacată și dispozițiile legale incidente în cauză va respinge

contestația în anulare ca nefondată, pentru considerentele ce urmează.

Contestația în

anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, iar motivele pentru

care poate fi exercitată sunt expres și limitativ prevăzute de art. 317-318 C.

proc. civ.

Conform art. 317

C. proc. civ., hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare,

pentru motivele arătate mai jos, numai

dacă

aceste motive nu au putu fi invocate pe calea apelului sau recursului: când

procedura

de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost legal

îndeplinită și când hotărârea a fost dată de judecător cu încălcarea

dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență.

De asemenea,

potrivit dispozițiilor art. 318 din acest cod, „hotărârile instanțelor de

recurs mai pot fi atacate cu contestație, când dezlegarea dată este rezultatul

unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l

numai in parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de

modificare sau casare ".

Noțiunea de

„greșeală materială" folosită de legiuitor în art. 318 C. proc. civ. nu

trebuie interpretată altfel decât în sensul textului legal.

„Greșelile

materiale", conform art. 318 C. proc. civ., sunt erori evidente și involuntare

cu privire la aspecte esențiale de ordin formal-procedural care au dus la

pronunțarea unei soluții eronate; ele nu sunt greșeli de judecată și nu se

referă, deci, la aspectele de fond ale cauzei, cum ar fi, de exemplu, modul în

care instanța a apreciat probele sau a înțeles să interpreteze o dispoziție

legală.

Înalta Curte a

constatat că, în cauza de față, contestatorul nu invocă o greșeală materială,

adică o eroare evidentă, legată de aspectele formale ale judecății în recurs,

ci critică faptul că nu a beneficiat de avocat în fața instanței de judecată.

Verificarea

unei greșeli materiale nu trebuie să implice, așadar, reexaminarea fondului

cauzei sau reaprecierea probelor, deoarece contestația în anulare tinde la

desființarea unei hotărâri nu pentru că judecata nu a fost bine făcută, ci

pentru motivele expres și limitativ prevăzute de lege, pentru că nu s-a urmărit

astfel, să se pună la dispoziția părților calea recursului la recurs.

De altfel,

deși excede motivelor invocate referitoare la greșeala materială săvârșită, Înalta

Curte reține că, față de dispozițiile O.G. nr. 5/2008, nu este obligatorie

asistența juridică a contestatorului în procesele de materie civilă.

Referitor la

critica privind lipsirea contestatorului de calea de atac a apelului, Înalta

Curte reține că potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, hotărârea

pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile

de la comunicare, astfel că în materia contenciosului hotărârea de fond nu

poate fi atacată cu apel.

Înalta Curte,

constatând că motivele indicate de contestator nu se încadrează în cele expres

și limitativ prevăzute de art. 317 și art. 318 C. proc. civ., respinge

contestația în anulare ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E

C I D E

Respinge

contestația în anulare formulată de B.C. împotriva Deciziei nr. 3438 din 19

iunie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios

administrativ și fiscal, ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 3 februarie 2011.