ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1899/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

de fond.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, reclamantul S.G.G., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul

Transporturilor și Infrastructurii, a solicitat anularea Ordinului nr. 583 din

6 mai 2009 emis de Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, prin care a

fost eliberat din funcția de manager al Spitalului Clinic CF nr. 2 București,

precum și obligarea pârâtului la plata sumei de 181.350 RON, reprezentând

contravaloarea drepturilor bănești datorate până la încheierea contractului de

management nr. 13 din 21 iulie 2008, din momentul eliberării din funcție, în

mod abuziv.

În motivarea

acțiunii, reclamantul a susținut nelegalitatea și netemeinicia Ordinului nr.

583 din 6 mai 2009, arătând că organele de control nu au constatat abateri de

la legislația în vigoare, că Ordinul emis de autoritatea pârâtă nu conține

motivele eliberării din funcție și face referire la Raportul privind

verificările efectuate la unitățile sanitare din subordinea Ministerului

Transporturilor și Infrastructurii nr. 1467/RB din 5 mai 2009, raport ce nu i-a

fost comunicat, precum și faptul că revocarea din funcție ar fi fost

justificată în cazul nerealizării indicatorilor de performanță ai

managementului, care însă nu au fost analizați de către organele de control.

În ceea ce privește

procesul-verbal de control din perioada 09 - 16 aprilie 2009, ale cărui

mențiuni au fost valorificate în Raportul nr. 1467/RB din 5 mai 2009,

reclamantul a formulat critici referitoare la lipsa unor sancțiuni sau măsuri

propuse de echipa de control.

Referitor la

contravaloarea drepturilor bănești solicitată, reclamantul a susținut că a fost

prejudiciat prin destituirea sa abuzivă, întrucât contractul de management a

fost încheiat pe o perioadă determinată de trei ani.

Pârâtul Ministerul

Transporturilor și Infrastructurii, prin întâmpinarea formulată, a invocat

excepția lipsei calității procesuale pasive cu privire la petitul ce vizează

plata drepturilor salariale, în temeiul dispozițiilor O.U.G. nr. 115/2004

privind salarizarea și alte drepturi ale personalului contractual din unitățile

sanitare publice din sectorul sanitar, cu modificările și completările

ulterioare, potrivit cărora spitalele a căror activitate o coordonează

managerii, au calitatea de debitori ai obligației de plată a drepturilor

salariale. Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată,

expunând motivele pentru care nu se impune revocarea Ordinului nr. 583/2009, în

condițiile în care reclamantul avea cunoștință de Raportul nr. 1467/RB din 5

mai 2009 și nu a înțeles să-l conteste.

Având în vedere

precizarea la acțiune formulată de reclamant, prin Încheierea de ședință din 28

ianuarie 2010, Curtea a introdus în cauză, în calitate de pârât, Spitalul

Clinic CF nr. 2 București, care a invocat prin întâmpinare excepția lipsei

calității sale procesuale pasive, motivat de faptul că autoritatea emitentă a

actului administrativ a cărui revocare se solicită este Ministerul

Transporturilor și Infrastructurii, iar pe fondul cauzei, a solicitat

respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Prin Sentința civilă

nr. 3146 din 1 iulie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive

a pârâților și a respins acțiunea, astfel cum a fost precizată, formulată de

reclamantul S.G.G., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Transporturilor și

Infrastructurii și Spitalul Clinic CF nr. 2 București, ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:

Referitor la excepția

lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Transporturilor și

Infrastructurii, prima instanță a apreciat-o ca fiind neîntemeiată, întrucât

calitatea de emitent al actului administrativ contestat determină legitimarea

procesuală pasivă a pârâtului.

În ceea ce privește

excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Spitalul Clinic CF nr.

2 București, Curtea a apreciat că se impune respingerea acesteia, întrucât

spitalul a fost parte în Contractul de management nr. 13 din 21 iulie 2008.

Analizând fondul

cauzei, prima instanță a reținut că probatoriul administrat a relevat faptul că

reclamantul a avut cunoștință de conținutul raportului de control, iar

eliberarea din funcție a avut drept temei art. XII lit. l) din Contractul de

management nr. 13/2008, constatându-se abateri de la legislația în vigoare,

referitoare la strategia serviciilor medicale, managementul resurselor umane,

utilizarea aparaturii medicale, managementul economico-financiar.

Prin urmare, Curtea a

apreciat că prevederile contractului încheiat între reclamant și pârâtul

Spitalul Clinic CF nr. 2 București, referitoare la încetarea raporturilor

dintre părți, au fost respectate, iar motivele eliberării din funcția de

manager se regăsesc atât în Raportul nr. 1467/RB din 5 mai 2009, cât și în

Ordinul nr. 583/2009.

Instanța de fond a

înlăturat și criticile reclamantului legate de conținutul procesului-verbal de

control din 16 aprilie 2009, arătând că mandatul dat comisiei de control prin

Ordinul Ministrului Transporturilor și Infrastructurii nr. 481/2009, a fost

respectat.

exercitată

Împotriva acestei

sentințe, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, au declarat recurs

atât reclamantul S.G.G., cât și Ministerul Transporturilor și Infrastructurii.

2.1. Recursul

formulat de reclamant a fost întemeiat pe motivele prevăzute la art. 304 pct.

7, 8 și 9 C. proc. civ., criticile susținute fiind prezentate global și

nediferențiat. Astfel, recurentul-reclamant a susținut, în esență, că:

- raportul de

control, care a stat la baza emiterii Ordinului nr. 583 din 6 mai 2009 nu i-a

fost comunicat în mod legal;

- contractul de

management a fost încheiat pe o durată de 3 ani, astfel că, în mod nelegal a

fost eliberat din funcția de manager de spital;

- Ordinul nr. 583 din

6 mai 2009 nu este motivat;

- pe perioada

derulării contractului de management a îndeplinit toți indicatorii de

performanță;

- prin încetarea

derulării contractului de management a fost prejudiciat în drepturile bănești

până la finalitatea duratei contractului.

2.2. Recursul

formulat de Ministerul Transporturilor și Infrastructurii a fost întemeiat pe

motivul prevăzut la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținându-se, în esență, că

instanța de fond a respins în mod greșit excepția lipsei calității sale

procesuale pasive în raport cu capătul 2 al acțiunii, care are ca obiect

cererea de despăgubire în sumă de 181.350,00 RON reprezentând drepturile

bănești datorate până la finalizarea contractului de management, care a fost

încheiat cu Spitalul Clinic CF nr. 2 București.

2.3.

Recurentul-reclamant a depus Note scrise prin care a combătut criticile

recursului formulat de ministerul pârât, solicitând respingerea acestuia.

2.4. Ministerul

Transporturilor și Infrastructurii a depus întâmpinare, prin care a combătut

susținerile recurentului-reclamant și a susținut că soluția instanței de fond

este legală și temeinică față de recurentul-reclamant, criticile sale fiind

neîntemeiate.

de recurs

Recursurile vor fi

respinse pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.

3.1. În ceea ce

privește recursul formulat de recurentul-reclamant, rezultă că susținerile

acestuia, care nu au fost încadrate în motivele de recurs invocate prin

indicarea dispozițiilor art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., pot fi

circumscrise și pot fi analizate în raport cu dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ.

Principala critică

adusă de recurentul-reclamant constă în aceea că instanța de fond nu a avut în

vedere, la adoptarea soluției, faptul că ordinul atacat - Ordinul nr. 583 din 6

mai 2009 emis de ministrul de resort, prin care s-a dispus eliberarea sa din

funcția de manager la Spitalul Clinic CF nr. 2 București, nu a fost motivat,

ceea ce face ca acesta să fie lovit de nulitate.

Într-adevăr, ordinul

atacat nu conține motivarea în fapt a măsurii luate, dar se referă la Raportul

nr. 1467/RB din 5 mai 2009 privind verificările efectuate la unitățile sanitare

din subordinea Ministerului Transporturilor și Infrastructurii, inclusiv la

Spitalul Clinic CF nr. 2 București, care constituie astfel, o anexă a ordinului

respectiv, în care se regăsesc aspectele faptice care au stat la baza adoptării

măsurii de eliberare din funcția de manager.

În ceea ce privește

motivarea în drept a acestui act administrativ, această condiție este

satisfăcută prin raportarea măsurii luate la dispozițiile art. 5 alin. (4) și

art. 12 alin. (4) din H.G. nr. 76/2009, cu modificările și completările

ulterioare, precum și la clauzele Cap. XII lit. l) din Contractul de management

nr. 13 din 21 iulie 2008.

O altă critică se

referă la faptul că instanța de fond a ignorat că Raportul de control nr.

1467/RB din 5 mai 2009 nu i-ar fi fost comunicat, motiv pentru care nici nu l-a

contestat, ceea ce este, iarăși, lipsit de temei.

Astfel, așa cum a

reținut și instanța de fond, recurentul-reclamant, la cererea de chemare în

judecată a anexat și o copie a raportului respectiv, ceea ce probează că a luat

cunoștință de conținutul său și a avut posibilitatea să-și exercite dreptul la

apărare, care constituie singura rațiune pentru obligația comunicării oricărui

act administrativ.

O altă critică se

referă la faptul că instanța de fond nu a avut în vedere că, pe durata derulată

din contractul de management, a îndeplinit toți indicatorii de performanță,

ceea ce este lipsit de temei.

Astfel, așa s-a

arătat deja, eliberarea din funcția de manager s-a dispus în temeiul clauzei de

la lit. l) Cap. XII din contractul de management, potrivit căreia încetarea

acestuia intervine în cazul constatării unor abateri de la legislația în

vigoare de către organele de control și instituțiile abilitate în condițiile

legii, care au și fost constatate prin raportul de control, necontestat de

recurentul-reclamant, la care instanța de fond s-a referit punctual în cadrul

considerentelor soluției pronunțate.

Astfel fiind, rezultă

că soluția instanței de fond este legală și temeinică, criticile

recurentului-reclamant fiind neîntemeiate.

În raport cu această

constatare, este lipsită de temei și susținerea potrivit căreia

recurentul-reclamant ar fi suferit un prejudiciu prin încetarea contractului de

management înainte de epuizarea duratei de 3 ani, ordinul atacat fiind apreciat

ca legal și temeinic.

3.2. În ceea ce

privește recursul formulat de autoritatea publică pârâtă.

Având în vedere că,

prin sentința recurată acțiunea formulată de reclamantul-recurent a fost

respinsă integral, iar, prin decizia de față a fost respins și recursul

formulat de către acesta, ministerul recurent nu justifică nici un interes care

să justifice demersul său procesual, neexistând nicio posibilitate pentru o

soluție mai favorabilă, astfel că recursul formulat va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile

declarate de S.G.G. și Ministerul Transporturilor și Infrastructurii împotriva

Sentinței civile nr. 3146 din 1 iulie 2010 a Curții de Apel București, secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 31 martie 2011.