ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1899/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Soluția instanței de fond. Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, reclamantul S.G.G., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, a solicitat anularea Ordinului nr. 583 din 6 mai 2009 emis de Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, prin care a fost eliberat din funcția de manager al Spitalului Clinic CF nr. 2 București, precum și obligarea pârâtului la plata sumei de 181.350 RON, reprezentând contravaloarea drepturilor bănești datorate până la încheierea contractului de management nr. 13 din 21 iulie 2008, din momentul eliberării din funcție, în mod abuziv.

În motivarea acțiunii, reclamantul a susținut nelegalitatea și netemeinicia Ordinului nr. 583 din 6 mai 2009, arătând că organele de control nu au constatat abateri de la legislația în vigoare, că Ordinul emis de autoritatea pârâtă nu conține motivele eliberării din funcție și face referire la Raportul privind verificările efectuate la unitățile sanitare din subordinea Ministerului Transporturilor și Infrastructurii nr. 1467/RB din 5 mai 2009, raport ce nu i-a fost comunicat, precum și faptul că revocarea din funcție ar fi fost justificată în cazul nerealizării indicatorilor de performanță ai managementului, care însă nu au fost analizați de către organele de control. În ceea ce privește procesul-verbal de control din perioada 09 - 16 aprilie 2009, ale cărui mențiuni au fost valorificate în Raportul nr. 1467/RB din 5 mai 2009, reclamantul a formulat critici referitoare la lipsa unor sancțiuni sau măsuri propuse de echipa de control.

Referitor la contravaloarea drepturilor bănești solicitată, reclamantul a susținut că a fost prejudiciat prin destituirea sa abuzivă, întrucât contractul de management a fost încheiat pe o perioadă determinată de trei ani. Pârâtul Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, prin întâmpinarea formulată, a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive cu privire la petitul ce vizează plata drepturilor salariale, în temeiul dispozițiilor O.U.G. nr. 115/2004 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului contractual din unitățile sanitare publice din sectorul sanitar, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora spitalele a căror activitate o coordonează managerii, au calitatea de debitori ai obligației de plată a drepturilor salariale.

Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, expunând motivele pentru care nu se impune revocarea Ordinului nr. 583/2009, în condițiile în care reclamantul avea cunoștință de Raportul nr. 1467/RB din 5 mai 2009 și nu a înțeles să-l conteste. Având în vedere precizarea la acțiune formulată de reclamant, prin Încheierea de ședință din 28 ianuarie 2010, Curtea a introdus în cauză, în calitate de pârât, Spitalul Clinic CF nr. 2 București, care a invocat prin întâmpinare excepția lipsei calității sale procesuale pasive, motivat de faptul că autoritatea emitentă a actului administrativ a cărui revocare se solicită este Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, iar pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Prin Sentința civilă nr. 3146 din 1 iulie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților și a respins acțiunea, astfel cum a fost precizată, formulată de reclamantul S.G.G., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Transporturilor și Infrastructurii și Spitalul Clinic CF nr. 2 București, ca neîntemeiată. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele: Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, prima instanță a apreciat-o ca fiind neîntemeiată, întrucât calitatea de emitent al actului administrativ contestat determină legitimarea procesuală pasivă a pârâtului.

În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Spitalul Clinic CF nr. 2 București, Curtea a apreciat că se impune respingerea acesteia, întrucât spitalul a fost parte în Contractul de management nr. 13 din 21 iulie 2008. Analizând fondul cauzei, prima instanță a reținut că probatoriul administrat a relevat faptul că reclamantul a avut cunoștință de conținutul raportului de control, iar eliberarea din funcție a avut drept temei art. XII lit. l) din Contractul de management nr. 13/2008, constatându-se abateri de la legislația în vigoare, referitoare la strategia serviciilor medicale, managementul resurselor umane, utilizarea aparaturii medicale, managementul economico-financiar.

Prin urmare, Curtea a apreciat că prevederile contractului încheiat între reclamant și pârâtul Spitalul Clinic CF nr. 2 București, referitoare la încetarea raporturilor dintre părți, au fost respectate, iar motivele eliberării din funcția de manager se regăsesc atât în Raportul nr. 1467/RB din 5 mai 2009, cât și în Ordinul nr. 583/2009. Instanța de fond a înlăturat și criticile reclamantului legate de conținutul procesului-verbal de control din 16 aprilie 2009, arătând că mandatul dat comisiei de control prin Ordinul Ministrului Transporturilor și Infrastructurii nr. 481/2009, a fost respectat. 2. Calea de atac exercitată Împotriva acestei sentințe, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, au declarat recurs atât reclamantul S.G.G., cât și Ministerul Transporturilor și Infrastructurii.

2.1. Recursul formulat de reclamant a fost întemeiat pe motivele prevăzute la art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., criticile susținute fiind prezentate global și nediferențiat. Astfel, recurentul-reclamant a susținut, în esență, că: - raportul de control, care a stat la baza emiterii Ordinului nr. 583 din 6 mai 2009 nu i-a fost comunicat în mod legal; - contractul de management a fost încheiat pe o durată de 3 ani, astfel că, în mod nelegal a fost eliberat din funcția de manager de spital; - Ordinul nr. 583 din 6 mai 2009 nu este motivat; - pe perioada derulării contractului de management a îndeplinit toți indicatorii de performanță; - prin încetarea derulării contractului de management a fost prejudiciat în drepturile bănești până la finalitatea duratei contractului.

2.2. Recursul formulat de Ministerul Transporturilor și Infrastructurii a fost întemeiat pe motivul prevăzut la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținându-se, în esență, că instanța de fond a respins în mod greșit excepția lipsei calității sale procesuale pasive în raport cu capătul 2 al acțiunii, care are ca obiect cererea de despăgubire în sumă de 181.350,00 RON reprezentând drepturile bănești datorate până la finalizarea contractului de management, care a fost încheiat cu Spitalul Clinic CF nr. 2 București. 2.3. Recurentul-reclamant a depus Note scrise prin care a combătut criticile recursului formulat de ministerul pârât, solicitând respingerea acestuia. 2.4. Ministerul Transporturilor și Infrastructurii a depus întâmpinare, prin care a combătut susținerile recurentului-reclamant și a susținut că soluția instanței de fond este legală și temeinică față de recurentul-reclamant, criticile sale fiind neîntemeiate.

3. Soluția instanței de recurs Recursurile vor fi respinse pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare. 3.1. În ceea ce privește recursul formulat de recurentul-reclamant, rezultă că susținerile acestuia, care nu au fost încadrate în motivele de recurs invocate prin indicarea dispozițiilor art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., pot fi circumscrise și pot fi analizate în raport cu dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ. Principala critică adusă de recurentul-reclamant constă în aceea că instanța de fond nu a avut în vedere, la adoptarea soluției, faptul că ordinul atacat - Ordinul nr. 583 din 6 mai 2009 emis de ministrul de resort, prin care s-a dispus eliberarea sa din funcția de manager la Spitalul Clinic CF nr. 2 București, nu a fost motivat, ceea ce face ca acesta să fie lovit de nulitate.

Într-adevăr, ordinul atacat nu conține motivarea în fapt a măsurii luate, dar se referă la Raportul nr. 1467/RB din 5 mai 2009 privind verificările efectuate la unitățile sanitare din subordinea Ministerului Transporturilor și Infrastructurii, inclusiv la Spitalul Clinic CF nr. 2 București, care constituie astfel, o anexă a ordinului respectiv, în care se regăsesc aspectele faptice care au stat la baza adoptării măsurii de eliberare din funcția de manager. În ceea ce privește motivarea în drept a acestui act administrativ, această condiție este satisfăcută prin raportarea măsurii luate la dispozițiile art. 5 alin. (4) și art. 12 alin. (4) din H.G.

nr. 76/2009, cu modificările și completările ulterioare, precum și la clauzele Cap. XII lit. l) din Contractul de management nr. 13 din 21 iulie 2008. O altă critică se referă la faptul că instanța de fond a ignorat că Raportul de control nr. 1467/RB din 5 mai 2009 nu i-ar fi fost comunicat, motiv pentru care nici nu l-a contestat, ceea ce este, iarăși, lipsit de temei. Astfel, așa cum a reținut și instanța de fond, recurentul-reclamant, la cererea de chemare în judecată a anexat și o copie a raportului respectiv, ceea ce probează că a luat cunoștință de conținutul său și a avut posibilitatea să-și exercite dreptul la apărare, care constituie singura rațiune pentru obligația comunicării oricărui act administrativ.

O altă critică se referă la faptul că instanța de fond nu a avut în vedere că, pe durata derulată din contractul de management, a îndeplinit toți indicatorii de performanță, ceea ce este lipsit de temei. Astfel, așa s-a arătat deja, eliberarea din funcția de manager s-a dispus în temeiul clauzei de la lit. l) Cap. XII din contractul de management, potrivit căreia încetarea acestuia intervine în cazul constatării unor abateri de la legislația în vigoare de către organele de control și instituțiile abilitate în condițiile legii, care au și fost constatate prin raportul de control, necontestat de recurentul-reclamant, la care instanța de fond s-a referit punctual în cadrul considerentelor soluției pronunțate.

Astfel fiind, rezultă că soluția instanței de fond este legală și temeinică, criticile recurentului-reclamant fiind neîntemeiate. În raport cu această constatare, este lipsită de temei și susținerea potrivit căreia recurentul-reclamant ar fi suferit un prejudiciu prin încetarea contractului de management înainte de epuizarea duratei de 3 ani, ordinul atacat fiind apreciat ca legal și temeinic. 3.2. În ceea ce privește recursul formulat de autoritatea publică pârâtă. Având în vedere că, prin sentința recurată acțiunea formulată de reclamantul-recurent a fost respinsă integral, iar, prin decizia de față a fost respins și recursul formulat de către acesta, ministerul recurent nu justifică nici un interes care să justifice demersul său procesual, neexistând nicio posibilitate pentru o soluție mai favorabilă, astfel că recursul formulat va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de S.G.G. și Ministerul Transporturilor și Infrastructurii împotriva Sentinței civile nr. 3146 din 1 iulie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 martie 2011.