ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 12.10.2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4672/2011

HOTĂRÂRE
12.10.2011
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4672/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de 7 iulie

2009, reclamanta J.S. a chemat în judecată Ministerul Transporturilor și

Infrastructurii și Spitalul Clinic C.F.W., solicitând anularea ordinului din 8

mai 2009, precum și obligarea pârâților la plata drepturilor bănești cuvenite.

În motivarea cererii,

reclamanta a învederat nelegalitatea actului administrativ prin care a fost

eliberată din funcția de manager al Spitalului Clinic C.F.W., ordinul fiind

nemotivat, iar raportul de verificare la care se face referire nefiind

comunicat și de altfel, neconținând vreo măsură propusă ori vreo sancțiune față

de anumite persoane responsabile.

Prin sentința civilă

nr. 2548 din 26 mai 2010 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive

a Ministerului Transporturilor și Infrastructurii și a respins acțiunea ca

nefondată.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța a reținut că motivul revocării reclamatei din

funcția de manager de spital, pe care o ocupa potrivit contractului de

management din 16 iulie 2008 l-a constituit constatarea unor abateri de la

legislația în vigoare, atât cu privire la managementul economico-financiar, cel

al resurselor umane, cât și cel administrativ, consemnate în raportul privind

verificările efectuate la unitățile sanitare din rețeaua ministerului pârât din

5 mai 2009.

Instanța de fond a reținut

ca fiind reale susținerile echipei de control referitoare la nerespectarea prevederilor

legale și în alte domenii, respectiv al utilizării aparaturii medicale din dotarea

spitalului și al activității de expertizare a capacității de muncă pentru personalul

din transporturi cu funcții ce concură la siguranța circulației și navigației.

S-a concluzionat ca fiind

reale abaterile de la legislație imputate reclamantei, justificându-se încetarea

contractului de management în temeiul art. 183

3

lit. l) din Legea

nr. 95/2006.

Împotriva sentinței a

declarat recurs reclamanta J.S., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie,

invocând prevederile art. 304 pct. 7, pct. 8 și pct. 9 C. proc. civ.

Astfel, reclamanta a învederat

că temeiul juridic al eliberării din funcția de manager, astfel cum a fost reținut

de instanța de fond, este străin de natura pricinii, motivarea sentinței este contradictorie,

iar instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății.

Reclamata a criticat hotărârea

cu privire la constatările privind temeinicia abaterilor de la legislație, referindu-se

la obligația de constituire a fondului de dezvoltare a spitalului, la funcționarea

unor cabinete de consultații neaprobate, la deconturile de cheltuieli eliberate

pacienților precum și la planul anual de achiziții publice, la contractele de închiriere

încheiate, la utilizarea aparaturii medicale din dotarea spitalului și la aspecte

vizând examinarea medicală și psihologică a personalului din transporturi.

În concret, reclamanta

a arătat că prin returnarea sumei de 9 miliarde ROL a putut fi achiziționată aparatură

medicală de înaltă performanță, iar sumele rezultate din închirieri și din alte

surse au fost folosite pentru achitarea datoriilor spitalului.

Cu privire la cabinetele

de consultații care nu se regăsesc în structura organizatorică aprobată, s-a învederat

că trei dintre ele sunt ale șefilor de secție și funcționează conform destinației.

Reclamanta a susținut

în cererea de recurs că nu-i sunt imputabile formularele de decont defecte și că

au fost respectate prevederile legale referitoare la componența comisiei privind

siguranța circulației și respectiv, întocmirea planului de achiziții publice.

Referitor la secția ATI

a spitalului s-a precizat că s-au întreprins toate măsurile pentru consolidarea

statutului de secție clinică, postul de asistent universitar ATI fiind scos la concurs

la 5 martie 2009.

Cât privește contractele

de închiriere pentru cabinetele de stomatologie din cadrul Policlinicii W., s-a

menționat că acestea au fost dotate și modernizate de medicii chiriași, iar referitor

la achiziționarea aparatului de radiografie dentară panoramică, reclamanta a arătat

că au fost respectate prevederile O.U.G. nr. 34/2006.

Analizând actele și lucrările

dosarului, în raport de motivele dosarului, în raport de motivele invocate și de

prevederile art. 304 și art. 304

1

recursul este nefondat, urmând a fi respins.

Astfel, apărările formulate

de reclamantă au fost analizate de instanța de fond, care le-a înlăturat în mod

întemeiat, reținând temeinicia abaterilor de la legislația în materie, ce justifică

eliberarea din funcția de manager al spitalului, potrivit art. 183

3

lit. l) din Legea nr. 95/2006.

Acest temei juridic este

invocat în ordinul atacat, care face trimitere la prevederile capitolului XII

lit. l) din contractul de management încheiat între minister și reclamantă, potrivit

cărora contractul încetează în cazul constatării unor abateri de la legislația în

vigoare, de către organele de control și instituțiile abilitate, în condițiile legii.

Situația de fapt a fost

corect reținută de instanța de fond, care a stabilit că, în mare parte, constatările

din procesul-verbal de control din perioada 9 aprilie 2009-16 aprilie 2009, sunt

reale, consemnând încălcări ale legislației în vigoare.

O astfel de imputare este

cea referitoare la neîndeplinirea obligației de constituire a fondului de dezvoltare

a spitalului prin nefolosirea sumelor primite de spital cu titlu de chirie. În egală

măsură, reclamanta, în calitatea sa de manager, nu a respectat metodologia de închiriere

a spațiilor, prevăzută în Ordinul nr. 1802/2003.

O altă abatere de la legislația

corect reținută este cea a funcționării la parterul spitalului a unor cabinete de

consultații care nu se regăsesc în structura organizatorică aprobată.

De asemenea, rezultă din

actele dosarului, situație necontestată de reclamantă, că nu au fost respectate

în totalitate prevederile legale referitoare la introducerea decontului de cheltuieli

ce se eliberează pacientului pentru serviciile medicale primite.

Referitor la respectarea

procedurii privind achizițiile publice, potrivit O.U.G. nr. 34/2006, instanța a

constatat în mod întemeiat că planul anual de achiziții publice nu a fost avizat

de Consiliul Consultativ, iar achiziționarea aparatului pentru radiografii dentare

panoramice nu apărea necesară, nefiind prevăzute cabinete de stomatologie în structura

organizatorică a spitalului.

Alte imputări aduse managementului

asigurat de reclamantă corect stabilite, privesc întârzierea organizării concursului

pentru postul de asistent universitar ATI și respectiv, nerespectarea prevederilor

privind componența comisiei teritoriale de siguranța circulației și respectiv, numărul

de examinări zilnice medicale și psihologice ale personalului din transporturi,

cu responsabilități în domeniu.

În raport de cele expuse

mai sus, Curtea va respinge recursul ca nefondat.

Respinge recursul declarat

de J.S. împotriva sentinței nr. 2548 din 26 mai 2010 a Curții de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 12 octombrie 2011.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2011-03-31
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1899/2011
bănești solicitată, reclamantul a susținut că a fost prejudiciat prin destituirea sa abuzivă, întrucât contractul de management a fost încheiat pe o perioadă determinată de trei ani. Pârâtul Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, pr
ÎCCJ 2010-03-11
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1415/2010
umă, ci trebuie dovedită de persoana lezată, prin probe concludente. Intimatul-reclamant nu a administrat nici un fel de probă de natură să formeze convingerea instanței în sensul iminenței unei pagube materiale greu sau imposibil de înlătu
ÎCCJ 2011-05-04
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2505/2011
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Hotărârea Curții de Apel Curtea de Apel Timișoara - secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 30 din 24 ianuarie 2011 a respins exce
ÎCCJ 2011-05-17
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2793/2011
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta G.L.L. a chemat în judecată pe
ÎCCJ 2010-07-06
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3529/2010
dictoriu cu Ministerul Transporturilor și Infrastructurii și D.G.C.I.A.T. și a obligat Ministerul Transporturilor și Infrastructurii la 4,3 lei cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că raportul jurid
Sursă