ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3529/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Reclamantul B.L.S. a chemat în judecată

Ministerul Transporturilor și Infrastructurii și pe Ministrul Transporturilor

și Infrastructurii, solicitând instanței ca în contradictoriu cu pârâții să

dispună anularea Ordinului nr. 860 din 13 august 2009, prin care a fost

eliberat din funcția de manager al Spitalului Căi Ferate Iași, repunerea în

funcția deținută anterior, precum și obligarea pârâților la plata drepturilor

salariale de care a fost privat și a unor despăgubiri morale în valoare de 5000

lei, plus cheltuieli de judecată efectuate în cauză.

Prin cererea înregistrată sub nr. 659/45/2009

reclamantul B.L.S. a chemat în judecată Ministerul Transporturilor și

Infrastructurii, Ministrul Transporturilor și Infrastructurii și D.G.C.I.A.T.,

solicitând anularea raportului nr. 218 din 3 iunie 2009, anularea Ordinului nr.

860 din 13 august 2009 și reintegrarea în postul ocupat conform contractului de

management nr. 14 din 21 iulie 2008, iar în subsidiar obligarea pârâților la

plata drepturilor salariale aferente perioadei de concediu medical, a

drepturilor privind acordarea concediului de odihnă și a salariului.

Prin încheierea din 9 noiembrie 2009,

constatându-se parțială identitate de obiect cauză și părți, Curtea a dispus conexarea

dosarului nr. 659/45/2009 la dosarul nr. 650/45/2009.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că

Ordinul de eliberare din funcție a fost emis în timp ce se află în incapacitate

temporară de muncă, că în cuprinsul acestuia nu s-a indicat calea de atac și

instanța competentă a o soluționa, că deficiențele reținute de organul de

control nu-i sunt imputabile și că măsura a fost luată pe considerentele

politice, generate de apartenența sa la un alt partid decât celui căruia îi

aparține actuala conducere a Ministerului Transporturilor și Infrastructurii.

La termenul din 26 octombrie 2009 reclamantul a

depus o cerere completatoare prin care a invocat excepția nelegalității

Ordinului nr. 860 din 13 august 2009, excepția necompetenței ministerului de a

emite ordinul și excepția nemotivării Ordinului nr. 860/2009.

Curtea de Apel Iași, secția de contencios

administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 208/CA din 30 noiembrie 2009 a admis în parte acțiunea formulată de reclamant dispunând anularea Ordinului nr. 860 din 13

august 2009 emis de Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, repunerea

reclamantului în funcția de manager al Spitalului Clinic Căi Ferate Iași,

respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerul

Transporturilor și Infrastructurii, respingerea excepției inadmisibilității

cererii de chemare în judecată pentru neîndeplinirea procedurii prealabile cu

privire la solicitarea de revocare a raportului nr. 218 din 3 iunie 2009,

obligarea pârâtului Ministerul Transporturilor și Infrastructurii să plătească

reclamantului drepturile salariale de care acesta a fost lipsit, calculate de

la data eliberării din funcție și până la repunerea efectivă în funcția de

manager, admite excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului

Transporturilor și Infrastructurii și a D.G.C.I.A.T.

Totodată, a respins acțiunea reclamantului în

contradictoriu cu Ministerul Transporturilor și Infrastructurii și D.G.C.I.A.T.

și a obligat Ministerul Transporturilor și Infrastructurii la 4,3 lei

cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această sentință, instanța a

reținut că raportul juridic dintre părțile aflate în litigiu este generat de

dispozițiile Legii nr. 95/2006 și de prevederile contractului de management nr.

14 din 21 iulie 2008, că prin obiectul și statutul părților semnatare

contractul menționat se înscrie în categoria contractelor administrative.

S-a mai reținut, că lipsa oricăror alte mențiuni

în partea finală a procesului verbal din 14 mai 2009, în afara semnăturii

managerului și a sigiliului unității spitalicești controlate nu are

semnificația însușirii fără rezerve a constatărilor echipei de control și cu

atât mai puțin valoarea renunțării la dreptul de a contesta acel act.

În fine, instanța de fond a apreciat că Ordinul

nr. 860 din 13 august 2008 nu întrunește cerințele art. 41 din Carta

drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene, drept pentru care a admis

acțiunea reclamantului și pe cale de consecință a dispus anularea actului

administrativ contestat și repunerea reclamantului în funcția de manager a

Spitalului Clini Căi Ferate Iași.

Urmare anulării actului

administrativ Curtea a admis și cererea privind repararea prejudiciului cauzat

reclamantului .

Referitor la cererea de anulare a

raportului nr. 218 din 3 iunie 2009, s-a reținut că acesta nu are valoarea unui

act administrativ, ci semnificația unui act pregătitor, astfel că, având în

vedere faptul că acest control viza unitatea spitalicească iar nu activitatea

singulară a managerului, nu există obligația acestuia din urmă de a-l ataca în

condițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004.

Împotriva acestei sentințe, a

declarat recurs Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea recursului formulat,

recurentul-pârât Ministerul Transporturilor și Infrastructurii a susținut în

esență, următoarele:

- în mod greșit instanța de fond a

soluționat excepțiile invocate de către pârât atât sub aspect procedural cât și

prin prisma dispozițiile de drept material în temeiul cărora au fost invocate,

cu referire la excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată față

de neîndeplinirea procedurii prealabile cu privire la revocarea Raportului nr. EI

218 din 3 iunie 2009, cât și cu privire la modul de soluționare al excepției

lipsei calității procesuale pasive a Ministerul Transporturilor și

Infrastructurii cu privire la pretențiile reclamantului formulate în vederea

obținerii drepturilor salariale;

- în ceea ce privește fondul cauzei,

recurentul a susținut ca instanța de fond a apreciat greșit natura juridică a

raportului juridic dedus judecății, soluția pronunțată fiind rezultatul unei

greșite interpretări și aplicări a legii, apreciind în mod eronat că regimul

juridic al contractului de management nu ar fi guvernat de regulile privitoare

la mandat.

Totodată, recurentul a arătat că

ordinul contestat a fost emis în mod legal, în temeiul dispozițiilor art. 12

lit. l) din contractul de management nr.14/2008 coroborate cu cele ale

dispozițiilor art. 5 alin. (4) și art. 12 alin. (4) din H.G. nr. 76/2009

privind organizarea și funcționarea Ministerul Transporturilor și

Infrastructurii, având la bază Raportul nr. EI 218 din 3 iunie 2009 în care au

fost enunțate și descrise faptele imputabile reclamantului, în urma controlului

efectuat la nivelul unităților sanitare din subordinea ministerului, în

conformitate cu dispozițiile Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul

sănătății.

A mai precizat recurentul că ordinul

atacat a fost motivat, atât în fapt cât și în drept, contrar celor reținute de

către instanța de fond prin sentința atacată.

În drept au fost invocate

dispozițiile Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, H.G. nr. 76/2009

privind organizarea și funcționarea Ministerul Transporturilor și Infrastructurii,

Legea nr. 554/2004 și prevederile codului de procedură civilă.

Analizând sentința atacată în raport

de criticile formulate, de dispozițiile legale incidente în cauză cât și în

temeiul dispozițiilor art. 304

1

C. proc. civ., se constată că

recursul formulat în cauză este nefondat.

În ceea ce privește criticile

formulate de către recurentul-pârât cu privire la modul de soluționare al

excepțiilor invocate, Înalta Curte reține că sunt neîntemeiate.

Astfel, instanța de fond a apreciat

și reținut în mod corect în raport de dispozițiile art. 2 lit. c) și art. 7 din

Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, caracterul de act pregătitor

al raportului nr. 218 din 3 iunie 2009 și în consecință a respins excepția de inadmisibilitate

pentru lipsa procedurii prealabile invocate de recurentul-pârât cu privire la

acest capăt de cerere, având în vedere că acest act de control nu constituie un

act administrativ conform definiției legale prevăzute de dispozițiile legale

mai sus menționate.

De asemenea, instanța de fond a

apreciat în mod corect în ceea ce privește obligarea autorității emitente la

plata drepturilor salariale, către intimat, reținând că această obligație

revine exclusiv acesteia, în calitate de organ emitent al actului vătămător

conform dispozițiilor art. 1 și art. 18 din Legea nr. 554/2004, susținerile

recurentului cu privire la lipsa calității procesuale pasive cu privire la

acest capăt de cerere fiind neîntemeiate.

Criticile formulate de recurent pe

fondul cauzei, întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9, nu pot fi reținute,

fiind nefondate.

Astfel cum rezultă din

considerentele sentinței atacate, principalul motiv pentru care s-a reținut

nelegalitatea actului administrativ l-a constituit nemotivarea acestuia.

Pentru a-și putea exercita atribuția

de control al legalității actelor administrative, potrivit art. 18 din Legea

nr. 554/2004, instanța de judecată trebuie să cunoască rațiunile pentru care

emitentul actului, în îndeplinirea puterii sale discreționare, a ales soluția

criticată de cel vătămat, iar această motivare trebuie să fie intrinsecă

actului administrativ.

Motivarea actului administrativ

constituie o garanție contra arbitrariului autorității publice și se impune în

special în cazul actelor prin care se modifică sau suprimă drepturi sau

situații juridice individuale - cum este și cazul ordinului contestat de

intimat -, ea trebuind să conțină elementele de fapt și de drept care să

permită verificarea temeiurilor și efectelor deciziei administrative precum și

a proporționalității măsurii cu împrejurările în care a fost dispusă.

Ori în cauză astfel cum în mod

corect a reținut și instanța de fond, ordinul de revocare a intimatului din

funcția de manager al Spitalului Clinic Căi Ferate Iași nu a fost motivat,

simpla trimitere la Raportul înregistrat sub nr. 2119/RB din 19 iunie 2009 în

care se rețin „deficiențe grave” constatate în unitățile sanitare controlate

nefiind suficientă pentru a justifica măsura dispusă în temeiul dispozițiilor

Cap. XII lit. l) din Contractul de management încheiat între părți.

Curtea constată că instanța de fond

a apreciat în mod corect în baza probatoriului administrat în cauză

nelegalitatea actului administrativ atacat, emis în baza raportului nr. 2119/RB

din 19 iunie 2009, raport care nu evidențiază în totalitate, constatările

reținute prin procesul verbal din 14 mai 2009, urmare a controlului efectuat,

constatări care se referă la motive obiective cum ar fi insuficiența resurselor

și imposibilitatea reală a ocupării locurilor vacante, și care relevă lipsa de

culpă a managerului pentru abaterile reținute.

De asemenea nu se poate reține că

erau întrunite condițiile legale pentru revocarea managerului conform

dispozițiilor din contractul de management atâta vreme cât controlul efectuat

nu a verificat îndeplinirea indicatorilor de performanță stabiliți prin anexa

la contract, iar controlul a fost efectuat înainte de împlinirea termenului

minim de un an prevăzut de contract, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute

de dispozițiile art. 178 alin. (3) din Legea nr. 95/2006 invocate de recurent.

Având în vedere toate aceste

considerente, Înalta Curte reține că hotărârea instanței de fond este legală și

temeinică, neexistând motive de casare sau modificare a acesteia și în temeiul

dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul formulat,

ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Ministerul

Transporturilor și Infrastructurii împotriva sentinței civile nr. 208 din 30

noiembrie 2009 a Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 6 iulie

2010.