ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 813/2011

Asupra recursului penal de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 95 din 18 noiembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Iași în dosarul nr. 2576/45/2010 s-a dispus respingerea, ca nefondată, a plângerii formulate de petiționara M.M. împotriva rezoluției din 3 iunie 2010 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași în dosarul nr. 280/P/2010. A obligat petiționara la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pentru a pronunța această hotărâre s-au reținut în fapt următoarele: La data de 19 martie 2010, petiționara M.M. a fost invitată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași pentru a fi audiată în dosarul nr. 7311/P/2009. Persoana vătămată a reclamat ulterior faptul că procurorul care trebuia să o audieze nu s-a prezentat având o atitudine necorespunzătoare profesiei de magistrat, lăsând-o să aștepte mai mult.

Nu i s-a pus la dispoziție actul de sesizare fiind obligată să semneze un proces-verbal. În aceste condiții petiționara M.M. a considerat că atitudinea procurorului a fost una de intimidare și de amenințare, magistratul afirmând că o va amenda dacă nu semnează procesul-verbal. Ulterior, persoana vătămată a aflat că procurorul este magistratul V.C. împotriva căreia a formulat plângere pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu prevăzută de art. 246 C. pen. Efectuându-se acte premergătoare, s-a constatat că la Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași a fost înregistrat dosarul nr. 7311/P/2010 privind plângerea formulată de către numita M.M. referitoare la comiterea unor presupuse fapte prevăzute de legea penală.

Plângerea a fost adresată Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și a fost trimisă spre competentă soluționare la Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași, fiind repartizată, în vederea efectuării cercetărilor, procurorului V.C.I. Motivat de modul defectuos de formulare al plângerii, procurorul a procedat la invitarea numitei M.M. în vederea clarificării faptelor cu privire la care înțelegea să formuleze sesizare penală. La data de 19 martie 2010, numita M.M. s-a prezentat la parchet unde a fost audiată de către procurorul de caz; întrucât numita M.M. a avut o atitudine recalcitrantă, magistratul procuror a interogat-o în prezența unui martor asistent, respectiv numita S.E.

- avocat în Baroul Iași. Procesul verbal întocmit cu această ocazie nu a fost semnat de către persoana vătămată. S-a precizat că, anterior acestui eveniment, numita M.M. fost invitată și de către organele de poliție - agent de poliție P.T. - în vederea interogării dar aceasta nu a dorit să dea declarație. Ulterior, prin rezoluția din data de 26 martie 2010, procurorul V.C. a dispus neînceperea urmăririi penale în dosarul nr. 7311/P/2010. S-a reținut că magistratul procuror V.C. nu și-a încălcat nici o atribuție de serviciu, dovadă fiind procesul verbal din data de 19 martie 2010, întocmit în prezența unui martor asistent. De asemenea, nu rezultă nici un indiciu conform căruia procurorul V.C.

ar fi avut un comportament agresiv față de M.M.; chiar susținerile acesteia conform cărora procurorul ar fi amenințat-o că o va aresta dacă nu va semna procesul verbal nu pot fi reținute avându-se în vedere faptul că numita M.M. avea calitatea de persoană vătămată în dosarul nr. 7311/P/2010; mai mult, respectivul proces verbal își produce pe deplin efectele și în lipsa semnăturii numitei M.M. În aceste condiții, rezultă că magistratul procuror V.C. nu și-a încălcat nici o atribuție de serviciu. În ceea ce privește referirile la nesoluționarea corectă a unor sesizări privind dreptul la moștenire al numitei M.M., se constată că nu se reclamă comiterea vreunei fapte prevăzută de legea penală. Totodată s-a arătat că la Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași a fost înregistrat și dosarul nr. 13.587/P/2009 care a avut ca obiect o altă plângere a numitei M.M.

împotriva altor persoane.” Prin rezoluția din 26 iulie 2010 dată în dosar nr. 503/II/2/2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași procurorul general a dispus respingerea ca neîntemeiată a plângerii formulate de petenta M.M. împotriva soluției dispuse în dosarul penal nr. 280/P/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași. Împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond a declarat recurs petiționara M.M. solicitând casarea acesteia și în cadrul rejudecării, admiterea plângerii și trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale. Înalta Curte examinând recursul în conformitate cu dispozițiile art. 385 14 C. proc. pen. și art. 278 1 alin. (7) C. proc. pen. constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente: Plângerea reglementată de dispozițiile art. 278 1 C. proc.

pen., are natura juridică a unei căi de atac îndreptată împotriva soluțiilor de netrimitere în judecată dispuse de procuror. Pentru verificarea aspectelor invocate de petiționar, legea procesual penală permite ca înainte de a se dispune începerea urmăririi penale, să fie administrate acte premergătoare. Rolul efectuării actelor premergătoare îl constituie preîntâmpinarea începerii urmăririi penale în cazuri nejustificate, eliminându-se astfel posibilitatea apariției acelui cadru legal în care pot fi dispuse anumite măsuri procesuale care, în final, s-ar dovedi nejustificate. Întrucât actele premergătoare începerii urmăririi penale efectuate în cauză au stabilit, în mod neechivoc, că procurorul V.C.

a acționat, în cadrul și cu respectarea legii, nesăvârșind nici o faptă penală – scopul audierii persoanei vătămate în dosarul nr. 7311/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași fiind acela de a lămuri obiectul plângerii formulate de petiționară – Înalta Curte constată că soluția de netrimitere în judecată este corectă, neexistând temei pentru desființarea ei. Împrejurarea că petiționara este nemulțumită – fără a avea o justificare credibilă – de soluția adoptată nu poate conduce la concluzia întrunirii elementelor constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor. Nu pot fi reținute indicii care să contureze existența vreunei amenințări din partea magistratului procuror, exercitate în timpul audierii persoanei vătămate în dosarul nr. 7311/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași.

Procesul-verbal a fost semnat de procuror dar și de martorul asistent, consemnându-se totodată poziția adoptată de petiționara M.M., în sensul refuzului de o semna. Așa fiind, Înalta Curte în temeiul dispozițiilor art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul declarat de petiționara M.M. împotriva sentinței penale nr. 55 din 18 noiembrie 2010 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori. În temeiul art. 92 alin. (2) C. proc. pen., recurenta petiționară va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționara M.M. împotriva sentinței penale nr. 95 din 18 noiembrie 2010 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurenta petiționară la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 02 martie 2011.