ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2152/2011

Asupra recursului de față;

Î

n baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea de ședință din 19 mai 2011, Curtea de Apel

București, secția II-a penală, a dispus în baza art. 90 alin. (9) din

Legea 302/2004 menținerea pe timp de 30 de zile a stării de arest a inculpatului condamnat M.G.N.

Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că, potrivit

art. 90 alin. (9) din Legea 302/2004, este necesară menținerea stării de

arest în vederea predării sau, după caz, a soluționării cauzei potrivit

dispozițiilor art. 88 din aceeași lege.

Menținerea stării de arest fiind justificată de faptul că nu s-au schimbat temeiurile avute în vedere la data luării acestei măsuri și,

de asemenea, nu a fost depășit termenul general de 180 de zile cât

poate dura această măsură.

Î

mpotriva acestei încheieri, în termen legal, a formulat recurs

persoana solicitată M.G.N., criticând-o prin

apărătorul ales pentru nelegalitate și netemeinicie.

Examinând recursul declarat de persoana solicitată M.G.N. sub toate aspectele, conform art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen.

, Înalta Curte, apreciază că acesta este nefondat,

pentru considerentele ce vor urma.

Astfel, din actele și lucrările dosarului, Înalta Curte, a reținut că,

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a sesizat instanța

Curții de Apel București, secția II-a penală, cu privire la arestarea

persoanei solicitate M.G.N., în conformitate cu disp.

art. 89 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 (modificată), în vederea punerii

în executare a mandatelor europene de arestare emise la data de

07 septembrie 2007 și la data de 16 aprilie 2008 de către autoritățile judiciare din

Ungaria.

La data de 21 aprilie 2011, în conformitate cu încheierea din

aceiași dată, s-a emis MANDATUL DE ARESTARE NR. 16 EAW,

având ca obiect procedura punerii în executare a mandatului

european de arestare emis la data de 16 aprilie 2008, de către Tribunalul

Capitalei din Budapesta - Ungaria, prin care, conform art. 90 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, modificată și completată prin Legea

nr. 222/2008, privind cooperarea judiciară internațională în materie

penală, s-a dispus arestarea persoanei solicitate, M.G.N.,pentru săvârșirea

infracțiunii de trafic de persoane în formă continuată și asociere în

vedere săvârșirii de infracțiuni, acesta aflându-se în situația prev. de

dispozițiile art. 90 alin. (2) din Legea 302/2004, privind cooperarea

judiciară internațională în materie penală, cu modificările și completările

ulterioare și decizia-cadru 2002/584/JAI din 13 iunie 2002 a Consiliului Uniunii Europene privind mandatul european (arestare și procedurile d

e predare între statele membre), dispunându-se arestarea persoanei

solicitate pe o perioadă de 30 zile de la 21 aprilie 2011, până la 20 mai 2011, inclusiv. Au fost solicitate relații suplimentare de la

Ministerul Justiției, în vederea comunicării de urgență a hotărârilor de

condamnare, necesare soluționării cauzei, cauza amânându-se la 2

iunie 2011.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 90 alin. (9) din Legea 302/2004,

astfel cum a fost modificată, „Instanța verifică periodic, dar nu mai

târziu de 30 de zile, dacă se impune menținerea arestării în vederea

predării. în acest sens,instanța se pronunță prin încheiere motivată,

ținând seama de termenele prevăzute la art. 95, iar potrivit alin. (10) al

aceluiași articol se prevede că "(10) în toate cazurile, măsura arestării

în vederea predării poate fi luată numai după ascultarea persoanei

solicitate în prezența apărătorului. Durata inițială a arestării nu poate

depăși 30 de zile, iar durata totală, până la predarea efectivă către

statul membru emitent, nu poate depăși în niciun caz 180 de zile .

Înalta Curte, a apreciat că în mod corect instanța de fond, în conformitate cu dispozițiile art. 90 alin. (9) și (10) din Legea 302/2004 a

menținut arestarea persoanei solicitate M.G.N. în

vederea predării, fiind incidente dispozițiile legale mai sus enunțate, această măsură fiind necesară pentru buna desfășurare a procedurii

de punere în executare a mandatului european de arestare.

Menținerea stării de arest apare ca justificată de faptul că nu

s-au schimbat temeiurile avute în vedere la data luării acestei măsuri

și, de asemenea, nu a fost depășit termenul general de 180 de zile

cât poate dura această măsură, persoana solicitată fiind arestată din

data de 21 aprilie 2011.

Motivele de ordin personal invocate de către persoana

solicitată, nu pot conduce la punerea în libertate a acesteia la acest

moment procesual.

Față de aceste considerente, în conformitate cu dispozițiile art.

385 ind.15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a

respinge ca nefondat recursul declarat de persoana solicitată M.G.N.

Î

n baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

recurentul persoana solicitată M.G.N. va fi obligat la

plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată

M.G.N.

împotriva încheierii de ședință din 19 mai

2011 a Curții de Apel București, secția II-a penală, pronunțată în

dosarul nr. 3811/2/2011(1593/2011).

Obligă recurentul persoană solicitată la plata sumei de 100 lei

cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 25 mai 2011.