ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7263/2011

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7263/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului

constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 479/D/2010,

pronunțată în Dosarul nr. 1186/110/2008, Tribunalul Bacău a respins excepția

lipsei calității procesuale pasive, ca neîntemeiată; a admis acțiunea civilă

promovată de către reclamanta Camera de Comerț și Industrie Bacău, în

contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul Școlar Județean Bacău, având ca obiect

Legea nr. 10/2001; a obligat pârâtul să restituie în natură reclamantei terenul

în suprafață de 255 mp, liber de construcții, identificat cu culoarea galbenă

în raportul de expertiza B., situat în Bacău, și să acorde reclamantei despăgubiri

în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru terenul în suprafață

de 76 mp ocupat de un garaj proprietatea pârâtei, situat la adresa de mai sus,

și a respins cererea de acordare a cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.

În motivarea cererii,

reclamanta a arătat, în esență, că imobilul teren și construcția s-a aflat în

proprietatea Camerei de Comerț și Industrie Bacău, până în anul 1949, fiind

achiziționat în scopul de a înființa Școala medie de comerț. Camera de Comerț

și Industrie Bacău a fost desființată prin Decretul nr. 74/1949, iar întregul

patrimoniu al Camerei a trecut în proprietatea statutului. Instituția

reclamantă și-a reluat activitatea în anul 2001 și a formulat notificarea nr.

7625/2001, prin care a solicitat Primăriei Bacău retrocedarea imobilului. Față

de pasivitatea entității deținătoare, reclamanta a acționat-o în judecată, iar

pe parcursul judecății Dosarului nr. 789/110/2006, Primăria Bacău a făcut

dovada că a înaintat notificarea reclamantei mai multor entități deținătoare,

printre care și instituția pârâtă. A mai arătat reclamanta, că, prin expertiza

tehnică topo-cadastru efectuată în acel dosar, s-a stabilit că pârâta

stăpânește o suprafață de 331 mp din imobilul revendicat.

În drept, au fost

invocate dispozițiile Legii nr. 10/2001.

Din analiza

probatoriului administrat în cauză, instanța a reținut că, în ceea ce privește

excepția lipsei calității procesuale pasive, ce s-a analizat cu prioritate,

prin notificarea formulată prin BEJ G.N., nr. 158/2001 și înregistrată la

Primăria Bacău la data de 20 iulie 2001, reclamanta a solicitat retrocedarea în

natură a terenului în suprafață de 6307 mp situat Bacău.

Față de pasivitatea

Primăriei Bacău, constând în nesoluționarea notificării, reclamanta a

acționat-o în judecată, iar prin Sentința civilă nr. 827/D/2008 a Tribunalului

Bacău, pronunțată în Dosarul nr. 789/110/2006, astfel cum a fost modificată

prin Decizia civilă nr. 56/2009 a Curții de Apel Bacău, s-a reținut că primăria

are calitatea de entitate deținătoare doar pentru suprafața de 84 mp, din

totalul suprafeței revendicate de către reclamantă.

Cu privire la restul

terenului, prin expertiza efectuată de expertul D. în cauza respectivă, s-a

stabilit că acesta se află, parțial, în deținerea Ministerului Justiției (Tribunalul

Bacău), a Administrației Naționale a Apelor Române - Direcția Apelor Siret și,

respectiv, a Inspectoratului Școlar Județean Bacău, pârât în prezenta cauză,

ultima instituție deținând 331 mp teren.

Din adresa înaintată

în copie de Primăria Bacău, rezultă că notificarea reclamantei a fost trimisă

către Inspectoratul Școlar Județean Bacău, la data de 03 februarie 2004.

Deși pârâtul neagă

primirea notificării, iar Primăria Bacău nu a fost în măsură să înainteze

instanței confirmarea de primire a acestei notificări, instanța a constatat că,

prin Decizia nr. 56/2009 a Curții de Apel Bacău, s-a reținut cu putere de lucru

judecat că notificarea a fost înaintată instituției pârâte.

Instanța a mai

reținut că, în condițiile în care reclamanta a formulat notificarea în termen

legal, încă din anul 2001, a impune acesteia să suporte deficiențele de

comunicare dintre instituții și îndeplinirea necorespunzătoare de către acestea

a atribuțiilor ce le revin, constituie o sarcină nerezonabilă, de natură să

încalce art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția Europeană a

Drepturilor Omului. Pentru aceste motive, printre altele, instanța a respins

excepția prematurității și a tardivității acțiunii invocate de către pârât.

Față de cele expuse

mai sus, având în vedere dovada calității de entitate deținătoare în persoana

instituției pârâte, unită cu dovada înaintării notificării de către Primăria

Bacău, instanța a apreciat că excepția lipsei calității procesuale pasive nu

este întemeiată și a respins-o, procedând la soluționarea pe fond a

notificării.

Pe fondul cauzei, s-a

reținut că, din actul de vânzare-cumpărare aflat la dosar, rezultă că

reclamanta a fost proprietara unui teren în suprafață de 6307 mp, pe care se

afla edificată o construcție.

Imobilul a fost

naționalizat prin Decretul nr. 74/1949, prin care au fost desființate camerele

de comerț și industrie, iar patrimoniul lor a fost preluat de statul comunist.

Camerele de comerț au

fost reînființate prin Decretul-lege nr. 139/1990, iar din Sentința civilă nr.

8129/2001 a Judecătoriei Bacău rezultă că reclamanta este una și aceeași

persoană juridică cu Camera de Comerț și Industrie Bacău desființată prin

Decretul nr. 74/1949 și al cărei patrimoniu a fost naționalizat prin același

act normativ.

Întrucât prin

raportul de expertiză D. s-a stabilit că, din imobilul ce face obiectul actului

de vânzare-cumpărare, suprafața de 331 mp, teren este deținută de pârât,

instanța a constatat că sunt îndeplinite, în speță, condițiile prevăzute de

art. 2. lit. g) și art. 3. lit. c) din Legea nr. 10/2001, reclamanta având

calitatea de persoană îndreptățită în sensul legii.

Prin raportul de

expertiză întocmit în cauză de expertul B., s-a constatat că, din suprafața

totală de teren ce face obiectul cauzei, suprafața de 76 mp este ocupată de un

garaj proprietatea Inspectoratului Școlar Bacău, cu privire la care sunt

incidente dispozițiile art. 9. alin. (2) din lege, urmând ca pentru suprafața

respectivă pârâtului să i se acorde despăgubiri, iar restul suprafeței de teren

(255 mp) se poate restitui în natură.

Cererea de acordare a

cheltuielilor de judecată formulată de către reclamantă a fost respinsă,

deoarece, deși s-a reținut, în baza art. 1201 C. civ., că notificarea a fost

înaintată pârâtului, totuși în cauză nu s-a făcut dovada în mod cert a culpei

acestei instituții în nesoluționarea notificării și, ca atare, a culpei sale

procesuale.

Prin Decizia civilă

nr. 115 din 11 noiembrie 2010, Curtea de Apel Bacău - secția civilă, cauze cu

minori, familie, conflicte de muncă, asigurări sociale, a respins, ca

nefondate, apelul promovat de pârâtul Inspectoratul Școlar Județean Bacău și

apelul incident promovat de reclamanta Camera de Comerț și Industrie Bacău la

apelul formulat de pârât, reținând, în esență, următoarele:

În ce privește

excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de apelant, în

considerarea lipsei unei notificări din partea reclamantei având ca obiect

retrocedarea terenului în baza Legii nr. 10/2001, republicată, această

susținere a fost înlăturată în contextul în care, astfel cum s-a arătat și în

argumentarea hotărârii instanței de fond, prin Decizia civilă nr. 56/2009

pronunțată în dosarul Curții de Apel Bacău, s-a reținut ca notificările privind

terenul în litigiu, care face parte dintr-o suprafață mai mare, au fost transmise

de către Primăria municipiului Bacău, Ministerul Justiției, Direcția Apelor

Siret și Inspectoratul Școlar Județean Bacău, apelant în cauză, ca entități

deținătoare ale suprafețelor de teren vizate de notificare, potrivit adreselor

din 06 februarie 2004, din 03 februarie 2004 și din 21 februarie 2002.

Întrucât dovada

transmiterii notificării reclamantei, cu adresa nr. 10/378 din 06 februarie

2004 a Primăriei municipiului Bacău, a fost reținută prin Decizia civilă nr.

56/2009 a Curții de Apel Bacău cu putere de lucru judecat, apelantul nu poate

pretinde intimatei-reclamante să facă dovada transmiterii notificării, cu atât

mai mult cu cât această obligație revenea entității învestite inițial,

respectiv Primăriei municipiului Bacău, în temeiul art. 28 din Legea nr.

10/2001, republicată.

Pe de altă parte, s-a

reținut faptul că, potrivit art. 22 alin. (4) din lege, „notificarea

înregistrată face dovada deplină în fața oricărei autorități, persoane fizice

sau juridice, a respectării termenului prevăzut de alin. (1) al art. 22, chiar

dacă a fost adresată altei unități decât cea care deține imobilul”.

Pe acest aspect, s-a

conchis că atât timp cât intimata-reclamantă a făcut dovada notificării, în

termen legal, a Primăriei municipiului Bacău, privind retrocedarea imobilul

obiect al prezentului litigiu, nu se poate reține lipsa calității procesuale

pasive a apelantei, astfel cum aceasta a argumentat-o, eventualele deficiențe

de comunicare dintre instituții nefiind imputabile intimatei-reclamante și că

eventuala lipsă a calității procesuale pasive s-ar pune în situația în care

apelanta-pârâtă nu ar avea calitatea de entitate deținătoare a imobilului,

astfel cum aceasta a fost definită prin Legea nr. 10/2001, republicată și H.G.

nr. 250/2005, privind adoptarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.

10/2001, și nu în ipoteza în care nu s-a formulat sau nu s-ar fi primit

notificarea la care fac referire dispozițiile art. 22 din lege, în termenul

prevăzut de lege, așa cum susține apelanta.

Referitor la

criticile aduse sentinței sub aspectul motivelor de fond, instanța a apreciat

că și acestea sunt nefondate, calitatea apelantei-pârâte de entitate

deținătoare a trenului notificat de intimat fiind atestată de expertiza

topo-cadastrală efectuată la instanța de fond (expertize B.M.), coroborată cu

expertiza D.L. efectuată în Dosarul nr. 6249/2006 (789/110/2006) având ca

obiect soluționarea, în contradictoriu cu Primăria municipiului Bacău, a

notificării intimatei-reclamante pentru suprafața de 6307 mp, teren, în care se

regăsește și suprafața în litigiu, expertize conform cărora suprafața de 331 mp

este deținută de apelantă.

Împrejurarea invocată

de apelantă potrivit căreia expertiza topo-cadastrală B. nu a fost efectuată în

prezența reprezentanților instituției, care se aflau în concediu de odihnă, nu

este de natură să conducă la nulitatea expertizei, conform art. 205 C. proc.

civ., în cauză făcându-se dovada convocării ambelor părți, cu scrisoarea

recomandată din 07 august 2009.

Totodată, s-a reținut

că invocarea de către apelantă a unor protocoale de predare-primire și de

trecerea unor terenuri din administrarea Ministerului Educației în cea a

Ministerului Justiției (anterioare apariției Legii nr. 10/2001) este lipsită de

relevanță, întrucât prin expertizele topo-cadastrale menționate sunt

identificate și delimitate terenurile notificate astfel cum acestea sunt în

prezent deținute și administrate de instituțiile subordonate celor două

ministere.

În ceea ce privește

apelul incident, promovat de apelanta-reclamantă vizând restituirea în natură a

suprafeței de 76 mp, pe care se află amplasat un garaj proprietatea pârâtei,

instanța a apreciat că și acesta este nefondat, în considerarea art. 10 alin.

(2) din Legea nr. 10/2001, republicată, care menționează că, în cazul în care pe

terenurile preluate în mod abuziv s-au edificat noi construcții autorizate,

persoana îndreptățită va obține restituirea în natură a părții de teren rămasă

liberă, iar pentru suprafața ocupată de construcții noi, măsurile reparatorii

acordându-se în echivalent.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs pârâtul Inspectoratul Școlar Județean Bacău,

criticând-o pentru nelegalitate, potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ., iar în

dezvoltarea criticilor formulate, a arătat că instanța de apel a respins

excepția lipsei calității procesuale pasive a Inspectoratului Școlar Județean

Bacău, nelegal, fără să țină seama de faptul că nici Primăria Bacău și nici

reclamanta (Camera de Comerț Bacău) nu au făcut dovada, prin confirmare de

primire, că i-a fost comunicată notificarea privind retrocedarea în natură a

terenului în litigiu; că Decizia nr. 110/2010 pronunțată de Curtea de Apel

Bacău, în Dosarul nr. 789/110/2006, în care ca părți în proces au figurat

Camera de Comerț și Primăria Bacău, are putere de lucru judecat numai în raport

cu acestea și nicidecum cu Inspectoratul Școlar Bacău; că, în intervalul de

timp cuprins între 2001, anul apariției Legii nr. 10/2001 și până la promovarea

acțiunii în instanță, în 2008, reclamanta nu i-a comunicat notificarea, fapt ce

rezultă din verificările făcute la serviciul registratură al instituției; că

instanța de apel nu a clarificat atitudinea de pasivitate a Camerei de Comerț,

care nici măcar după finalizarea litigiului cu primăria, în 2006, nu a depus

niciun fel de diligențe pentru a clarifica modul de soluționare a notificării,

prin demersuri în acest sens, inclusiv la instituția pârâtă.

S-a conchis, pe acest

aspect, că, în mod eronat, instanța de apel, bazându-se doar pe prezumție, a

apreciat că pârâtul a fost notificat și pe acest considerent, a respins

excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului.

Tot în scopul

argumentării excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului, dar și

pe fond, s-a arătat că instanța de apel nu a dat o interpretare justă și

corectă probelor existente la dosar. Mai mult decât atât, a dat acestor probe

aceeași interpretare eronată ca și instanța de fond, net în favoarea

reclamantei Camera de Comerț și Industrie Bacău, respectiv în ceea ce privește

raportul de expertiză tehnică „topo-cadastrală” efectuat de expertul tehnic

ing. B.M., probă ce nu are nicio valoare juridică și nicio forță probantă,

fiind nulă, întrucât, deși a fost anunțat că reprezentanții pârâtului, care

urmau să participe la efectuarea expertizei, erau în concediu de odihnă, la

data convocării, respectiv în august 2009, cu toate acestea expertul a

desfășurat lucrările de expertiză numai în prezența reclamantei.

S-a mai arătat, că

expertiza B. nu a respectat obiectivul fixat de instanță și anume acela al

identificării cu exactitate în teren a amplasamentului suprafeței de teren

solicitată de reclamantă, întrucât actul de vânzare-cumpărare datat din anul

1924 nu este însoțit de nicio schiță și, cu toate acestea, s-a stabilit că

terenul ar fi situat pe str. O., colț cu str. C.V., în timp ce sediul pârâtului

este localizat la o distanță destul de mare, respectiv pe str. O., situație în

care expertul era obligat să verifice dacă există identitate între

amplasamentul pretins de reclamantă și terenul deținut de pârât, ceea ce presupunea

cercetarea vechilor și actualelor vecinătăți, precum și compararea acestora,

și, numai după ce și-ar fi format convingerea intimă că exista identitate,

expertul putea să concluzioneze că în incinta instituției pârâte se găsește

terenul pretins de Camera de Comerț, și că raportul de expertiză este

criticabil și din alte considerente, și anume că instanța de apel, în mod

surprinzător, a ignorat obiecțiunile pârâtului, precum și actele de schimb

dintre Inspectoratul Județean Școlar și Ministerul Justiției, și nu a dispus

refacerea expertizei în funcție de aceste acte și de obiecțiunile pârâtului,

cât și în raport de prevederile H.G. nr. 44/1995, depusă la dosar în copie.

Examinând decizia

recurată prin prisma criticilor formulate, ce permit încadrarea în art. 304

pct. 9 C. proc. civ., instanța constată recursul nefondat, pentru cele ce

succed:

Critica potrivit

căreia, în mod greșit, instanța de apel a respins excepția lipsei calității

procesuale pasive a pârâtului fără să țină seama că, în speță, nu s-a făcut

dovada, prin confirmare de primire, că notificarea privind retrocedarea în

natură a imobilului în litigiu i-a fost comunicată pârâtului și că acesta nu a

fost parte în litigiul soluționat prin Decizia nr. 110/2010 a Curții de Apel

Bacău, astfel că hotărârea pronunțată nu îi este opozabilă, este nefondată.

Potrivit art. 22 (4)

din Legea nr. 10/2001, „notificarea înregistrată face dovada deplină în fața

oricărei autorități, persoane fizice sau juridice, a respectării termenului

prevăzut la alin. (1), chiar dacă aceasta a fost adresată altei unități decât

cea care deține imobilul”.

Prin urmare,

intimata-reclamantă a făcut dovada formulării în termen a notificării nr.

158/2001 înregistrată la Primăria Bacău, privind retrocedarea în natură a

imobilului în litigiu și față de recurentul-pârât.

În ceea ce privește

susținerea pârâtului, în sensul că, nefiind parte în litigiul soluționat Curtea

de Apel Bacău, prin Decizia nr. 110/2010 aceasta nu îi este opozabilă, inclusiv

reținerea că dovada transmiterii notificării reclamantei către pârât s-a făcut

de către Primăria municipiului Bacău, cu adresa din 3 februarie 2004, se

constată că este nefondată, întrucât cele dezlegate printr-o hotărâre

judecătorească irevocabilă, sunt opozabile erga omnes, deci inclusiv recurentului-pârât.

În ceea ce privește

critica privind lipsa calității procesuale pasive a pârâtului în raport juridic

dedus judecății, se constată că aceasta este nefondată, întrucât calitatea

procesuală pasivă în speță este determinată, pe de o parte, de faptul că

notificarea a fost transmisă pârâtului, așa cum s-a arătat mai sus, cât și de

faptul că, prin aceeași hotărâre judecătorească, s-a tranșat irevocabil cu

privire la faptul că o parte din terenul ce a făcut obiectul Notificării nr.

158/2001 înregistrată la Primăria Bacău, respectiv suprafața de 331 mp, se află

în administrarea pârâtului, care astfel are calitatea de unitate deținătoare a

terenului în litigiu în sensul Legii nr. 10/2001, republicată.

De altfel, și prin

raportul de expertiză întocmit în cauză s-a constatat că pârâtul deține

suprafața de teren în litigiu.

Critica formulată de

recurentul-pârât potrivit căreia raportul de expertiză întocmit de expert B.M.

este nul, întrucât expertul a efectuat lucrările de expertiză numai în prezența

reclamantei, deși a fost înștiințat că reprezentantul pârâtului nu pot

participa la efectuarea acestuia, fiind în concediu, este, de asemenea,

nefondată.

Astfel, deși nu se

arată expres, se critică decizia recurată pentru nelegalitate, ca fiind dată cu

încălcarea art. 208 (1) C. proc. civ.

Această critică este

nefondată întrucât, așa cum a reținut instanța de apel, în cauză s-a făcut

dovada citării părților cu scrisoare recomandată pentru întocmirea lucrărilor

la fața locului, iar faptul că unitatea pârâtă nu a desemnat un reprezentant la

efectuarea măsurătorilor, motivat de o situație ce nu se constituie într-o

împrejurare mai presus de voința acesteia, nu sancționează actul procesual cu

nulitatea, în condițiile art. 208 (1) C. proc. civ.

Și critica potrivit

căreia prin expertiza întocmită de expertul B.M. nu s-a respectat obiectul

fixat de instanță „acela al identificării cu exactitate în teren a

amplasamentului suprafeței de teren solicitată de reclamantă”, este nefondată,

întrucât, această neregularitate nu s-a constituit în obiecțiune la prima zi de

înfățișare după ce pârâtului i s-a comunicat raportul de expertiză, astfel că,

în condițiile art. 108 alin. (3) C. proc. civ., această neregularitate s-a

acoperit.

Prin urmare, aceasta

nu se poate constitui în critică în căile de atac, sancțiunea fiind aceea a

neanalizării sale.

Celelalte critici

formulate de pârât, așa cum au fost expuse mai sus, vizează greșita apreciere a

probatoriului administrat în cauză de către instanța de apel, ceea ce nu se

poate încadra în niciunul din motivele de recurs strict și limitativ prevăzute

de art. art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ., în vigoare la data pronunțării

deciziei, iar sancțiunea este aceea a neanalizării lor.

Pentru considerentele

expuse, instanța, în baza art., 312 (1) C. proc. civ., va respinge, ca

nefondat, recursul declarat de pârâtul Inspectoratul Școlar Județean Bacău.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de pârâtul Inspectoratul Școlar Județean Bacău

împotriva Deciziei nr. 115 din 11 noiembrie 2010 a Curții de Apel Bacău, secția

civilă, cauze minori, familie, conflicte de muncă, asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 19 octombrie 2011.