ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7263/2011

Asupra recursului constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 479/D/2010, pronunțată în Dosarul nr. 1186/110/2008, Tribunalul Bacău a respins excepția lipsei calității procesuale pasive, ca neîntemeiată; a admis acțiunea civilă promovată de către reclamanta Camera de Comerț și Industrie Bacău, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul Școlar Județean Bacău, având ca obiect Legea nr. 10/2001; a obligat pârâtul să restituie în natură reclamantei terenul în suprafață de 255 mp, liber de construcții, identificat cu culoarea galbenă în raportul de expertiza B., situat în Bacău, și să acorde reclamantei despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru terenul în suprafață de 76 mp ocupat de un garaj proprietatea pârâtei, situat la adresa de mai sus, și a respins cererea de acordare a cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat, în esență, că imobilul teren și construcția s-a aflat în proprietatea Camerei de Comerț și Industrie Bacău, până în anul 1949, fiind achiziționat în scopul de a înființa Școala medie de comerț. Camera de Comerț și Industrie Bacău a fost desființată prin Decretul nr. 74/1949, iar întregul patrimoniu al Camerei a trecut în proprietatea statutului. Instituția reclamantă și-a reluat activitatea în anul 2001 și a formulat notificarea nr. 7625/2001, prin care a solicitat Primăriei Bacău retrocedarea imobilului. Față de pasivitatea entității deținătoare, reclamanta a acționat-o în judecată, iar pe parcursul judecății Dosarului nr. 789/110/2006, Primăria Bacău a făcut dovada că a înaintat notificarea reclamantei mai multor entități deținătoare, printre care și instituția pârâtă.

A mai arătat reclamanta, că, prin expertiza tehnică topo-cadastru efectuată în acel dosar, s-a stabilit că pârâta stăpânește o suprafață de 331 mp din imobilul revendicat. În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr. 10/2001. Din analiza probatoriului administrat în cauză, instanța a reținut că, în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive, ce s-a analizat cu prioritate, prin notificarea formulată prin BEJ G.N., nr. 158/2001 și înregistrată la Primăria Bacău la data de 20 iulie 2001, reclamanta a solicitat retrocedarea în natură a terenului în suprafață de 6307 mp situat Bacău.

Față de pasivitatea Primăriei Bacău, constând în nesoluționarea notificării, reclamanta a acționat-o în judecată, iar prin Sentința civilă nr. 827/D/2008 a Tribunalului Bacău, pronunțată în Dosarul nr. 789/110/2006, astfel cum a fost modificată prin Decizia civilă nr. 56/2009 a Curții de Apel Bacău, s-a reținut că primăria are calitatea de entitate deținătoare doar pentru suprafața de 84 mp, din totalul suprafeței revendicate de către reclamantă. Cu privire la restul terenului, prin expertiza efectuată de expertul D. în cauza respectivă, s-a stabilit că acesta se află, parțial, în deținerea Ministerului Justiției (Tribunalul Bacău), a Administrației Naționale a Apelor Române - Direcția Apelor Siret și, respectiv, a Inspectoratului Școlar Județean Bacău, pârât în prezenta cauză, ultima instituție deținând 331 mp teren.

Din adresa înaintată în copie de Primăria Bacău, rezultă că notificarea reclamantei a fost trimisă către Inspectoratul Școlar Județean Bacău, la data de 03 februarie 2004. Deși pârâtul neagă primirea notificării, iar Primăria Bacău nu a fost în măsură să înainteze instanței confirmarea de primire a acestei notificări, instanța a constatat că, prin Decizia nr. 56/2009 a Curții de Apel Bacău, s-a reținut cu putere de lucru judecat că notificarea a fost înaintată instituției pârâte. Instanța a mai reținut că, în condițiile în care reclamanta a formulat notificarea în termen legal, încă din anul 2001, a impune acesteia să suporte deficiențele de comunicare dintre instituții și îndeplinirea necorespunzătoare de către acestea a atribuțiilor ce le revin, constituie o sarcină nerezonabilă, de natură să încalce art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Pentru aceste motive, printre altele, instanța a respins excepția prematurității și a tardivității acțiunii invocate de către pârât. Față de cele expuse mai sus, având în vedere dovada calității de entitate deținătoare în persoana instituției pârâte, unită cu dovada înaintării notificării de către Primăria Bacău, instanța a apreciat că excepția lipsei calității procesuale pasive nu este întemeiată și a respins-o, procedând la soluționarea pe fond a notificării. Pe fondul cauzei, s-a reținut că, din actul de vânzare-cumpărare aflat la dosar, rezultă că reclamanta a fost proprietara unui teren în suprafață de 6307 mp, pe care se afla edificată o construcție. Imobilul a fost naționalizat prin Decretul nr. 74/1949, prin care au fost desființate camerele de comerț și industrie, iar patrimoniul lor a fost preluat de statul comunist.

Camerele de comerț au fost reînființate prin Decretul-lege nr. 139/1990, iar din Sentința civilă nr. 8129/2001 a Judecătoriei Bacău rezultă că reclamanta este una și aceeași persoană juridică cu Camera de Comerț și Industrie Bacău desființată prin Decretul nr. 74/1949 și al cărei patrimoniu a fost naționalizat prin același act normativ. Întrucât prin raportul de expertiză D. s-a stabilit că, din imobilul ce face obiectul actului de vânzare-cumpărare, suprafața de 331 mp, teren este deținută de pârât, instanța a constatat că sunt îndeplinite, în speță, condițiile prevăzute de art. 2. lit. g) și art. 3. lit. c) din Legea nr. 10/2001, reclamanta având calitatea de persoană îndreptățită în sensul legii.

Prin raportul de expertiză întocmit în cauză de expertul B., s-a constatat că, din suprafața totală de teren ce face obiectul cauzei, suprafața de 76 mp este ocupată de un garaj proprietatea Inspectoratului Școlar Bacău, cu privire la care sunt incidente dispozițiile art. 9. alin. (2) din lege, urmând ca pentru suprafața respectivă pârâtului să i se acorde despăgubiri, iar restul suprafeței de teren (255 mp) se poate restitui în natură. Cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de către reclamantă a fost respinsă, deoarece, deși s-a reținut, în baza art. 1201 C. civ., că notificarea a fost înaintată pârâtului, totuși în cauză nu s-a făcut dovada în mod cert a culpei acestei instituții în nesoluționarea notificării și, ca atare, a culpei sale procesuale.

Prin Decizia civilă nr. 115 din 11 noiembrie 2010, Curtea de Apel Bacău - secția civilă, cauze cu minori, familie, conflicte de muncă, asigurări sociale, a respins, ca nefondate, apelul promovat de pârâtul Inspectoratul Școlar Județean Bacău și apelul incident promovat de reclamanta Camera de Comerț și Industrie Bacău la apelul formulat de pârât, reținând, în esență, următoarele: În ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de apelant, în considerarea lipsei unei notificări din partea reclamantei având ca obiect retrocedarea terenului în baza Legii nr. 10/2001, republicată, această susținere a fost înlăturată în contextul în care, astfel cum s-a arătat și în argumentarea hotărârii instanței de fond, prin Decizia civilă nr. 56/2009 pronunțată în dosarul Curții de Apel Bacău, s-a reținut ca notificările privind terenul în litigiu, care face parte dintr-o suprafață mai mare, au fost transmise de către Primăria municipiului Bacău, Ministerul Justiției, Direcția Apelor Siret și Inspectoratul Școlar Județean Bacău, apelant în cauză, ca entități deținătoare ale suprafețelor de teren vizate de notificare, potrivit adreselor din 06 februarie 2004, din 03 februarie 2004 și din 21 februarie 2002. Întrucât dovada transmiterii notificării reclamantei, cu adresa nr. 10/378 din 06 februarie 2004 a Primăriei municipiului Bacău,

a fost reținută prin Decizia civilă nr. 56/2009 a Curții de Apel Bacău cu putere de lucru judecat, apelantul nu poate pretinde intimatei-reclamante să facă dovada transmiterii notificării, cu atât mai mult cu cât această obligație revenea entității învestite inițial, respectiv Primăriei municipiului Bacău, în temeiul art. 28 din Legea nr. 10/2001, republicată. Pe de altă parte, s-a reținut faptul că, potrivit art. 22 alin. (4) din lege, „notificarea înregistrată face dovada deplină în fața oricărei autorități, persoane fizice sau juridice, a respectării termenului prevăzut de alin. (1) al art. 22, chiar dacă a fost adresată altei unități decât cea care deține imobilul”.

Pe acest aspect, s-a conchis că atât timp cât intimata-reclamantă a făcut dovada notificării, în termen legal, a Primăriei municipiului Bacău, privind retrocedarea imobilul obiect al prezentului litigiu, nu se poate reține lipsa calității procesuale pasive a apelantei, astfel cum aceasta a argumentat-o, eventualele deficiențe de comunicare dintre instituții nefiind imputabile intimatei-reclamante și că eventuala lipsă a calității procesuale pasive s-ar pune în situația în care apelanta-pârâtă nu ar avea calitatea de entitate deținătoare a imobilului, astfel cum aceasta a fost definită prin Legea nr. 10/2001, republicată și H.G. nr. 250/2005, privind adoptarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, și nu în ipoteza în care nu s-a formulat sau nu s-ar fi primit notificarea la care fac referire dispozițiile art. 22 din lege, în termenul prevăzut de lege, așa cum susține apelanta.

Referitor la criticile aduse sentinței sub aspectul motivelor de fond, instanța a apreciat că și acestea sunt nefondate, calitatea apelantei-pârâte de entitate deținătoare a trenului notificat de intimat fiind atestată de expertiza topo-cadastrală efectuată la instanța de fond (expertize B.M.), coroborată cu expertiza D.L. efectuată în Dosarul nr. 6249/2006 (789/110/2006) având ca obiect soluționarea, în contradictoriu cu Primăria municipiului Bacău, a notificării intimatei-reclamante pentru suprafața de 6307 mp, teren, în care se regăsește și suprafața în litigiu, expertize conform cărora suprafața de 331 mp este deținută de apelantă. Împrejurarea invocată de apelantă potrivit căreia expertiza topo-cadastrală B. nu a fost efectuată în prezența reprezentanților instituției, care se aflau în concediu de odihnă, nu este de natură să conducă la nulitatea expertizei, conform art. 205 C. proc.

civ., în cauză făcându-se dovada convocării ambelor părți, cu scrisoarea recomandată din 07 august 2009. Totodată, s-a reținut că invocarea de către apelantă a unor protocoale de predare-primire și de trecerea unor terenuri din administrarea Ministerului Educației în cea a Ministerului Justiției (anterioare apariției Legii nr. 10/2001) este lipsită de relevanță, întrucât prin expertizele topo-cadastrale menționate sunt identificate și delimitate terenurile notificate astfel cum acestea sunt în prezent deținute și administrate de instituțiile subordonate celor două ministere.

În ceea ce privește apelul incident, promovat de apelanta-reclamantă vizând restituirea în natură a suprafeței de 76 mp, pe care se află amplasat un garaj proprietatea pârâtei, instanța a apreciat că și acesta este nefondat, în considerarea art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, republicată, care menționează că, în cazul în care pe terenurile preluate în mod abuziv s-au edificat noi construcții autorizate, persoana îndreptățită va obține restituirea în natură a părții de teren rămasă liberă, iar pentru suprafața ocupată de construcții noi, măsurile reparatorii acordându-se în echivalent. Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul Inspectoratul Școlar Județean Bacău, criticând-o pentru nelegalitate, potrivit art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., iar în dezvoltarea criticilor formulate, a arătat că instanța de apel a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Inspectoratului Școlar Județean Bacău, nelegal, fără să țină seama de faptul că nici Primăria Bacău și nici reclamanta (Camera de Comerț Bacău) nu au făcut dovada, prin confirmare de primire, că i-a fost comunicată notificarea privind retrocedarea în natură a terenului în litigiu; că Decizia nr. 110/2010 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, în Dosarul nr. 789/110/2006, în care ca părți în proces au figurat Camera de Comerț și Primăria Bacău, are putere de lucru judecat numai în raport cu acestea și nicidecum cu Inspectoratul Școlar Bacău; că, în intervalul de timp cuprins între 2001, anul apariției Legii nr. 10/2001 și până la promovarea acțiunii în instanță, în 2008, reclamanta nu i-a comunicat notificarea, fapt ce rezultă din verificările făcute la serviciul registratură al instituției; că instanța de apel nu a clarificat atitudinea de pasivitate a Camerei de Comerț, care nici măcar după finalizarea litigiului cu primăria, în 2006, nu a depus niciun fel de diligențe pentru a clarifica modul de soluționare a notificării, prin demersuri în acest sens, inclusiv la instituția pârâtă.

S-a conchis, pe acest aspect, că, în mod eronat, instanța de apel, bazându-se doar pe prezumție, a apreciat că pârâtul a fost notificat și pe acest considerent, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului. Tot în scopul argumentării excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului, dar și pe fond, s-a arătat că instanța de apel nu a dat o interpretare justă și corectă probelor existente la dosar. Mai mult decât atât, a dat acestor probe aceeași interpretare eronată ca și instanța de fond, net în favoarea reclamantei Camera de Comerț și Industrie Bacău, respectiv în ceea ce privește raportul de expertiză tehnică „topo-cadastrală” efectuat de expertul tehnic ing.

B.M., probă ce nu are nicio valoare juridică și nicio forță probantă, fiind nulă, întrucât, deși a fost anunțat că reprezentanții pârâtului, care urmau să participe la efectuarea expertizei, erau în concediu de odihnă, la data convocării, respectiv în august 2009, cu toate acestea expertul a desfășurat lucrările de expertiză numai în prezența reclamantei.

S-a mai arătat, că expertiza B. nu a respectat obiectivul fixat de instanță și anume acela al identificării cu exactitate în teren a amplasamentului suprafeței de teren solicitată de reclamantă, întrucât actul de vânzare-cumpărare datat din anul 1924 nu este însoțit de nicio schiță și, cu toate acestea, s-a stabilit că terenul ar fi situat pe str. O., colț cu str. C.V., în timp ce sediul pârâtului este localizat la o distanță destul de mare, respectiv pe str. O., situație în care expertul era obligat să verifice dacă există identitate între amplasamentul pretins de reclamantă și terenul deținut de pârât, ceea ce presupunea cercetarea vechilor și actualelor vecinătăți, precum și compararea acestora, și, numai după ce și-ar fi format convingerea intimă că exista identitate, expertul putea să concluzioneze că în incinta instituției pârâte se găsește terenul pretins de Camera de Comerț, și că raportul de expertiză este criticabil și din alte considerente, și anume că instanța de apel, în mod surprinzător, a ignorat obiecțiunile pârâtului, precum și actele de schimb dintre Inspectoratul Județean Școlar și Ministerul Justiției, și nu a dispus refacerea expertizei în funcție de aceste acte și de obiecțiunile pârâtului, cât și în raport de prevederile H.G.

nr. 44/1995, depusă la dosar în copie. Examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate, ce permit încadrarea în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., instanța constată recursul nefondat, pentru cele ce succed: Critica potrivit căreia, în mod greșit, instanța de apel a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului fără să țină seama că, în speță, nu s-a făcut dovada, prin confirmare de primire, că notificarea privind retrocedarea în natură a imobilului în litigiu i-a fost comunicată pârâtului și că acesta nu a fost parte în litigiul soluționat prin Decizia nr. 110/2010 a Curții de Apel Bacău, astfel că hotărârea pronunțată nu îi este opozabilă, este nefondată. Potrivit art. 22 (4) din Legea nr. 10/2001, „notificarea înregistrată face dovada deplină în fața oricărei autorități, persoane fizice sau juridice, a respectării termenului prevăzut la alin. (1), chiar dacă aceasta a fost adresată altei unități decât cea care deține imobilul”.

Prin urmare, intimata-reclamantă a făcut dovada formulării în termen a notificării nr. 158/2001 înregistrată la Primăria Bacău, privind retrocedarea în natură a imobilului în litigiu și față de recurentul-pârât. În ceea ce privește susținerea pârâtului, în sensul că, nefiind parte în litigiul soluționat Curtea de Apel Bacău, prin Decizia nr. 110/2010 aceasta nu îi este opozabilă, inclusiv reținerea că dovada transmiterii notificării reclamantei către pârât s-a făcut de către Primăria municipiului Bacău, cu adresa din 3 februarie 2004, se constată că este nefondată, întrucât cele dezlegate printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, sunt opozabile erga omnes, deci inclusiv recurentului-pârât.

În ceea ce privește critica privind lipsa calității procesuale pasive a pârâtului în raport juridic dedus judecății, se constată că aceasta este nefondată, întrucât calitatea procesuală pasivă în speță este determinată, pe de o parte, de faptul că notificarea a fost transmisă pârâtului, așa cum s-a arătat mai sus, cât și de faptul că, prin aceeași hotărâre judecătorească, s-a tranșat irevocabil cu privire la faptul că o parte din terenul ce a făcut obiectul Notificării nr. 158/2001 înregistrată la Primăria Bacău, respectiv suprafața de 331 mp, se află în administrarea pârâtului, care astfel are calitatea de unitate deținătoare a terenului în litigiu în sensul Legii nr. 10/2001, republicată. De altfel, și prin raportul de expertiză întocmit în cauză s-a constatat că pârâtul deține suprafața de teren în litigiu.

Critica formulată de recurentul-pârât potrivit căreia raportul de expertiză întocmit de expert B.M. este nul, întrucât expertul a efectuat lucrările de expertiză numai în prezența reclamantei, deși a fost înștiințat că reprezentantul pârâtului nu pot participa la efectuarea acestuia, fiind în concediu, este, de asemenea, nefondată. Astfel, deși nu se arată expres, se critică decizia recurată pentru nelegalitate, ca fiind dată cu încălcarea art. 208 (1) C. proc. civ. Această critică este nefondată întrucât, așa cum a reținut instanța de apel, în cauză s-a făcut dovada citării părților cu scrisoare recomandată pentru întocmirea lucrărilor la fața locului, iar faptul că unitatea pârâtă nu a desemnat un reprezentant la efectuarea măsurătorilor, motivat de o situație ce nu se constituie într-o împrejurare mai presus de voința acesteia, nu sancționează actul procesual cu nulitatea, în condițiile art. 208 (1) C. proc.

civ. Și critica potrivit căreia prin expertiza întocmită de expertul B.M. nu s-a respectat obiectul fixat de instanță „acela al identificării cu exactitate în teren a amplasamentului suprafeței de teren solicitată de reclamantă”, este nefondată, întrucât, această neregularitate nu s-a constituit în obiecțiune la prima zi de înfățișare după ce pârâtului i s-a comunicat raportul de expertiză, astfel că, în condițiile art. 108 alin. (3) C. proc. civ., această neregularitate s-a acoperit. Prin urmare, aceasta nu se poate constitui în critică în căile de atac, sancțiunea fiind aceea a neanalizării sale. Celelalte critici formulate de pârât, așa cum au fost expuse mai sus, vizează greșita apreciere a probatoriului administrat în cauză de către instanța de apel, ceea ce nu se poate încadra în niciunul din motivele de recurs strict și limitativ prevăzute de art. art. 304 pct. 1 - 9 C. proc.

civ., în vigoare la data pronunțării deciziei, iar sancțiunea este aceea a neanalizării lor. Pentru considerentele expuse, instanța, în baza art., 312 (1) C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Inspectoratul Școlar Județean Bacău.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Inspectoratul Școlar Județean Bacău împotriva Deciziei nr. 115 din 11 noiembrie 2010 a Curții de Apel Bacău, secția civilă, cauze minori, familie, conflicte de muncă, asigurări sociale. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 octombrie 2011.