ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 741/2011

Asupra recursului de față, constată următoarele: Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, prin sentința comercială nr. 110 din 14 septembrie 2010 a admis excepția de necompetență materială a Curții de Apel București și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta SIF M. SA cu sediul în municipiul Bacău, județul Bacău, în contradictoriu cu pârâta A.V.A.S. cu sediul în București în favoarea Tribunalului București. În fundamentarea acestei soluții s-a reținut, în principal, că în materia restabilirii anterioare executării sunt incidente prevederile art. 404 2 alin. (3) C. proc. civ., iar instanța competentă a soluționa litigiul fiind cea menționată de dispozițiile art. 2 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc.

civ. De asemenea litigiul are natură comercială, reclamanta având calitatea de comerciant potrivit art. 1 alin. (2) din Legea nr. 26/1990 privind Registrul Comerțului. Mai mult, art. 56 C. com. precizează că dacă un act este comercial pentru una din părți, toți contractanții sunt supuși, în ceea ce vizează acest act, legii comerciale. Împotriva sentinței comerciale nr. 110 din 14 septembrie 2010 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a promovat recurs reclamanta SIF M. SA Bacău care a criticat această hotărâre judecătorească pentru nelegalitate, solicitând în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. admiterea recursului, casarea sentinței atacate și menținerea Curții de Apel București, secția comercială, ca fiind competentă în soluționarea prezentului litigiu.

În dezvoltarea motivelor de recurs s-a evocat împrejurarea că executarea silită a avut legătură cu activitatea specifică a A.V.A.S. de recuperare a activelor statului, astfel că și în aceste situații competența de soluționare a litigiului dedus judecății revine Curții de Apel București. Înalta Curte, analizând materialul probator administrat, raportat la criticile aduse de recurenta-reclamantă, constată că acestea sunt nejustificate, urmând a respinge ca nefondat recursul pentru următoarele considerente. Este de necontestat că prin cererea de chemare în judecată reclamanta SIF M. SA a solicitat în contradictoriu cu pârâta A.V.A.S. întoarcerea executării silite, prin restituirea sumei de 819.630 RON reprezentând contravaloarea în lei la cursul B.N.R.

din 7 iunie 2006 a unui bilet la ordin în valoare de 300.000 DOLARI S.U.A. emis de către SC E. SA la data de 4 octombrie 1995 și scadent la data de 4 octombrie 1996. Corect instanța sesizată cu soluționarea litigiului a invocat din oficiu excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București, considerând că sunt aplicabile dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. a) C. proc. civ. Este adevărat că în conformitate cu prevederile art. 45 din O.U.G. nr. 51/1998 competența materială de soluționare a cauzelor având ca obiect cererile de orice natură privind drepturile și obligațiile în legătură cu activele statului preluate de A.V.A.S. sunt de competența Curții de Apel, dar în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv întoarcerea executării silite și a temeiului de drept invocat, dispozițiile art. 404 1 , art. 404 3 , C. proc.

civ., competența materială de soluționare a litigiului revine în primă instanță Tribunalului București. Pentru aceste rațiuni, urmează a respinge ca nefondat recursul reclamantei SIF M. SA Bacău împotriva sentinței comerciale nr. 110 din 14 octombrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, nefiind îndeplinită nici o cerință din cele prevăzute de dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge recursul declarat de reclamanta SIF M. SA Bacău împotriva sentinței nr. 110 din 14 septembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 17 februarie 2011.