ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 741/2011

Asupra recursului de

față, constată următoarele:

Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială,

prin sentința comercială nr. 110 din 14 septembrie 2010 a admis excepția de

necompetență materială a Curții de Apel București și a declinat competența de

soluționare a cauzei privind pe reclamanta SIF M. SA cu sediul în municipiul

Bacău, județul Bacău, în contradictoriu cu pârâta A.V.A.S. cu sediul în

București în favoarea Tribunalului București.

În fundamentarea

acestei soluții s-a reținut, în principal, că în materia restabilirii

anterioare executării sunt incidente prevederile art. 404

2

alin. (3)

C. proc. civ., iar instanța competentă a soluționa litigiul fiind cea

menționată de dispozițiile art. 2 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ.

De asemenea litigiul

are natură comercială, reclamanta având calitatea de comerciant potrivit art. 1

alin. (2) din Legea nr. 26/1990 privind Registrul Comerțului. Mai mult, art. 56

C. com. precizează că dacă un act este comercial pentru una din părți, toți

contractanții sunt supuși, în ceea ce vizează acest act, legii comerciale.

Împotriva sentinței

comerciale nr. 110 din 14 septembrie 2010 pronunțate de Curtea de Apel

București, secția a VI-a comercială, a promovat recurs reclamanta SIF M. SA

Bacău care a criticat această hotărâre judecătorească pentru nelegalitate,

solicitând în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. admiterea recursului,

casarea sentinței atacate și menținerea Curții de Apel București, secția comercială,

ca fiind competentă în soluționarea prezentului litigiu.

În dezvoltarea

motivelor de recurs s-a evocat împrejurarea că executarea silită a avut

legătură cu activitatea specifică a A.V.A.S. de recuperare a activelor

statului, astfel că și în aceste situații competența de soluționare a

litigiului dedus judecății revine Curții de Apel București.

Înalta Curte,

analizând materialul probator administrat, raportat la criticile aduse de

recurenta-reclamantă, constată că acestea sunt nejustificate, urmând a respinge

ca nefondat recursul pentru următoarele considerente.

Este de necontestat

că prin cererea de chemare în judecată reclamanta SIF M. SA a solicitat în contradictoriu

cu pârâta A.V.A.S. întoarcerea executării silite, prin restituirea sumei de

819.630 RON reprezentând contravaloarea în lei la cursul B.N.R. din 7 iunie

2006 a unui bilet la ordin în valoare de 300.000 DOLARI S.U.A. emis de către SC

E. SA la data de 4 octombrie 1995 și scadent la data de 4 octombrie 1996.

Corect instanța

sesizată cu soluționarea litigiului a invocat din oficiu excepția necompetenței

materiale a Curții de Apel București, considerând că sunt aplicabile

dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. a) C. proc. civ.

Este adevărat că în

conformitate cu prevederile art. 45 din O.U.G. nr. 51/1998 competența materială

de soluționare a cauzelor având ca obiect cererile de orice natură privind

drepturile și obligațiile în legătură cu activele statului preluate de A.V.A.S.

sunt de competența Curții de Apel, dar în raport de obiectul cererii de chemare

în judecată, respectiv întoarcerea executării silite și a temeiului de drept

invocat, dispozițiile art. 404

1

, art. 404

3

, C. proc. civ.,

competența materială de soluționare a litigiului revine în primă instanță

Tribunalului București.

Pentru aceste

rațiuni, urmează a respinge ca nefondat recursul reclamantei SIF M. SA Bacău

împotriva sentinței comerciale nr. 110 din 14 octombrie 2010 pronunțată de

Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, nefiind îndeplinită nici o

cerință din cele prevăzute de dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge recursul

declarat de reclamanta SIF M. SA Bacău împotriva sentinței nr. 110 din 14

septembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședința publică, astăzi 17 februarie 2011.