ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 121/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 5 iunie 2006 reclamanta SC G.R.B.G. SRL Glina a chemat-o în judecată pe pârâta SC D.D.T. SRL București pentru ca prin hotărârea ce urma să o pronunțe instanța să dispună evacuarea pârâtei din spațiul comercial situat în București, sector 1, pentru lipsă de titlu locativ, cu cheltuieli de judecată. A arătat în cererea sa că a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului menționat mai sus, compus din teren - cotă indiviză în suprafață de 149 mp, și construcție în suprafață de 154, 97 mp, în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3537 din 17 octombrie 2005 de către BNPA M. și M., imobilul fiind cumpărat de la SC E.T.

SRL, contractul având la bază un antecontract de vânzare-cumpărare. A arătat în continuare că vânzătoarea a dobândit imobilul care face obiectul litigiului de la SC G.C.N. SA, societate în lichidare, în temeiul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3152 din 13 octombrie 2003, care a avut la bază contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4130 din 12 noiembrie 2003 de către același birou notarial prin care SC E.T. SRL a dobândit de la SC G.C.N. SA tot activul său, respectiv toate drepturile patrimoniale reale și de creanță, inclusiv drepturile litigioase existente în patrimoniul său, dreptul de proprietate al SC E.T. SRL fiind înscris în cartea funciară nr. 51839 din localitatea București sector 1, conform încheierii de întabulare nr. 19526 din 14 octombrie 2005. A mai precizat reclamanta că datorită faptului că la 15 decembrie 2005 a fost închisă procedura falimentului împotriva SC G.C.N.

SA, aceasta nu și-a îndeplinit obligația de predare a imobilului către SC E.T. SRL și, respectiv, către SC G.R.B.G. SRL, astfel că imobilul este folosit în mod abuziv, fără niciun drept și fără acordul reclamantei de către SC D.D.T. SRL, creându-i astfel grave prejudicii patrimoniale. La data de 18 octombrie 2006 pârâta a formulat întâmpinare prin care a ridicat excepția lipsei de interes în promovarea cererii de anulare parțială a actelor sale de proprietate asupra spațiilor deținute în Piața 16 Februarie, pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Odată cu întâmpinarea pârâta a formula și cerere reconvențională prin care a solicitat constatarea nulității absolute parțiale a contractelor de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. 3537 din 17 octombrie 2005 și nr.3512 din 13 octombrie 2005 de către BNP M.A.C., arătând că societățile pârâte au deținut și înstrăinat un bun imobil asupra căruia nu a avut niciodată dreptul de proprietate, respectiv spațiul comercial situat în București, sector 1. La data de 23 octombrie 2006 reclamanta a formulat cerere precizatoare și completatoare solicitând să se constate nulitatea absolută - în limita dreptului său de proprietate a contractului de concesiune autentificat sub nr. 773 din 7 aprilie 2004 de către BNP C.S.S., încheiată între Municipiul București prin Consiliul Local al Sectorului 1 București în calitate de concedent și SC D.D.T.

SRL în calitate de concesionar, pentru lipsa obiectului, lipsa cauzei și cauză ilicită. La data de 19 martie 2007 reclamanta și-a precizat acțiunea în sensul că a înțeles să transforme cererea de evacuare într-o cerere de revendicare întemeiată pe dispozițiile art. 480 C. civ. prin care a solicitat să fie obligată pârâta SC D.D.T. SRL și pârâtul Municipiul București prin Primar General să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul situat în București, sector 1, celelalte capete de cerere rămânând neschimbate. Cererea a fost motivată pe dispozițiile art. 132 C. proc. civ. raportat la art. 480 C. civ. Prin încheierea de ședință de la data de 1 octombrie 2007 a fost scoasă din cauză pârâta SC D.D.T.

SRL, ca urmare a fuziuni prin absorbție cu SC S.P.S. SRL, fiind introdusă în cauză în calitate de pârâtă SC S.P.S. SRL. Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a respins excepția lipsei de interes invocată de reclamantă față de cererea reconvențională, ca neîntemeiată, a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta-pârâtă SC G.R.B.G. SRL în contradictoriu cu pârâta reclamantă SC S.P.S. SRL și SC E.T.SRL, a respins acțiunea formulată de reclamanta SC G.R.B.G.

SRL Glina în contradictoriul cu Municipiul București ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă, a admis cererea reconvențională, constatând nulitatea absolută parțială a contractelor de vânzare-cumpărare autentificare sub nr. 3537 din 17 octombrie 2005 și 3512 din 13 octombrie 2005 de BNP M.A.C., a respins cererea de chemare în garanție a Municipiului București prin Consiliul Locala l Sectorului 1, ca rămasă fără obiect, a obligat-o pe reclamantă să plătească pârâtei SC S.P.S. SRL 2400 lei cheltuieli de judecată, și a dispus trimiterea unei copii a volumului I al dosarului la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 împreună cu hotărârea pronunțată, pentru cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu sau neglijență în serviciu.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că titlul pârâtei provine de la Administrația Locală și este în concordanță cu considerentele sentinței civile nr. 4874 din 21 decembrie 2001 a Judecătoriei Buftea, irevocabilă, din care rezultă că imobilul din Piața 16 Februarie s-a aflat în proprietatea Administrației Locale și nu în proprietatea SC G.C.N. SA, acesta fiind un impediment legal în a considera că în patrimoniul SC G.C.N. SA au intrat spații comerciale ce figurau în Piața 16 Februarie și aplicând principiile juridice „ nemo dat quod non habet” și „nemo ad alium transferre potest quam ipse habet” rezultând că reclamanta nu are titlul legal, titlul pârâtei fiind mai bine caracterizat și provenind de la adevăratul proprietar, respectiv administrația publică locală.

În consecință a constatat nule contractele de vânzare-cumpărare autentificare sub nr. 3537 din 17 octombrie 2005 și 3512 din 13 octombrie 2005 de BNP M.A.C., întrucât bunul nu făcea parte din patrimoniul vânzătoarei la momentul înstrăinării, fiind încheiat prin fraudă, justificându-se astfel și interesul pârâtei în a se constata nulitatea unor titluri juridice ce aveau drept consecință diminuarea patrimoniului său, dacă ar fi fost valabile. În acest context, a reținut instanța de fond că nu se justifică calitatea procesuală pasivă a Municipiului București, deoarece, a transmis-o convențional pârâtei prin contract, cererea de chemare în garanție rămânând fără obiect. A mai reținut instanța că încheierile de carte funciară au prejudiciat interesele legitime ale pârâtei existând indicii de neglijență în serviciu, în cazul registratorului de la Tribunalul București.

Apelurile declarate de SC G.R.B.G. SRL și SC E.T.SRL împotriva sentinței instanței de fond au fost admise de către Curtea de Apel București, secția V-a comercială, prin decizia comercială nr. 399 din 30 iunie 2010, potrivit căreia a fost anulată hotărârea atacată și trimisă cauza spre rejudecare instanței competente, respectiv Judecătoriei Sectorului 1 București. În soluționarea apelului instanța a avut în vedere faptul că față de obiectul și cauza acțiunii, în materia competenței materiale sunt aplicabile dispozițiile legale cu caracter general înscrise în art.1 coroborat cu art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc.

civ., în vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecată, potrivit căreia procesele și cererile în materie civilă al căror obiect au o valoare de până la 500.000 lei se judecă în primă instanță de judecătorie, și cum valoare obiectului pricinii a fost stabilită de către reclamantă, care a și timbrat în raport de această valoare, și necontestată de către intimată, cauza este de competența Judecătoriei Sectorului 1 București. Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanta SC G.R.B.G. SRL Glina și pârâta SC S.P.S. SRL. Reclamanta SC G.R.B.G. SRL și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. raportat la art. 1, art. 2 pct. 1 lit. b) și ale art. 18 1 C. proc.

civ., solicitând să se constate că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, instanța de apel în mod greșit apreciind competența Judecătoriei Sectorului 1 București, neobservând că tribunalul și-a verificat din punct de vedere material competența atât la momentul introducerii cererii cât și ulterior, când urmare efectuării celor două expertize evaluatorii au determinat cu exactitate obiectul cererii principale în cuantum de 995.848 lei, astfel că revine Tribunalului București, secția civilă, competența de a soluționa material prezenta cauză, motiv pentru care a solicitat admiterea recursului. Pârâta SC S.P.S.

SRL a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare Curții de Apel București, pentru soluționarea pe fond a apelului, susținând că hotărârea atacată este nelegală, instanța de apel interpretând eronat dispozițiile art. 1 raportat la art. 2 alin. (1) lit. b) și art. 13 alin. (1) C. proc. civ., întrucât obiectul acțiunii este revendicarea unui imobil despre care atât reclamanta cât și pârâta afirmă că face parte din fondul de comerț, astfel că acțiunea nu este esențialmente de natură civilă, a arătat în continuare că având în vedere calitatea părților și particularitățile cauzei, este evident că în compararea de titluri instanța trebuie să aibă în vedere transmiterea întregului fond de comerț către SC G.C.N.

SA care la rândul său a înstrăinat același fond de comerț către reclamantă în cadrul procedurii de faliment, fiind evident că natura cauzei și particularitățile acesteia sunt esențialmente comerciale, motive pentru care competența de soluționare în primă instanță aparține Tribunalului București, secția comercială. Și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 312 alin. (5) ipoteza 1 C. proc. civ., precum și pe dispozițiile Legii nr. 15/1990 și H.G. nr. 765/1990. Recursurile formulate de reclamanta SC G.R.B.G. SRL Glina și pârâta SC S.P.S. SRL vor fi analizate sub aspectul soluționării motivelor invocate de acestea cu privire la competența materială a instanței de judecată. Potrivit dispozițiilor art. 1 C. proc.

civ., judecătoriile judecă „în primă instanță toate procesele și cererile, în afară de cele date prin lege, în competența altor instanțe”. Art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ., reglementează competența de soluționare a tribunalului care judecă în primă instanță „procesele și cererile în materie civilă al cărui obiect are o valoare de peste 5 miliarde lei… ” . Art. 2 alin. (1) lit. a) C. proc. civ., prevede că tribunalul judecă în primă instanță „procesele și cererile în materie comercială al cărui obiect are o valoare de peste 1 miliard lei… ” iar potrivit art. 13 alin. (1) C. proc. civ., cererile privitoare la bunuri imobile se fac numai la instanța în circumscripția căreia se află imobilele.

Analizând obiectul litigiului, față de dispozițiile legale invocate, Curtea constată că instanța a fost învestită în a soluționa o acțiune în revendicarea unui imobil, fiind invocate titluri de proprietate constituite în baza unor contracte de vânzare-cumpărare încheiate între persoane juridice (societăți comerciale) respectiv contractele de vânzare-cumpărare autentificare sub nr. 3537 din 17 octombrie 2005 și 3512 din 13 octombrie 2005 de BNP M.A.C., având ca obiect vânzarea cumpărare imobilului situat în București sector 1, compus din teren – cotă indiviză în suprafață de 149 mp, și construcție în suprafață de 154, 97 mp, înscrise în CFI, contractele fiind esențialmente civile.

Se constată că litigiul de față nu privește un act obiectiv de comerț, că actele juridice în cauză nu sunt acte subiective de comerț și nici acte mixte de comerț și, pe cale de consecință, competența de soluționare a litigiului vizând constatarea nulității contractelor de vânzare-cumpărare de mai sus, nu aparține instanței comerciale, ci instanței civile. În acest context se constată că în mod corect instanța de apel a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea instanței civile dar, aceasta a greșit atunci când a raportat obiectul litigiului la art. 1 alin. (1) C. proc.

civ., neobservând că față de constatările rapoartelor de expertiză tehnică și tehnică topografică, efectuate în cauză, valoarea de circulație a terenului a fost evaluată la 80054 Euro, iar valoarea de circulație a construcției a fost evaluată la 188.000 Euro, astfel că obiectul litigiului depășește limita de 5 miliarde lei, împrejurare față de care se aplică dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., competența materială revenind tribunalului și nu judecătoriei, ca instanță civilă. Constatând că decizia recurată este dată cu încălcarea art. 2 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) și (6) C. proc. civ., se va admite recursul, se va casa decizia atacată, urmând a se trimite cauza spre competentă soluționare Secției civile a Tribunalului București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de reclamanta SC G.R.B.G. SRL Glina și de pârâta SC S.P.S. SRL București împotriva deciziei comerciale nr. 399 din 30 iunie 2010 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, pe care o modifică în parte în sensul că trimite cauza spre competentă soluționare Tribunalului București secția civilă. Menține restul dispozițiilor. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 13 ianuarie 2011.