ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2726/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2726/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 95/D/2010, din data de 17 martie 2010, pronunțată de

Tribunalul Bacău în Dosarul nr. 7261/110/2009, în temeiul art. 334 C. proc.

pen., s-a admis cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de

inculpatul F.E., prin apărător, din art. 174 - 175 alin. (1) lit. c) C. pen. cu

aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. în art. 183 C. pen. cu aplicarea art. 73 lit.

b) C. pen. și în consecință:

În temeiul art. 183 C. pen., cu art. 73 lit. b) C.

pen. raportat art. 74 lit. a), c) C. pen. și art. 76 alin. (2) C. pen., pentru

săvârșirea infracțiunii de „loviri cauzatoare de moarte", s-a dispus

condamnarea inculpatului F.E., fiul Iui I. și E., la pedeapsa de 4 (patru) ani

închisoare.

În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen. s-a aplicat

inculpatului F.E. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64

lit. a), teza a Il-a și lit. b) C. pen.

În temeiul art. 88 C. pen. s-a computat din pedeapsă

durata executată prin reținere și arestare preventivă, în perioada 23 octombrie

2009 la zi.

În temeiul art. 350 C. proc. pen., s-a menținut

arestarea preventivă a inculpatului.

În temeiul art. 14, 346 C. proc. pen., s-a constatat

că părțile vătămate C.M., F.A. și F.A. nu s-au constituit părți civile în

cauză.

În temeiul art. 109 C. proc. pen., s-a dispus

păstrarea mijloacelor materiale de probă ridicate respectiv:

- plicul nr. 1 - depozit subunghial;

- plicul nr. 2 - bețișoare tip exudat faringian cu

care s-a tamponat sânge de la victimă;

- plicul nr. 1 - ce conține recoltor tip exudat

faringian cu care au fost tamponate picăturile de culoare brun roșcate cu

aspect de sânge găsite pe dușumea în camera din stânga;

- plicul nr. 2 - ce conține o pereche de șosete ce

prezintă pete de culoare brun roșcate cu aspect de sânge găsite sub pat în

dormitorul din dreapta;

- plicul nr. 3 - ce conține recoltor tip exudat

faringian cu care au fost tamponate petele de culoare brun roșcate cu aspect de

sânge găsite pe scaunul din chiler;

- plicul nr. 4 - ce conține un cuțit cu mâner din

plastic negru găsit în chiler și aflate la Camera de Corpuri delicte a

Tribunalului Bacău.

S-a dispus plata din fondurile M.J.L.C. către Baroul

Bacău a sumei de 200 lei cu titlu de onorariu avocat oficiu, pentru avocat S.B.

În temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen.,

inculpatul a fost obligat la plata sumei de 1.600 de lei către stat, cu titlu

de cheltuieli judiciare, sumă în care s-au inclus și cheltuielile efectuate la

urmărirea penală în valoare de 1000 lei, precum și onorariul pentru asistența

juridică din oficiu la instanță.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond

a reținut următoarele:

În fapt, în seara zilei de 21 octombrie 2009, în timp

ce se aflau la domiciliul comun, între soții F.E. și L. a izbucnit un conflict

spontan, pe seama consumului de băuturi alcoolice, dar și pe baza unor mai

vechi neînțelegeri. Victima l-a lovit pe inculpat peste spate cu cleștele de la

sobă, iar acesta a pus mâna pe un cuțit de bucătărie și a înjunghiat-o în zona

abdominală, după care s-a culcat.

A doua zi, inculpatul a plecat de la domiciliu fără

a-l interesa de soarta soției sale, însă aceasta între timp a decedat.

Din concluziile preliminare medico-legale a reieșit

că moartea numitei F.L. a intervenit ca urmare a hemoragiei interne și

distrofici hepatice, consecutive unei plăgi penetrante abdominale cu interesare

de vase mezenterice.

Potrivit examinării medico-legale de către

specialiștii S.M.L. Bacău, a rezultat că moartea numitei F.L. a fost violentă

și că s-a datorat „șocului hemoragie după o plagă penetrantă abdominală cu

interesare de vase mezenterice și mezocolon cu hemoperitoneu consecutiv.

Leziunea s-a putut produce prin lovirea victimei în regiunea abdominală cu un

obiect înțepător tăios (cuțit). Decesul a survenit la aproximativ 10 - 12 ore

de la data agresiunii, sângerarea fiind lentă; victima ar fi putut beneficia de

intervenție chirurgicală, dacă ar fi fost transportată de urgență într-un

serviciu de specialitate cu posibilitatea de supraviețuire a acesteia".

Instanța de fond a arătat că situația de fapt astfel

reținută a rezultat din probatoriul administrat la urmărirea penală și

cercetarea judecătorească, respectiv, procesul-verbal de cercetare ia fala

locului și planșa foto aferentă, opisul bunurilor și mijloacelor materiale de

probă ridicate, declarațiile persoanelor vătămate - fiii victimei, raportul

medico-legal de necropsie din 24 octombrie 2009 al S.M.L. Bacău, avizat sub nr.

3222 din 19 noiembrie 2009 și planșa foto aferentă, buletinul de analiză

toxicologică a victimei și concluziile necropsice preliminare; declarațiile

martorilor: P.F., B.T., F.A., B.A., toate coroborate cu declarațiile

inculpatului F.E.

Prima instanță a mai reținut că apărătorul

inculpatului a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei inculpatului,

așa cum a fost ea prevăzută în rechizitoriu, în infracțiunea de loviri cauzatoare

de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., raportat la situația de fapt

demonstrată pe parcursul cercetării judecătorești.

Instanța, analizând cererea formulată, a admis-o,

luând în considerare declarațiile inculpatului, ale mamei victimei B.A. și a

celorlalți martori arătați mai sus, care au confirmat situația de fapt, aceea a

unei atmosfere în care victima era o mare consumatoare de alcool și violentă

atunci când ajungea în stare de ebrietate, că și inculpatul consuma alcool,

însă în cantități mai moderate. Ei se băteau tot timpul cu orice obiect

contondent le cădea la îndemână - „Inculpatul și nevasta lui se băteau tot

timpul, când cu topoarele, când cu cuțitele, când cu sapele, cu ce aveau la

îndemână, când erau în stare de ebrietate. Mai mult bea victima și era și mai

rea ca el", „Dar victima era cu șprițul", „De-a lungul căsătoriei,

amândoi au fost de vină, s-au bătut unul cu altul, Fata mea nu a fost bună de

nimic, era hărțăgoasă .numai de taifas era bună, tot timpul a băut",

"l-am spus să mergem la spital, ea a refuzat spunând că nu se simte chiar

așa de rău, și că nu vrea să-l bage pe soțul ei la pușcărie" - filele 51

-54 dosar instanță.

Prima instanță, în motivarea schimbării de încadrare

juridică, a mai arătat că în sensul celor prezentate mai sus, s-a întâmplat și

în seara de 21 octombrie 2009, când fiind în stare de ebrietate, victima, soția

sa, l-a lovit pe inculpat cu cleștele de scos cărbuni din sobă peste spate,

s-au certat, iar inculpatul i-a aplicat o lovitură cu cuțitul în abdomen, după

care a ajutat-o să se culce. A doua zi, victima a continuat să bea, pe la

vecinele din sat, fără ca să prezintă simptome de boală, însă aceasta a

povestit celor cu care s-a întâlnit a doua zi că soțul său „a înțepat-o",

iar la sfatul acestora de a merge la medic, ea a refuzat, arătând că nu o doare

nimic și că nu vrea să-l „bage pe soț la pușcărie". Instanța de fond a

apreciat că în sensul celor de mai sus, se situează și concluziile raportului

medico-legal care arată că „decesul a survenit la aproximativ 10-12 ore de la

data agresiunii, sângerarea fiind lentă; victima ar fi putut beneficia de

intervenție chirurgicală, dacă ar fi fost transportată de urgență într-un

serviciu de specialitate cu posibilitatea de supraviețuire a acesteia".

S-a apreciat că în drept fapta inculpatului F.E. de a

înjunghia cu un cuțit aflat la îndemnă pe soția sa, în urma unei stări de

provocare venită din partea victimei, prin agresarea sa cu un clește de scos

cărbuni, în zona abdomenului, având ca rezultat decesul acesteia, suprapusă cu

refuzul victimei de a merge la medic întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii de „loviri cauzatoare de moarte", prev. de art. 183 C. pen.

cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. pentru aceasta urmează a fi angajată

răspunderea penală.

La individualizarea pedepsei au fost avute în vedere

criteriile generale prev. de art. 72 C. pen., iar privitor la persoana și

conduita inculpatului s-a reținut că nu are copii minori, are 8 clase, stagiul

militar satisfăcut, a recunoscut și regretat fapta și față de lipsa

antecedentelor penale, de buna conduită de care a dat dovadă până în prezent în

societate, de comportarea sinceră în fața organelor de urmărire penală și în

fața instanței de judecată, tribunalul a reținut în favoarea acestuia

circumstanțe atenuante judiciare, prev. de art. 74 lit. a), c) C. pen. și a

coborât pedeapsa sub limita minimă specială, prin aplicarea art. 76 alin. (2) C.

pen.

Cât privește latura civilă a cauzei, copiii majori ai

inculpatului, respectiv, C.M., F.A., F.A. și I., au arătat încă din faza de

urmărire penală că s-au ocupat de toate cheltuielile de înmormântare și cele de

pomenire pentru mama sa, victima din cauză, dar că nu au nici un fel de

pretenții de la tatăl lor. în consecință, în baza art. 14, 346 C. proc. pen.,

tribunalul a constatat că nu s-au constituit părți civile în cauză.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal au

declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău și inculpatul F.E.

Parchetul a criticat sentința primei instanțe, pentru

nelegalilate și netemeinicie. Astfel, s-a susținut că în mod greșit instanța de

fond a schimbat încadrarea juridică a faptei pentru care inculpatul a fost

trimis în judecată, arătând că atât cuțitul, cât și zona în care au fost

aplicate loviturile, conduc în mod cert la punerea în primejdie a vieții

victimei, nefiind concludentă atitudinea ulterioară de neglijență a victimei.

Cât privește motivul de netemeinicie, acesta vizează

reținerea nejustificată în favoarea inculpatului, de circumstanțe atenuante

prev. de art. 74 lit. a) și c) C. pen., în condițiile în care acesta a comis o

faptă de un pericol social deosebit de ridicat, iar pedeapsa aplicată, mult sub

limita minimă, nu-și poate atinge scopul de reeducare și nici nu realizează

funcția de prevenție generală.

La rândul sau, inculpatul a criticat hotărârea primei

instanțe pentru netemeinicie, sub aspectul modalității de executare a pedepsei

aplicate. S-a susținut că față de împrejurările concrete în care inculpatul a

comis fapta, în condiții de provocare de către victimă, față de atitudinea sa

sinceră în fața organelor judiciare, de atitudinea sa corectă până la data

prezentului incident, precum și de lipsa antecedentelor penale, inculpatului i

se poate aplica dispozițiile art. 86

1

C. pen.

Instanța de control judiciar, analizând hotărârea

Tribunalului Bacău, atât prin prisma motivelor de apel invocate de către

Parchet și inculpat, precum și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de

drept, a constatat următoarele:

Instanța de fond, pe baza probelor administrate atât

în faza de urmărire penală, cât și cu ocazia cercetării judecătorești, a

reținut în cauză o situație de fapt corectă, respectiv că pe fondul unei stări

conflictuale mai vechi, dar și al unui consum de alcool, între inculpat și victimă,

care erau soți, a izbucnit un scandal, ce a degenerat inițial în lovirea inculpatului

de către victimă, cu un clește de foc, în spate și ulterior lovirea acesteia

din urmă de primul, cu un cuțit în abdomen. De asemenea, s-a mai reținut că

inculpatul, nu s-a mai interesat ulterior de starea victimei, aceasta fiind

găsită decedată, în curtea casei, iar potrivit raportului medico-legal de

necropsie s-a stabilit că moartea victimei a fost violentă, datorându-se

șocului hemoragie după o plagă penetrantă abdominală cu interesare de vase

mezenterice, leziunea putând fi produsă cu un obiect înțepător tăios (cuțit).

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul

Bacău, inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de

omor calificat prevăzut de art. 174 - 175 alin. (1) lit. c) C. pen., cu

reținerea dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen., însă prima instanță, la

solicitarea apărătorului inculpatului a schimbat această încadrare juridică, în

infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., cu

motivarea că din probele administrate în cauză, a existat pe de o parte, o

atmosferă permanentă de consum de alcool dublată cu acte de violență (în care

inițiatoare părea a fi victima), iar pe de altă parte refuzul acesteia de a fi

supusă examinării medicale într-un termen util. S-a mai motivat că declarațiile

martorilor au arătat faptul că și inculpatul a insistat pe lângă soția sa să

meargă la medic, dar ea nu a vrut cu nici un chip, iar raportul de constatare a

susținut această situație, respectiv că ar fi putut fî supusă unei intervenții

chirurgicale în termen util cu posibilitatea supraviețuirii sale, însă, a fost

dovedit refuzul victimei de a merge la doctor.

Curtea a considerat că instanța de fond în mod

nejustificat a dispus schimbarea încadrării juridice, apreciind că în cauză

inculpatul se face vinovat de comiterea infracțiunii de omor calificat, prev.

de art. 174 - 175 lit. c) C. pen., în condițiile existenței stării de

provocare, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., apreciind întemeiat sub acest

aspect, apelul parchetului.

Față de cele arătate, s-a admis apelul Parchetului de

pe lângă Tribunalul Bacău, s-a desființat sentința pronunțată de Tribunalul

Bacău, sub aspectul soluționării laturii penale, a se reține cauza spre

rejudecare, iar pe fond, inculpatul a fost condamnat potrivit încadrării

juridice cu care a fost trimis în judecată, respectiv, pentru infracțiunea de

omor calificat, prev. de art. 174 - 175, lit. c) C. pen., cu reținerea

dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen., la pedeapsa principală a închisorii de

10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a)

teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen., aplică

inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit.

a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 118 lit. b) C. pen. dispune confiscarea

unui cuțit cu mâner din plastic negru, aflat la Camera de corpuri delicte a

Tribunalului Bacău.

În baza art. 109 C. proc. pen., dispune păstrarea

mijloacelor materiale de probă ridicate și aflate la Camera de corpuri delicte

a Tribunalului Bacău, respectiv:

- plicul nr. 1 - depozit subunghial;

- plicul nr. 2 - bețișoare tip exudat faringian cu

care s-a tamponat sânge de la victimă;

- plicul nr. 1 - ce conține recoltor tip exudat

faringian cu care au fost tamponate picăturile de culoare brun roșcate cu

aspect de sânge găsite pe dușumea în camera din stânga;

- plicul nr. 2 - ce conține o pereche de șosete ce

prezintă pete de culoare brun roșcate cu aspect de sânge găsite sub pat în

dormitorul din dreapta;

- plicul nr. 3 - ce conține recoltor tip exudat

faringian cu care au fost tamponate petele de culoare brun roșcate cu aspect de

sânge găsite pe scaunul din chiler.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței.

Conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen.,

cheltuielile judiciare avansate în apelul parchetului rămân în sarcina

statului.

Pe de altă parte, s-a respins ca nefondat apelul

inculpatului.

Inculpatul a criticat hotărârea primei instanțe ca și

a celei din apel pentru netemeinicie. S-a susținut că față de împrejurările

concrete în care inculpatul a comis fapta, în condiții de provocare de către

victimă, față de atitudinea sa sinceră în fața organelor judiciare, de

atitudinea sa corectă până la data prezentului incident, precum și de lipsa

antecedentelor penale, dar și lipsa de intenție în a ucide, inculpatului i se

poate aplica dispozițiile art. 86

1

C. pen.

Instanța de recurs reține că instanța de fond, pe

baza probelor administrate atât în faza de urmărire penală, cât și cu ocazia

cercetării judecătorești, a reținut în cauză o situație de fapt corectă,

respectiv că pe fondul unei stări conflictuale mai vechi, dar și al unui consum

de alcool, între inculpat și victimă, care erau soți, a izbucnit un scandal, ce

a degenerat inițial în lovirea inculpatului de către victimă, cu un clește de

foc, în spate și ulterior lovirea acesteia din urmă de primul, cu un cuțit în

abdomen. De asemenea, s-a mai reținut că inculpatul, nu s-a mai interesat

ulterior de starea victimei, aceasta fiind găsită decedată, în curtea casei,

iar potrivit raportului medico-legal de necropsie s-a stabilit că moartea

victimei a fost violentă, datorându-se șocului hemoragie după o plagă

penetrantă abdominală cu interesare de vase mezenterice, leziunea putând fi

produsă cu un obiect înțepător tăios (cuțit).

Infracțiunea de omor se săvârșește cu intenție

directă sau indirectă, după cum inculpatul prevede rezultatul faptei sale și

urmărește producerea lui, sau, deși nu îl urmărește, acceptă posibilitatea

producerii morții celui agresat, ca rezultat al acțiunii sale.

Prin urmare, sub aspectul laturii subiective, omorul

se deosebește de lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte prin aceea că, în

cazul acestei din urmă infracțiuni inculpatul acționează cu intenția de a lovi

sau a vătăma integritatea corporală sau sănătatea victimei, fără să prevadă sau

să accepte ca rezultat al faptei, moartea acesteia, care survine cu depășirea

intenției sale.

De regulă, în cazul infracțiunilor îndreptate împotriva

vieții, intenția de a ucide rezultă din materialitatea actelor săvârșite de

inculpat, în raport de zona anatomică vizată, obiectul vulnerant folosit și

intensitatea loviturilor.

Referindu-ne la cauza dedusă judecății, raportul

medico-legal atestă în zona abdomenului, respectiv în cavitatea peritoneală,

prezență de sânge în cantitate de 0,8-11; mezenterul plagă tăiată cu multiple

zone hemoragice în jur; soluție de continuitate și la nivelul mezocolului

drept, concluzionându-se că leziunea susmenționată s-a putut produce prin

lovirea victimei cu un obiect înțepător tăios.

Așadar aprecierea Curții că aplicarea unei asemenea

lovituri, de mare intensitate, cu corp contondent (cuțit), asupra unei zone

vitale a corpului, având drept consecință șocul hemoragie îndreptățește

concluzia că inculpatul a avut reprezentarea suprimării vieții victimei,

rezultat față de care, chiar dacă nu l-a urmărit, a manifestat indiferență,

ceea ce înseamnă că l-a acceptat.

Întrucât omorul s-a comis asupra soției, la

încadrarea juridică a faptei se va reține și dispozițiile art. 175 lit. c) C.

pen., conform de fapt situației juridice propuse în actul de sesizare a

instanței.

S-a atestat faptul că între inculpat și victimă au

existat anterior lovirii un conflict, ocazie cu care aceasta din urmă l-a lovit

pe inculpat, apărare credibilă și prin prisma declarațiilor unor martori, rude

foarte apropiate (B.T. - cumnată, B.A. - mama victimei) care au arătat că cei

doi soți se băteau de multe ori în parte, lovindu-se cu ce aveau la îndemână. Împrejurarea

de mai sus dovedește faptul că inculpatul și-a lovit soția, sub impulsul unei

puternice tulburări, în sensul dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen., ce astfel

a fost corect reținută la încadrarea juridică, în apel, cu consecințele

juridice aferente.

Raportat la aspectul esențial criticat în recurs,

vizând pedeapsa aplicată, este de consemnat că la individualizarea judiciară a

pedepsei aplicată inculpatului, au fost avute în vedere criterii stabilite prin

dispozițiile art. 72 C. pen., respectiv gradul ridicat de pericol social al

faptei comise, împrejurările concrete în care infracțiunea s-a săvârșit, în

condiții de provocare, precum și persoana inculpatului, care este infractor

primar, dar care a avut o atitudine de indiferență față de soarta victimei, pe

care o lovise în abdomen cu cuțitul, neinteresându-se de starea acesteia de

sănătate și neluând măsurile care se impuneau, de acordarea primului ajutor. De

altfel, așa cum rezultă și din raportul medico-legal de necropsie, dacă victima

ar fi fost dusă la spital, avea șanse să supraviețuiască.

În condițiile în care Curtea a menținut încadrarea

juridică stabilită prin rechizitoriu, aceea de omor calificat, chiar cu

reținerea dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen., suspendarea executării

pedepsei sub supraveghere, nu mai poate fi pusă în discuție, nefiind

îndeplinită condiția prevăzută de art. 86

1

lit. a) C. pen.; ca

atare, recursul urmează a fi respins ca nefondat.

Întrucât inculpatul a fost judecat în stare de arest

preventiv se va deduce în continuare detenția inculpatului din 23 octombrie

2009 la zi.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc.

pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

inculpatul F.E. împotriva Deciziei penale nr. 58 din 18 mai 2010 a Curții de

Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie.

Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat,

durata reținerii și arestării preventive de la 23 octombrie 2009, la 21 iulie

2010.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 700 lei,

cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul M.J.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 21 iulie 2010.