ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2184/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

La 1 octombrie 2007, reclamantul C.B. a chemat în judecată

pe pârâții Primăria Municipiului București și Primarul General al Municipiului București,

solicitând:

restituirea în natura a terenului de 280 mp. situat în București,

Șos. P., ori acordarea de măsuri reparatorii, conform Legii nr. 10/2001;

10.000 euro daune materiale și morale pentru repararea prejudiciului

creat prin neprocesarea și ignorarea repetată a sesizărilor pe care le-a formulat

în perioada 2001-2007, timp de 6 ani.

În motivarea cerem, întemeiată pe art. 21 și urm. din Legea

nr. 10/2001, reclamantul a susținut că terenul menționat a fost cumpărat la 31 decembrie

1949, prin act autentificat, de către I.T., autorul său, decedat la 9 noiembrie

1975; statul a preluat acest teren în anul 1988, cu plata unei despăgubiri derizorii,

de numai 350 RON; este unic moștenitor al defunctului proprietar și soției acestuia

(decedată la 13 decembrie 1995) și nu a primit niciun răspuns la notificarea formulată

în baza Legii nr. 10/2001;

- în anul 2006, valoarea de piață a terenului preluat abuziv

de stat (care în prezent este liber) se ridica la cel puțin 400.000 euro.

Tribunalul București, secția a IV-a civilă, prin sentința

nr. 1425 din 23 septembrie 2008, a admis în parte acțiunea, i-a obligat pe pârâți

să emită dispoziție de restituire în natură a terenului de 280 mp., situat în București,

Șos. P., identificat prin raportul de expertiză întocmit în cauză și a respins restul

pretențiilor.

S-a reținut că:

- terenul de 280 mp. solicitat de reclamant a aparținut autorilor

acestuia și a fost preluat de stat în baza art. 30 din Legea nr. 58/1974 (140 mp.)

și Decretului nr. 304/1989 (tot 140 mp.);

- expertiza efectuată în cauză a identificat terenul în discuție

și a concluzionat că acest imobil este liber, neocupat de construcții și neafectat

de servituti legale;

- reclamantul nu și-a dovedit pretențiile referitoare la daunele

materiale și morale.

Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, prin decizia

nr. 272 din 14 aprilie 2009, a respins ca nefondat apelul declarat de pârâți.

S-a reținut că:

- apelanții susțin că termenul de 60 de zile prevăzut de

art. 23 alin. (1)-(2) din Legea nr. 10/2001 este de recomandare și începe să curgă

de la completarea dosarului cu acte doveditoare;

- aceste critici sunt nefondate deoarece în speță a fost depășit

considerabil (cu peste 5 ani) termenul prevăzut de textul invocat de apelanți, care

curge de la data depunerii notificării și că absența răspunsului persoanei juridice

notificate este asimilată unui refuz nejustificat, iar în asemenea situații instanța

de judecată poate soluționa pe fond cererea persoanei îndreptățite.

Primarul General al Municipiului București a declarat recurs,

prin care a solicitat casarea ultimei hotărâri, cu trimiterea cauzei spre rejudecare

în vederea stabilirii sumei actualizate plătite reclamantului sau, în subsidiar,

respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.

În motivarea recursului, întemeiat pe art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., recurentul a reiterat susținerile referitoare la interpretarea art.

23 din Legea nr. 10/2001 și a adăugat că, de vreme ce reclamantul a primit despăgubiri

la exproprierea terenului, restituirea în natură este condiționată de rambursarea

acelor despăgubiri, al căror cuantum actual nu a fost încă stabilit.

Prima critică este nefondată deoarece termenul de 6 luni prevăzut

de art. 25 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 (în actuala redactare) pentru soluționarea

notificării este imperativ, iar pârâtul recurent nu a adus nicio dovadă în justificarea

depășirii lui considerabile.

Cealaltă critică nu poate fi analizată pentru că a fost formulată

pentru prima dată în recurs, deci „omisso medio".

Așa fiind, conform art. 312 alin. (1) și (274) C. proc.

civ., prezentul recurs va fi respins ca nefondat, cu obligarea recurentului la plata

sumei de 2.000 RON cheltuieli de judecată, corespunzător onorariului apărătorului

intimatului reclamant, dovedit prin chitanța depusă la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Municipiul

București prin primarul general împotriva deciziei nr. 272 din 14 aprilie 2009 a

Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Obligă pe recurent la plata sumei de 2000 RON cheltuieli de

judecată către intimatul - reclamant C.B.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 mai 2010.