ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 421/2012

Asupra cauzei de față, constată următoarele Prin cererea formulată la data de 4 februarie 2011, B.M. a solicitat Curții de Apel Pitești revizuirea deciziei nr. 123 din 26 ianuarie 2011 a aceleiași instanțe, atât pentru faptul că aceasta este contradictorie unei alte hotărâri definitive, dată între aceleași părți de instanțe de grade deosebite, motiv de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., dar și pentru neluarea de către această decizie în seamă a înscrisurilor aflate la dosar, respectiv statele de plată și declarația sub semnătură privată a martorului D.V., potrivit cărora a beneficiat de ore lucrate peste program 50% și 100% și a primit sporuri.

La cerere au fost anexate, spre a fi avute în vedere, în susținerea contradictorialității hotărârii a cărei retractare se cere, sentința civilă nr. 177/ CM din 20 martie 2007, pe care recurentul face personal mențiunea că ar fi definitivă, executorie și s-ar bucura de autoritate de lucru judecat, decizia nr. 896/ R-CONT din 7 octombrie 2009 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, sentința civilă nr. 994/ CM din 29 iunie 2010 a Tribunalului Argeș, secția civilă, copia carnetului de muncă, iar prin cererea formulată pentru termenul din data de 8 martie 2011, la 17 februarie 2011, a solicitat declinarea competenței în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, întrucât motivul de revizuire invocat a se încadra în dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc.

civ., privește două hotărâri potrivnice între care una este dată de către prezenta Curte de Apel, devenind incidente dispozițiile art. 322 C. proc. civ. S-a reținut că s-au formulat două motive de retractare între cele prevăzute de dispozițiile art. 322 C. proc. civ.: contradictorialitatea hotărârilor date de instanțe diferite și repronunțarea asupra statelor de plată și depoziției de martori cu care dovedea realizarea unor sporuri ce ar fi condus la o altă soluție asupra fondului. Primul motiv de retractare vizează decizia civilă nr. 123 din 26 ianuarie 2011 dată de Curtea de Apel Pitești în Dosarul nr. 120/109/2010, care ar fi, în opinia revizuientului, contradictorie sentinței civile nr. 177/ CM din 20 martie 2007, invocată de acesta, potrivit notei inserată la fila 2 a dosarului de revizuire pe copia acestei hotărâri, ca bucurându-se de autoritatea lucrului judecat.

Instanța a reținut că cele două hotărâri sunt date de instanțe diferite, așa încât, analiza cerințelor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., în privința acestora este dată de art. 323 alin. (2) C. proc. civ., instanței mai mare în grad față de cele ce au pronunțat hotărârile potrivnice, în speță înaltei Curți de Casație și Justiție și a disjuns cele două cereri. În ceea ce privește cererea de revizuire vizând acordarea a altceva decât ceea ce s-a cerut, respectiv neobservarea statelor de plată, neluarea în seamă a unei depoziții de martor, prin decizia nr. 7 F-CM din 8 martie 2011 Curtea de Apel Pitești, secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie a respins-o ca nefondată.

Pentru a pronunța această decizie instanța a reținut că dispozițiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ., vizează situația în care instanța investită cu soluționarea unui anumit petit al părții, nu va răspunde acestuia, soluționând altceva decât ceea ce i s-a cerut, ori soluționând parțial petitele cererii. În cauza de față, revizuientul pretinde că instanța nu a luat în seamă anumite probe, or neexaminarea acestor probe, ce a fost invocată drept motiv de recurs, a fost avută în vedere ca și critică împotriva hotărârii soluției de fond analizată în recursul împotriva sentinței civile nr. 944/ CM din 29 iunie 2010 a Tribunalului Argeș, cercetarea probelor unei cauze făcând parte din procesul de soluționare a acțiunii cu care instanța a fost investită, or acțiunea nu vizează cercetarea probelor, ci acordarea protecției juridice a unui drept invocat de către parte.

La termenul din 26 ianuarie 2012 Înalta Curte a invocat excepția inadmisibilității recursului în raport de dispozițiile art. 299 și 377 alin. (2) C. proc. civ. Față de excepția invocată din oficiu Înalta Curte apreciază că este întemeiată și o va admite ca atare pentru următoarele considerente: Potrivit art. 299 C. proc. civ. hotărârile date tară drept de apel, cele date în apel precum și în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională sunt supuse recursului. Cum hotărârea recurată de reclamant nu face parte din categoriile enunțate, ci este o decizie prin care s-a soluționat o cerere de revizuire și care, în temeiul art. 377 alin. (2) C. proc. civ. constituie o hotărâre irevocabilă, este evident că o atare decizie nu poate forma obiect al unui recurs.

Una din regulile care cârmuiesc exercițiul căilor de atac este și aceea a unicității dreptului de a folosi o cale de atac. Cum dreptul de a folosi o cale de atac este unic, epuizându-se prin chiar exercițiul lui, recurentul nu poate folosi de mai multe ori calea de atac a recursului împotriva aceleiași hotărâri și deci nu se poate judeca de mai multe ori în aceeași cale de atac. Față de cele ce preced recursul a fost respins ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca inadmisibil recursul declarat de revizuentul B.M. împotriva deciziei civile nr. 7 F-CM din 8 martie 2011 a Curții de Apel Pitești, secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 ianuarie 2012.