ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 49/2012

Deliberând asupra

recursului de față, pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei,

constată următoarele:

București, secția a II-a penală, prin sentința penală 71/ F din 01 februarie

2011, pronunțată în Dosarul nr. 73/3/2011, a admis, în temeiul art. 14 și 346 C.

proc. pen., coroborat cu art. 998 și urm. C. civ., în parte, acțiunea civilă formulată

de părțile civile I.G.A., I.T.I. și I.P. și a dispus obligarea inculpatei B.M. la

despăgubiri civile către aceste părți civile, astfel:

- câte 10.000 RON către

fiecare parte civilă, cu titlu de daune morale;

- câte 3.000 RON către

fiecare parte civilă, cu titlu de daune materiale, reprezentând cheltuielile

ocazionate de înmormântarea victimei și pomenile ulterioare;

- echivalentul în lei

la cursul BNR din ziua efectuării plății a câte 1.816,04 dolari S.U.A. pentru

părțile civile I.T.I. și I.P., reprezentând contravaloarea cheltuielilor de

transport din SUA în România.

În temeiul

dispozițiilor art. 193 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligată inculpata la

plata a câte 300 RON cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul avocatului.

Onorariul apărătorului

din oficiu pentru inculpată a fost suportat din fondurile Ministerului de

Justiție.

Pentru a hotărî

astfel, instanța fondului a avut în vedere următoarele:

Prin sentința penală nr.

917 din 28 decembrie 2010, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală,

s-a dispus condamnarea inculpatei B.M. pentru săvârșirea infracțiunii de omor,

prevăzută de art. 174 C. pen., la o pedeapsă de 5 ani și 6 luni închisoare.

Judecata s-a făcut conform procedurii prevăzute de art. 320

1

C.

proc. pen. și prin aceeași sentință s-a dispus, în conformitate cu prevederile alin.

(5) al articolului mai sus menționat, disjungerea acțiunii civile, pentru

soluționarea căreia era necesară administrarea de probe în fața instanței.

Astfel, în cauză a

fost formulată acțiune civilă de către moștenitorii victimei I.N., respectiv

copii acestuia, I.T.I., I.P. și I.G.A. care s-au constituit părți civile în

cauză cu câte 20.000 euro daune materiale, reprezentând cheltuieli de

înmormântare, pomeni, transport în țară (în cazul numiților I.T.I. și I.P. care

locuiesc în SUA) și 100.000 euro daune morale.

Asupra laturii civile

a cauzei, instanța a constatat ca fiind realizate condițiile răspunderii civile

delictuale prevăzute de art. 998, art. 999 C. civ. - existența faptei ilicite a

inculpatei, producerea unui prejudiciu ca urmare a faptei inculpatei, existența

unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, precum și a

vinovăției inculpatei în comiterea acesteia.

Astfel, fapta ilicită

a inculpatei B.M. a constat în aplicarea unei lovituri de cuțit victimei

Ionescu Niculae, în zona superioară toracică, cauzându-i leziuni la nivelul

cordului și pulmonului care au condus la decesul acestuia.

S-a reținut, în baza

materialului probator administrat în faza de urmărire penală, că aceasta a

acționat cu vinovăția cerută de textul de lege (art. 174 C. pen.), respectiv cu

intenție directă.

În urma decesului

tatălui lor, li s-a cauzat celor trei părți civile suferințe psihice

persistente, firești în cazul morții unei persoane apropiate, acestea rămânând

lipsite de bucuriile și mulțumirile procurate de defunct, de suportul moral și

afecțiunea reciprocă pe care și-o datorau în virtutea relațiilor de rudenie,

toate acestea dându-le dreptul la despăgubiri, ca o compensare a suferințelor

produse.

Prin aceeași faptă

ilicită li s-a produs acestora și un prejudiciu material, aferent cheltuielilor

de înmormântare și celorlalte datini creștinești care, de asemenea, le-a

îndreptățit la despăgubiri.

La acordarea

despăgubirilor pentru daunele produse, instanța a avut în vedere atât

principiul acoperirii integrale a pagubei cauzată prin fapta ilicită, cât și

necesitatea dovedirii existenței și întinderii ei, așa cum prevăd dispozițiile art.

1169 C. civ.

În dovedirea

pretențiilor formulate cu titlu de daune materiale au fost administrate atât

proba testimonială, cât și cu înscrisuri.

Au fost ascultați

martorii P.A.A. și M.D.F. care au relatat că cei trei frați au suportat

cheltuielile de înmormântare și pentru pomenirile ulterioare, estimate de

primul martor la suma de 10.000 RON, descriind, totodată, și suferințele

suportate de către aceștia, profund afectați de pierderea tatălui lor în

condiții dramatice.

La dosar au fost

depuse și bonuri fiscale ce au atestat efectuarea unor cheltuieli pentru

produse alimentare, în valoare totală de 1.167,9 RON.

Privitor la aceste

cheltuieli de înmormântare și pentru pomenirile ulterioare, instanța a apreciat

că nu se poate pretinde ca părțile civile să-și fi preconstituit probe

(înscrisuri) pentru toate cheltuielile efectuate, fiind însă de necontestat că

asemenea evenimente presupun o serie de cheltuieli, a căror valoare a fost

apreciată în baza înscrisurilor depuse la dosar, a declarațiilor martorilor și

prin raportare la cheltuielile actuale ocazionate de asemenea împrejurări.

În ceea ce privește

cheltuielile de transport, instanța a avut în vedere biletele de avion depuse

la dosar, ce au atestat efectuarea deplasărilor din SUA în țară, însă numai

cele ulterioare decesului, ca fiind în legătură directă de cauzalitate cu fapta

ilicită dedusă judecății.

Sub acest aspect,

instanța a reținut că victima a decedat în data de 05 aprilie 2010, astfel

încât deplasarea din perioada 21 ianuarie 2010 - 21 februarie 2010 nu a fost

considerată a fi determinată de decesul numitului I.N.

În evaluarea

„prejudiciului afectiv” produs părților civile, care a constat în suferințele

psihice rezultate în urma lezării sentimentelor de afecțiune și dragoste,

produse ca urmare a morții tatălui lor, instanța, ținând cont că un astfel de

prejudiciu este greu pretabil unor determinări cantitative, a luat în

considerare elemente legate de relația dintre acestea și victimă, faptul că nu

locuiau împreună, cei doi băieți fiind plecați din țară, nu depindeau financiar

de tatăl lor, dar în mod evident le-a fost produsă o traumă psihică, de natură

a le afecta condițiile de existență, stabilirea despăgubirilor fiind corelată

cu toate aceste elemente.

Chiar dacă a apreciat

ca fiind întemeiată, în parte, acțiunea civilă formulată de către părțile

civile și a dispus obligarea inculpatei la plata de despăgubiri civile către

acestea, în opinia instanței nu s-a justificat luarea unor măsuri asiguratorii

asupra bunurilor inculpatei, în condițiile în care nu s-a făcut dovada

existenței unor bunuri imobile sau mobile în patrimoniul inculpatei, asupra

cărora să se poată institui un sechestru, suma obținută de aceasta cu titlu de

venit lunar situându-se la numai 297 lei RON și mai ales în condițiile în care

inculpata și-a manifestat disponibilitatea de a acoperi prejudiciul în măsura

dovedirii acestuia, neexistând indicii că ar încerca să se sustragă executării

obligațiilor stabilite în sarcina sa.

Instanța a avut în

vedere și cererea părților civile de acordare a cheltuielilor de judecată, reprezentând

onorariu de avocat și a apreciat asupra sumei solicitate în funcție de

necesitatea efectuării respectivelor cheltuieli, de activitatea desfășurată în

susținerea intereselor acestor părți civile, raportat și la termenele acordate

în cauză.

sentințe penale a formulat apel, în termen legal, inculpata B.M., aducând

critici sub aspectul greșitei sale obligări la plata sumelor cu titlu de daune

materiale, morale și cheltuieli judiciare efectuate de către părțile civile,

constând în cheltuieli de transport, apreciind că acestea sunt prea mari în

raport cu înscrisurile doveditoare existente la dosarul cauzei.

Curtea, verificând

sentința atacată pe baza materialului probator aflat la dosar, în raport cu

motivele de netemeinicie invocate de părțile civile a constatat următoarele:

Instanța a făcut o

corectă apreciere a materialului probator administrat, acordând daune materiale

în conformitate cu înscrisurile și declarațiile martorilor audiați în cauză,

iar daune morale în raport cu durerea sufletească provocată și, de altfel,

inculpata, cu ocazia ultimului cuvânt, a învederat că este de acord cu sumele

la care a fost obligată cu titlu de daune morale și materiale.

În ceea ce privește

cheltuielile de transport, acestea au fost acordate în raport de soluția de

admitere a acțiunii civile, reprezentând cheltuieli ocazionate de deplasarea

acestora urmare a tragicului eveniment, cheltuieli dovedite cu înscrisurile

aflate la dosar.

În consecință, Curtea

de Apel București, secția I penală, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., a respins ca nefondat apelul inculpatei B.M., împotriva sentinței penale nr.

71 din 01 februarie 2011 a Tribunalului București, secția a II-a penală, în

baza deciziei penale nr. 202 din 28 iunie 2011, dispunând obligarea acesteia la

plata cheltuielilor judiciare statului.

amintite, inculpata a declarat recurs, în termen legal, și reiterând parțial

criticile avansate în apel, a solicitat Înaltei Curți de Casație și Justiție

casarea hotărârii sub aspectul greșitei obligări, în planul cuantumului

stabilit, la plata cheltuielilor judiciare către părțile civile, apreciind că

actele doveditoare depuse de părțile civile nu justifică integral sumele

acordate acestora, cu titlu de cheltuieli judiciare efectuate, constând în cheltuieli

de transport.

Examinând criticile

formulate de către inculpată, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază ca

nefondat recursul declarat, motivele susținute de aceasta neîncadrându-se în

niciunul din cazurile de casare reglementate în mod expres și limitativ de

dispozițiile art. 385

9

C. proc. pen.

Așa fiind, în

considerarea celor expuse, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen., se va respinge ca nefondat recursul formulat de inculpata B.M. împotriva

deciziei penale nr. 202 din 28 iunie 2011 a Curții de Apel București, secția I penală.

Va obliga recurenta

inculpată la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat

din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpata B.M. împotriva deciziei penale nr. 202

din 28 iunie 2011 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă recurenta

inculpată la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat

din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 16 ianuarie 2012.