ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 49/2012

Deliberând asupra recursului de față, pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, constată următoarele: 1. Tribunalul București, secția a II-a penală, prin sentința penală 71/ F din 01 februarie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 73/3/2011, a admis, în temeiul art. 14 și 346 C. proc. pen., coroborat cu art. 998 și urm. C. civ., în parte, acțiunea civilă formulată de părțile civile I.G.A., I.T.I. și I.P. și a dispus obligarea inculpatei B.M. la despăgubiri civile către aceste părți civile, astfel: - câte 10.000 RON către fiecare parte civilă, cu titlu de daune morale; - câte 3.000 RON către fiecare parte civilă, cu titlu de daune materiale, reprezentând cheltuielile ocazionate de înmormântarea victimei și pomenile ulterioare; - echivalentul în lei la cursul BNR din ziua efectuării plății a câte 1.816,04 dolari S.U.A.

pentru părțile civile I.T.I. și I.P., reprezentând contravaloarea cheltuielilor de transport din SUA în România. În temeiul dispozițiilor art. 193 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligată inculpata la plata a câte 300 RON cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul avocatului. Onorariul apărătorului din oficiu pentru inculpată a fost suportat din fondurile Ministerului de Justiție. Pentru a hotărî astfel, instanța fondului a avut în vedere următoarele: Prin sentința penală nr. 917 din 28 decembrie 2010, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, s-a dispus condamnarea inculpatei B.M. pentru săvârșirea infracțiunii de omor, prevăzută de art. 174 C. pen., la o pedeapsă de 5 ani și 6 luni închisoare.

Judecata s-a făcut conform procedurii prevăzute de art. 320 1 C. proc. pen. și prin aceeași sentință s-a dispus, în conformitate cu prevederile alin. (5) al articolului mai sus menționat, disjungerea acțiunii civile, pentru soluționarea căreia era necesară administrarea de probe în fața instanței. Astfel, în cauză a fost formulată acțiune civilă de către moștenitorii victimei I.N., respectiv copii acestuia, I.T.I., I.P. și I.G.A. care s-au constituit părți civile în cauză cu câte 20.000 euro daune materiale, reprezentând cheltuieli de înmormântare, pomeni, transport în țară (în cazul numiților I.T.I. și I.P. care locuiesc în SUA) și 100.000 euro daune morale. Asupra laturii civile a cauzei, instanța a constatat ca fiind realizate condițiile răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 998, art. 999 C. civ.

- existența faptei ilicite a inculpatei, producerea unui prejudiciu ca urmare a faptei inculpatei, existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, precum și a vinovăției inculpatei în comiterea acesteia. Astfel, fapta ilicită a inculpatei B.M. a constat în aplicarea unei lovituri de cuțit victimei Ionescu Niculae, în zona superioară toracică, cauzându-i leziuni la nivelul cordului și pulmonului care au condus la decesul acestuia. S-a reținut, în baza materialului probator administrat în faza de urmărire penală, că aceasta a acționat cu vinovăția cerută de textul de lege (art. 174 C. pen.), respectiv cu intenție directă.

În urma decesului tatălui lor, li s-a cauzat celor trei părți civile suferințe psihice persistente, firești în cazul morții unei persoane apropiate, acestea rămânând lipsite de bucuriile și mulțumirile procurate de defunct, de suportul moral și afecțiunea reciprocă pe care și-o datorau în virtutea relațiilor de rudenie, toate acestea dându-le dreptul la despăgubiri, ca o compensare a suferințelor produse. Prin aceeași faptă ilicită li s-a produs acestora și un prejudiciu material, aferent cheltuielilor de înmormântare și celorlalte datini creștinești care, de asemenea, le-a îndreptățit la despăgubiri. La acordarea despăgubirilor pentru daunele produse, instanța a avut în vedere atât principiul acoperirii integrale a pagubei cauzată prin fapta ilicită, cât și necesitatea dovedirii existenței și întinderii ei, așa cum prevăd dispozițiile art. 1169 C. civ.

În dovedirea pretențiilor formulate cu titlu de daune materiale au fost administrate atât proba testimonială, cât și cu înscrisuri. Au fost ascultați martorii P.A.A. și M.D.F. care au relatat că cei trei frați au suportat cheltuielile de înmormântare și pentru pomenirile ulterioare, estimate de primul martor la suma de 10.000 RON, descriind, totodată, și suferințele suportate de către aceștia, profund afectați de pierderea tatălui lor în condiții dramatice. La dosar au fost depuse și bonuri fiscale ce au atestat efectuarea unor cheltuieli pentru produse alimentare, în valoare totală de 1.167,9 RON.

Privitor la aceste cheltuieli de înmormântare și pentru pomenirile ulterioare, instanța a apreciat că nu se poate pretinde ca părțile civile să-și fi preconstituit probe (înscrisuri) pentru toate cheltuielile efectuate, fiind însă de necontestat că asemenea evenimente presupun o serie de cheltuieli, a căror valoare a fost apreciată în baza înscrisurilor depuse la dosar, a declarațiilor martorilor și prin raportare la cheltuielile actuale ocazionate de asemenea împrejurări. În ceea ce privește cheltuielile de transport, instanța a avut în vedere biletele de avion depuse la dosar, ce au atestat efectuarea deplasărilor din SUA în țară, însă numai cele ulterioare decesului, ca fiind în legătură directă de cauzalitate cu fapta ilicită dedusă judecății.

Sub acest aspect, instanța a reținut că victima a decedat în data de 05 aprilie 2010, astfel încât deplasarea din perioada 21 ianuarie 2010 - 21 februarie 2010 nu a fost considerată a fi determinată de decesul numitului I.N. În evaluarea „prejudiciului afectiv” produs părților civile, care a constat în suferințele psihice rezultate în urma lezării sentimentelor de afecțiune și dragoste, produse ca urmare a morții tatălui lor, instanța, ținând cont că un astfel de prejudiciu este greu pretabil unor determinări cantitative, a luat în considerare elemente legate de relația dintre acestea și victimă, faptul că nu locuiau împreună, cei doi băieți fiind plecați din țară, nu depindeau financiar de tatăl lor, dar în mod evident le-a fost produsă o traumă psihică, de natură a le afecta condițiile de existență, stabilirea despăgubirilor fiind corelată cu toate aceste elemente.

Chiar dacă a apreciat ca fiind întemeiată, în parte, acțiunea civilă formulată de către părțile civile și a dispus obligarea inculpatei la plata de despăgubiri civile către acestea, în opinia instanței nu s-a justificat luarea unor măsuri asiguratorii asupra bunurilor inculpatei, în condițiile în care nu s-a făcut dovada existenței unor bunuri imobile sau mobile în patrimoniul inculpatei, asupra cărora să se poată institui un sechestru, suma obținută de aceasta cu titlu de venit lunar situându-se la numai 297 lei RON și mai ales în condițiile în care inculpata și-a manifestat disponibilitatea de a acoperi prejudiciul în măsura dovedirii acestuia, neexistând indicii că ar încerca să se sustragă executării obligațiilor stabilite în sarcina sa.

Instanța a avut în vedere și cererea părților civile de acordare a cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu de avocat și a apreciat asupra sumei solicitate în funcție de necesitatea efectuării respectivelor cheltuieli, de activitatea desfășurată în susținerea intereselor acestor părți civile, raportat și la termenele acordate în cauză. 2. Împotriva acestei sentințe penale a formulat apel, în termen legal, inculpata B.M., aducând critici sub aspectul greșitei sale obligări la plata sumelor cu titlu de daune materiale, morale și cheltuieli judiciare efectuate de către părțile civile, constând în cheltuieli de transport, apreciind că acestea sunt prea mari în raport cu înscrisurile doveditoare existente la dosarul cauzei.

Curtea, verificând sentința atacată pe baza materialului probator aflat la dosar, în raport cu motivele de netemeinicie invocate de părțile civile a constatat următoarele: Instanța a făcut o corectă apreciere a materialului probator administrat, acordând daune materiale în conformitate cu înscrisurile și declarațiile martorilor audiați în cauză, iar daune morale în raport cu durerea sufletească provocată și, de altfel, inculpata, cu ocazia ultimului cuvânt, a învederat că este de acord cu sumele la care a fost obligată cu titlu de daune morale și materiale. În ceea ce privește cheltuielile de transport, acestea au fost acordate în raport de soluția de admitere a acțiunii civile, reprezentând cheltuieli ocazionate de deplasarea acestora urmare a tragicului eveniment, cheltuieli dovedite cu înscrisurile aflate la dosar.

În consecință, Curtea de Apel București, secția I penală, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins ca nefondat apelul inculpatei B.M., împotriva sentinței penale nr. 71 din 01 februarie 2011 a Tribunalului București, secția a II-a penală, în baza deciziei penale nr. 202 din 28 iunie 2011, dispunând obligarea acesteia la plata cheltuielilor judiciare statului. 3. Împotriva deciziei amintite, inculpata a declarat recurs, în termen legal, și reiterând parțial criticile avansate în apel, a solicitat Înaltei Curți de Casație și Justiție casarea hotărârii sub aspectul greșitei obligări, în planul cuantumului stabilit, la plata cheltuielilor judiciare către părțile civile, apreciind că actele doveditoare depuse de părțile civile nu justifică integral sumele acordate acestora, cu titlu de cheltuieli judiciare efectuate, constând în cheltuieli de transport.

Examinând criticile formulate de către inculpată, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază ca nefondat recursul declarat, motivele susținute de aceasta neîncadrându-se în niciunul din cazurile de casare reglementate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 385 9 C. proc. pen. Așa fiind, în considerarea celor expuse, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge ca nefondat recursul formulat de inculpata B.M. împotriva deciziei penale nr. 202 din 28 iunie 2011 a Curții de Apel București, secția I penală. Va obliga recurenta inculpată la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata B.M. împotriva deciziei penale nr. 202 din 28 iunie 2011 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 16 ianuarie 2012.