ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5470/2010

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5470/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra

recursului de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

chemare în judecată și apărările pârâților

1.1. Prin

cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 6 ianuarie 2010 pe rolul

Curții de Apel Craiova, reclamanta N.E. a chemat în judecată pe pârâții A.N.R.P.

- Direcția pentru coordonarea aplicării Legii nr. 10/2001 și Comisia Centrală

pentru Stabilirea Despăgubirilor, solicitând instanței ca, prin sentința ce se

va pronunța, să dispună obligarea pârâtelor să emită și să comunice decizia

privind titlu de despăgubire pentru

imobilul

notificat sub nr. 202/N/2001, situat în Craiova, în termen de 90

de zile

de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, cu plata daunelor cominatorii de 1000

lei/zi de întârziere, până la emiterea deciziei.

In motivarea cererii, reclamanta a arătat, în

esență, că, prin Dispoziția nr. 10463

din 27 iunie 2005, Primarul

municipiului Craiova a propus să îi fie acordate despăgubiri

în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005

pentru imobilul respectiv, imposibil de

restituit în natură.

Dispoziția nr. 10463/2005 a rămas definitivă și a

fost înaintată Secretariatului

Comisiei Centrale pentru Stabilirea

Despăgubirilor, în termen de 30 de zile, împreună

cu întreaga documentație, care avea obligația să analizeze dosarul și

să îl transmită

evaluatorului în vederea întocmirii raportului de

evaluare, în termenul de 45 de zile

prevăzut

de lege, procedura urmând a fi finalizată prin emiterea deciziei reprezentând

titlul

de despăgubire.

Susține

reclamanta că dosarul nu a fost soluționat până la data introducerii acțiunii,

după trecerea unei perioade de peste 4 ani de la emiterea Dispoziției nr.

10463/2005, iar pârâtele nu se pot prevala de faptul că soluționarea dosarului

trenează datorită faptului că entitățile investite

cu soluționarea notificărilor nu ar deține

întreaga documentație care a stat la baza emiterii Dispoziției,

întrucât au la dispoziție

pârghiile legale pentru urgentarea

soluționării procedurii.

A susținut reclamanta că A.N.R.P. are calitate

procesuală pasivă, întrucât în cadrul său a fost înființată Direcția pentru

coordonarea aplicării Legii nr. 10/2001 și asigură și Secretariatul Comisiei

Centrale.

Totodată,

reclamanta susține că prin nesoluționarea dosarului în intervalul de timp

menționat, se încalcă principiul termenului rezonabil consacrat de art. 6 din

Convenția europeană a drepturilor omului și se

aduce atinge bunului său în sensul

dispozițiilor art. 1 din Protocolul

adițional nr. 1 la Convenția europeană a drepturilor omului.

1.2. Pârâta

Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a depus întâmpinare prin care

a invocat excepția de nelegalitate a Dispoziției nr. 10463/2005 emisă de

Primăria Municipiului Craiova, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca

neîntemeiată.

In ceea ce

privește excepția de nelegalitate, pârâta a susținut că Dispoziția respectivă a

fost emisă cu încălcarea dispozițiilor art. 3 alin. (1) lit. a) coroborat cu

art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.

Pe fondul

cauzei, pârâta a susținut că în faza analizării dosarului s-a constatat că, la

momentul exproprierii, exista o situație de coproprietate cu privire la

imobilul

pentru care s-a propus acordarea

de despăgubiri, motiv pentru care, prin adresa

nr. 12028/CC din 28

ianuarie 2010, dosarul a fost remis Primăriei Craiova pentru lămurirea

aspectelor semnalate.

Astfel fiind,

pârâta a susținut că parcurgerea etapei evaluării este condiționată de

reanalizarea dosarului sau de completarea acestuia și de respectarea

principiului ordinii de înregistrare a dosarelor așa cum s-a stabilit prin

Decizia nr. 2815 din 16 septembrie 2008 a Comisiei Centrale pentru Stabilirea

Despăgubirilor.

În ceea ce

privește emiterea titlului de despăgubire în termen de 90 de zile, pârâta a

susținut că acest termen nu poate fi respectat întrucât, potrivit contractelor

de

prestări servicii încheiate cu

evaluatorii, termenul de evaluare variază între 30 și 45 de

zile, iar,

între data evaluării și emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire,

raportul de evaluare este comunicat persoanelor îndreptățite, care pot formula

obiecțiuni, la care evaluatorul trebuie să răspundă și să comunice răspunsul.

În subsidiar,

pârâta a solicitat instanței ca, în situația în care va aprecia că procedura

administrativă prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 poate fi

continuată, să stabilească cota parte din imobilul la care este îndreptățită

reclamanta, raportat la actele depuse la dosar.

Referitor la

modalitatea de soluționare a dosarelor, pârâta a arătat că legiuitorul nu a

prevăzut un termen de soluționare, astfel că ordinea cronologică de rezolvare a

acestora este stabilită prin Decizia nr. 2815 din 16 septembrie 2008 a Comisiei

Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

În ceea ce

privește cererea reclamantei referitoare la obligarea Comisiei Centrale la

plata daunelor cominatorii, pârâta a arătat că această cerere este

inadmisibilă, întrucât faptul că nu a fost emisă decizia reprezentând titlul de

despăgubire nu poate constitui o situație

de neexecutare, în condițiile în care procedura

administrativă prevăzută

de Titlul

II

din Legea nr. 247/2005 nu a fost

finalizată.

1.3.

Pârâta A.N.R.P. a depus întâmpinare

prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, motivat de

faptul că atribuțiile sale sunt prevăzute de art. 2 din H.G. nr. 361/2005, cu modificările

și completările ulterioare, iar în cadrul procedurii administrative

reglementate de Titlul VII din Legea nr. 247/2005,

emiterea deciziei reprezentând titlul

de despăgubire este o atribuție a

Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Faptul că A.N.R.P. asigură organizarea și

funcționarea

Secretariatului Comisiei Centrale nu îi conferă calitate procesuală pasivă în

cauză.

În ceea ce

privește capătul de cerere privind obligarea sa la plata daunelor

cominatorii, pârâta A.N.R.P. a susținut că

această cerere este inadmisibilă, întrucât faptul că nu a fost emisă decizia

reprezentând

titlu de despăgubire nu poate constitui o situație de

neexecutare, cu atât mai mult cu cât această obligație revine Comisiei

Centrale.

1.4.

La data de 19 februarie 2010, pârâta

Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a formulat o cerere de

chemare în garanție a Primăriei Municipiului Craiova, prin Primar, motivată de

faptul că aceasta avea obligația legală să transmită dosarul aferent

notificării însoțit de actele prevăzute de pct. 16.5 din Normele metodologice

aprobate prin H.G. nr. 1095/2005.

pronunțate de instanța de fond

2.1. Prin

încheierea din 22 februarie 2010, Curtea de Apel Craiova, contencios

administrativ și fiscal, a dispus următoarele: a respins excepția de nelegalitate

a Dispoziției nr. 10463/2005 emisă de Primăria Municipiului Craiova, reținând

că actul

respectiv este supus chiar

cenzurii Comisiei Centrale în cadrul procedurii reglementate

de lege; a

respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în garanție a Primăriei

Municipiului Craiova, reținând că nu există niciun temei de drept în baza

căruia să poată fi antrenată răspunderea Primăriei în situația în care Comisia

Centrală ar cădea în pretenții; a admis excepția lipsei calității procesuale

pasive a A.N.R.P., reținând că nu există identitate între debitorul obligației

ce face obiectul acțiunii și Autoritate, având în vedere atribuțiile ce revin

acestei instituții.

2.2.

Prin sentința civilă nr. 149 din 22

martie 2010, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal,

a admis acțiunea formulată de reclamanta N.E. în contradictoriu cu pârâta

Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, a obligat-o pe pârâtă să

emită titlul de despăgubire conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru

reclamantă și a respins capătul de cerere având ca obiect daune cominatorii.

Pentru a

pronunța această soluție, Curtea de apel a reținut, în esență, următoarele:

Ca urmare a notificării formulate de reclamantă

în anul 2001 (202/N/2001), prin Dispoziția nr. 10463 din 27 iunie 2005,

Primăria Municipiului Craiova a propus acordarea

de măsuri reparatorii

în echivalent potrivit Titlului VII din Legea nr. 247/2005 în favoarea

reclamantei, dosarul fiind transmis către Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor și înregistrat sub nr. 12028/CC din 06 aprilie 2006.

Întrucât pârâta

Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor nu a emis decizia

reprezentând titlul de despăgubire, instanța a reținut că durata excesivă a

procedurilor administrative este de natură a încălca principiul termenului

rezonabil

consacrat de art. 6 din Convenția

europeană a drepturilor omului, iar împrejurarea că

autoritățile

administrative nu au luat măsuri eficiente de soluționare a cererilor

constituie culpa acestora și nu poate să conducă la împiedicarea realizării

dreptului reclamantei.

În același

context, Curtea de apel a apreciat că nu poate fi reținută apărarea

pârâtelor în sensul că dosarul privind-o pe

reclamantă nu este complet, întrucât și dacă

este reală această

susținere trebuiau adoptate măsuri mult mai rapide și eficiente în vederea

completării înscrisurilor necesare evaluării imobilului cu privire la care

reclamanta este îndreptățită la măsuri reparatorii. Sub acest aspect, instanța

a reținut

că, deși dosarul a fost înaintat

autorităților pârâte la 06 aprilie 2006, până la data sesizării

instanței

dosarul reclamantei nu fusese analizat, ceea ce este de natură a defini

atitudinea culpabilă a pârâtei în nesoluționarea

cu celeritate a dosarului privind-o pe

reclamantă.

Totodată,

instanța a mai apreciat că prin comportamentul pârâtei se ajunge la o încălcare

și a art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția europeană a drepturilor

omului.

Concluzionând, instanța a apreciat că procedurile

administrative, coroborate cu

cele judiciare trebuie să se desfășoare în

termen rezonabil și că depășirea unui termen de 9 ani de la data formulării

cererii de acordarea a măsurilor reparatorii constituie deja o încălcare

evidentă a prevederilor art. 6 din CEDO.

Referitor la

capătul de cerere având ca obiect daune cominatorii, Curtea de apel a reținut

că executarea unei hotărâri pronunțate în contencios administrativ este supusă

regimului sancționator prevăzut de art. 24 din Legea nr. 554/2004, astfel încât

aplicarea unor daune cominatorii ar apărea

ca o dublă sancțiune.

Împotriva

sentinței pronunțate de Curtea de apel, a declarat recurs pârâta

Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor, în temeiul art. 304

1

C. proc. civ.,

criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie.

Printr-o primă

critică din recurs, recurenta-pârâtă susține că instanța în mod greșit a

respins excepția de nelegalitate a Dispoziției nr. 10463/2005 emisă de Primăria

Municipiului Craiova. Sub acest aspect,

recurenta-pârâtă susține că imobilul în litigiu a fost cumpărat de soții R.T.

și R.S., conform contractelor de vânzare-

cumpărare nr. 2706/1947 și nr. 2591/1959,

iar potrivit certificatului de moștenitor nr. 180/1977 de pe urma defunctului R.S.

decedat în anul 1976, au calitatea de

moștenitori

R.T. în cotă de 2/8, N.E. în cotă de 3/8 și R.M. în cotă de 3/8. Prin Decretul

nr. 34/1987 a fost expropriat imobilul respectiv care

era proprietatea R.T.,

N.E. și R.M., întrucât

Dispoziția pentru

acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent a fost emisă numai în favoarea

numitei N.E., recurenta-pârâtă susține că au fost încălcate

dispozițiile

art. 3 alin. (1) lit. a) coroborat cu art. 4 alin. (2) din Legea nr. l0/2001.

Pentru

a fi lămurite aspectele referitoare

la persoanele îndreptățite să beneficieze de măsuri

reparatorii pentru

imobilul respectiv, Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor a restituit dosarul Primăriei Municipiului Craiova prin

adresa

nr. 12.028/CC din 28 ianuarie 2010.

Printr-o a doua critică din recurs,

recurenta-pârâtă susține că instanța de fond în mod greșit a dispus obligarea

sa la emiterea titlului de despăgubire. Susține recurenta-

pârâtă că

instanța nu a avut în vedere faptul că reclamanta nu a făcut dovada faptului că

are calitatea de persoană îndreptățită de pe urma tuturor coproprietarilor

asupra imobilului în litigiu, întrucât în caz contrar poate beneficia de

despăgubiri numai pentru cota-parte ce îi revine.

In cadrul

aceleiași critici, recurenta-pârâtă susține că dosarele înregistrate pe rolul

Comisiei sunt soluționate în ordine cronologică, potrivit Deciziei nr. 2815 din

16 septembrie 2008, pentru respectarea principiului egalității în drepturi,

consacrat și în jurisprudența CEDO și a Curții Constituționale.

Analizând cauza

prin prisma motivelor de recurs invocate de recurenta-pârâtă, care se

circumscriu motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte

constată că recursul este fondat pentru

următoarele considerente:

4.1.

Cu privire la criticile excepția de

nelegalitate

Prin întâmpinarea depusă la judecata în fond,

recurenta-pârâtă Comisia Centrală

pentru Stabilirea Despăgubirilor a

invocat excepția de nelegalitate a Dispoziției nr. 10463/2005 emisă de Primăria

Municipiului Craiova, care împreună cu documentația aferentă, a format obiectul

dosarului de despăgubire înregistrat la Comisie sub nr. 12028/CC din 06 aprilie

2006.

Prin încheierea

din 22 februarie 2010, Curtea de Apel Craiova, contencios administrativ și

fiscal, a respins, ca inadmisibilă, excepția de nelegalitate a Dispoziției nr.

10463/2005 emisă de Primăria Municipiului Craiova, reținând că actul respectiv

este supus chiar cenzurii Comisiei Centrale în cadrul procedurii reglementate

de lege.

Criticile formulate de recurenta-pârâtă cu

privire la soluția pronunțată de Curtea

de apel sunt neîntemeiate, iar

soluția instanței de fond este legală și în acord cu jurisprudența unitară și

constată în această materie a Jurisdicției Supreme.

Pentru a

răspunde criticilor formulate de recurenta-pârâtă, Înalta Curte reține că

dispoziția emisă de primărie prin care se propune acordarea de despăgubiri

pentru imobilele preluate abuziv de către stat și care nu mai pot fi restituite

în natură, poate fi

contestată în termenele

și în condițiile prevăzute de Legea nr. 10/2001. Astfel fiind, o

asemenea

decizie intră sub incidența prevederilor art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004

(acte pentru modificarea sau desființarea cărora se prevede, prin lege

organică, o altă procedură judiciară), motiv pentru care nu poate fi atacată în

procedura excepției de nelegalitate reglementată de art. 4 alin. (1) din Legea

nr. 554/2004, procedură aplicabilă numai actelor administrative ce pot forma și

obiectul unei acțiuni în contencios

administrativ.

(În acest sens, Instanța Supremă s-a pronunțat prin decizia nr. 151 din 15

ianuarie

2009 și decizia nr. 5756 din 11 decembrie 2009, publicate în Excepția de

nelegalitate. Jurisprudența Secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei

Curți de Casație și Justiție - 2009, Ed. Hamangiu, București, 2011, p.3-4).

4.2.

Cu privire la criticile formulate de

recurenta-pârâtă pe fondul cauzei Sub aspectul soluției pronunțate de Curtea de

apel pe fondul cauzei, recurenta-pârâtă formulează două critici, și anume:

prima critică vizează necesitatea lămuririi calității reclamantei de persoană

îndreptățită pentru a beneficia integral de despăgubiri pentru întregul imobil

în litigiu; a 2-a critică vizează greșita apreciere de către instanța de fond a

nerespectării termenului rezonabil de soluționare a dosarului de despăgubire nr.

12028/CC din 06 aprilie 2006.

Înalta Curte

constată că este întemeiată critica referitoare la necesitatea lămuririi

calității reclamantei de persoană îndreptățită pentru a beneficia integral de

despăgubiri pentru întregul imobil în litigiu, pentru

considerentele arătate în

continuare:

Din expunerea

rezumativă a lucrărilor dosarului, rezultă că, prin Dispoziția

nr. 10463 din 27 iunie 2005, Primarul

municipiului Craiova a propus să îi fie acordate

reclamantei N.E.

despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru imobilul

situat în Municipiul Craiova, imposibil de restituit în natură. Dispoziția nr.

10463/2005 a rămas definitivă și a fost înaintată Comisiei Centrale pentru

Stabilirea Despăgubirilor, dosarul fiind înregistrat sub nr. 12028/CC din 06

aprilie 2006.

Conform

dispozițiilor art. 3 alin. (1) lit. a) și art. 4 alin. (2) din Legea nr.

10/2001,

republicată (forma în vigoare la

data emiterii Dispoziției nr. 10463 din 27 iunie 2005):

Art. 3. - (1)

Sunt îndreptățite, în înțelesul prezentei legi, la măsuri reparatorii constând

în restituire în natură sau, după caz, prin echivalent:

a) persoanele

fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora;

Art. 4 alin. (2):

f) de prevederile prezentei legi beneficiază și moștenitorii persoanelor fizice

îndreptățite.

Din documentele

aflate la dosarul administrativ nr. 12028/CC din 06 aprilie 2006

înregistrat pe rolul Comisiei Centrale pentru

Stabilirea Despăgubirilor (filele 49-87 la

dosarul de fond), rezultă că,

la data exproprierii, imobilul pentru care a fost emisă Dispoziția nr.

10463/2005 a Primarului Municipiului Craiova și pentru care se solicită

emiterea deciziei reprezentând titlul de

despăgubire, se afla în proprietatea persoanelor

fizice R.T., N.E. și R.M.

(fila 71 la dosarul de fond), în calitate de moștenitori ai defunctului R.S.

(conform certificatului de moștenitor nr. 180 din 25 martie 1977, aflat la

filele 78-79 la dosarul de fond).

Conform

certificatului de moștenitor nr. 195 din 12 iunie 1966 (fila 67 la dosarul de

fond), reclamanta N.E. este moștenitor doar al defunctei R.T. în cotă de 1/1.

Astfel fiind,

rezultă că nu se cunoaște situația numitului R.M. în calitate

de coproprietar al imobilului expropriat prin

Decretul nr. 34/1987.

În aceste

condiții, Înalta Curte constată că probatoriul administrat nu permite lămurirea

deplină a situației persoanelor îndreptățite să beneficieze de despăgubiri

pentru imobilul în litigiu.

In virtutea

rolului activ ce îi revine potrivit art. 129 alin. (5) C. proc. civ., instanța

de fond avea obligația de a lămuri cauza în privința aspectelor reliefate cu

privire la calitatea persoanelor îndreptățite, pentru a preveni orice greșeală

în aflarea adevărului în litigiul dedus judecății.

Pe cale de consecință, pentru lămurirea

aspectelor respective. Curtea de apel, cu ocazia rejudecării, urmează a dispune

completarea probatoriului administrat pentru

clarificarea aspectelor

reliefate.

Față de cele

arătate, în raport de cele mai sus reținute și față de dispozițiile art. 312 C.

proc. civ., urmează ca recursul să fie admis, sentința casată și cauza trimisă

spre rejudecare la aceeași instanță, care urmează a face aplicarea

dispozițiilor art. 315 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul

declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva

sentinței civile nr. 149 din 22 martie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția

contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința

atacată și trimite cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 8 decembrie 2010.