ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5470/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Cererea de chemare în judecată și apărările pârâților 1.1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 6 ianuarie 2010 pe rolul Curții de Apel Craiova, reclamanta N.E. a chemat în judecată pe pârâții A.N.R.P. - Direcția pentru coordonarea aplicării Legii nr. 10/2001 și Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, solicitând instanței ca, prin sentința ce se va pronunța, să dispună obligarea pârâtelor să emită și să comunice decizia privind titlu de despăgubire pentru imobilul notificat sub nr. 202/N/2001, situat în Craiova, în termen de 90 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, cu plata daunelor cominatorii de 1000 lei/zi de întârziere, până la emiterea deciziei.

In motivarea cererii, reclamanta a arătat, în esență, că, prin Dispoziția nr. 10463 din 27 iunie 2005, Primarul municipiului Craiova a propus să îi fie acordate despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru imobilul respectiv, imposibil de restituit în natură. Dispoziția nr. 10463/2005 a rămas definitivă și a fost înaintată Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, în termen de 30 de zile, împreună cu întreaga documentație, care avea obligația să analizeze dosarul și să îl transmită evaluatorului în vederea întocmirii raportului de evaluare, în termenul de 45 de zile prevăzut de lege, procedura urmând a fi finalizată prin emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire.

Susține reclamanta că dosarul nu a fost soluționat până la data introducerii acțiunii, după trecerea unei perioade de peste 4 ani de la emiterea Dispoziției nr. 10463/2005, iar pârâtele nu se pot prevala de faptul că soluționarea dosarului trenează datorită faptului că entitățile investite cu soluționarea notificărilor nu ar deține întreaga documentație care a stat la baza emiterii Dispoziției, întrucât au la dispoziție pârghiile legale pentru urgentarea soluționării procedurii. A susținut reclamanta că A.N.R.P. are calitate procesuală pasivă, întrucât în cadrul său a fost înființată Direcția pentru coordonarea aplicării Legii nr. 10/2001 și asigură și Secretariatul Comisiei Centrale.

Totodată, reclamanta susține că prin nesoluționarea dosarului în intervalul de timp menționat, se încalcă principiul termenului rezonabil consacrat de art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului și se aduce atinge bunului său în sensul dispozițiilor art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția europeană a drepturilor omului. 1.2. Pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a depus întâmpinare prin care a invocat excepția de nelegalitate a Dispoziției nr. 10463/2005 emisă de Primăria Municipiului Craiova, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată. In ceea ce privește excepția de nelegalitate, pârâta a susținut că Dispoziția respectivă a fost emisă cu încălcarea dispozițiilor art. 3 alin. (1) lit. a) coroborat cu art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.

Pe fondul cauzei, pârâta a susținut că în faza analizării dosarului s-a constatat că, la momentul exproprierii, exista o situație de coproprietate cu privire la imobilul pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri, motiv pentru care, prin adresa nr. 12028/CC din 28 ianuarie 2010, dosarul a fost remis Primăriei Craiova pentru lămurirea aspectelor semnalate. Astfel fiind, pârâta a susținut că parcurgerea etapei evaluării este condiționată de reanalizarea dosarului sau de completarea acestuia și de respectarea principiului ordinii de înregistrare a dosarelor așa cum s-a stabilit prin Decizia nr. 2815 din 16 septembrie 2008 a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

În ceea ce privește emiterea titlului de despăgubire în termen de 90 de zile, pârâta a susținut că acest termen nu poate fi respectat întrucât, potrivit contractelor de prestări servicii încheiate cu evaluatorii, termenul de evaluare variază între 30 și 45 de zile, iar, între data evaluării și emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, raportul de evaluare este comunicat persoanelor îndreptățite, care pot formula obiecțiuni, la care evaluatorul trebuie să răspundă și să comunice răspunsul. În subsidiar, pârâta a solicitat instanței ca, în situația în care va aprecia că procedura administrativă prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 poate fi continuată, să stabilească cota parte din imobilul la care este îndreptățită reclamanta, raportat la actele depuse la dosar.

Referitor la modalitatea de soluționare a dosarelor, pârâta a arătat că legiuitorul nu a prevăzut un termen de soluționare, astfel că ordinea cronologică de rezolvare a acestora este stabilită prin Decizia nr. 2815 din 16 septembrie 2008 a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor. În ceea ce privește cererea reclamantei referitoare la obligarea Comisiei Centrale la plata daunelor cominatorii, pârâta a arătat că această cerere este inadmisibilă, întrucât faptul că nu a fost emisă decizia reprezentând titlul de despăgubire nu poate constitui o situație de neexecutare, în condițiile în care procedura administrativă prevăzută de Titlul II din Legea nr. 247/2005 nu a fost finalizată. 1.3.

Pârâta A.N.R.P. a depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, motivat de faptul că atribuțiile sale sunt prevăzute de art. 2 din H.G. nr. 361/2005, cu modificările și completările ulterioare, iar în cadrul procedurii administrative reglementate de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire este o atribuție a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor. Faptul că A.N.R.P. asigură organizarea și funcționarea Secretariatului Comisiei Centrale nu îi conferă calitate procesuală pasivă în cauză. În ceea ce privește capătul de cerere privind obligarea sa la plata daunelor cominatorii, pârâta A.N.R.P. a susținut că această cerere este inadmisibilă, întrucât faptul că nu a fost emisă decizia reprezentând titlu de despăgubire nu poate constitui o situație de neexecutare, cu atât mai mult cu cât această obligație revine Comisiei Centrale.

1.4. La data de 19 februarie 2010, pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a formulat o cerere de chemare în garanție a Primăriei Municipiului Craiova, prin Primar, motivată de faptul că aceasta avea obligația legală să transmită dosarul aferent notificării însoțit de actele prevăzute de pct. 16.5 din Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 1095/2005. 2. Hotărârile pronunțate de instanța de fond 2.1.

Prin încheierea din 22 februarie 2010, Curtea de Apel Craiova, contencios administrativ și fiscal, a dispus următoarele: a respins excepția de nelegalitate a Dispoziției nr. 10463/2005 emisă de Primăria Municipiului Craiova, reținând că actul respectiv este supus chiar cenzurii Comisiei Centrale în cadrul procedurii reglementate de lege; a respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în garanție a Primăriei Municipiului Craiova, reținând că nu există niciun temei de drept în baza căruia să poată fi antrenată răspunderea Primăriei în situația în care Comisia Centrală ar cădea în pretenții; a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a A.N.R.P., reținând că nu există identitate între debitorul obligației ce face obiectul acțiunii și Autoritate, având în vedere atribuțiile ce revin acestei instituții.

2.2. Prin sentința civilă nr. 149 din 22 martie 2010, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta N.E. în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, a obligat-o pe pârâtă să emită titlul de despăgubire conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru reclamantă și a respins capătul de cerere având ca obiect daune cominatorii.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de apel a reținut, în esență, următoarele: Ca urmare a notificării formulate de reclamantă în anul 2001 (202/N/2001), prin Dispoziția nr. 10463 din 27 iunie 2005, Primăria Municipiului Craiova a propus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent potrivit Titlului VII din Legea nr. 247/2005 în favoarea reclamantei, dosarul fiind transmis către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și înregistrat sub nr. 12028/CC din 06 aprilie 2006. Întrucât pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor nu a emis decizia reprezentând titlul de despăgubire, instanța a reținut că durata excesivă a procedurilor administrative este de natură a încălca principiul termenului rezonabil consacrat de art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului, iar împrejurarea că autoritățile administrative nu au luat măsuri eficiente de soluționare a cererilor constituie culpa acestora și nu poate să conducă la împiedicarea realizării dreptului reclamantei.

În același context, Curtea de apel a apreciat că nu poate fi reținută apărarea pârâtelor în sensul că dosarul privind-o pe reclamantă nu este complet, întrucât și dacă este reală această susținere trebuiau adoptate măsuri mult mai rapide și eficiente în vederea completării înscrisurilor necesare evaluării imobilului cu privire la care reclamanta este îndreptățită la măsuri reparatorii. Sub acest aspect, instanța a reținut că, deși dosarul a fost înaintat autorităților pârâte la 06 aprilie 2006, până la data sesizării instanței dosarul reclamantei nu fusese analizat, ceea ce este de natură a defini atitudinea culpabilă a pârâtei în nesoluționarea cu celeritate a dosarului privind-o pe reclamantă.

Totodată, instanța a mai apreciat că prin comportamentul pârâtei se ajunge la o încălcare și a art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția europeană a drepturilor omului. Concluzionând, instanța a apreciat că procedurile administrative, coroborate cu cele judiciare trebuie să se desfășoare în termen rezonabil și că depășirea unui termen de 9 ani de la data formulării cererii de acordarea a măsurilor reparatorii constituie deja o încălcare evidentă a prevederilor art. 6 din CEDO. Referitor la capătul de cerere având ca obiect daune cominatorii, Curtea de apel a reținut că executarea unei hotărâri pronunțate în contencios administrativ este supusă regimului sancționator prevăzut de art. 24 din Legea nr. 554/2004, astfel încât aplicarea unor daune cominatorii ar apărea ca o dublă sancțiune.

3. Cererea de recurs Împotriva sentinței pronunțate de Curtea de apel, a declarat recurs pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, în temeiul art. 304 1 C. proc. civ., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Printr-o primă critică din recurs, recurenta-pârâtă susține că instanța în mod greșit a respins excepția de nelegalitate a Dispoziției nr. 10463/2005 emisă de Primăria Municipiului Craiova. Sub acest aspect, recurenta-pârâtă susține că imobilul în litigiu a fost cumpărat de soții R.T. și R.S., conform contractelor de vânzare- cumpărare nr. 2706/1947 și nr. 2591/1959, iar potrivit certificatului de moștenitor nr. 180/1977 de pe urma defunctului R.S. decedat în anul 1976, au calitatea de moștenitori R.T.

în cotă de 2/8, N.E. în cotă de 3/8 și R.M. în cotă de 3/8. Prin Decretul nr. 34/1987 a fost expropriat imobilul respectiv care era proprietatea R.T., N.E. și R.M., întrucât Dispoziția pentru acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent a fost emisă numai în favoarea numitei N.E., recurenta-pârâtă susține că au fost încălcate dispozițiile art. 3 alin. (1) lit. a) coroborat cu art. 4 alin. (2) din Legea nr. l0/2001. Pentru a fi lămurite aspectele referitoare la persoanele îndreptățite să beneficieze de măsuri reparatorii pentru imobilul respectiv, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a restituit dosarul Primăriei Municipiului Craiova prin adresa nr. 12.028/CC din 28 ianuarie 2010. Printr-o a doua critică din recurs, recurenta-pârâtă susține că instanța de fond în mod greșit a dispus obligarea sa la emiterea titlului de despăgubire.

Susține recurenta- pârâtă că instanța nu a avut în vedere faptul că reclamanta nu a făcut dovada faptului că are calitatea de persoană îndreptățită de pe urma tuturor coproprietarilor asupra imobilului în litigiu, întrucât în caz contrar poate beneficia de despăgubiri numai pentru cota-parte ce îi revine. In cadrul aceleiași critici, recurenta-pârâtă susține că dosarele înregistrate pe rolul Comisiei sunt soluționate în ordine cronologică, potrivit Deciziei nr. 2815 din 16 septembrie 2008, pentru respectarea principiului egalității în drepturi, consacrat și în jurisprudența CEDO și a Curții Constituționale. 4. Hotărârea instanței de recurs Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate de recurenta-pârâtă, care se circumscriu motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente: 4.1. Cu privire la criticile excepția de nelegalitate Prin întâmpinarea depusă la judecata în fond, recurenta-pârâtă Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a invocat excepția de nelegalitate a Dispoziției nr. 10463/2005 emisă de Primăria Municipiului Craiova, care împreună cu documentația aferentă, a format obiectul dosarului de despăgubire înregistrat la Comisie sub nr. 12028/CC din 06 aprilie 2006. Prin încheierea din 22 februarie 2010, Curtea de Apel Craiova, contencios administrativ și fiscal, a respins, ca inadmisibilă, excepția de nelegalitate a Dispoziției nr. 10463/2005 emisă de Primăria Municipiului Craiova, reținând că actul respectiv este supus chiar cenzurii Comisiei Centrale în cadrul procedurii reglementate de lege.

Criticile formulate de recurenta-pârâtă cu privire la soluția pronunțată de Curtea de apel sunt neîntemeiate, iar soluția instanței de fond este legală și în acord cu jurisprudența unitară și constată în această materie a Jurisdicției Supreme. Pentru a răspunde criticilor formulate de recurenta-pârâtă, Înalta Curte reține că dispoziția emisă de primărie prin care se propune acordarea de despăgubiri pentru imobilele preluate abuziv de către stat și care nu mai pot fi restituite în natură, poate fi contestată în termenele și în condițiile prevăzute de Legea nr. 10/2001.

Astfel fiind, o asemenea decizie intră sub incidența prevederilor art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 (acte pentru modificarea sau desființarea cărora se prevede, prin lege organică, o altă procedură judiciară), motiv pentru care nu poate fi atacată în procedura excepției de nelegalitate reglementată de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, procedură aplicabilă numai actelor administrative ce pot forma și obiectul unei acțiuni în contencios administrativ. (În acest sens, Instanța Supremă s-a pronunțat prin decizia nr. 151 din 15 ianuarie 2009 și decizia nr. 5756 din 11 decembrie 2009, publicate în Excepția de nelegalitate. Jurisprudența Secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție - 2009, Ed. Hamangiu, București, 2011, p.3-4).

4.2.

Cu privire la criticile formulate de recurenta-pârâtă pe fondul cauzei Sub aspectul soluției pronunțate de Curtea de apel pe fondul cauzei, recurenta-pârâtă formulează două critici, și anume: prima critică vizează necesitatea lămuririi calității reclamantei de persoană îndreptățită pentru a beneficia integral de despăgubiri pentru întregul imobil în litigiu; a 2-a critică vizează greșita apreciere de către instanța de fond a nerespectării termenului rezonabil de soluționare a dosarului de despăgubire nr. 12028/CC din 06 aprilie 2006. Înalta Curte constată că este întemeiată critica referitoare la necesitatea lămuririi calității reclamantei de persoană îndreptățită pentru a beneficia integral de despăgubiri pentru întregul imobil în litigiu, pentru considerentele arătate în continuare: Din expunerea rezumativă a lucrărilor dosarului, rezultă că, prin Dispoziția nr. 10463 din 27 iunie 2005, Primarul municipiului Craiova a propus să îi fie acordate reclamantei N.E.

despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru imobilul situat în Municipiul Craiova, imposibil de restituit în natură. Dispoziția nr. 10463/2005 a rămas definitivă și a fost înaintată Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, dosarul fiind înregistrat sub nr. 12028/CC din 06 aprilie 2006. Conform dispozițiilor art. 3 alin. (1) lit. a) și art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, republicată (forma în vigoare la data emiterii Dispoziției nr. 10463 din 27 iunie 2005): Art. 3. - (1) Sunt îndreptățite, în înțelesul prezentei legi, la măsuri reparatorii constând în restituire în natură sau, după caz, prin echivalent: a) persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora; Art. 4 alin. (2): f) de prevederile prezentei legi beneficiază și moștenitorii persoanelor fizice îndreptățite.

Din documentele aflate la dosarul administrativ nr. 12028/CC din 06 aprilie 2006 înregistrat pe rolul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor (filele 49-87 la dosarul de fond), rezultă că, la data exproprierii, imobilul pentru care a fost emisă Dispoziția nr. 10463/2005 a Primarului Municipiului Craiova și pentru care se solicită emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, se afla în proprietatea persoanelor fizice R.T., N.E. și R.M. (fila 71 la dosarul de fond), în calitate de moștenitori ai defunctului R.S. (conform certificatului de moștenitor nr. 180 din 25 martie 1977, aflat la filele 78-79 la dosarul de fond). Conform certificatului de moștenitor nr. 195 din 12 iunie 1966 (fila 67 la dosarul de fond), reclamanta N.E.

este moștenitor doar al defunctei R.T. în cotă de 1/1. Astfel fiind, rezultă că nu se cunoaște situația numitului R.M. în calitate de coproprietar al imobilului expropriat prin Decretul nr. 34/1987. În aceste condiții, Înalta Curte constată că probatoriul administrat nu permite lămurirea deplină a situației persoanelor îndreptățite să beneficieze de despăgubiri pentru imobilul în litigiu. In virtutea rolului activ ce îi revine potrivit art. 129 alin. (5) C. proc. civ., instanța de fond avea obligația de a lămuri cauza în privința aspectelor reliefate cu privire la calitatea persoanelor îndreptățite, pentru a preveni orice greșeală în aflarea adevărului în litigiul dedus judecății. Pe cale de consecință, pentru lămurirea aspectelor respective.

Curtea de apel, cu ocazia rejudecării, urmează a dispune completarea probatoriului administrat pentru clarificarea aspectelor reliefate. Față de cele arătate, în raport de cele mai sus reținute și față de dispozițiile art. 312 C. proc. civ., urmează ca recursul să fie admis, sentința casată și cauza trimisă spre rejudecare la aceeași instanță, care urmează a face aplicarea dispozițiilor art. 315 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Admite recursul declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva sentinței civile nr. 149 din 22 martie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 decembrie 2010.