ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4444/2011

Asupra cauzei de față,

constată următoarele:

Curtea de Apel

București a fost sesizată cu soluționarea apelului declarat de reclamantele P.R.S.C.,

L.R.M., P.A.S.A. și de intervenientul I.C. împotriva sentinței civile nr. 1332

din 23 noiembrie 2009 a Tribunalului București.

Apreciind că

soluționarea prezentei cauze, sub aspectul verificării calității procesuale

active, care are prioritate, depinde și de existența unei cote din dreptul de

proprietate asupra imobilului revendicat în patrimoniul reclamantei P.R.S.C., a

cărei dobândire pe cale succesorală de pe urma defunctei T.E. este supusă unei

contestații judiciare serioase din partea intervenientului I.C., a admis

cererea de suspendare formulată de către acesta.

Aceeași instanță a reținut că,

Curtea de Apel București se poate soluționa cauza pe baza situației juridice

existente la data pronunțării, însă acest argument este valabil ori de câte ori

se formulează o cerere de suspendare, astfel că validarea lui ar conduce la

lăsarea fără aplicare a dispozițiilor art. 244 alin. (1) C. proc. civ., ceea ce

nu poate fi admis.

De aceea, instanța are

posibilitatea de a aprecia, de la caz la caz, dacă partea care solicită

suspendarea urmărește un alt scop decât protejarea intereselor sale.

S-a conchis în sensul că, în ceea

ce privește posibila vătămare a intereselor pârâtului prin admitere cererii de

suspendare, aceasta nu poate consta decât în implicarea prelungit; într-o

procedură judiciară, în timp ce prejudicierea intereselor părții căreia i

s-respins cererea de suspendare, în situația în care ar obține o hotărâre

favorabilă în celălalt proces, este mult mai gravă, implicând declanșarea uni

nou litigiu.

Împotriva încheierii din data de

14 iunie 2010 privind suspendarea cauzei în temeiul art. 244

1

[alin.

(1) și alin. (2)] C. proc. civ. au declarat recurs recurenții P.F. și F.P. care

au susținut următoarele critici de nelegalitate.

Obiectul cererii este

revendicarea și compararea titlurilor de proprietate astfel că pricina nu "atârna

intru totul " de dezlegarea celorlalte cauze.

Se menționează că încheierea

privind suspendarea nu este motivată. Suspendarea cauzei pentru aceleași motive

si întemeiata pe art. 244

1

C. proc. civ. a mai fost dezbătută si

soluționata de instanța de apel, aceasta respingând aceasta cerere, prin

încheierea din data de mai 2009.

Se mai susține că în mod contradictoriu

și inconsecvent consilierul Municipiului București, deși nu a schimbat nimic în

probatoriul și documentele de la dosar, susținând și admiterea cererii de

suspendare.

Instanța a pronunțat o asemenea

soluție încălcând dispozițiile legale prevăzute de art. 287 alin. (2) C. proc.

civ., precum și art. 92 alin. (2) C. proc. civ. cu privire la normele

imperative de judecare a apelului la termenul din 14 iunie 2010.

Față de faptul că dosarul a fost

suspendat până la soluționarea unui litigiu succesoral aflat încă la fond, se

consideră că au fost afectate și drepturile tuturor părților:

Analizând recursul declarat prin

prisma dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte de Casație și Justiție

constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele

considerente:

Pentru a fi incident motivul de

modificare reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. este necesar ca

hotărârea recurată să fie lipsită de temei legal sau să fie dată cu aplicarea

sau interpretarea greșită a legii.

În cauză, instanța de apel a

interpretat și aplicat în mod just dispozițiile art. 244 alin. (1) pct. 1 C.

proc. civ. dispunând suspendarea judecării apelurilor până la soluționarea

irevocabilă a dosarului nr. 3289/299/2009 al Judecătoriei sector 1 București.

Dispozițiile art. 244 alin. (1)

pct. 1 C. proc. civ. prevăd că instanța poate suspenda judecata atunci când

dezlegarea pricinii atârnă, în tot sau în parte de existența sau inexistența

unui drept care face obiectul unei alte judecății, textul de lege lăsând la

latitudinea instanței posibilitatea de a suspenda cauza, având deplina

libertate de apreciere în acest caz de suspendare legală facultativă.

Susținerile recurenților din

cuprinsul motivelor de recurs nu se justifică, instanța de apel a apreciat în

mod corect că soluționarea cauzei deduse judecății depinde de existența

dreptului ce face obiectul dosarului nr. 3289/299/2009 al Judecătoriei sector 1

București, al cărui obiect îl constituie constatarea nulității certificatului

de moștenitor, certificat cu care reclamanții își legitimează calitatea

procesuală activă în cauza dedusă judecății.

Nici criticile recurenților

privind poziția Municipiului București care ar fi fost de acord cu rejudecarea

cauzei eventuala afectare a drepturilor părților prin suspendarea cauzei nu pot

conduce la susținerea nelegalității încheierii recurate deoarece în mod just

s-a interpretat textul art. 244 alin. (1) C. proc. civ. ce constituie unul din

cazurile de suspendare legală facultativă și se referă la o chestiune

prealabilă, ce ar putea avea o influență hotărâtoare asupra dreptului dedus în

justiție.

Pentru aceste considerente, se va

respinge recursul și în baza art. 312 C. proc. civ. se va menține încheierea

Curții de Apel, secția a III-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de pârâții P.F. și F.P. împotriva încheierii de ședință din 14 iunie 2010 a Curții de Apel București, secția a III a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 26 mai 2011.