ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 649/2012

Deliberând asupra

contestației în anulare de față, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei

instanțe la data de 18 februarie 2011, contestatorul P.R. a solicitat, în

temeiul art. 318 C. proc. civ., anularea deciziei civile nr. 1084 din 09

februarie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de

proprietatea intelectuală, susținând că dezlegarea pricinii este rezultatul

unei erori materiale.

În motivarea

contestație în anulare se arată că eroarea comisă de instanța de recurs constă

în împrejurarea că a fost luat în considerare certificatul de moștenitor nr.

221 din 01 octombrie 2007, deși acesta avea conținut identic cu certificatul de

moștenitor nr. 465 din 20 decembrie 2001, anulat prin hotărâre irevocabilă.

Susține contestatorul că această eroare este determinantă, deoarece, dacă

instanța nu ar fi comis această greșeală materială, soluția în cauză ar fi fost

de admitere a recursurilor și de respingere a apelului formulat de apelantul M.D.M.A.

Contestatorul mai

susține că certificatul de moștenitor nr. 221 din 01 octombrie 2007 a fost emis

cu încălcarea autorității de lucru judecat a unei hotărâri judecătorești prin

care se stabilise că I.G.D. este moștenitoarea defunctului G.Ș.G.

Se mai arată că

instanța de recurs a ignorat faptul că pretențiile reclamantului au fost

respinse de două ori de Curtea de Apel București, prin deciziile nr. 179/ R din

06 aprilie 2010 și nr. 551/ R din 17 decembrie 2009.

Se mai susține, în

finalul cererii, că instanța de recurs a încălcat dreptul la apărare al

contestatorului, respingând cererea de amânare formulată de apărătorul său.

Prin întâmpinare,

intimatul M.D.M.A. a solicitat respingerea contestației în anulare, deoarece

aspectele invocate de contestator nu se încadrează în motivele de contestație

în anulare prevăzute de art. 318 C. proc. civ.

Examinând cererea

formulată de contestator în raport de motivele invocate și având în vedere

decizia a cărei anulare se solicită, Înalta Curte reține următoarele:

Litigiul de fond are

ca obiect cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a

civilă, formulată și precizată de reclamantul M.D.M.A. în contradictoriu cu

pârâții P.R. și P.M.S., având ca obiect revendicarea, prin comparare de

titluri, a imobilului situat în București, str. D.R., sector 2.

În dosarul de fond

pârâții P.R. și P.M.S. au formulat întâmpinare, invocând, printre altele, și

excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului.

La data de 18

septembrie 2006, I.G.D. a formulat cerere de intervenție în nume propriu, prin

care a solicitat respingerea cererii reclamantului, arătând că este proprietara

imobilului în litigiu.

Prin sentința civilă nr.

1461 din 14 octombrie 2008, Tribunalul București a respins excepția lipsei

calității procesuale active, a respins acțiunea reclamantului, precum și

cererea de intervenție, ca neîntemeiate.

Prin decizia nr. 140/

A din 24 februarie 2010, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a

respins, ca nefondat, apelul pârâților, a admis apelul reclamantului și al

intervenientei, a desființat sentința și a trimis cauza spre rejudecare la

aceeași instanță.

Prin decizia nr. 1084

din 09 februarie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de

proprietate intelectuală, a respins ca nefondate recursurile pârâților.

Din examinarea

considerentelor deciziei din recurs rezultă că instanța de recurs a reținut, în

ceea ce privește calitatea procesuală activă a reclamantului, că printr-o

hotărâre irevocabilă, s-a stabilit calitatea acestuia de moștenitor al

defunctului autor, alături de intervenienta I.G.D. și că invocarea de către

recurenți, pe cale de excepție, a nulității certificatului de moștenitor nr.

221 din 01 octombrie 2007, nu poate fi primită, deoarece are semnificația unei

cereri noi, inadmisibilă în raport de dispozițiile art. 316, cu referire a art.

294 alin. (1) C. proc. civ.

Rezultă, așadar, că

hotărârea pronunțată de instanța de recurs nu este rezultatul unei greșeli

materiale în sensul art. 318 teza I C. proc. civ., ci consecința examinării

criticilor recurenților pârâți referitoare la calitatea procesuală activă a

reclamantului.

Susținerea

contestatorului privind nulitatea certificatului de moștenitor nr. 221 din 01

octombrie 2007 și criticile acestuia privind modul în care instanța de recurs a

apreciat asupra calității procesuale active a reclamantului reprezintă aspecte

de fond ale pricinii, care nu pot fi examinate în calea extraordinară de atac a

contestației în anulare.

Dispozițiile art. 318

teza I C. proc. civ. au în vedere greșelile materiale cu caracter procedural,

săvârșite ca urmare a confundării sau omiterii unor date sau elemente materiale

importante. Contestația în anulare nu poate fi primită atunci când se invocă

stabilirea eronată a situației de fapt, în urma aprecierii probelor, nici

atunci când se susține aplicarea sau interpretarea greșită de către instanța de

recurs a unei dispoziții legale, deoarece în acest mod s-ar ajunge la

rejudecarea pricinii, pe calea unui veritabil recurs la recurs, inadmisibil în

sistemul nostru procedural.

De asemenea, nu intră

în categoria motivelor de contestație în anulare prevăzute limitativ de art. 317

și art. 318 C. proc. civ. pretinsa încălcare de către instanța de recurs a

dreptului la apărare al contestatorului, prin respingerea cererii de amânare

formulată de apărătorul său.

În raport de aceste

considerente, Înalta Curte va respinge contestația în anulare, ca nefondată,

iar în temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. civ., contestatorul va fi obligat la

plata sumei de 2.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată către intimatul M.D.M.A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondată, contestația în anulare formulată de contestatorul P.R. împotriva

deciziei civile nr. 1084 din 09 februarie 2011 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția civilă și de proprietatea intelectuală.

Obligă pe

contestatorul P.R. la plata sumei de 2.000 lei cheltuieli de judecată către

intimatul M.D.M.A.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 3 februarie 2012.