ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3348/2012
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3348/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra cauzei de față
constată următoarele:
Prin Decizia nr. 5551 din 11 octombrie 2004
pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de
proprietate intelectuală, a fost admis recursul în anulare declarat de
Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și
Justiție împotriva Deciziei nr. 2010 din 25 septembrie 2001 a Curții de Apel
Cluj, secția civilă și a Deciziei nr. 150/A din 02 februarie 2001 a
Tribunalului Cluj, au fost casate ambele decizii și, în consecință, a fost
respins apelul declarat de pârâți împotriva Sentinței civile nr. 5579 din 20
iulie 2000 a Judecătoriei Cluj.
Împotriva Deciziei
nr. 5551 din 11 octombrie 2004 pronunțată de Înalta Curte de Casație și
Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, au formulat contestație
în anulare contestatorii P.G., M.L., A.M. și C.A., invocând dispozițiile art.
318 C. proc. civ.
Prin încheierea din
09 decembrie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de
proprietate intelectuală, a suspendat judecata contestației în anulare, în
conformitate cu dispozițiile art. 243 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.,
constatând că a intervenit decesul intimaților P.A., A.P., P.Ș., P.I., R.E.,
R.I., R.M., iar părțile interesate nu au cerut un termen pentru introducerea în
cauză a moștenitorilor, în raport de prevederile textului mai sus citat.
Prin încheierea din
04 mai 2010 a fost menținută măsura suspendării cauzei, fiind respinsă cererea
de repunere a cauzei pe rol formulată de contestatori, constatându-se că nu au
fost depuse certificatele de calitate de moștenitor emise de pe urma
defuncților intimați.
Potrivit
dispozițiilor art. 252 alin. (1) C. proc. civ., cauza a fost repusă pe rol, din
oficiu, la data de 02 martie 2012, pentru a se verifica dacă sunt întrunite
cerințele art. 248 alin. (1) din același cod.
Conform acestui din
urmă text, orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, revizuire și
orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar
împotriva incapabililor dacă a rămas în nelucrare, din vina părții, timp de 1
an.
Ca atare, perimarea
apare ca o sancțiune determinată tocmai de lipsa de stăruință a părților în
soluționarea litigiului, ea având un caracter mixt, atât de sancțiune cât și de
desistare de la judecată.
În definirea
perimării, rămânerea cauzei în nelucrare și culpa părții, sunt două elemente
esențiale, sancțiunea procedurală extinzându-și domeniul de acțiune și asupra
căilor de atac.
În speță, din culpa
părților, cauza a rămas în nelucrare, de la 04 mai 2010 - data menținerii
suspendării dispusă prin încheierea din 09 decembrie 2008 - nemaifiind
îndeplinit niciun act de procedură, fiind depășit astfel și termenul prevăzut
de art. 250 alin. (2) C. proc. civ., referitor la suspendarea cursului
perimării, în cazurile prevăzute de art. 243 din același cod.
În consecință, se va
constata din oficiu, că a operat sancțiunea prevăzută de lege, contestația în
anulare formulată de contestatorii P.G., M.L., A.M. și C.A. fiind perimată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată perimată
contestația în anulare formulată de contestatorii P.G., M.L., A.M. și C.A.
împotriva Deciziei nr. 5551 din 11 octombrie 2004 a Înaltei Curți de Casație și
Justiție, secția civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 15 mai 2012.
Procesat de GGC - AS