ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 525/2012

Deliberând, în

condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cererii de revizuire de față,

constată următoarele;

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei

Curți de Casație și Justiție, la data de 24 februarie 2011, revizuenta P.M.S. a

formulat revizuire împotriva deciziei nr. 1084 din 9 februarie 2011 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală,

pronunțată în Dosarul nr. 133/2/2009, solicitând admiterea cererii și anularea

deciziei atacate.

În motivarea cererii,

revizuenta a susținut că, după pronunțarea hotărârii atacate a descoperit

înscrisuri doveditoare pe care nu le-a putut înfățișa instanței de recurs

dintr-o împrejurare mai presus de voința sa, iar înscrisurile menționate

constituie probe utile, pertinente și concludente, fiind hotărâtoare pentru

dezlegare pricinii, în sensul stabilirii calității de moștenitor în cauză.

Menționează ca

înscrisuri doveditoare noi Decizia civilă nr. 179/ R din 06 aprilie 2010,

pronunțată în Dosarul 1750/2/2010 al Curții de Apel București, secția a IX-a

civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, și Decizia nr. 551/ R

din 17 decembrie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 9318/2/2009 al Curții de Apel

București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea

intelectuală.

În drept, au fost

invocate dispozițiile art. 322 pct. (5) C. proc. civ., cererea fiind legal

timbrată.

Intimatul, M.D.M.A. a

formulat întâmpinare în condițiile art. 320 alin. (2) C. proc. civ., prin care

solicită în principal respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă, iar în

subsidiar ca nefondată.

Examinând actele si

lucrările dosarului, prin raportare la dispozițiile legale relevante, Înalta

Curte reține următoarele:

În conformitate cu art.

322 pct. (5) teza I C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive

în instanța de apel sau prin neapelare, precum si a unei hotărâri dată de o instanță

de recurs, atunci când evocă fondul, se poate cere dacă, după darea hotărârii,

s-au descoperit înscrisuri doveditoare reținute de partea potrivnică sau care

nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților.

În cauză, revizuenta

a exercitat calea de atac extraordinară de retractare a revizuirii împotriva

deciziei civile nr. 1084 din 9 februarie 2011 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, pronunțată în Dosarul nr.

133/2/2009, prin care s-a respins excepția inadmisibilității recursurilor ca

neîntemeiată, fiind respins ca nefondat recursul declarat de pârâta P.M.S.

împotriva Deciziei nr. 140/ A din 24 februarie 2010 a Curții de Apel București,

secția a IV-a civilă; de asemenea, a fost respins ca nefondat recursul declarat

de pârâtul P.R. împotriva aceleiași decizii, precum și a încheierilor

premergătoare din 20 ianuarie 2010, 27 ianuarie 2010 și 17 februarie 2010.

Prin decizia menționată

Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a respins, ca nefondat, apelul

apelanților pârâți P.M.S. și P.R. împotriva sentinței civile nr. 1461 din 14

octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul București, secția III-a civilă, în

contradictoriu cu apelantul reclamant M.D.M.A. și intervenienta apelantă G.D.;

a admis apelul declarat de apelantul reclamant M.D.M.A. și intervenienta

apelantă G.D. împotriva aceleiași sentințe, pe care a desființat-o și a dispus

trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de fond.

Astfel, din

perspectiva obiectului revizuirii, nu este îndeplinită, în cauză, condiția ca

hotărârea instanței de recurs să evoce fondul, în sensul art. 322 alin. (1) C.

proc. civ., ceea ce implică fie stabilirea unei alte stări de fapt decât cea

reținută în fazele de judecată anterioare, fie aplicarea altor dispoziții

legale la împrejurările de fapt ce fusese stabilite, urmând să se dea o altă

dezlegare raportului juridic decât cea aleasă până la acel moment.

Procedându-se, în

continuare, la cenzurarea cerințelor legale pe care trebuie să le întrunească

înscrisurile prezentate de partea interesată, pentru a face admisibilă o cerere

de revizuire, întemeiată pe motivul reglementat de pct. (5) al art. 322 C.

proc. civ.

În acest sens,

înscrisurile trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiții legale: să

fie doveditoare, adică probante prin ele însele; să fie înscrisuri noi, deci

necunoscute pentru instanță și revizuentă; să fie determinante pentru

soluționarea pricinii, în sensul că, dacă ar fi fost cunoscute de instanță, cu

ocazia judecării pricinii, ar fi putut duce la o altă soluție decât cea

pronunțată; să fi existat la data pronunțării hotărârii a cărei revizuire se

cere, dar să nu fi putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința

revizuentei.

Analizând cele două

decizii invocate de revizuentă în susținerea cererii de revizuire se constată

că prin Decizia civilă nr. 551/ R din 17 decembrie 2009 pronunțată în Dosarul nr.

9318/2/2008 de Curtea de Apel București, secția IX-a civilă și pentru cauze

privind proprietatea intelectuală, a fost respinsă contestația în anulare

formulată de către contestatorul M.D.M.A. împotriva Deciziei civile nr. 210/ R

din 14 aprilie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția IX civilă și

pentru cauze privind proprietatea intelectuală în contradictoriu cu intimata I.G.D.,

ca nefondată, fiind obligat contestatorul să plătească intimatei 2.000 lei

cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei

ultime decizii reclamantul M.D.M.A. a formulat cerere de revizuire respinsă, ca

inadmisibilă, prin Decizia nr. 179/ R din 06 aprilie 2010 a Curții de Apel

București, secția IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală,

pronunțată în Dosarul nr. 1750/2/2010.

În cauză,

admisibilitatea cererii de revizuire este condiționată nu numai de descoperirea

ulterior judecății a unor acte noi, dar și de cerința ca ele să fie

determinante pentru soluționarea pricinii, în sensul că, dacă ar fi fost

cunoscute de instanță, cu ocazia judecării pricinii, ar fi putut duce la o altă

soluție decât cea pronunțată.

Or, din conținutul

hotărârilor invocate de revizuentă în susținerea cererii de revizuire, ambele

căi de retractare respinse, una ca nefondată, iar cealaltă ca inadmisibilă, nu

se desprind referiri la situații care dacă ar fi fost cunoscute de instanță cu

ocazia judecării pricinii, să fi putut duce la o altă la o altă soluție decât

cea adoptată.

Prin urmare, pentru

argumentele expuse, constatând că actele invocate de revizuentă nu întrunesc

condițiile de „înscrisuri doveditoare

”

, în sensul dispozițiilor art. 322 pct. (5) C.

proc. civ., nefiind apte să conducă la o altă soluție decât cea pronunțată de

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă, prin decizia nr. 1084 din 9

februarie 2011, si că revizuirea, ca o cale extraordinară de atac, poate fi

exercitată numai pentru motivele strict reglementate de art. 322 C. proc. civ.,

Înalta Curte va respinge cererea de revizuire, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondată, cererea de revizuire formulată de revizuenta P.M.S. împotriva

deciziei nr. 1084 din 9 februarie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

civilă și de proprietate intelectuală.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 31 ianuarie 2012.