ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3502/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Soluția instanței de fond.

Prin cererea formulată, înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Alba Iulia, reclamanta SC P. SRL Cugir a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța: să se constate că a realizat investiții noi, constând în achiziții de clădiri, utilaje, mijloace de transport, în intervalul 17 februarie 2003 - 15 septembrie 2004, care nu au fost menționate în Notele de constatare seria AB nr. 44 din 27 septembrie 2004 și nr. 31 din 28 martie 2005 emise de pârât și să se stabilească ajutorul de stat (scutire de la plata impozitului pe profit), ca urmare a investițiilor nou create în perioada cuprinsă între acordarea certificatului de investitor în zona defavorizată, respectiv 17 februarie 2003 și data de 15 septembrie 2004; să fie obligat pârâtul Consiliul Concurenței la completarea Notelor de constatare seria AB nr. 44 din 27 septembrie 2004 și nr.31 din 28 martie 2005 prin emiterea unui act adițional la acestea, în care să se calculeze intensitatea brută a ajutorului de stat (scutirea de la plata impozitului pe profit), în funcție de valoarea investițiilor efectuate de reclamantă în anii 2003 și 2004, precum și acordarea de cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat, în esență, că societatea are ca obiect de activitate fabricarea produselor de panificație și patiserie și a obținut la data de 17 februarie 2003 certificatul de investitor pe zona defavorizată, cu nr. 168, iar potrivit O.U.G. nr. 24/1998 privind regimul zonelor defavorizate, republicată, cu modificările ulterioare, societățile comerciale care își au sediul într-o zonă defavorizată (printre care se regăsește și orașul Cugir), beneficiază de anumite facilități fiscale (scutiri de taxe și impozite etc.) pentru investițiile nou-create.

A mai arătat reclamanta că de la data obținerii certificatului nr. 168 din 17 februarie 2003 și până la data de 15 septembrie 2004, societatea a realizat o serie de investiții nou-create, investiții care nu au fost evidențiate de pârât în Notele de constatare seria AB nr. 44 din 27 septembrie 2004 și nr. 31 din 28 martie 2005, încheiate în scopul monitorizării ajutoarelor de stat din zonele defavorizate, fapt ce o prejudiciază grav prin retragerea ajutorului de stat și prin pierderea facilităților fiscale de care ar fi trebuit să beneficieze. S-a menționat de către reclamantă faptul că Notele de constatare emise de Consiliul Concurenței - Inspectoratul de Concurență Alba, la data de 27 septembrie 2004 și 28 martie 2005, au fost întocmite în baza declarațiilor făcute de unul dintre administratorii societății, fără a se verifica documentele existente în societate (facturi, balanțe de verificare lunare, situații financiare).

La 16 noiembrie 2009 pârâta a depus cerere prin care a solicitat declinarea competenței în favoarea Curții de Apel București. După declinare pârâtul a depus întâmpinare, prin care a invocat excepțiile inadmisibilității acțiunii, deoarece nu a fost îndeplinită procedura prealabilă și a prescripției dreptului la acțiune. A mai invocat faptul că, față de aderarea României la Uniunea Europeană, pârâtul nu mai poate lua masuri retroactive în materia ajutorului de stat. Prin Sentința civilă nr. 3760 din 6 octombrie 2010 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtul Consiliul Concurenței prin întâmpinare și a respins acțiunea formulată de reclamanta SC P. SRL, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Concurenței, ca inadmisibilă (pentru lipsa procedurii prealabile).

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii reclamantei pentru lipsa procedurii prealabile, că această excepție este întemeiată pentru următoarele considerente: Reclamanta trebuia ca, înainte de a se adresa instanței, să se adreseze pârâtului Consiliul Concurenței cu o cerere prin care să solicite revocarea notelor de constatare seria AB nr. 44 din 27 septembrie 2004 și nr. 31 din 28 martie 2005, al căror cuprins l-a contestat prin cererea de chemare în judecată. Din actele dosarului nu reiese că reclamanta s-a adresat pârâtului cu o cerere de revocare a actelor administrative contestate, astfel că instanța a constatat că reclamanta nu a respectat procedura administrativă prealabilă prevăzută de Legea nr. 554/2004 și, prin urmare, a respins această acțiune ca inadmisibilă, pentru lipsa procedurii prealabile.

Cu privire la celelalte excepții invocate de către pârât, instanța nu s-a mai pronunțat, reținând că admiterea excepției inadmisibilității face inutilă analiza celorlalte excepții. 2. Calea de atac exercitată. Împotriva hotărârii instanței de fond a declarat recurs reclamanta SC P. SRL Cugir, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea căii de atac, recurenta-reclamantă susține, în esență, că litigiul este de natură civilă, fiind întemeiat pe dispozițiile art. 1073, art. 1077 C. civ. și nu de natură administrativă, iar Judecătoria Alba Iulia, în mod greșit a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, care a pronunțat sentința recurată în cauză.

În acest context, se solicită casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre competentă soluționare Judecătoriei Alba Iulia. În subsidiar, se menționează că se impunea admiterea acțiunii întrucât societatea a realizat investiții noi în perioada 17 februarie 2003 – 15 septembrie 2004, fiind îndreptățită la scutirea de la plata impozitului pe profit. Intimatul-pârât Consiliul Concurenței a formulat concluzii scrise, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind sentința recurată ca legală și temeinică și combătând criticile recurentei-reclamante. 3. Soluția instanței de recurs. Înalta Curte, analizând recursul în raport de criticile formulate, de înscrisurile care există la dosarul cauzei, de susținerile părților, de dispozițiile legale incidente, apreciază că acesta este nefondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse.

Necontestat este faptul că litigiul vizează Notele de constatare Seria AB nr. 44 din 27 septembrie 2004 și nr. 31 din 28 martie 2005 emise de Consiliul Concurenței – Inspectoratul de Concurență Alba. Potrivit dispozițiilor art. 46 din Legea nr. 143/1999 (r1) privind ajutorul de stat, incidente la momentul emiterii deciziilor, „Deciziile Consiliului Concurenței, emise în baza prezentei legi, pot fi atacate de către persoanele interesate, în termen de 30 de zile de la publicare sau, după caz, de la comunicare, în procedură de contencios administrativ, la Curtea de Apel București. Hotărârea va fi pronunțată fără drept de apel, împotriva ei putând fi declarat recurs la Înalta Curte de Casație și Justiție”.

În raport de aceste prevederi legale, prin Sentința civilă nr. 4067/2009 pronunțată în dosarul nr. 7818/176/2009, Judecătoria Alba Iulia a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București. Această sentință nu a fost recurată de reclamantă, rămânând irevocabilă. În acest context, cadrul procesual cu privire la natura litigiului a intrat în puterea lucrului judecat, litigiul fiind unul de competența instanțelor de contencios administrativ, astfel cum prevăd dispozițiile art. 46 menționate. Prin urmare, criticile recurentei referitoare la natura litigiului, competența materială de soluționare a cauzei în primă instanță și încălcarea principiului disponibilității, sunt nefondate.

Aceasta cu atât mai mult cu cât, potrivit art. 294 alin. (1) coroborat cu art. 316 C. proc. civ., în recurs nu se poate schimba obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face alte cereri noi. În consecință, nu poate fi reținut motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 3 și 8 C. proc. civ. Recurenta-reclamantă, deși a invocat ca temei legal al recursului și dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., nu a expus argumentele referitoare la acest motiv de recurs pentru care sentința recurată ar fi fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii. Instanța de recurs, analizând însă cauza prin prisma dispozițiilor art. 304 1 C. proc.

civ., reține că acesteia îi sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 143/1999 (r 1) coroborate cu dispozițiile Legii nr. 554/ 2004. Potrivit art. 46 din Legea nr. 143/1999, deciziile Consiliului Concurenței puteau fi atacate în termen de 30 de zile de la publicare sau de la comunicare, la Curtea de Apel București, în procedura contenciosului administrativ. Necontestat este faptul că deciziile menționate de reclamantă, fiind cunoscute din anul 2004, respectiv 2005, nu au fost atacate în termenul prevăzut de dispozițiile art. 46, fiind tardivă acțiunea formulată la 9 octombrie 2009. Este adevărat că instanța de fond a respins acțiunea formulată de reclamantă reținându-se neîndeplinirea procedurii prealabile.

Însă, în situația în care acțiunea este tardivă, recurenta-reclamantă nu ar putea obține o soluție favorabilă, astfel că soluția de respingere a acțiunii acesteia este una corectă. De altfel, așa cum s-a precizat anterior, aceasta nu aduce nici un fel de critici cu privire la soluția instanței de fond. Față de cele menționate anterior, Înalta Curte în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004, art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., va respinge recursul formulat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC P. SRL Cugir împotriva Sentinței civile nr. 3760 din 6 octombrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 iunie 2011.