ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3285/2010

Asupra recursului penal de față; Prin sentința penală nr. 100 din 16 februarie 2010 a Tribunalului lași a fost respinsă cererea inculpatului O.l., de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracțiunea prev. de art. 20 rap.la art. 174 - 175 lit. c) C. pen. în infracțiunea prev.de art. 182 alin. (2) C. pen. A fost condamnat inculpatul O.I. pentru săvârșirea: - tentativei la infracțiunea de omor calificat, prev. de art. 20 rap. la art. 174 - 175 lit. c) C. pen. la pedeapsa de 7 ani și 8 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de arte 64 lit. a) teza a ll-a și Iit. b) C. pen., pe durata de 4 ani. - violare de domiciliu, prev. de art. 192 alin. (2) C. pen., la pedeapsa de 4 ani închisoare.

În baza disp. art. 33 Iit. a), art. 34 C. pen., inculpatul s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 7 ani și 8 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de arte 64 Iit. a) teza a II-a și Iit. b) C. pen., pe durata de 4 ani. Pe durata și în condițiile prev. de art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a, Iit. b) C. pen. În baza disp. art. 350 C. proc. pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului O.l., iar în baza disp. art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 26 aprilie 2009 la zi. În baza disp. art. 14 și art. 346 C. proc. pen. coroborat cu disp.

art. 998 C. civ. a fost obligat inculpatul să plătească părții civile O.A., despăgubiri civile, după cum urmează: suma de 216,43 lei, cu titlu de daune materiale; suma de 30.000 lei cu titlu de daune morale". Tribunalul lași a reținut că faptele inculpatului O.l., care la data de 22 aprilie 2009 a pătruns fără drept în locuința părții vătămate, după care i-a aplicat mai multe lovituri soției sale cu pumnii și picioarele în diferite regiuni ale corpului, a strâns-o cu mâinile de gât provocându-i astfel leziuni deosebit de grave, punându-i viața în pericol, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de violare de domiciliu, prev. de art. 192 alin. (2) C. pen. și ale tentativei la infracțiunea de omor calificat prev.și ped.

de disp. art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) - art. 175 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. Inculpatul a acționat cu intenția directă de a suprima viața victimei. Relevante pentru această ipoteză sunt următoarele aspecte: intensitatea și numărul loviturilor aplicate cu pumnii și picioarele; zonele corpului vizate; atitudinea inculpatului care a nuanțat prezentarea situației de fapt, încercând să minimalizeze consecințele faptelor sale și să obține o atenuare, dacă nu o înlăturare a răspunderii penale, în pofida probelor evidente de vinovăție administrate în cauză, astfel că numai intervenția promptă și eficace a cadrelor medicale a făcut ca infracțiunea de omor sa rămână în faza tentativei.

Pătrunderea fără drept în locuința părții vătămate s-a făcut în timpul nopții, în condițiile în care inculpatul nu mai locuia acolo de aproape trei luni de zile, iar varianta chemării lui de către partea vătămată nu a fost probată, astfel că fapta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (2) C. pen.

Vinovăția inculpatului fiind pe deplin dovedită, la individualizarea judiciară a pedepselor ce au fost aplicate inculpatului și a modului de executare instanța s-a ținut seama, conform dispozițiilor art. 72 C. pen., atât de gradul de pericol social concret major al faptelor, de modalitatea și împrejurările în care acestea au fost săvârșite, de urmările produse, precum și de cele potențiale, respectiv eventualitatea suprimării vieții victimei, cât și de circumstanțele personale ale inculpatului care este tânăr, la primul conflict cu legea penală, este cunoscut și caracterizat cu înscrisurile depuse la dosar ca fiind o persoană cu o conduită normală în societate, dar a adoptat o poziție procesuală parțial corectă, încercând să îngreuneze aflarea adevărului.

Față de aceste considerente, instanța de fond a aplicat inculpatului O.l. câte o pedeapsă cu închisoarea al cărei cuantum va fi orientat - în raport de gravitatea faptelor comise și periculozitatea socială a inculpatului - spre limita minimului special prevăzut de textul incriminator și, în conformitate cu dispozițiile art. 65 alin. (2) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pentru o perioada de 4 ani, pedeapsă ce va fi executată în condițiile art. 66 C. pen. raportat la tentativa la infracțiune a de omor calificat.

În ce privește latura civilă a cauzei, s-a reținut că partea vătămată O.A., în termen legal s-a constituit parte civilă în procesul penal solicitând obligarea inculpatului la plata sumei de 100.000 lei cu titlu de despăgubiri civile, din care 30.000 lei reprezentând daune materiale, constând în cheltuieli de spitalizare, pentru procurarea medicamentelor, cheltuielile de transport la spital, plata persoanelor care au ajutat-o în perioada incapacității de muncă și 70.000 lei daune morale. Pentru dovedirea pretențiilor civile partea vătămată a solicitat, instanța de judecată încuviințând proba testimonială cu martora C.M. și proba cu înscrisuri. Probatoriul administrat pentru dovedirea pretențiilor civile, cu referire la depoziția martorei C.M.

nu furnizează detalii relevante pentru probarea realității și întinderii prejudiciului de natură materială invocat de partea civilă, martora făcând referiri generice asupra nevoilor cu care s-a confruntat partea vătămată și a cheltuielilor pe care a fost nevoită să le efectueze, fără a oferi detalii concrete asupra sumelor efectiv cheltuite pentru restabilirea stării de sănătate. Depoziția martorei este însă relevantă sub aspectul suferințelor suportate de victimă, a intensității și întinderii acestora, la neajunsurile cauzate acesteia ca urmare a faptei a cărei victimă a fost, faptul că a fost nevoită o perioadă îndelungată să țină regim alimentar și că se resimte și în prezent în urma agresiunii.

Instanța reține că aceasta a suferit numeroase privațiuni de natură nepatrimonială, fiindu-i afectat echilibrul fizic și psihic necesar unei mame tinere, în vârstă de 20 de ani, cu un copil de 2 ani, astfel că se impune o reparație prin obligarea inculpatului la plata sumei de 30.000 lei cu titlu de despăgubiri morale. Cât privesc daunele materiale, cu înscrisurile depuse la dosar - bonuri fiscale care atestă procurarea de alimente specifice regimului alimentar și a medicamentelor procurate - partea civilă a probat efectuarea de cheltuieli în valoare de 216,43 lei. Sumele achitate pentru plata taxelor medico-legale, pe care partea civilă Ie-a inclus în categoria daunelor materiale, în valoare de 118 lei, vor fi acordate în temeiul disp.

art. 193 C. proc. pen., fiind cheltuieli judiciare efectuate în scopul administrării probelor, fiind ocazionate de desfășurarea procesului penal, conform disp. art. 189 C. proc. pen. În termen legal inculpatul O.l. a apelat sentința penală sus menționată solicitând schimbarea încadrării juridice a faptei prin reținerea disp. art. 22 alin. (1), (2) C. pen. precum și a dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen. De asemenea, a criticat și modul de soluționare a laturii civile, considerând hotărârea instanței de fond ca fiind nelegală și sub acest aspect. Inculpatul a fost asistat de apărător ales și nu a solicitat să dea alte declarații; a depus la dosar înscrisuri. Prin Decizia penală nr. 68 din 29 aprilie 2010 a Curții de Apel lași, secția penală și pentru cauze cu minori, a fost respins ca nefondat apelul inculpatului.

S-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus prevenția la zi. A fost obligat apelantul inculpat la 100 lei cheltuieli judiciare către stat. S-a reținut că prin rechizitoriul procurorului inculpatul O.l. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 192 alin. (2) C. pen. și art. 20 - art. 174 - 175 lit. c) C. pen. reținându-se în sarcina acestuia că în noaptea de 21/22 aprilie 2009, în jurul orelor 03,00, inculpatul a pătruns fără drept în locuința familiei A.V., i-a aplicat mai multe lovituri părții vătămate O.A., soția sa de care era despărțit în fapt de circa trei luni, cu pumnii și picioarele, provocându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare 45-50 zile de îngrijiri medicale și i-au pus viața în pericol.

Instanța de fond a administrat un amplu probatoriu, nemijlocit și probele din cursul urmăririi penale, susținerile inculpatului reținând fără dubiu vinovăția acestuia, anume: În noaptea de marți spre miercuri, 21/22 aprilie 2009, fiind a treia zi de Paști, inculpatul a mers împreună cu câțiva prieteni la discoteca organizată la Căminul Cultural din satul Zmeu, fiind găsit acolo în jurul orelor 00,30 de către cumnata sa, A.M., care venise și ea din Italia să-și petreacă Sărbătorile de Paști la părinți. Fiind în stare de ebrietate, după o discuție cu aceasta, în jurul orelor 02,00 inculpatul a mers singur la locuința soției sale și a intrat în curte. A bătut în geamul ferestrei de la camera din stânga holului, unde dormeau soția și copilul, aceasta a venit și a tras cârligul care asigura pe interior ușa de la intrarea pe hol, crezând că s-a întors sora sa de la discotecă, moment în care inculpatul s-a dat înapoi spre peretele exterior, pentru a nu fi văzut.

Când soția sa a deschis ușa, acesta a împins ușa spre interior, soția sa a fugit în camera unde dormea copilul, încercând să o sune pe mama sa, de pe telefonul mobil pe care îl avea sub pernă, dar inculpatul i-a smuls telefonul din mână și l-a pus pe măsuța din cameră, apoi a lovit-o de mai multe ori cu pumnul drept peste față și cap, în timp ce cu mâna stângă o strângea de gât, în cameră fiind întuneric, iar afară nu era aprins nici un bec. O.A. a căzut cu fața în sus și inculpatul s-a urcat peste ea cu genunchii, continuând să o strângă de gât pentru a nu putea țipa și lovind-o în continuare peste cap și abdomen. Apărările inculpatului în fața instanței de fond au vizat reținerea circumstanței prev. de art. 73 b C. pen.

și a disp. art. 22 C. pen. vizând desistarea. Motivele susținute de acesta și în fața instanței de apel ce au vizat încadrarea juridică prin reținerea celor două circumstanțe, au fost temeinic evaluate prin prisma întregului material probator administrat. Dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen. impun săvârșirea infracțiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă. Dispozițiile art. 22 alin. (1), (2) C. pen. impun: - Este apărat de pedeapsă făptuitorul care s-a desistat ori a împiedicat mai înainte de descoperirea faptei producerea rezultatului.

- Dacă actele îndeplinite până în momentul deși stării sau împiedicării producerii rezultatului constituie o altă infracțiune, se aplică pedeapsa pentru acea infracțiune. În ceea ce privește condițiile impuse de art. 73 lit. b) C. pen., acestea nu s-au evidențiat în cauză prinatitudinea părții vătămate -fosta soție a inculpatului: - din probele dosarului s-a evidențiat că partea vătămată a deschis ușa locuinței crezând că este sora sa; și nu subzistă apărările acestuia că "provocarea" ar consta într-un sms primit de la partea vătămată, de a fi chemat de aceasta. Dimpotrivă, probele au evidențiat (iar inculpatul a confirmat acest lucru prin declarațiile date că prezența la domiciliu a părții vătămate s-ar fi datorat presupunerii că "ar fi văzut un alt bărbat ieșind din locuința acesteia și a devenit gelos”.

De asemenea, justificarea atitudinii agresive asupra părții vătămate (atitudine pe care a recunoscut-o nemijlocit, conformă declarației părții vătămate), alături de argumentele anterior expuse nu pot releva existența vreunui indiciu de "provocare" din partea părții vătămate, dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen. fiind probator inaplicabile. Cu privire la celălalt aspect invocat, de reținere în favoarea inculpatului a unei "acțiuni de desistare" prin faptul că a sunat unor prieteni, apoi la Dispeceratul 112 după ce a conștientizat gravitate a loviturilor aplicate părții vătămate - soției sale - nu pot da relevanță reținerii disp. art. 22 C. pen. Inculpatul a plecat din locuința părții vătămate abia după ce și-a finalizat actele de represiune asupra acesteia, și doar speriat de țipetele acesteia.

Atitudinea sa ulterioară, că a sunat la dispeceratul 112 și s-a intervenit prompt, evitându-se astfel decesul părții vătămate (conform raportului de constatare medico-legală al I.M.L. - lași) este relevantă doar ca o circumstanță personală fiind regăsită în individualizarea cuantumului pedepsei, ce a fost orientat spre minimul prevăzut de lege. Cauzele de nepedepsire prev. de art. 22 C. pen., depistarea și împiedicarea producerii rezultatului, constând în renunțarea de bunăvoie a făptuitorului de a duce până la capăt executarea începută, deși exista posibilitatea reală de a continua, sau în acțiunea făptuitorului care, după terminarea executării infracțiunii, acționează pentru înlăturarea producerii rezultatului periculos, nu sunt incidente în speță.

Privind dispozițiile alin. (2) al art. 22 C. pen. a rezultat probator că inculpatul a abandonat victima în casă și a plecat luând cu el și fetița în vârstă de aproape 1 an, deși a realizat că partea vătămată este într-o stare critică, iar faptul că și-a sunat prietenii să-i anunțe că "a omorât-o" pe partea vătămată și apoi organele de poliție, nu este expresia voinței sale libere de a împiedica producerea rezultatului. Intenția inculpatului O.l. în luarea hotărârii de a omorî partea vătămată s-a evidențiat cert prin acte specifice pentru punerea în executare a acestei hotărâri, aplicându-i victimei lovituri multiple cu pumnii și picioarele în zone vulnerabile ale corpului, cap, torace, abdomen, a strâns-o cu mâinile de gât, și numai intervenția promptă a medicilor care au efectuat mai multe intervenții chirurgicale a făcut ca acțiunea de săvârșire a faptei să nu-și producă efectul.

Chiar dacă s-a contestat existenta acestei intenții, elementul constitutiv a fost cert evidențiat și a fost "direct", inculpatul aplicând lovituri multiple, de intensitate mare și în zone vitale (a prevăzut și urmărit producerea rezultatului). Prin prisma tuturor argumentelor expuse, criticile inculpatului apelant nu sunt fondate. Verificând sentința penală și sub toate aspectele de fapt și de drept din oficiu, instanța de control judiciar s-a constatat că sentința penală apelată este temeinică și legală; faptele inculpatului O.l. care la data de 22 aprilie 2009 a pătruns fără drept în locuința părții vătămate, după care i-a aplicat mai multe lovituri soției sale cu pumnii și picioarele în diferite regiuni ale corpului, a strâns-o cu mâinile de gât provocându-i astfel Ieziuni deosebit de grave, punându-i viața în pericol, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de violare de domiciliu, prev. de art. 192 alin. (2) C. pen.

și ale tentativei la infracțiunea de omor calificat prev. și ped. de disp. art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) - 175 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul O.l., invocând cazurile de casare prev. de art. 385 9 pct. 10, 18, 17 și 14 C. proc. pen. în susținerea motivelor de recurs, a arătat că instanța de apel nu a analizat și motivat apelul declarat de inculpat sub aspectul laturii civile a cauzei, ceea ce impune casarea deciziei cu trimitere spre rejudecare la instanța de apel. Referitor la al doilea motiv, a solicitat achitarea inculpatului, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., susținând că nu a avut intenția de a suprima viața victimei, fiind cel care a sesizat organele de poliție și salvarea.

în ce privește al treilea motiv de recurs, a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen., cu reținerea desistării, ca circumstanță atenuantă. în final, a solicitat reducerea pedepsei aplicate, prin acordarea unei mai mai eficiente circumstanțelor reale și personale ale inculpatului, care nu are antecedente penale. Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate și a cazurilor de casare invocate, înalta Curte constată că recursul este fondat. În ce privește latura penală a cauzei, din materialul probator administrat pe parcursul întregului proces penal rezultă în mod indubitabil că în noaptea de 21/22 aprilie 2009, după ce a pătruns fără drept în locuința victimei O.A., inculpatul i-a aplicat acesteia lovituri repetate cu pumnii și picioarele în zona capului și a abdomenului, strângând-o totodată de gât.

În urma actelor de violență la care a fost supusă, victima a suferit multiple și grave leziuni, cele de la nivelul abdomenului fiind de natură a-i pune viața în primejdie, iar salvarea acesteia a fost posibilă numai datorită intervenției chirurgicale la care victima a fost supusă. Referitor la încadrarea juridică a faptei comisă de inculpat, intenția de a ucide rezultă din modalitatea în care acesta a acționat, strângând-o de gât și aplicându-i victimei lovituri puternice și repetate cu pumnii și picioarele în zone vitale ale corpului;în acest context este de observat că victima, o persoană în vârstă de 19 ani, cu o constituție fizică firavă, a fost internată în spital cu diagnosticul de peritonită generalizată datorată rupturii de organe interne (respectiv colon), urmare care nu se putea produce decât în condițiile unei violențe extrem de puternice exercitate de către inculpat.

Pe de altă parte, din depozițiile părții civile și ale unora dintre martorii audiați în cauză rezultă că victima mai fusese lovită în trecut de către inculpat și chiar amenințată de către acesta, fiind relevantă în acest sens discuția purtată între inculpat și sora victimei în seara incidentului, ocazie cu care acesta ar fi spus că „preferă să o vadă moartă pe A., decât să o mai știe cu altcineva" (fil. 51 verso dup). În aceste condiții, Curtea constată că atât conduita inculpatului anterioară săvârșirii actelor de violență din noaptea de 21/22 aprilie 2009, cât și modalitatea concretă în care a acționat cu acest prilej denotă faptul că inculpatul a acceptat posibilitatea morții victimei.

Împrejurarea că ulterior inculpatul s-a autodenunțat și i-a înștiințat totodată pe prietenii săi despre cele întâmplate, pentru a fi alertate rudele victimei, nu poate conduce la o altă încadrare juridică a faptei sale și nici nu echivalează cu o împiedicare a producerii rezultatului, cauză de nepedepsire prevăzută de art. 22 C. pen. În acest context, Curtea reține că pentru a opera această cauză de nepedepsire este necesar ca intervenția făptuitorului, în sensul împiedicării producerii rezultatului, să se fi produs imediat sau într-o perioadă de timp extrem de scurtă, prin raportare la executarea acțiunii ce constituie elementul material al infracțiunii și să fi fost determinantă pentru evitarea producerii urmării imediate.

Or, în speță, imediat după exercitarea violențelor, inculpatul nu a făcut nimic pentru a împiedica posibilul rezultat letal al faptei sale;din contră, a părăsit locul săvârșirii infracțiunii, abandonând victima în stare de inconștiență și luând cu el copilul de un an și trei luni, trezit din somn de țipetele mamei sale; abia ulterior s-a autodenunțat, sesizând organele de poliție despre cele întâmplate și încunoștiințând în mod indirect și rudele victimei. Pe de altă parte, faptul că moartea acesteia nu s-a produs nu se datorează conduitei ulterioare a inculpatului, ci intervenției chirurgicale la care victima a fost supusă în zilele următoare. Cu alte cuvinte, descoperirea mai rapidă a victimei nu a influențat salvarea vieții acesteia, care s-a datorat unei împrejurări exterioare, independente de vreo acțiune a inculpatului.

În altă ordine de idei, față de situația de fapt reținută în cauză, cu atât mai puțin ar putea fi reținută desistarea, așa cum a solicitat inculpatul prin motivele de recurs. Desistarea constă în renunțarea de bunăvoie a autorului la săvârșirea faptei, în timpul executării acesteia; această cauză de nepedepsire nu este incidență în situația în care, cum este cazul în speță, întreruperea activității infracționale s-a datorat temerii inculpatului că ar putea fi descoperit, ca urmare a țipetelor victimei, în condițiile în care în același imobil locuiau și părinții acesteia.

În fine, în ce privește individualizarea pedepsei, Curtea apreciază că au fost avute în vedere toate criterii prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social concret al faptei comise, circumstanțele în care aceasta a fost comisă (pe fondul consumului de alcool, prin atacarea victimei în propria sa locuință, în aceeași cameră în care dormea și copilul de un an și trei luni al părților), dar și circumstanțele personale ale inculpatului, inclusiv conduita sa după comiterea faptei. Împrejurările concrete ale cauzei nu justifică reținerea de circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului, ci doar orientarea pedepsei către minimul special, ceea ce s-a și realizat prin sentința instanței de fond, validată de decizia recurată.

Dacă în ce privește latura penală a cauzei, criticile inculpatului nu sunt întemeiate, Curtea constată că hotărârea instanței de apel este supusă casării în ce privește latura civilă. Astfel, cu ocazia dezbaterilor apelului declarat de către inculpat, acesta a criticat și modul de soluționare a laturii civile, susținându-se în esență că atât daunele materiale, cât și cele morale ar fi fost nelegal acordate de către instanța de fond. Or, din examinarea hotărârii recurate, rezultă că această critică nu a fost analizată de către instanța de apel, care a apreciat în mod eronat că este investită exclusiv cu aspecte ce țin de latura penală a cauzei. În aceste condiții, omitând să cenzureze sentința atacată și sub aspectul laturii civile, așa cum fusese investită de către inculpat, instanța de apel a pronunțat o hotărâre afectată de cazul de casare prev. de art. 385 9 pct. 10 C. proc.

pen., sens în care recursul inculpatului este fondat și urmează a fi admis. În consecință, în baza art. 385 15 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., Curtea va casa decizia atacata, numai cu privire la latura civilă, și va trimite cauza pentru rejudecarea, în aceste limite.a apelului declarat de inculpatul O.l. Va deduce prevenția la zi. Cheltuielile judiciare în recurs vor rămâne în sarcina statului, iar onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul M.J.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de recurentul inculpat O.l. împotriva Deciziei penale nr. 68 din 29 aprilie 2010 a Curții de Apel lași, secția penală și pentru cauze cu minori. Casează decizia penală atacată, numai cu privire la latura civilă și trimite cauza pentru rejudecarea apelului declarat de inculpatul O.l. la instanța de apel, Curtea de Apel lași, secția penală și pentru cauze cu minori. Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat, durata reținerii și a arestării preventive de la 26 aprilie 2009 la 23 septembrie 2010. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul M.J. Definitivă. Pronunțată în ședință publică.azi 23 septembrie 2010.