ÎCCJ, Decizia nr. 119/2012

Asupra contestației

în anulare de față,

Din actele dosarului

constată următoarele:

Prin încheierea

penală nr. 377 din 21 noiembrie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și

Justiție, completul de 5 judecători a fost respins ca inadmisibil recursul

declarat de petenta D.C.D. împotriva sentinței nr. 1984 din 3 decembrie

2010, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală.

Împotriva acestei

încheieri contestatoarea a formulat cerere de contestație în anulare,

întemeiată pe dispozițiile art. 386 lit. a) C. proc. pen., susținând că

judecarea recursului s-a făcut fără citarea sa.

Examinând în

principiu contestația în anulare formulată în temeiul art. 386 lit. a) C. proc.

pen., Înalta Curte constată că este inadmisibilă.

Contestația în

anulare este o cale extraordinară de atac în cadrul căreia sunt remediate erori

ce nu pot fi înlăturate pe alte căi, fiind deci o cale de anulare pentru vicii

și nulități relativ la actele de procedură, ce trebuie folosită numai în

cazurile strict și limitativ prevăzute de lege, cu respectarea termenelor în

care titularii acesteia o pot formula, contribuind astfel la consolidarea

principiului stabilității hotărârilor judecătorești definitive.

Tocmai caracterul de

cale extraordinară a contestației în anulare constituie o garanție că această

cale de atac nu va deveni o posibilitate la îndemâna oricui și oricând de

înlăturare a efectelor pe care trebuie să le producă hotărârile judecătorești

definitive.

Potrivit

dispozițiilor art. 386 C. proc. pen.,

Împotriva hotărârilor

penale definitive se poate face contestație în anulare în următoarele cazuri:

a) când procedura de

citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de

recurs nu a fost îndeplinită conform legii;

b) când partea

dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs

a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre

această împiedicare;

c) când instanța de

recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre

cele prevăzute la art. 10 alin. (1) lit. f)-i

1

), cu privire la care

existau probe în dosar;

d) când împotriva

unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă;

e) când, la judecarea

recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, inculpatul

prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit

art. 385

14

alin. (1

1

) ori art. 385

16

alin.

(1).

Conform art. 386 lit.

a) C. proc. pen. împotriva hotărârilor penale definitive se poate face

contestație în anulare „când procedura de citare a părții pentru termenul la

care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită

conform legii”.

Potrivit

dispozițiilor art. 24

1

din Legea nr. 304/2004, astfel cum a fost

modificată prin Legea nr. 202/2010, „Completul de 5 Judecători examinează

admisibilitatea recursului, în camera de consiliu, fără citarea părților”.

Raportând acest caz

de contestație în anulare la dispozițiile art. 24

1

din Legea nr.

304/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 202/2010, Înalta Curte

constată că, în mod corect judecarea recursului s-a realizat potrivit

dispozițiilor legale susmenționate.

Așadar, cazul de

contestație prevăzut de art. 386 lit. a) C. proc. pen. nu este incident în

speța de față.

Pe de altă parte, potrivit

dispozițiilor art. 388 alin. (1) C. proc. pen., contestația în anulare

pentru motivele arătate în art. 386 lit. a)-c) și e) C. proc. pen., poate fi

introdusă de către celelalte părți, în termen de 30 de zile de la data

pronunțării hotărârii a cărei anulare se cere.

Analizând actele și

lucrările dosarului, Înalta Curte constată că hotărârea a cărei anulare se cere

a fost pronunțată la data de 21 noiembrie 2011, iar petenta D.C.D. a introdus

contestația în anulare la data de 9 martie 2012, încălcând astfel dispozițiile

art. 388 alin. (1) C. proc. pen.

Potrivit

dispozițiilor art. 185 C. proc. pen. „când pentru exercitarea unui drept

procesual legea prevede un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage

decăderea din exercițiul dreptului și nulitatea actului făcut peste termen”.

Astfel, potrivit

formalismului legii procesual penale, având caracter de garanție egală pentru

toate părțile interesate, în sensul dispozițiilor art. 21 din Constituția

României, revizuită, cu referire la art. 16 din legea fundamentală și ca

rațiune, satisfacerea imperativului disciplinării activității procesuale prin

stabilirea unor termene peremptorii, prin textul menționat a fost impusă

obligația îndeplinirii în termen a actelor de procedură, sub sancțiunea

decăderii din exercițiul dreptului. Ca atare, neexercitarea în termen a unui

drept procesual, conform sancțiunii menționate, duce la pierderea acestuia.

În concluzie,

contestatoarea D.C.D. a formulat contestație în anulare cu depășirea termenului

de 30 de zile de la data pronunțării hotărârii a cărei anulare se cere,

încălcând astfel prevederile art. 388 C. proc. pen.

Nici celelalte

aspecte invocate de contestatoare nu se încadrează în niciunul din cazurile

prevăzute în art. 386 C. proc. pen., astfel încât nu este îndeplinită una

dintre cerințele de a căror îndeplinire cumulativă este condiționată admiterea

în principiu a contestației în anulare, potrivit art. 391 alin. (2) C. proc.

pen.

În consecință, Înalta

Curte va respinge ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de formulată

contestatoarea D.C.D. împotriva încheierii penale nr. 377 din 21 noiembrie

2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 5

judecători, în dosarul nr. 7886/1/2011.

Totodată, în baza

art. 192 alin. (2) C. proc. pen., contestatoarea va fi obligată la plata sumei

de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatoarea D.C.D.

împotriva încheierii penale nr. 377 din 21 noiembrie 2011 pronunțată de

Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 5 judecători

în dosarul nr. 7886/1/2011.

Obligă contestatoarea

la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 23 aprilie 2012.