ÎCCJ, Decizia nr. 160/2011

Asupra contestației

în anulare de față,

Din actele dosarului

constată următoarele:

Prin Încheierea penală nr. 103 din 18 aprilie

2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 5

judecători, a fost respins ca inadmisibil recursul declarat de contestatorul M.I.

împotriva Deciziei nr. 88 din 28 februarie 2011, pronunțată de Înalta Curte de

Casație și Justiție, completul de 9 judecători.

Împotriva acestei

încheieri contestatorul a formulat cerere de contestație în anulare, întemeiată

pe dispozițiile art. 386 lit. a) C. proc. pen., susținând că judecarea

recursului s-a făcut fără citarea sa.

Examinând în

principiu contestația în anulare formulată în temeiul art. 386 lit. a) C. proc.

pen., Înalta Curte constată că este inadmisibilă.

Contestația în

anulare este o cale extraordinară de atac în cadrul căreia sunt remediate erori

ce nu pot fi înlăturate pe alte căi, fiind deci o cale de anulare pentru vicii

și nulități relativ la actele de procedură, ce trebuie folosită numai în

cazurile strict și limitativ prevăzute de lege, cu respectarea termenelor în

care titularii acesteia o pot formula, contribuind astfel la consolidarea

principiului stabilității hotărârilor judecătorești definitive.

Tocmai caracterul de

cale extraordinară a contestației în anulare constituie o garanție că această

cale de atac nu va deveni o posibilitate la îndemâna oricui și oricând de

înlăturare a efectelor pe care trebuie să le producă hotărârile judecătorești

definitive.

Potrivit

dispozițiilor art. 386 C. proc. pen.,

împotriva hotărârilor

penale definitive se poate face contestație în anulare în următoarele cazuri:

a) când procedura de

citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de

recurs nu a fost îndeplinită conform legii;

b) când partea

dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs

a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre

această împiedicare;

c) când instanța de

recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre

cele prevăzute la art. 10 alin. (1) lit. f) - i

1

), cu privire la care

existau probe în dosar;

d) când împotriva

unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă;

e) când, la judecarea

recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, inculpatul

prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art.

385

14

alin. (1

1

) ori art. 385

16

alin. (1).

Conform art. 386 lit.

a) C. proc. pen. împotriva hotărârilor penale definitive se poate face

contestație în anulare „când procedura de citare a părții pentru termenul la

care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită

conform legii”.

Potrivit

dispozițiilor art. 241 din Legea nr. 304/2004, astfel cum a fost modificată

prin Legea nr. 202/2010, „Completul de 5 Judecători examinează admisibilitatea

recursului, în camera de consiliu, fără citarea părților”.

Raportând acest caz

de contestație în anulare la dispozițiile art. 241 din Legea nr. 304/2004,

astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 202/2010, Înalta Curte constată că,

în mod corect judecarea recursului s-a realizat potrivit dispozițiilor legale

susmenționate.

Așadar, cazul de

contestație prevăzut de art. 386 lit. a) C. proc. pen. nu este incident în

speța de față.

Nici celelalte

critici formulate de contestator nu se încadrează în nici unul din cazurile

prevăzute în art. 386 C. proc. pen., astfel încât nu este îndeplinită una din

cerințele de a căror îndeplinire cumulativă este condiționată admiterea în

principiu a contestației în anulare, potrivit art. 391 alin. (2) Cod procedură.

În consecință, Înalta

Curte va respinge ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de formulată

contestatorul M.I.împotriva încheierii penale nr. 103 din 18 aprilie 2011,

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, în

dosarul nr. 2533/1/2011.

Totodată, în baza art.

192 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la plata sumei de 200

lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul M.I.împotriva

Încheierii penale nr. 103 din 18 aprilie 2011, pronunțată de Înalta Curte de

Casație și Justiție, completul de 5 judecători, în Dosarul nr. 2533/1/2011.

Obligă contestatorul

la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 27 iunie 2011.