ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3519/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată

înregistrată pe rolul Judecătoriei sector 5 București, la data de 26 iunie 2009,

reclamanta SC D.I.E. SRL a chemat în judecată pe pârâtul I.G.P.R. – S.F.A.,

pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea acestuia

la radierea mențiunii „furată” pentru autoutilitara M.S.

În motivarea cererii, reclamanta a

arătat că autovehiculul sus menționat a fost introdus în țară, la data de 15

ianuarie 2001, conform chitanței nr. 2576 din 15 ianuarie 2001 emisă de D.G.V.R.

și că este proprietara autoutilitarei, cumpărată la data de 05 martie 2001 de

la D.D.S.

A mai susținut că încercând să vândă

autovehiculul, reclamanta a fost informată că figurează în baza de date R.A.R.

cu mențiunea „furată”, astfel încât nu poate fi eliberat certificatul de

autenticitate.

Reclamanta a mai învederat instanței

că este cumpărătoare de bună - credință, cu titlu oneros și că nu există nici o

măsură legală de indisponibilizare a bunului care să fi fost luată de organele

competente ale statului și care să justifice situația de imposibilitate de

comercializare a autoutilitarei.

Prin sentința civilă nr. 6920 din 28

octombrie 2009, Judecătoria Sectorului 5 București a declinat competența de

soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII a

contencios administrativ și fiscal.

Pentru a hotărî astfel, această

instanță a reținut că mențiunea „furată” cu privire la autovehiculul a cărei

radiere se solicită în cauză a fost efectuată de o autoritate publică care nu

se află într-o poziție de egalitate juridică cu cel care suferă consecințele

actului, persoana juridică de drept privat.

La rândul ei și Curtea de Apel

București a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea

Judecătoriei sector 5 București, prin sentința nr. 727 din 9 februarie 2010.

A reținut în motivarea hotărârii

următoarele considerente:

Obiectul acțiunii constă în

obligarea I.G.P.R. – S.F.A. la radierea mențiunii „furată” pentru autoutilitara

M.S., din baza de date.

Fiind citată cu mențiunea de a-și

preciza acțiunea față de dispozițiile legii contenciosului administrativ,

reclamanta, prin avocat, a arătat că nu solicită obligarea I.G.P.R. la emiterea

vreunui act administrativ, că nu pune în discuție legalitatea vreunui refuz de

soluționare a unei cereri, ci solicită pe dreptul comun obligarea la radierea

mențiunii respective efectuate în mod abuziv.

Având în vedere aceste precizări,

Curtea a constatat că nu sunt incidente dispozițiile Legii nr. 554/2004, urmând

ca în baza art. 1 pct. 1 C. proc. civ., să dispună declinarea cauzei în

favoarea Judecătoriei sectorului 5.

Constatând ivit conflict negativ de

competență, Curtea de Apel București a înaintat dosarul Înaltei Curți de

Casație și Justiție în vederea pronunțării unui regulator de competență.

Sesizată în condițiile art. 22 alin.

(3) C. proc. civ., Înalta Curte, analizând actele și lucrările dosarului,

constată că instanța competentă este Curtea de Apel București, secția a VIII a

contencios administrativ și fiscal, pentru următoarele considerente:

Prin cererea de chemare în judecată

ce face obiectul prezentei cauze, reclamanta a solicitat obligarea pârâtului I.G.P.R.

– S.F.A. la radierea mențiunii „furată” cu privire la autovehiculul M.S.,

identificat în adresa nr. 368759 din 19 ianuarie 2004 emisă de I.G.P.R. – D.C.C.O.A.

Potrivit

dispozițiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul

administrativ „Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său

ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act

administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate

adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea

actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea

pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și

public”.

De asemenea, prin art. 2 alin. (2)

din aceeași lege, se precizează că sunt asimilate actelor administrative

unilaterale și refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un

drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde

solicitantului în termenul legal.

În cauza de față, se constată că

raportul juridic dedus judecății nu se încadrează în categoria raporturilor

juridice civile, deoarece emitentul actului prin care s-a înregistrat mențiunea

în cauză este un organ al administrației publice centrale.

Mențiunea „furată” cu privire la

autovehiculul M.S., a cărei radiere se solicită în cauză, a fost efectuată de o

autoritate a administrației publice, care nu s-a aflat într-o poziție de

egalitate juridică cu cel se suferă consecințele actului, persoană juridică de

drept privat, mențiunea fiind înregistrată în exercitarea unor atribuții

cuprinse într-o activitate organizată în regim de serviciu public.

Ca atare, în temeiul art. 1 art. 10 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004 cu raportare la art. 22 alin (5) C. proc. civ.,

Înalta Curte de Casație și Justiție va stabili competența de soluționare a

litigiului în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII a contencios

administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare

a litigiului dintre SC D.I.E. SRL București și I.G.P.R. – S.F.A. în favoarea

Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 30 iunie 2010.