ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3519/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei sector 5 București, la data de 26 iunie 2009, reclamanta SC D.I.E. SRL a chemat în judecată pe pârâtul I.G.P.R. – S.F.A., pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea acestuia la radierea mențiunii „furată” pentru autoutilitara M.S. În motivarea cererii, reclamanta a arătat că autovehiculul sus menționat a fost introdus în țară, la data de 15 ianuarie 2001, conform chitanței nr. 2576 din 15 ianuarie 2001 emisă de D.G.V.R. și că este proprietara autoutilitarei, cumpărată la data de 05 martie 2001 de la D.D.S. A mai susținut că încercând să vândă autovehiculul, reclamanta a fost informată că figurează în baza de date R.A.R.

cu mențiunea „furată”, astfel încât nu poate fi eliberat certificatul de autenticitate. Reclamanta a mai învederat instanței că este cumpărătoare de bună - credință, cu titlu oneros și că nu există nici o măsură legală de indisponibilizare a bunului care să fi fost luată de organele competente ale statului și care să justifice situația de imposibilitate de comercializare a autoutilitarei. Prin sentința civilă nr. 6920 din 28 octombrie 2009, Judecătoria Sectorului 5 București a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal. Pentru a hotărî astfel, această instanță a reținut că mențiunea „furată” cu privire la autovehiculul a cărei radiere se solicită în cauză a fost efectuată de o autoritate publică care nu se află într-o poziție de egalitate juridică cu cel care suferă consecințele actului, persoana juridică de drept privat.

La rândul ei și Curtea de Apel București a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sector 5 București, prin sentința nr. 727 din 9 februarie 2010. A reținut în motivarea hotărârii următoarele considerente: Obiectul acțiunii constă în obligarea I.G.P.R. – S.F.A. la radierea mențiunii „furată” pentru autoutilitara M.S., din baza de date. Fiind citată cu mențiunea de a-și preciza acțiunea față de dispozițiile legii contenciosului administrativ, reclamanta, prin avocat, a arătat că nu solicită obligarea I.G.P.R. la emiterea vreunui act administrativ, că nu pune în discuție legalitatea vreunui refuz de soluționare a unei cereri, ci solicită pe dreptul comun obligarea la radierea mențiunii respective efectuate în mod abuziv.

Având în vedere aceste precizări, Curtea a constatat că nu sunt incidente dispozițiile Legii nr. 554/2004, urmând ca în baza art. 1 pct. 1 C. proc. civ., să dispună declinarea cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 5. Constatând ivit conflict negativ de competență, Curtea de Apel București a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unui regulator de competență. Sesizată în condițiile art. 22 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte, analizând actele și lucrările dosarului, constată că instanța competentă este Curtea de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, pentru următoarele considerente: Prin cererea de chemare în judecată ce face obiectul prezentei cauze, reclamanta a solicitat obligarea pârâtului I.G.P.R.

– S.F.A. la radierea mențiunii „furată” cu privire la autovehiculul M.S., identificat în adresa nr. 368759 din 19 ianuarie 2004 emisă de I.G.P.R. – D.C.C.O.A. Potrivit dispozițiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ „Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public”.

De asemenea, prin art. 2 alin. (2) din aceeași lege, se precizează că sunt asimilate actelor administrative unilaterale și refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal. În cauza de față, se constată că raportul juridic dedus judecății nu se încadrează în categoria raporturilor juridice civile, deoarece emitentul actului prin care s-a înregistrat mențiunea în cauză este un organ al administrației publice centrale. Mențiunea „furată” cu privire la autovehiculul M.S., a cărei radiere se solicită în cauză, a fost efectuată de o autoritate a administrației publice, care nu s-a aflat într-o poziție de egalitate juridică cu cel se suferă consecințele actului, persoană juridică de drept privat, mențiunea fiind înregistrată în exercitarea unor atribuții cuprinse într-o activitate organizată în regim de serviciu public.

Ca atare, în temeiul art. 1 art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 cu raportare la art. 22 alin (5) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va stabili competența de soluționare a litigiului în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a litigiului dintre SC D.I.E. SRL București și I.G.P.R. – S.F.A. în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 iunie 2010.