ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 708/2010
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 708/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra
recursului civil de fata
;
Din
examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civila nr. 104 din
20 februarie 2009 a Tribunalului Cluj s-a respins excepția lipsei de interes și
a lipsei calității procesuale active a reclamantului, excepții invocate de
paratul Statul Roman prin Compania Naționala de Autostrăzi și Drumuri Naționale
din România S.A.
A fost admisă
in parte acțiunea civila precizata formulata de reclamantul G.G. in
contradictoriu cu paratul Statul Roman prin Compania Naționala de Autostrăzi și
Drumuri Naționale din România SA de sub autoritatea M.T.C.T., având ca obiect
despăgubiri expropriere, si in consecința:
A fost
anulată parțial Hotărârea nr. 28 din 12 noiembrie 2007 a Companiei Naționale de
Autostrăzi si Drumuri Naționale din România SA.
A fost
stabilit cuantumul despăgubirilor cuvenite reclamantului G.G. pentru terenul in
suprafața de 1.700 mp., situat in comuna Savadisla, sat Stolna, categoria de
folosința arabil, tarlaua Fata Luncii, identificat prin nr. cadastral 3113, la
suma de 102.000 lei, echivalentul in lei a sumei de 27.200 euro, și pentru
gardul, cabana si pomii fructiferi care au existat pe terenul expropriat, la
suma de 2.000 lei.
A fost
obligat paratul sa plătească in favoarea reclamantului cheltuieli de judecata
in suma de 2.450 lei.
Pentru a
pronunța aceasta sentința, tribunalul a avut în vedere următoarele
considerente:
Prin cererea
de chemare in judecata înregistrata la data de 07 februarie 2009, reclamantul G.G.
a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța in contradictoriu cu
paratul Statul Roman reprezentat de Compania Naționala de Autostrăzi si Drumuri
Naționale din România SA, sa dispună stabilirea despăgubirilor ce i se cuvin la
un nivel superior celor acordate de către expropriator, respectiv la valoarea
reala de piața a imobilului (25 euro/mp = 42.300 euro in echivalent lei) și
obligarea paratului la plata despăgubirilor ce urmează a fi acordate de către
instanța, plus obligarea la plata cheltuielilor de judecata.
În motivele
cererii reclamantul a arătat ca prin Hotărârea nr. 28 din 12 noiembrie 2007 a
Comisiei constituita in baza art. 9 din Normele metodologice de aplicare a
Legii nr. 198/2004, au fost acordate reclamantului G.G. despăgubiri in cuantum
de 9.644,40 euro, aferente propunerii de expropriere a imobilului teren arabil,
tarlaua Fata Luncii (Sesurele), in suprafața de 1.692 metri pătrați,
identificat prin nr. cadastral 3113, teren situat in Comuna Savadisla, Sat
Stolna, Jud. Cluj.
Despăgubirea
oferita de către expropriator (aproximativ 5,60 euro/mp.) nu este echitabila
raportat la preturile de vânzare-cumpărare din zona, care variază intre 20-25 euro/mp.
A mai precizat reclamantul ca terenul se afla situat in imediata vecinătate a
utilităților (gaz, curent, apa).
În drept, au
fost invocate prevederile Legii nr. 198/2004 si a Normelor metodologice de
aplicare a acestei legi, precum și dispozițiile Legii nr. 33/1994.
În dovedirea
acțiunii s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri si efectuarea unei
expertize tehnice de evaluare a imobilului teren ce face obiectul exproprierii.
Prin întâmpinarea
înregistrata la data de 3 martie 2009, parata Compania Națională de Autostrăzi
si Drumuri Naționale din România SA, in calitate de reprezentanta a Statului
Roman, a solicitat respingerea cererii de chemare in judecata ca nedovedita si
obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecata.
În prealabil,
parata a invocat excepția lipsei de interes a cererii formulate de reclamantul
Georgiu Gavril si excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului.
La data de 10
martie 2009 reclamantul G.G. a formulat precizare si completare de acțiune (f.
24-25), in conformitate cu dispozițiile art. 9 din Legea 198/2004 si art. 12
din Normele metodologice (H.G. 941/2004), solicitând ca, in urma administrării
probatoriului necesar cauzei, sa se dispună: 1. includerea in cuantumul total
al despăgubirilor ce se cuvin reclamantului a sumei de 4.109 RON: suma de 3.786
RON reprezentând contravaloarea gardului si a cabanei edificate de către
reclamant pe terenul supus exproprierii; suma de 322 RON reprezentând
contravaloarea celor 25 de pomi fructiferi cultivați de către reclamant pe
același teren; 2. acordarea de despăgubiri pentru întreaga suprafața de teren
expropriata, respectiv pentru o suprafața de 1700 mp.
În motivele
cererii reclamantul a arătat ca, in fapt, pe terenul expropriat a edificat un
gard si o cabana din lemn in suprafața de 3 x 5 mp, in valoare totala de 3.786 RON,
iar pe zona de panta a terenului a cultivat 25 de pomi fructiferi: 10 pruni
bistrițeni si alte soiuri, 1 vișin altoi; 2 cireși altoi; 5 pruni altoi; 2 peri
altoi si 5 meri altoi.
Din actele
dosarului, tribunalul a reținut următoarele:
Prin
Hotărârea nr. 28 din 12 noiembrie 2007 a Companiei Naționale de Autostrăzi si
Drumuri Naționale din România S.A. (f. 4-5) s-a aprobat acordarea despăgubirii
pentru imobilul expropriat situat in comuna Savadisla, sat Stolna, categoria de
folosința arabil, tarlaua Fata Luncii, in suprafața de 1692 mp., identificat
prin numărul cadastral 3113.
Potrivit art.
2 din hotărârea menționata, despăgubirile au fost stabilite la suma de
32.898,98 lei, reprezentând echivalentul sumei de 9644, 40 euro.
Conform
raportului de expertiza tehnica judiciara întocmit de Comisia formata din
experții B.G., M.S.S. si G.P. (f. 88-111) valoarea de piața a terenului in
litigiu este de 60 lei = 16 euro/mp. ceea ce conduce la o valoare de piață a
terenului de 102.000 lei, echivalent cu 25.500 euro.
Instanța nu a
luat in considerare opinia expertului M.S.S., in sensul ca valoarea unui metru
pătrat de teren ar fi de 25 euro, deoarece expertul nu a fundamentat in nici un
fel aceasta valoare. Se constata insa o eroare materiala de calcul in cuprinsul
raportului de expertiză, deoarece experții B.G. si G.P. au avut în vedere 60
lei/mp., echivalentul a 16 euro/mp. la un curs de 3,75 lei/euro, dar valoarea
finala a fost greșit indicată ca fiind 25.500 euro, in loc de 27.200 euro (1700
mp. x 16 euro/mp. = 27.200 euro).
În ceea ce
privește suprafața parcelei expropriate, s-a stabilit ca exista o diferența de
8 mp. între suprafața evidențiată in Titlul de proprietate nr. 8585 din 19
februarie 2008 care este de 1.700 mp., si cea care rezulta din hotărârea de
expropriere, unde s-a indicat o suprafața de numai 1.692 m.p., deci cu 8 mp.
mai puțin. Experții au precizat ca, nefiind specializați in topografie, nu au
posibilitatea de a verifica cu aparatura performanta suprafața reala, dar
diferența este nesemnificativa (de sub 0,5%), motiv pentru care au apreciat ca
exista identitate intre terenul din titlul de proprietate si terenul menționat
in hotărârea de despăgubire.
Având in
vedere considerentele expuse, tribunalul a stabilit despăgubirea pentru terenul
expropriat in suprafața de 1.700 mp. la suma de 27.200 euro.
Pentru
dovedirea pretențiilor din completarea de acțiune, s-au audiat martorii Ș.l. care
a arătat in cuprinsul depoziției sale (f. 76) ca terenul expropriat era
împrejmuit, si după aprecierea sa reclamantul a investit in acest sens suma de
25.000.000 lei, pe teren era edificata o cabana din scândura, iar in urma cu 6
ani; in perioada edificării acesteia, cabane similare se vindeau cu aproximativ
20.000.000 lei, a mai arătat martorul ca reclamantul cultiva zarzavat pe acest
teren si avea pomi fructiferi: meri, peri si pruni. Pentru realizarea acestor
culturi, reclamantul a investit aproximativ suma de 3-4.000.000 lei. Martorul M.V.
a arătat că are cunoștința despre faptul ca terenul expropriat era împrejmuit
in întregime cu gard și pe acest teren era edificata o cabana, la momentul
construirii cabanei, valoarea acesteia era de aproximativ 20.000.000 lei.
Martorul nu a fost in măsura sa precizeze valoarea gardului. A arătat insa ca
pe o porțiune din teren erau pomi fructiferi, dar nu poate preciza suma
investita pentru înființarea acestor culturi (f. 77).
Din planșele
fotografice anexate la raportul de expertiza efectuat in cauza (f. 104-109)
rezulta existenta unei cabane și a unui gard edificat pe terenul descris in
raport. Nu se poate constata insa existenta pomilor fructiferi la care se
refera reclamantul in completarea de acțiune si martorii prin depozițiile date
in fata instanței. In consecința, existenta pomilor fructiferi nu este dovedita
in cauza.
În ceea ce
privește gardul si cabana, a căror contravaloare este solicitata de către
reclamant, având in vedere declarațiile martorilor si planșele fotografice
examinate, instanța apreciază ca existenta acestora este dovedita. Reclamantul
nu a depus însă nici un act justificativ la dosar, din care sa rezulte sumele
investite pentru edificarea acestora. Având in vedere probele administrate cu referire
la acest aspect, tribunalul a apreciat ca suma de 2.000 lei reprezintă o justa
si echitabila despăgubire pentru cabana și gard. Sunt incidente astfel
prevederile art. 26 din Legea nr. 33/1994, care dispune in sensul ca
despăgubirea se compune din valoarea reala a imobilului si din prejudiciul
cauzat proprietarului.
Pentru
considerentele expuse, acțiunea reclamantului a fost apreciata ca fiind
întemeiata in parte si admisa.
Excepția
lipsei de interes si a lipsei calității procesuale active a reclamantului au
fost respinse ca neîntemeiate deoarece, în conformitate cu titlul de
proprietate nr. 8585 din 19 februarie 2008, eliberat de Comisia Județeană
pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor Cluj (f.
27) reclamantul G.G. este proprietarul terenului expropriat prin hotărârea
contestata. Având aceasta calitate, s-a reținut că reclamantul are legitimare
procesuala activa și justifica interes pentru promovarea prezentei acțiuni.
În baza
dispozițiilor art. 9 alin. (1) din Legea nr. 198/2004 raportat la art. 21 - 27
din Legea nr. 33/1994, s-a anulat parțial Hotărârea nr. 28 din 12 noiembrie 2007
a Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA (art. 2)
si s-a stabilit cuantumul despăgubirilor cuvenite reclamantului G.G. pentru
terenul in suprafața de 1.700 mp., situat in comuna Savadisla, sat Stolna,
categoria de folosința arabil, tarlaua Fața Luncii, identificat prin nr. cadastral
3113, la suma de 102.000 lei, echivalentul in lei a sumei de 27.200 euro, și
pentru gardul, cabana si pomii fructiferi care au existat pe terenul
expropriat, la suma de 2.000 lei.
În baza
dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., a fost obligata parata, a cărei culpa
procesuala este dovedita, sa plătească in favoarea reclamantului cheltuieli de
judecata in suma de 2.450 lei, reprezentând onorarii experți si onorariu
avocațial (f. 86-87,196).
Împotriva sentinței
a declarat apel parata Compania Naționala de Autostrăzi și Drumuri Naționale
din România SA solicitând schimbarea acesteia, in sensul respingerii acțiunii
ca fiind ipsita de interes si introdusa de o persoana fără calitate procesuala
activa, iar pe fondul cauzei respingerea acțiunii ca neîntemeiata, cu
cheltuieli de judecata.
În motivele
de apel, parata a reiterat excepția lipsei de interes a cererii și excepția
lipsei calității procesuale active a reclamantului.
În motivarea
acestora se arata ca, potrivit Hotărârii nr. 28/2007 reclamantul are doar
aparent calitatea de persoana îndreptățită sa primească despăgubirea. De
asemenea, se arata ca reclamantul nu are un interes actual, fiind dovedit ca pe
rolul Judecătoriei Turda, in Dosarul nr. 6609/328/2007 reclamantul a promovat o
acțiune având ca obiect prestație tabulara.
S-a reținut
că sentința este nelegala întrucât instanța s-a pronunțat asupra a ceea ce nu
s-a cerut, respectiv anularea parțiala a Hotărârii nr. 28/2007.
Anularea
hotărârii prin care s-au stabilit despăgubirile s-a apreciat ca inadmisibila,
legea neprevăzând in atribuțiile instanței asemenea posibilitate.
Referitor la
cererea de majorare a cuantumului despăgubirilor, parata a arătat ca sentința
se întemeiază pe o grava greșeala de fapt, decurgând din aprecierea eronata a
probelor.
Raportul de
expertiza este eronat, întrucât metodele de expertizare sunt improprii
categoriei terenului expertizat, iar experții s-au raportat strict la oferte de
vânzare culese de pe internet și nu la contracte de vânzare-cumpărare.
Despăgubirea
stabilita pentru suprafața totala de 1.700 mp., se susține că este nelegala,
întrucât măsurarea terenului a condus la identificarea numai a unei suprafețe
de 1.692 mp.
Pentru suma
de 2.000 lei acordata cu titlu de despăgubiri pentru cabana si gardul existente
pe terenul expropriat, se pretinde că reclamantul nu a dovedit pretențiile
sale.
Prin
întâmpinare, reclamantul-intimat a solicitat respingerea apelului ca nefondat,
cu cheltuieli de judecata.
Prin Decizia civilă
nr. 216/ A din 3 iulie 2009 Curtea de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și
asigurări sociale, pentru minori și familie, a respins ca nefundat apelul
declarat de pârâta Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din
România SA împotriva sentinței civile nr. 104 din 20 februarie 2009 a
Tribunalului Cluj, pe care a menținut-o.
A fost
obligat apelantul să plătească intimatului G.G. suma de 4760 lei cheltuieli de
judecată în apel.
Pentru a
pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut că în mod corect
tribunalul a respins excepțiile lipsei calității procesuale active a
reclamantului si a lipsei de interes in promovarea acțiunii.
La data
întocmirii procesului-verbal si a emiterii Hotărârii nr. 28 din 12 noiembrie 2007,
in baza documentației tehnico-cadastrale înregistrate la O.C.P.I, sub nr. 11.712
din 08 august 2007, expropriatorul a recunoscut reclamantului calitatea de
titular - aparent al dreptului de proprietate asupra imobilului.
Ulterior,
reclamantul a dovedit calitatea de proprietar cu titlul de proprietate nr. 8.585
din 19 februarie 2008, iar in apel reclamantul a prezentat adresa nr. 4.267 din
04 mai 2009 emisa de O.C.P.I. Cluj din care rezulta ca suprafața si
amplasamentul imobilului identificat potrivit documentației întocmite in
vederea exproprierii, înregistrate în evidentele O.C.P.I. Cluj sub nr. 11.712
din 08 august 2007 prin nr. cadastral 3.113 corespunde cu imobilul din titlul
de proprietate nr. 8.585 din 19 februarie 2008 identificat prin tarlaua 51,
parcela 166 (f. 50 dosar apel).
Fiind probat
ca, din proprietatea sa expropriatorul a preluat imobilul cu nr. cadastral nr. 3.113,
reclamantul are calitate procesuala activa și interes sa conteste in justiție
întinderea terenului expropriat și despăgubirile acordate.
Faptul ca
anterior emiterii titlului de proprietate in favoarea reclamantului, acesta a
promovat acțiunea ce formează obiectul Dosarului nr. 6.609/328/2007 al
Judecătoriei Turda, este lipsit de relevanta din punct de vedere al existentei
unui interes actual, născut și direct, câta vreme parata nu a dovedit ca
obiectul material asupra căruia poarta cauza mai sus menționata îl constituie
imobilul In litigiu.
Nelegalitatea
sentinței nu poate fi reținuta raportat la încălcarea disp. art. 129 alin. (6)
C. proc. civ. și anume acordarea a ceea ce nu s-a cerut. într-adevăr,
reclamantul nu a formulat un capăt de cerere expres, in sensul anularii
parțiale a Hotărârii nr. 28/2007 emisa de parat, însă încă de la emiterea
acestui act a susținut ca terenul expropriat este in suprafața de 1.700 mp.,
iar nu in suprafața de 1.692 mp.
Hotărârea nr.
28/2007 stabilind întinderea suprafeței expropriate si despăgubirea aferenta acesteia
poate fi apreciata ca fiind lovita de nulitate relativa, raportat la
dispozițiile art. 24 alin. (3) din Legea nr. 33/1994. În sensul acestor
dispoziții, in cazul în care expropriatorul cere exproprierea numai a unei
părți din teren sau construcție, iar proprietarul cere instanței exproprierea
totala, instanța va aprecia in raport de situația reala daca exproprierea in
parte este posibila. În caz contrar va dispune exproprierea totala.
În speța,
instanța a făcut o corecta aplicare a acestor dispoziții, avându-se in vedere
întinderea dreptului de proprietate al reclamantului asupra terenului de 1.700
mp., din care s-a expropriat prin hotărârea atacata doar 1.692 mp. Văzând
posibilitatea legala conferita instanței de a dispune exproprierea totala și având
in vedere ca a menține in proprietatea reclamantului o suprafața de 8 mp., ar
echivala practic cu lipsirea de proprietate fără plata unei despăgubiri,
anularea parțiala a Hotărârii nr. 28/2008 apare ca legala.
Dispozițiile
speciale cuprinse în Legea nr. 198/2004, respectiv art. 9 alin. (3), fac
trimitere la art. 21-27 din Legea nr. 33/1994, care sunt aplicabile în
acțiunile promovate de expropriatorul nemulțumit de cuantumul despăgubirilor.
Într-adevăr,
conform art. 9 alin. (1) din Legea nr. 198/2004, nu se poate contesta
transferul dreptului de proprietate către expropriator, insa in condițiile
speței, nulitatea relativă, parțială este data de constatarea ca imobilul
expropriat are suprafața de 1.700 mp.
Întinderea despăgubirii
a fost motivată prin sentința si are la baza expertiza de evaluare întocmită cu
respectarea disp. art. 25 din Legea nr. 33/1994.
Valoarea
despăgubirii pentru teren a fost stabilita, luându-se in considerare opinia
majoritara a experților membri ai comisiei. Experții au stabilit aceasta
valoare in concordantă cu dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994,
făcând trimitere la valorile de tranzacționare furnizate de notariate publice
și agenții imobiliare (f, 94-96, dosar tribunal). Chiar daca unul dintre
experți și-a întemeiat opțiunea pentru o valoare mai mare si a făcut trimitere
doar la ofertele de vânzare, instanța nu a luat in considerare opinia acestuia,
Despăgubirile
in suma de 2.000 lei reprezentând contravaloarea cabanei si a gardului ce
exista pe terenul expropriat au fost dovedite cu depozițiile martorilor, iar
acordarea acestora are ca temei legal dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994
conform cărora, despăgubirea se compune din valoarea reala a imobilului si din
prejudicial cauzat proprietarului.
Instanța poate
tine sama in cazul daunelor aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane
îndreptățite, de prețul la care se vând imobilele similare stabilite prin
expertize, luând in considerare si dovezile prezentate de acestea.
Cum,
reclamantul a prezentat dovezi cu privire la întinderea despăgubirilor,
cuantumul stabilit de instanța este pe deplin probat.
Criticile
aduse sentinței nefiind întemeiate, in baza dispozițiilor art. 296 C. proc. civ.,
apelul declarat de parata a fost respins ca nefondat.
Împotriva acestei
hotărâri a declarat recurs pârâtul Statul Român prin Compania Națională de
Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA care, invocând dispozițiile art.
304 pct. 6 și 9 C. proc. civ., a criticat-o pentru nelegalitate.
În dezvoltarea
criticilor formulate, se susține că instanța de apel a pronunțat hotărârea
recurată, prin aplicarea și interpretarea greșită a dispozițiilor art. 129 C. proc.
civ., art. 9 și 10 din Legea nr. 128/2004 privind unele măsuri prealabile
lucrărilor de construcție de autostrăzi și drumuri naționale.
În ceea ce
privește încălcarea prevederilor art. 129 C. proc. civ., ce reglementează rolul
activ, susține că prin hotărârea pronunțată s-a comis o gravă greșeală de fapt
și de drept prin aprecierea eronată a probelor administrate în cauză (proba cu
martori și expertiză tehnică).
Susține că
raportul de expertiză tehnică întocmit din dispoziția instanței, care
constituie fundamentul soluției pronunțate, este vădit netemeinic și nelegal,
fiind încălcate dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994, metodele de
expertizare utilizate fiind eronate, deoarece metoda comparației prin bonitate
este improprie categoriei terenului expropriat, iar metoda comparației de piață
este nedovedită, experții raportându-se strict la ofertele de vânzare postate
pe internet și nu la contracte de vânzare-cumpărare încheiate efectiv.
Mai arată
recurentul că s-a stabilit o suprafață neconformă cu cea expropriată, respectiv
mai mare cu 8 m., că greșit s-au acordat despăgubiri pentru întreaga suprafață,
deși în realitate aceasta era mai mică cu 8 m.
Referitor la
încălcarea prevederilor art. 9 și 10 din Legea nr. 198/2004, menționează
aceleași aspecte referitoare la acordarea greșită a unor despăgubiri mai mari
față de suprafața de teren expropriată în fapt, mai mică cu 8 m. decât cea
reținută.
De asemenea,
se susține că în mod eronat instanța a considerat ca făcând obiectul
exproprierii și suprafața de 8 mp., în raport de cea reținută prin Hotărârea nr.
28 din 12 noiembrie 2007 emisă de recurent.
O altă
critică se referă la modul eronat în care instanța de apel ca și cea de fond au
intervenit în sensul anulării hotărârii pe care recurentul a emis-o, în
condițiile în care, fiind investită cu stabilirea cuantumului despăgubirii și a
suprafeței de teren expropriate, poate interveni în sensul obligării Companiei
Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA la plata
despăgubirilor stabilite și nicidecum nu poate dispune anularea actului juridic
unilateral.
Se susține
că, anularea parțială a hotărârii, în condițiile în care s-a demonstrat faptul
că aceasta a fost emisă cu respectarea tuturor dispozițiilor legale, conduce
automat la concluzia că, din punct de vedere al instanțelor de fond și apel,
cauza de nulitate a existat din momentul emiterii actului unilateral, ceea ce
lipsește de orice efect actul nul.
Recurenta
pretinde că instanța de apel a omis să se pronunțe asupra motivelor de apel
formulate cu privire la soluția instanței de fond, referitor la aplicarea
greșită în speță a prevederilor art. 24 alin. (4) din Legea nr. 33/1994.
O ultimă
critică formulată de reclamantă, se referă la refuzul instanței de apel de a
încuviința proba cu contraexpertiză, solicitată în condițiile art. 212 alin. (2)
C. proc. civ., ceea ce a dus la încălcarea dreptului său la apărare, fiind
singura modalitate prin care să demonstreze toate aspectele semnalate anterior.
Examinând
decizia în limita motivelor întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 6 și 9 C. proc.
civ., instanța constată recursul nefondat, pentru considerentele ce succed.
Așa cum s-a
stabilit prin hotărârea tribunalului, păstrată prin decizia atacată, cauza a
fost legal soluționată și recursul declarat este nefondat.
În speță,
reclamantul ca proprietar al terenului expropriat, deținut în baza titlului de
proprietate nr. 8583 din 19 februarie 2008, a dovedit că suprafața acestui
teren și amplasamentul său identificat potrivit documentației întocmite în
vederea exproprierii este de 1700 mp.
Nu se poate
reține nelegalitatea hotărârii raportat la încălcarea dispozițiilor art. 129 C.
proc. civ. și anume că s-ar fi acordat ceea ce nu s-a cerut, având în vedere că
reclamantul într-adevăr nu a formulat în mod expres cerere pentru anularea
parțială a Hotărârii nr. 28/2007, dar s-a dovedit susținerea sa chiar din
momentul emiterii actului,respectiv că terenul expropriat este de 1700 mp., și
nu numai de 1692 mp.
Conform art. 24
alin. (3) din Legea nr. 33/1994 se poate reține că Hotărârea nr. 28/2007, prin
care s-a stabilit întinderea suprafeței expropriate și despăgubirea aferentă, este
lovită de nulitate relativă.
Astfel cum
s-a arătat și de către instanța de apel, în cazul în care expropriatorul cere
exproprierea numai parțială a unui teren și proprietarul solicită instanței
exproprierea totală, aceasta va putea aprecia raportat la situația reală, dacă
este posibilă exproprierea parțială și, în caz contrar, va dispune exproprierea
totală.
Având în
vedere întinderea dreptului expropriatului asupra terenului în suprafață de
1700 mp., din care s-a expropriat numai suprafața de 1692 mp., corect s-a
procedat la exproprierea totală de către instanță, prin posibilitatea conferită
în acest sens de lege.
Dacă s-ar fi
menținut în proprietatea reclamantului suprafața de 8 mp., s-ar fi ajuns
practic la lipsirea de proprietate, fără plata unei despăgubiri, astfel că
anularea parțială a hotărârii în discuție este legală.
Chiar dacă art.
9 alin. (1) din Legea nr. 198/2004 arată că nu se poate contesta transferul
dreptului de proprietate către expropriator, în cauză în raport de
împrejurările speței, nulitatea relativă parțială se impunea având în vedere că
s-a constatat suprafața imobilului expropriat de 1700 mp.
În ceea ce
privește cuantumul despăgubirilor acordate, se reține că acestea au fost
stabilite prin expertiza de evaluare întocmită de experți cu respectarea
dispozițiilor art. 25 din Legea nr. 33/1994.
A fost avută
în vedere opinia majoritară a experților din comisie, care au respectat
dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, stabilind valoarea în
raport de cele tranzacționate de către notariatele publice și agenții
imobiliari.
Nefondată
este și critica referitoare la refuzul instanței de a încuviința efectuarea unei
contraexpertize deoarece în cauză expertiza dispusă s-a efectuat conform
cerințelor art. 26 din Legea nr. 33/1994. Experții în majoritate au stabilit
valoarea terenului și întinderea acestuia, în raport de valorile de
tranzacționare comunicate de notariatele publice, deci valorile uzitate și nu
prin informații preluate de pe internet, astfel cum susține recurentul.
Neexistând
elemente care să conducă la concluzia că expertiza efectuată în cauză nu a
respectata criteriile impuse de lege, corect s-a apreciat inutilitatea
efectuării unei contraexpertize.
Instanța,
procedând în acest mod, nu a adus nici o atingere dreptului la apărare astfel
cum susține recurentul.
Instanța de
apel în raport de cele arătate anterior a analizat toate motivele invocate de
apelant cu privire la criticile soluția instanței de fond, s-a pronunțat cu
privire la toate cererile formulate prin acțiune și a aplicat în mod corect
dispozițiile legale prin prisma cărora s-au formulat criticile din recurs.
Pentru
considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează ca
recursul declarat de pârât să fie respins ca nefondat.
PENTRUACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge
recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Compania Națională de Autostrăzi
și Drumuri Naționale din România SA împotriva Deciziei nr. 216/ A din 03 iulie 2009
a Curții de Apel Cluj, secția civilă, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în
ședință publică, astăzi 08 februarie 2010.