ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2749/2011

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele: Prin sentința nr. 2643 din 1 iunie 2010 a Curții de Apel București au fost respinse excepțiile inadmisibilității și a lipsei procedurii prealabile și a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta FEDERAȚIA SANITAS DIN ROMÂNIA în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL SĂNĂTĂȚII. Instanța a anulat în parte adresa nr. 55325 din 13 noiembrie 2009 emisă de pârât în măsura în care încalcă faptul că pentru luna noiembrie 2009 procentul de 15,5% lunar, în medie, de reducere a cheltuielilor de personal, trebuie aplicat proporțional cu perioada din această lună în care art. 10 din Legea nr. 329/2009 este incident și a obligat pârâtul la emiterea unei adrese corespunzătoare în acest sens.

A fost respinsă în rest acțiunea.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că, prin cererea introductivă, reclamanta Federația Sanitas a chemat în judecată pârâtul Ministerul Sănătății solicitând anularea adresei nr. 55325 din 13 noiembrie 2009, prin care se solicită atât instituțiilor și unităților sanitare direct subordonate Ministerului Sănătății, dar și direcțiilor de sănătate publică să diminueze cheltuielile de personal în medie cu 15,5% lunar pentru drepturile salariale aferente lunilor noiembrie și decembrie 2009; obligarea pârâtului să emită o nouă adresă care să respecte prevederile Legii nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorități și instituții publice, raționalizarea cheltuielilor publice, susținerea mediului de afaceri și respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană și Fondul Monetar Internațional, în ceea ce privește aplicarea procentului de 15,5% pentru luna noiembrie, de la data intrării în vigoare a prevederilor legii, respectiv diminuarea cu 9,81% pentru luna noiembrie și repararea pagubei cauzate salariaților prin aplicarea greșită a prevederilor legii.

Intimatul a depus la dosar, întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii, ca nefondată și a invocat excepția inadmisibilității cererii, deoarece cererea privește modul în care o autoritate publică a interpretat dispozițiile unui act normativ, iar pe de altă parte, excepția lipsei procedurii prealabile, ca urmare a faptului că nu s-ar fi realizat această procedură.

Instanța de fond analizând actele și lucrările cauzei, a apreciat excepția inadmisibilității ca fiind neîntemeiată, reținând că art. 1 din Legea nr. 554/2004 a Contenciosului Administrativ arată că orice persoana care se consideră vătămată într-un drept al său, ori într-un interes legitim, de o autoritate publică printr-un act administrativ, poate cere, prin instanța de contencios administrativ, anularea actului, repararea pagubei ce i-a fost cauzată, iar la art. 2 alin. (1) lit. e) se stabilește ce înseamnă act administrativ - act unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică. Astfel, instanța a reținut că cererea se încadrează în condițiile de admisibilitate prevăzute de Legea nr. 554/2004.

In cazul prezent Ministerul Sănătății Publice a emis adresele (nr. 55325 din 13 noiembrie 2009) prin care nu face altceva decât să citeze din Legea 329/2009. In ce privește invocarea excepției lipsei procedurii prealabile, Curtea consideră că s-a îndeplinit prevederea art. 7 din Legea 554/2004. Instanța a constatat că pârâta a recunoscut faptul că prin adresa nr. 1456/2009, înregistrată la Ministerul Sănătății Publice la nr. 59246/2009, Federația Sanitas a solicitat acestuia să emită alte adrese în locul adreselor nr. 55325 din 13 noiembrie 2009 în care să țină seama de momentul intrării în vigoare a Legii 329/2009. La această solicitare s-a primit răspuns prin adresa nr. 59246 din 15 decembrie 2009, ceea ce dovedește că s-a îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004.

Pe fondul cauzei, Curtea a constatat că pârâta se apără arătând că, în conținutul adreselor nr. 55325/2009, aceasta nu ar fi făcut decât să redea textul legii fără a-i aduce vreo modificare și arătând că prin aceste adrese s-a pus în vedere conducătorilor instituțiilor să respecte aplicarea dispozițiilor Legii nr. 329/2009. Instanța a constatat că, prin adresa în discuție, s-a cerut să se țină cont de data intrării în vigoare a Legii nr. 329/2009, respectiv data de 12 noiembrie 2009 și legat de aceasta, de felul în care trebuie aplicată reducerea cheltuielilor de personal aferente lunii respective, în sensul de a nu aplica procentul de 15,5% ci 9,81%, așa cum în mod firesc reiese din lege raportat la data intrării în vigoare a acesteia.

In situația în care unii salariați și-au dat acordul cu privire la reducerea timpului de lucru lunar, apărare a pârâtului care nu este dovedită în cauză, instanța a constatat că această problemă se rezolvă potrivit înțelegerii părților, motiv pentru care nu va fi admis capătul de cerere privind repararea pagubei cauzate salariaților, întrucât această pretenție nu poate fi soluționată decât în concret, în contradictoriu cu fiecare dintre aceștia, cu administrarea probatoriului corespunzător, salariații având deschisă calea unor acțiuni separate. Instanța a reținut că obiectul pretenției deduse judecății se referă la anularea adreselor nr. 55325/2009 ale Ministerului Sănătăți Publice care au indus obligația conducătorilor unităților sanitare de a diminua cheltuielile de personal în lunile noiembrie și decembrie cu același procent de 15,5%).

In temeiul actelor emise, unitățile sanitare au redus cheltuielile de personal din luna noiembrie la fel ca în luna decembrie cu 15,5%), nu așa cum rezulta în mod legal din aplicarea prevederilor Legii 329/2009, la data intrării în vigoare a acesteia, cu 9,81 % cum de altfel a cerut reclamanta prin adresa înregistrată la Ministerul Sănătății Publice sub nr. 1456/2009. S-a reținut că prin aplicarea greșită a procentului de reducere a cheltuielilor de personal, de către conducătorii unităților sanitare, personalul medico-sanitar a fost obligat să își ia în luna noiembrie un număr mai mare de zile libere neplătite fiind astfel prejudiciat în mod nelegal. In consecință, instanța a reținut că doar în luna noiembrie s-a aplicat în mod eronat procentul de reducere prevăzut în mod legal, în luna decembrie el fiind corect calculat, reclamanta recunoscând acest lucru la fila 47 din dosar.

Calificând acțiunea prezentă, potrivit prevederilor art. 84 C. proc. civ., ca reprezentând o cerere de anulare a adresei emise și contestate, Curtea urmează a admite prezenta acțiune în parte, respectiv pentru perioada aferentă lunii noiembrie, anulând în parte, adresa contestată, în sensul că pentru luna noiembrie 2009, procentul de 15,5% lunar, în medie, de reducere a cheltuielilor de personal, trebuie aplicat proporțional cu perioada din această lună în care art. 10 din Legea nr. 329/2009 este incident și va obliga pârâtul la emiterea unei adrese corespunzătoare în acest sens. Instanța va respinge în rest, în ceea ce privește repararea pagubei, acțiunea formulată de reclamantă. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul Ministerul Sănătății, criticând soluția instanței de fond.

Recurentul a susținut excepția de inadmisibilitate a acțiunii introductive a reclamantului, arătând că nu a fost parcursă procedura prealabilă prevăzută de Legea contenciosului administrativ. Pe fondul cauzei, recurentul a criticat soluția instanței întrucât a fost analizată cauza sub aspectul acțiunii ministerului de a induce un anume comportament ordonatorilor de credite, faptă ce nu poate fi regăsită în legislația română ori europeană. S-a arătat că pentru luna noiembrie personalul medical a optat pentru zilele libere, iar plata drepturilor salariale s-a efectuat conform timpului efectiv lucrat, astfel încât modificarea adresei contestate nu poate produce efecte retroactive în sensul de a se acorda zile libere în proporție de 9,81 %. De asemenea, recurentul a susținut că a fost interpretată greșit norma legală, în sensul că reducerea cheltuielilor cu 15,5% se aplică proporțional cu timpul aferent de aplicare a legii, arătând că legea nu dispune în acest sens.

Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, analizând motivele invocate în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză, va respinge recursul formulat ca nefondat, pentru considerentele ce urmează: Critica recurentului cu privire la lipsa plângerii prealabile a actului administrativ atacat nu poate fi admisă de instanța de control judiciar, văzând actele și lucrările dosarului, din care rezultă efectuarea acestei proceduri, respectiv adresa nr. 1456 din 8 decembrie 2009 a Federației Sanitas prin care s-a solicitat expres aplicarea legii proporțional cu numărul de zile aferent lunii noiembrie de la data intrării în vigoare a legii.

Cu privire la fondul cauzei, Înalta Curte reține că instanța de fond a făcut o aplicare corectă a dispozițiilor legale incidente în cauză. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 329/2009 în vederea încadrării în constrângerile bugetare determinate de situația de criză economică în perioada octombrie-decembrie 2009, conducătorii autorităților și instituțiilor publice, indiferent de modul de finanțare, au obligația de a diminua cheltuielile de personal, în medie cu 15,5 % lunar, prin aplicarea uneia dintre următoarele măsuri, dispoziții prevăzute expres la lit. a)-d) din articolul arătat. Este evident că pentru luna noiembrie procentul de 15,5 % lunar, în medie, de reducere a cheltuielilor de personal, trebuie aplicat proporțional cu perioada din această lună în care legea se aplică și nu raportat la întreaga lună.

Or, legea în discuție a intrat în vigoare la 12 noiembrie 2009, motiv pentru care din procentul de 15,5 % lunar, avut în vedere de legiuitor, pentru luna noiembrie, se va diminua procentul arătat cu perioada din lună parcursă până la intrarea în vigoare a legii, respectiv perioada 1-11 noiembrie 2009. Înalta Curte reține punctul de vedere oferit de Direcția legislație, documentare și contencios și însușit de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii din data de 19 noiembrie 2009, cu privire la interpretarea și aplicarea unor dispoziții ale Legii nr. 329/2009, în sensul că pentru luna noiembrie 2009 trebuie operată o reducere de 9,81 % pentru această lună, având în vedere că procentul de 15,5% lunar trebuie aplicat proporțional cu perioada din această lună în care legea se aplică și nu raportat la întreaga lună.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte în temeiul art. 312 C. proc. civ., va respinge recursul formulat ca nefondat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul formulat de Ministerul Sănătății împotriva sentinței nr. 2643 din 1 iunie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 mai 2011.