ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2749/2011

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a

constatat următoarele:

Prin sentința nr. 2643 din 1 iunie 2010

a Curții de Apel București

au

fost respinse excepțiile inadmisibilității și a lipsei procedurii prealabile și

a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta FEDERAȚIA SANITAS DIN

ROMÂNIA în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL SĂNĂTĂȚII.

Instanța a anulat în parte adresa nr. 55325

din 13 noiembrie 2009 emisă de pârât în măsura în care încalcă faptul că pentru

luna noiembrie 2009 procentul de 15,5% lunar, în medie, de reducere a

cheltuielilor de personal, trebuie aplicat proporțional cu perioada din această

lună în care art. 10 din Legea nr. 329/2009 este incident și a obligat pârâtul

la emiterea unei adrese corespunzătoare în acest sens.

A fost respinsă

în rest acțiunea.

Pentru a pronunța această hotărâre

instanța de fond a reținut că,

prin

cererea introductivă, reclamanta Federația Sanitas a chemat în judecată pârâtul

Ministerul Sănătății solicitând anularea adresei nr. 55325 din 13 noiembrie 2009,

prin care se solicită atât instituțiilor și unităților sanitare direct

subordonate Ministerului Sănătății, dar și direcțiilor de sănătate publică să

diminueze cheltuielile de personal în medie cu 15,5% lunar pentru drepturile

salariale aferente lunilor noiembrie și decembrie 2009; obligarea pârâtului să

emită o nouă adresă care să respecte prevederile Legii nr. 329/2009 privind

reorganizarea unor autorități și instituții publice, raționalizarea

cheltuielilor publice, susținerea mediului de afaceri și respectarea

acordurilor-cadru cu Comisia Europeană și Fondul Monetar Internațional, în ceea

ce privește aplicarea procentului de 15,5% pentru luna noiembrie, de la data

intrării în vigoare a prevederilor legii, respectiv diminuarea cu 9,81% pentru

luna noiembrie și repararea pagubei cauzate salariaților prin aplicarea greșită

a prevederilor legii.

Intimatul a depus la dosar, întâmpinare,

prin care a solicitat respingerea acțiunii, ca nefondată și a invocat excepția

inadmisibilității cererii, deoarece cererea privește modul în care o autoritate

publică a interpretat dispozițiile unui act normativ, iar pe de altă parte,

excepția lipsei procedurii prealabile, ca urmare a faptului că nu s-ar fi

realizat această procedură.

Instanța de fond analizând actele și

lucrările cauzei,

a

apreciat excepția inadmisibilității ca fiind neîntemeiată, reținând că art. 1

din Legea nr. 554/2004 a Contenciosului Administrativ arată că orice persoana

care se consideră vătămată într-un drept al său, ori într-un interes legitim,

de o autoritate publică printr-un act administrativ, poate cere, prin instanța

de contencios administrativ, anularea actului, repararea pagubei ce i-a fost

cauzată, iar la art. 2 alin. (1) lit. e) se stabilește

ce înseamnă act administrativ - act unilateral cu caracter individual

sau normativ

emis de o autoritate publică.

Astfel, instanța a reținut că cererea

se încadrează în condițiile de admisibilitate prevăzute de Legea nr. 554/2004.

In cazul prezent Ministerul Sănătății

Publice a emis adresele (nr.

55325 din 13

noiembrie 2009) prin care nu face altceva decât să citeze din Legea 329/2009.

In ce privește invocarea excepției

lipsei procedurii prealabile, Curtea consideră că s-a îndeplinit prevederea

art. 7 din Legea 554/2004.

Instanța a constatat că pârâta a

recunoscut faptul că prin adresa nr. 1456/2009, înregistrată la Ministerul

Sănătății Publice la nr. 59246/2009, Federația Sanitas a solicitat acestuia să

emită alte adrese în locul adreselor nr. 55325 din 13 noiembrie 2009 în care să

țină seama de momentul intrării în vigoare a

Legii

329/2009. La această solicitare s-a primit răspuns prin adresa nr. 59246 din

15

decembrie 2009, ceea ce dovedește că s-a îndeplinit procedura prealabilă

prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004.

Pe fondul cauzei, Curtea a constatat

că pârâta se apără arătând că, în conținutul adreselor nr. 55325/2009, aceasta

nu ar fi făcut decât să redea textul legii fără a-i aduce vreo modificare și

arătând că prin aceste adrese s-a pus în vedere conducătorilor instituțiilor să

respecte aplicarea dispozițiilor Legii nr. 329/2009.

Instanța a constatat că, prin adresa

în discuție, s-a cerut să se țină cont de data intrării în vigoare a Legii nr. 329/2009,

respectiv data de 12 noiembrie 2009 și legat de aceasta, de felul în care

trebuie aplicată reducerea cheltuielilor de personal aferente lunii respective,

în sensul de a nu aplica procentul de 15,5% ci 9,81%, așa cum în mod firesc

reiese din lege raportat la data intrării în vigoare a acesteia.

In situația în care unii salariați

și-au dat acordul cu privire la reducerea timpului de lucru lunar, apărare a

pârâtului care nu este dovedită în cauză, instanța a constatat că această

problemă se rezolvă potrivit înțelegerii părților, motiv pentru care nu va fi

admis capătul de cerere privind repararea pagubei cauzate salariaților,

întrucât această pretenție nu poate fi soluționată decât în concret, în

contradictoriu cu fiecare dintre aceștia, cu administrarea probatoriului

corespunzător, salariații având deschisă calea unor acțiuni separate.

Instanța a reținut că obiectul

pretenției deduse judecății se referă la anularea adreselor nr. 55325/2009 ale

Ministerului Sănătăți Publice care au indus obligația conducătorilor unităților

sanitare de a diminua cheltuielile de

personal

în lunile noiembrie și decembrie cu același procent de 15,5%).

In temeiul actelor emise, unitățile

sanitare au redus cheltuielile de

personal

din luna noiembrie la fel ca în luna decembrie cu 15,5%), nu așa cum

rezulta

în mod legal din aplicarea prevederilor Legii 329/2009, la data intrării în

vigoare a acesteia, cu 9,81 % cum de altfel a cerut reclamanta prin adresa

înregistrată la Ministerul Sănătății Publice sub

nr. 1456/2009.

S-a reținut că prin aplicarea greșită

a procentului de reducere a cheltuielilor de personal, de către conducătorii

unităților sanitare, personalul medico-sanitar a fost obligat să își ia în luna

noiembrie un număr mai mare de zile libere neplătite fiind astfel prejudiciat

în mod nelegal.

In consecință, instanța a reținut că doar

în luna noiembrie s-a aplicat în mod eronat procentul de reducere prevăzut în

mod legal, în luna decembrie el fiind corect calculat, reclamanta recunoscând

acest lucru la fila 47 din dosar.

Calificând acțiunea prezentă, potrivit

prevederilor art. 84 C. proc. civ., ca reprezentând o cerere de anulare a

adresei emise și contestate, Curtea urmează a admite prezenta acțiune în parte,

respectiv pentru perioada aferentă lunii noiembrie, anulând în parte, adresa

contestată, în sensul că pentru luna noiembrie 2009, procentul de 15,5% lunar,

în medie, de reducere a cheltuielilor de personal, trebuie aplicat proporțional

cu perioada din această lună în care art. 10 din Legea nr. 329/2009 este

incident și va obliga pârâtul la emiterea unei adrese corespunzătoare în acest

sens.

Instanța va

respinge în rest, în ceea ce privește repararea pagubei, acțiunea

formulată de reclamantă.

Împotriva acestei hotărâri a declarat

recurs pârâtul Ministerul Sănătății, criticând soluția instanței de fond.

Recurentul a susținut excepția de

inadmisibilitate a acțiunii introductive a reclamantului, arătând că nu a fost

parcursă procedura prealabilă prevăzută de Legea contenciosului administrativ.

Pe fondul cauzei, recurentul a

criticat soluția instanței întrucât a fost analizată cauza sub aspectul

acțiunii ministerului de a induce un anume comportament ordonatorilor de

credite, faptă ce nu poate fi regăsită în legislația română ori europeană.

S-a arătat că pentru luna noiembrie

personalul medical a optat pentru zilele libere, iar plata drepturilor

salariale s-a efectuat conform timpului efectiv lucrat, astfel încât

modificarea adresei contestate nu poate produce efecte retroactive în sensul de

a se acorda zile libere în proporție de 9,81 %.

De asemenea, recurentul a susținut că

a fost interpretată greșit norma legală, în sensul că reducerea cheltuielilor

cu 15,5% se aplică proporțional cu timpul aferent de aplicare a legii, arătând

că legea nu dispune în acest sens.

Înalta Curte de Casație și Justiție

sesizată cu soluționarea recursului declarat, analizând motivele invocate în

raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale

incidente în cauză, va respinge recursul formulat ca nefondat, pentru

considerentele ce urmează:

Critica recurentului cu privire la

lipsa plângerii prealabile a actului administrativ atacat nu poate fi admisă de

instanța de control judiciar, văzând actele și lucrările dosarului, din care

rezultă efectuarea acestei proceduri, respectiv adresa nr. 1456 din 8 decembrie

2009 a Federației Sanitas prin care s-a solicitat expres aplicarea legii

proporțional cu numărul de zile aferent lunii noiembrie de la data intrării în

vigoare a legii.

Cu privire la fondul cauzei, Înalta

Curte reține că instanța de fond a făcut o aplicare corectă a dispozițiilor

legale incidente în cauză.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 10

alin. (1) din Legea nr. 329/2009 în vederea încadrării în constrângerile

bugetare determinate de situația de criză economică în perioada

octombrie-decembrie 2009, conducătorii autorităților și instituțiilor publice,

indiferent de modul de finanțare, au obligația de a diminua cheltuielile de

personal, în medie cu 15,5 % lunar, prin aplicarea uneia dintre următoarele

măsuri, dispoziții prevăzute expres la lit. a)-d) din articolul arătat.

Este evident că pentru luna noiembrie

procentul de 15,5 % lunar, în medie, de reducere a cheltuielilor de personal,

trebuie aplicat proporțional cu perioada din această lună în care legea se

aplică și nu raportat la întreaga lună.

Or, legea în

discuție a intrat în vigoare la 12 noiembrie 2009, motiv pentru

care din procentul de 15,5 % lunar, avut

în vedere de legiuitor, pentru luna noiembrie, se va diminua procentul arătat

cu perioada din lună parcursă până la intrarea în vigoare a legii, respectiv

perioada 1-11 noiembrie 2009.

Înalta Curte reține punctul de vedere

oferit de Direcția legislație, documentare și contencios și însușit de Plenul

Consiliului Superior al Magistraturii din data de 19 noiembrie 2009, cu privire

la interpretarea și aplicarea unor

dispoziții

ale Legii nr. 329/2009, în sensul că pentru luna noiembrie 2009 trebuie

operată

o reducere de 9,81 % pentru această lună, având în vedere că procentul de 15,5%

lunar trebuie aplicat proporțional cu perioada din această lună în care legea

se aplică și nu raportat la întreaga lună.

Pentru aceste considerente, Înalta

Curte în temeiul art. 312 C. proc. civ., va respinge recursul formulat ca

nefondat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de

Ministerul Sănătății împotriva sentinței nr. 2643 din 1 iunie 2010 a Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

13 mai 2011.