ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 904/2011

Asupra recursurilor

de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința civilă

nr. 275 din 6

decembrie 2010, Curtea de Apel Suceava, secția comercială, contencios

administrativ și fiscal, a respins excepțiile invocate de pârâții Guvernul

României și M.S., a admis cererea formulată de Sindicatul T.E.S.A. din cadrul

Spitalului județean Botoșani în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, M.F.P.

și M.S. și, în consecință, a suspendat executarea Ordinului nr. 1933/2010 emis

de M.F.P., precum și adresa din 30 august 2010 a M.S., până la pronunțarea

instanței de fond.

Pentru a pronunța

această soluție, prima instanță a reținut, în esență, că prin Ordinul nr. 1933/2010

M.F.P. a aprobat Normele metodologice privind virarea la buget a sumelor

rezultate din reducerea drepturilor salariale pentru personalul instituțiilor

prevăzute la art. 3 din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în

vederea restabilirii echilibrului bugetar, însă reclamantul reprezintă

salariații unui spital de urgență ce nu este integral finanțat din venituri

proprii și nici integral finanțat prin subvenții de la bugetul de stat sau

bugetul fondurilor speciale.

Cu privire la

excepțiile invocate în cauză, prima instanță a reținut următoarele:

Referitor la excepția

privind lipsa procedurii prealabile invocată de M.S., prima instanță a reținut

că din adresa emisă la 30 august 2010 de acest pârât, rezultă că reclamantul

s-a adresat acestei instituții cu solicitarea nr. 345/2010, căreia i s-a

răspuns prin adresa sus menționată, atacată în cauză, astfel că excepția

prematurității cererii invocată de acest pârât nu poate fi primită.

În ceea ce privește

excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Sănătății, prima

instanță a constatat că nu poate fi primită în considerarea faptului că acesta

este emitentul adresei atacate în cauză.

În legătură cu

excepția inadmisibilității cererii de suspendare a executării acestei adrese,

invocată de M.S., prima instanță a apreciat că nu se justifică, pe de o parte,

întrucât respectiva adresă este ulterioară, deci subsecventă Ordinului nr. 1933

din 2 iulie 2010, fiind emisă la 30 august 2010, iar pe de altă parte, această

adresă, vizând diminuarea cu 25% a salariilor unei categorii de personal

conform Legii nr. 330/2009 și a Legii nr. 118/2010, întrunește caracteristicile

actului jurisdicțional administrativ în sensul art. 2 lit. d) din Legea nr. 554/2004

pentru că vizează organizarea executării legii în concret, în speță a aplicării

Legii nr. 95/2006, modificată prin O.U.G. nr. 48/2010, respectiv a Legii nr. 118/2010,

M.S. stabilind, de altfel, că Legea nr. 118/2010 se aplică spitalelor publice finanțate

integral din venituri proprii și din contracte încheiate prin sistemul de

asigurări sociale de sănătate.

Cu referire la

excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Guvernul

României, prima instanță a apreciat că, deși această autoritate nu este

emitentul actelor a căror suspendare se solicită, se impune a fi avut în vedere

principiul disponibilității părții, în raport de care reclamantul a dorit ca

hotărârea să se pronunțe în opozabilitate cu această instituție.

Pe fondul cauzei,

prima instanță a reținut că sunt îndeplinite condițiile art. 14 din Legea

554/2004.

Cu privire la

existența cazului bine justificat, prima instanță a constatat că reclamantul a

invocat nelegalitatea ordinului atacat pentru încălcarea prevederilor Legii nr.

118/2006, prin adăugare la acesta, respectiv adăugarea sintagmei „unitățile

sanitare publice cu paturi”, apreciind că această situație creează o serioasă

îndoială în privința legalității actului în baza căruia sunt diminuate

drepturile patrimoniale, cu încălcarea prevederilor art. 1 din Protocolul la C.E.D.O.

Cu referire la paguba

iminentă, prima instanță a apreciat că executarea actelor administrative a

căror suspendare se solicită este de natură a-i provoca reclamantului pagube

importante de ordin material, prin reducerea salariilor cu mai multe procente,

acest venit constituind pentru salariații Spitalului județean Botoșani unicul venit.

Împotriva acestei sentințe

au declarat recurs pârâții Guvernul României, M.F.P. și M.S., susținând că

hotărârea atacată este nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:

Cu privire la cazul

bine – justificat se apreciază că nu a fost dovedită această primă condiție de

suspendare, din dosar nerezultând împrejurări care să creeze o îndoială

puternică în privința legalității actului administrativ, în sensul art. 2 alin.

(1) lit. t) din Legea nr. 554/2004; astfel, actul administrativ atacat a fost

emis în conformitate cu art. 1 alin. (1) din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri

necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, beneficiind, pe deplin,

de prezumția de legalitate.

În consecință,

recurenții au solicitat admiterea recursurilor și modificarea hotărârii instanței

de fond în sensul respingerii cererii de suspendare a actului administrativ, cu

motivarea că în speță nu sunt întrunite condițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr.

554/2004 a contenciosului administrativ.

Analizând actele și

lucrările dosarului de fond, precum și motivul de recurs invocat de recurenți,

motiv ce se încadrează, din punct de vedere procedural în prevederile art. 304 pct.

9 C. proc. civ., în sensul că vizează greșita aplicare a legii, Înalta Curte

constată că recursul este întemeiat și urmează a fi admis pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 1 alin.

(1) din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea

restabilirii echilibrului bugetar, cu modificările ulterioare „Cuantumul brut

al salariilor/ soldelor/ îndemnizațiilor lunare de încadrare, inclusiv sporuri,

indemnizații și alte drepturi salariale precum și alte drepturi în lei sau în

valută, stabilite în conformitate cu prevederile Legii - cadru nr. 330/2009

privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și ale O.U.G.

nr. 1/2010 privind unele masuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de

personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte

masuri în domeniul bugetar, se diminuează cu 25%."

Totodată, în

conformitate cu art. 188 din Legea nr. 95/2006 „Spitalele publice sunt

instituții publice

finanțate integral din venituri

proprii și funcționează pe principiul autonomiei financiare. Veniturile proprii

ale spitalelor publice provin din sumele încasate pentru serviciile medicale,

alte prestații efectuate pe bază de contract, precum și din alte surse, conform

legii

”,

iar M.S. ca autoritate centrală în domeniul asistenței de sănătate publică propune

și elaborează legislația specifică autorității sau instituției publice unde își

desfășoară activitatea reclamantul.

În raport de

prevederile legale menționate rezultă că actul administrativ atacat beneficiază

pe deplin de prezumția de legalitate, prezumție ce nu a fost răsturnată, în

această fază procesuală, de reclamant, susținerea acestuia că spitalele de

urgență ar fi o categorie aparte de instituții cărora nu ar trebui să li se

aplice Legea nr. 118/2006 fiind o problemă de fond, asupra căreia instanța nu

se poate pronunța în cadrul procesual limitat al cererii de suspendare a

actului administrativ.

Față de acest

considerent, în raport de art. 14 cu referire la art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004

a contenciosului administrativ, republicată, Înalta Curte constată că în speță

nu sunt întrunite cumulativ condițiile suspendării actului administrativ,

respectiv cazul bine – justificat și paguba iminentă, astfel că în mod greșit

instanța de fond a admis cererea reclamantului – intimat.

Cu referire la art. 312

alin. (1), (2) și (3) C. proc. civ. recursul urmează a fi admis, dispunându-se modificarea

sentinței în sensul respingerii acțiunii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile

declarate de Guvernul României, M.F.P. prin mandatar D.G.F.P. a județului

Botoșani și M.S. împotriva Sentinței nr. 275 din 6 decembrie 2010 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința

atacată, în sensul că respinge cererea de suspendare, ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 16 februarie 2011.