ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2607/2010

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea adresată Tribunalului Galați, înregistrată pe rolul Secției comerciale, maritime și fluviale de contencios administrativ și fiscal, la data de 26 februarie 2009, reclamanta SC S.I. SA, prin avocat R.A., a chemat în judecată pe pârâta SC A.M. Galați SA, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce va pronunța, să dispună obligarea pârâtei să-i plătească suma de 171.003 ron, cu titlu de cheltuieli de judecată, din care 8.503 ron, reprezintă taxă judiciară de timbru și 162.500 ron, reprezintă onorariu avocațial.

Prin concluziile scrise, depuse la dosar la data de 7 mai 2009, pârâta a invocat excepția autorității de lucru judecat în ce privește suma de 35.000 ron, solicitată cu titlu de onorariu avocațial, în considerarea deciziei nr. 13 A din 18 februarie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Galați și excepția prescripției dreptului reclamantei la acțiune pentru pretențiile în cuantum de 350.000.000 ron, reprezentând onorariu avocațial, achitat cu chitanța și pentru pretențiile de 650.000.000 ron, reprezentând onorariu avocațial de succes, prevăzut în contractul de asistență juridică.

Secția comercială, maritimă și fluvială și de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Galați, prin sentința comercială nr. 769, pronunțată la data de 19 iunie 2009, a respins excepției prescripției dreptului la acțiune, ca nefondată, a admis excepția autorității de lucru judecat pentru suma de 35.000 ron, a admis, în parte, acțiunea și a obligat pe pârâtă să plătească reclamantei suma de 43.003 ron, reprezentând taxe de timbru și onorariu avocat, respingând capetele de cerere privind plata onorariilor de succes în cuantum de 65.000 ron și de 28.000 ron, ca nefondate.

Spre a hotărî astfel, tribunalul a evocat prevederile art. 1, art. 3, art. 7 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958 în soluționarea excepția prescripției dreptului la acțiune, iar, cu referire la excepția autorității de lucru judecat, a reținut că, prin decizia Curții de Apel Galați nr. 13 A, pronunțată la data de 18 februarie 2005, s-a dispus cu privire la suma de 35.000 ron, reprezentând onorariu avocațial, fiind astfel incidente prevederile art. 1201 C. civ. În ce privește fondul cauzei, prima instanță a reținut că reclamanta a făcut dovada pretențiilor în cuantum de 43.003 ron, reprezentând cheltuielile de judecată pe care pretinde că le-a efectuat, constând în taxă de timbru și onorariu avocațial, potrivit art. 1169 C. civ.

și art. 723 alin. (1) C. proc. civ., apreciind, prin raportare la doctrină și jurisprudență, că onorariile de succes reprezintă recompense, forme de premiere ale avocaților pentru reușitele lor, cu caracter vădit voluptoriu și voluntar, ce nu sunt imputabile părții căzute în pretenții. Secția comercială, maritimă și fluvială, a Curții de Apel Galați, prin decizia nr. 102/A, pronunțată la data de 10 noiembrie 2009, a admis apelul formulat de reclamantă împotriva sentinței tribunalului, pe care a modificat-o, în parte, în sensul că a respins, ca nefondată, excepția autorității de lucru judecat, invocată de pârâtă, pe care a obligat-o, să plătească reclamantei, cu titlu de onorariu avocat, și suma de 35.000 ron, menținând celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

Pentru a pronunța această decizie, instanța de control judiciar, examinând sentința atacată prin prisma motivelor de apel, a reținut că excepția autorității de lucru judecat, invocată în cauză, este nefondată, întrucât decizia Curții de Apel Galați nr. 13 A din 18 februarie 2005 a fost casată prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 2030 din 2 iunie 2006, iar, ulterior, cheltuielile de judecată reprezentând onorariu avocațial în cuantum de 35.000 ron nu au mai fost acordate și a considerat corectă soluția instanței de fond în ce privește cheltuielile de judecată solicitate în cauză cu titlu de onorarii de succes, întrucât acestea au caracter voluptoriu, constituind o recompensă suplimentară a muncii prestate de avocat, în completarea onorariului fixat, pe care acesta poate să le obțină, conform art. 134 alin. (6) din Statutul profesiei de avocat, fără însă ca partea căzută în pretenții să fie obligată să suporte asemenea onorarii, precizând, în context, că prevederile art. 274 alin. (3) C. proc.

civ. nu-și găsesc aplicare și constatând că pentru onorariul de succes în cuantum de 28.000 ron nu s-a depus la dosar dovada că a fost achitat. Împotriva menționatei decizii a formulat recurs apelanta- reclamantă, invocând, în drept, dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În motivarea recursului s-a arătat, în esență, că soluția de neacordare a cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de succes în cuantum de 65.000 ron, stabilit prin contractul este pronunțată cu încălcarea prevederilor art. 134 alin. (1) lit. d) din Statutul profesiei de avocat, apreciindu-se că referirea instanței de apel, fără nicio legătură cu susținerile apelantei, la prevederile art. 274 alin. (3) C. proc. civ.

„a afectat însăși legalitatea soluției”. Intimata a solicitat, prin întâmpinarea formulată în cauză, respingerea recursului, întrucât, prin neacordarea cheltuielilor de judecată în cuantum de 65.000 ron, reprezentând onorariu de succes, neimputabile părții căzute în pretenții, instanța de apel a pronunțat o hotărâre legală și temeinică. Recursul este nefondat.

Astfel, potrivit art. 134 alin. (1) din Statutul profesiei de avocat, onorariile pot fi stabilite astfel: a) onorarii orare; b) onorarii fixe (forfetare); c) onorarii de succes și d) onorarii formate din combinarea criteriilor de la litera a), b) și c). Este de observat că instanța de apel, evocând prevederile art. 134 alin. (6) din menționatul statut, în conformitate cu care, avocatul are dreptul ca, în completarea onorariului fixat, să solicite și să obțină și un onorariu de succes, cu titlu complementar, în funcție de rezultat sau de serviciul furnizat, care poate fi convenit împreună cu onorariul orar sau fix, a confirmat posibilitatea ca avocatul să obțină un astfel de onorariu, stabilit în condițiile art. 134 alin. (1) lit. d), așa încât nu se poate reține că prin menținerea soluției de neacordare a cheltuielilor de judecată solicitate, reprezentând onorariu de succes, a încălcat precitatele dispoziții, având în vedere că fundamentul juridic al acestei hotărâri l-a constituit art. 274 alin. (1) C. proc.

civ., perspectivă din care, în mod corect, răspunzând apărărilor intimatei, formulate prin întâmpinare și prin concluziile scrise, a precizat că neacordarea cheltuielilor de judecată în cuantum de 65.000 ron, reprezentând onorariu de succes, nu este rezultatul aplicării art. 274 alin. (3), ci al modului în care a apreciat, în raport cu principiul consacrat prin alin. (1) al acestui articol, asupra caracterului justificat și necesar al cheltuielilor de judecată solicitate cu acest titlu, astfel că nu se poate reține incidența motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Așa fiind, în temeiul art. 312 alin. (1) teza 2 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta S.I. Galați, împotriva deciziei Curții de Apel Galați nr. 102 din 10 noiembrie 2009, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 6 iulie 2010.