ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2134/2011

Asupra cererii de

revizuire de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamantul P.E. a

solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Sălaj, anularea hotărârii nr. 5348

din data de 08 septembrie 2008 emisă de pârâtă, recunoașterea calității de

refugiat din motive etnice și obligarea pârâtei să-i acorde drepturile bănești

conferite de O.G. nr. 105/1999.

Prin sentința civilă nr.

739 din 26 noiembrie 2008, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, contencios

administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamantul P.E., ca

nefondată, reținând că din analiza declarației martorului B.A. rezultă că

starea de fapt relatată este confuză și nerelevantă, toate datele legate de

refugiul familiei reclamatului bazându-se pe simpla împrejurare că martorul s-a

întâlnit un timp foarte scurt cu reclamantul (2-3 zile), acesta din urmă

plecând din localitate împreună cu familia către o altă destinație, fără a se

putea oferi mai multe detalii.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs reclamantul P.E.

r

ecurentul-reclamant a

arătat că instanța de fond a făcut aplicarea greșită a dispozițiilor art. 188 alin.

(3) C. proc. civ., în sensul că în mod eronat a considerat veridic

procesul-verbal de executare a mandatului de aducere a martorei D.L., în care

se menționează aspectul că aceasta a declarat că nu mă cunoaște, în detrimentul

declarației notariale a aceleiași D.L., în care afirmă că știe despre situația

mea de refugiat.

A mai arătat că,

instanța de fond nu a ținut cont de situația potrivit căreia surorii

reclamantului S.A. i s-a recunoscut calitatea de refugiat, prin hotărâre

judecătorească pronunțată de Curtea de Apel Cluj.

Prin decizia nr. 1394

din 11 martie 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal, a respins, ca nefundat, recursul declarat de

reclamantul P.E.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța a reținut că depoziția martorului B.A., audiat de

instanța de fond, nu oferă nici o informație concretă referitoare la refugiul

reclamantului, arătând că familia acestuia a stat în localitatea Dîngăul Mare

doar 2-3 zile, după care a plecat în altă localitate pe care nu o poate indica.

S-a mai reținut că,

recurentul - reclamant nu a administrat nicio probă din care să reiasă că sora

și fratele său au recunoscută calitatea de refugiat și, nici nu a demonstrat cu

acte de stare civilă legătura de rudenie cu persoanele indicate.

Împotriva deciziei nr.

1394 din 11 martie 2010 a formulat cerere de revizuire recurentul - reclamant P.E.,

în temeiul art. 322 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Revizuentul a

susținut, în esență, că a fost refugiat cu familia din motive de persecuție

etnică în perioada septembrie 1940 până în februarie 1945 și că, deși a depus

cerere de recunoaștere a calității de refugiat C.

j

.P. nu i-a recunoscut acest drept în timp ce fraților săi li

s-a recunoscut.

Cererea de revizuire

este fondată.

Potrivit art. 322 pct.

5 C. proc. civ., „revizuirea unei hotărâri rămasă definitivă se poate cere dacă

după pronunțarea hotărârii s-au descoperit înscrisuri doveditoare reținute de

partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai

presus de voința părților….”.

Pentru ca

înscrisurile ce se prezintă în cererea de revizuire să fie „înscrisuri

doveditoare”, în sensul dispoziției din art. 322 pct. 5 C. proc. civ., este

necesar ca ele, dacă ar fi fost cunoscute de instanță cu ocazia judecării

pricinii, să fi putut duce la altă soluție decât cea pronunțată. Această

condiție nu este îndeplinită în cazul în care înscrisul invocat nu atestă o

altă situație de fapt decât aceea cuprinsă în acte anterioare ce au fost

analizate cu ocazia judecării în fond.

În cauză, revizuentul

a depus la dosarul cauzei Hotărârea nr. 5347/2009 prin care C.J.P. Sălaj a

admis cererea numitei S.A. (sora reclamantului) și i-a acordat drepturile

bănești cuvenite potrivit Legii nr. 189/2000, pe perioade 6 septembrie 1940 –

15 februarie 1945, începând cu data de 1 august 2008.

De asemenea,

revizuentul a depus și Hotărârea nr. 6214/2010 emisă de aceeași casă județeană

de pensii, prin care i-a recunoscut numitului P.I. (fratele revizuentului)

calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000 pentru perioada 6 septembrie 1940

până la 15 februarie 1945 începând cu data de 1 august 2008.

Dovada legăturii de filiație

dintre revizuent și beneficiarii hotărârilor de mai sus, rezultă din extrasele

cărților de identitate ale acestora aflate pe spatele cererii de revizuire,

unde, la rubrica „locul nașterii” figurează localitatea Racîs iar la rubrica

prenumele părinților figurează A. și I.

Cum instanța de

recurs a respins recursul formulat de recurentul P.E. tocmai pe considerentul

că acesta nu a administrat nicio probă din care să reiasă că fratele și sora sa

are recunoscută calitatea de refugiat și nu a demonstrat, cu acte de stare

civilă, legătura de rudenie și, cum aceste probe au fost depuse în dosarul de

față, rezultă că cererea de revizuire este întemeiată.

Urmare admiterii

cererii de revizuire, se va schimba decizia atacată, admițându-se recursul

reclamantului iar pe fond se va admite acțiunea acestuia în sensul anulării

Hotărârii nr. 5348/2008 a C.J.P. Sălaj și obligării pârâtei să emită o nouă

hotărâre prin care să-i recunoască reclamantului calitatea de refugiat, pentru

perioada 6 septembrie 1940 – 15 februarie 1945, începând cu data de 1 august

2008.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite cererea de

revizuire formulată de P.E. împotriva deciziei nr. 1394 din 11 martie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

Schimbă decizia

atacată în sensul că admite recursul reclamantului P.E. formulat împotriva

sentinței civile nr. 739 din 26 noiembrie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința în

sensul că admite acțiunea reclamantului.

Anulează Hotărârea nr.

5348/2008 a C.J.P. Sălaj.

Obligă C.J.P. Sălaj

să emită o nouă hotărâre prin care să recunoască reclamantului calitatea de

beneficiar a O.G. nr. 105/1999, pentru perioada 6 septembrie 1940 - 15

februarie 1945,începând cu data de 1 august 2008.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 8 aprilie 2011.