ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2134/2011

Asupra cererii de revizuire de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul P.E. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Sălaj, anularea hotărârii nr. 5348 din data de 08 septembrie 2008 emisă de pârâtă, recunoașterea calității de refugiat din motive etnice și obligarea pârâtei să-i acorde drepturile bănești conferite de O.G. nr. 105/1999. Prin sentința civilă nr. 739 din 26 noiembrie 2008, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamantul P.E., ca nefondată, reținând că din analiza declarației martorului B.A. rezultă că starea de fapt relatată este confuză și nerelevantă, toate datele legate de refugiul familiei reclamatului bazându-se pe simpla împrejurare că martorul s-a întâlnit un timp foarte scurt cu reclamantul (2-3 zile), acesta din urmă plecând din localitate împreună cu familia către o altă destinație, fără a se putea oferi mai multe detalii.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul P.E. r ecurentul-reclamant a arătat că instanța de fond a făcut aplicarea greșită a dispozițiilor art. 188 alin. (3) C. proc. civ., în sensul că în mod eronat a considerat veridic procesul-verbal de executare a mandatului de aducere a martorei D.L., în care se menționează aspectul că aceasta a declarat că nu mă cunoaște, în detrimentul declarației notariale a aceleiași D.L., în care afirmă că știe despre situația mea de refugiat. A mai arătat că, instanța de fond nu a ținut cont de situația potrivit căreia surorii reclamantului S.A. i s-a recunoscut calitatea de refugiat, prin hotărâre judecătorească pronunțată de Curtea de Apel Cluj. Prin decizia nr. 1394 din 11 martie 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins, ca nefundat, recursul declarat de reclamantul P.E.

Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că depoziția martorului B.A., audiat de instanța de fond, nu oferă nici o informație concretă referitoare la refugiul reclamantului, arătând că familia acestuia a stat în localitatea Dîngăul Mare doar 2-3 zile, după care a plecat în altă localitate pe care nu o poate indica. S-a mai reținut că, recurentul - reclamant nu a administrat nicio probă din care să reiasă că sora și fratele său au recunoscută calitatea de refugiat și, nici nu a demonstrat cu acte de stare civilă legătura de rudenie cu persoanele indicate. Împotriva deciziei nr. 1394 din 11 martie 2010 a formulat cerere de revizuire recurentul - reclamant P.E., în temeiul art. 322 alin. (1) pct. 5 C. proc.

civ. Revizuentul a susținut, în esență, că a fost refugiat cu familia din motive de persecuție etnică în perioada septembrie 1940 până în februarie 1945 și că, deși a depus cerere de recunoaștere a calității de refugiat C. j .P. nu i-a recunoscut acest drept în timp ce fraților săi li s-a recunoscut. Cererea de revizuire este fondată. Potrivit art. 322 pct. 5 C. proc. civ., „revizuirea unei hotărâri rămasă definitivă se poate cere dacă după pronunțarea hotărârii s-au descoperit înscrisuri doveditoare reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților….”. Pentru ca înscrisurile ce se prezintă în cererea de revizuire să fie „înscrisuri doveditoare”, în sensul dispoziției din art. 322 pct. 5 C. proc.

civ., este necesar ca ele, dacă ar fi fost cunoscute de instanță cu ocazia judecării pricinii, să fi putut duce la altă soluție decât cea pronunțată. Această condiție nu este îndeplinită în cazul în care înscrisul invocat nu atestă o altă situație de fapt decât aceea cuprinsă în acte anterioare ce au fost analizate cu ocazia judecării în fond. În cauză, revizuentul a depus la dosarul cauzei Hotărârea nr. 5347/2009 prin care C.J.P. Sălaj a admis cererea numitei S.A. (sora reclamantului) și i-a acordat drepturile bănești cuvenite potrivit Legii nr. 189/2000, pe perioade 6 septembrie 1940 – 15 februarie 1945, începând cu data de 1 august 2008. De asemenea, revizuentul a depus și Hotărârea nr. 6214/2010 emisă de aceeași casă județeană de pensii, prin care i-a recunoscut numitului P.I.

(fratele revizuentului) calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000 pentru perioada 6 septembrie 1940 până la 15 februarie 1945 începând cu data de 1 august 2008. Dovada legăturii de filiație dintre revizuent și beneficiarii hotărârilor de mai sus, rezultă din extrasele cărților de identitate ale acestora aflate pe spatele cererii de revizuire, unde, la rubrica „locul nașterii” figurează localitatea Racîs iar la rubrica prenumele părinților figurează A. și I. Cum instanța de recurs a respins recursul formulat de recurentul P.E. tocmai pe considerentul că acesta nu a administrat nicio probă din care să reiasă că fratele și sora sa are recunoscută calitatea de refugiat și nu a demonstrat, cu acte de stare civilă, legătura de rudenie și, cum aceste probe au fost depuse în dosarul de față, rezultă că cererea de revizuire este întemeiată.

Urmare admiterii cererii de revizuire, se va schimba decizia atacată, admițându-se recursul reclamantului iar pe fond se va admite acțiunea acestuia în sensul anulării Hotărârii nr. 5348/2008 a C.J.P. Sălaj și obligării pârâtei să emită o nouă hotărâre prin care să-i recunoască reclamantului calitatea de refugiat, pentru perioada 6 septembrie 1940 – 15 februarie 1945, începând cu data de 1 august 2008.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite cererea de revizuire formulată de P.E. împotriva deciziei nr. 1394 din 11 martie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal. Schimbă decizia atacată în sensul că admite recursul reclamantului P.E. formulat împotriva sentinței civile nr. 739 din 26 noiembrie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința în sensul că admite acțiunea reclamantului. Anulează Hotărârea nr. 5348/2008 a C.J.P. Sălaj. Obligă C.J.P. Sălaj să emită o nouă hotărâre prin care să recunoască reclamantului calitatea de beneficiar a O.G. nr. 105/1999, pentru perioada 6 septembrie 1940 - 15 februarie 1945,începând cu data de 1 august 2008. Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 aprilie 2011.