ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8001/2011

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin acțiunea civilă înregistrată la

Tribunalul Caraș-Severin sub nr. 485/115 din 10 februarie 2010, reclamanta

M.R., prin mandatarul său A.S., a chemat în judecată pe pârâta Primăria

orașului Oravița, solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 300.000.000

lei ROL, respectiv 30.000 lei RON, despăgubiri morale.

În motivarea

acțiunii, s-a arătat că prin Sentința civilă nr. 2717 din 19 octombrie 2004

pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin, în Dosarul nr. 393/C/2004, s-a admis

acțiunea formulată de reclamanta M.R. împotriva pârâtei Primăria orașului

Oravița și în baza Legii nr. 10/2001 i-au fost acordate măsuri reparatorii în

valoare de 55.697.000 lei, pentru clădire și 104.240.000 lei pentru teren.

Întrucât pârâta nu a

făcut niciun demers pentru întocmirea documentației necesare acordării

despăgubirilor la care a fost obligată prin sentința devenită irevocabilă, a

promovat prezenta acțiune prin care înțelege să solicite valoarea prejudiciului

moral cauzat de lipsa banilor cuveniți.

Prin Sentința civilă

nr. 814 din 12 mai 2010, pronunțată în Dosarul nr. 485/115/2010, Tribunalul

Caraș-Severin a admis în parte acțiunea reclamantei și, în consecință, pârâta

Primăria orașului Oravița a fost obligată să plătească reclamantei suma de

15.000 RON cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul moral cauzat.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut, în esență, că pârâta, prin încălcarea dispozițiilor

Legii nr. 10/2001 și Legii nr. 247/2005, a tergiversat fără nici o justificare

legală punerea în executare a Sentinței civile nr. 2717/2004 a Tribunalului

Caraș-Severin, lipsind-o pe reclamantă de beneficiul despăgubirilor ce i s-au

acordat, în baza Legii nr. 10/2001.

Prin Decizia nr.

456/R din 29 noiembrie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă, s-a

admis apelul declarat de pârâții Orașul Oravița și Primăria Oravița, s-a anulat

sentința apelantă și s-a trimis cauza spre competentă soluționare Judecătoriei

Oravița, reținând că acțiunea de față este o acțiune în răspundere civilă

delictuală, întemeiată pe dispozițiile art. 998 - 999 C. civ., iar valoarea

pretențiilor solicitate cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul moral

pretins este de 30.000 RON.

În raport de

prevederile art. 1 pct. 1 C. proc. civ., competența de soluționare în primă

instanță revine judecătoriei, iar nu tribunalului, astfel că, în baza art. 158,

art. 159 pct. 2 și 297 alin. (2) C. proc. civ., cauza a fost trimisă spre

soluționare în primă instanță Judecătoriei Oravița.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs, reclamanta M.R. prin care a solicitat modificarea în

tot a deciziei recurate în sensul menținerii sentinței de fond ca legală și

temeinică.

În motivarea

recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în esență,

recurenta a susținut că în mod greșit a fost trimisă cauza spre rejudecare

Judecătoriei Oravița, întrucât în cauză este vorba de un litigiu izvorât în

baza Legii nr. 10/2001, astfel că acțiunea de acordare a daunelor morale pentru

neîndeplinirea obligației de către instituția învestită cu soluționarea

notificării se soluționează în fond de către Tribunalul Caraș-Severin.

Recursul va fi

respins ca nefondat pentru următoarele considerente:

Reclamanta este

beneficiara unor măsuri reparatorii acordate în baza Legii nr. 10/2001, prin

Sentința civilă nr. 2717 din 19 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul

Caraș-Severin, hotărâre definitivă și irevocabilă.

Urmare a faptului că

pârâta nu a pus în executare de bună voie hotărârea și a tergiversat plata

sumelor la care a fost obligată, reclamanta a promovat prezenta acțiunea în

pretenții, prin care a solicitat plata sumei de 30.000 RON pentru prejudiciul

moral cauzat.

Verificând

legalitatea hotărârii recurate, în raport de dispozițiile art. 304 pct. 5 C.

proc. civ., încadrarea în drept a criticilor formulate fiind făcută de către

instanță, în condițiile art. 306 (3) C. proc. civ., se constată că recursul

este nefondat.

Astfel, potrivit art.

1 pct. 1 C. proc. civ., judecătoria este competentă să judece în primă

instanță, toate procesele și cererile, în afară de cele date prin lege în

competența altor instanțe, iar potrivit art. 2 alin. (1) lit. b), tribunalul

este competent să judece în primă instanță procesele și cererile în materie

civilă al căror obiect au o valoare de peste 500.000 RON.

Reclamanta prin

acțiunea introductivă a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 300.000.000

lei vechi, cu titlu de daune morale, pentru nepunerea în aplicare a Sentinței

civile nr. 2717 din 19 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin,

în procedura Legii nr. 10/2001.

Contrar susținerilor

recurentei, pretențiile solicitate în prezenta cauză nu sunt întemeiate pe

dispozițiile Legii nr. 10/2001, întrucât pârâta în această cauză, nu a fost

chemată în judecată în calitate de instituție învestită cu soluționarea

notificării formulate în baza Legii nr. 10/2001, iar prin obținerea hotărârii

irevocabile a cărei executare s-a tergiversat, procedura acestei legi a fost

deja parcursă și finalizată.

Chiar dacă reclamanta

nu a indicat temeiul în drept al acțiunii, daunele morale au fost solicitate în

ideea reparării unui prejudiciu creat de pârâtă prin nepunerea în executare de

bună voie a hotărârii irevocabile, ceea ce atrage răspunderea civilă

delictuală, reglementată de dispozițiile art. 998 - 999 C. civ., cum în mod

legal a reținut instanța de apel.

Astfel, în raport de

valoarea pretențiilor solicitate, se constată că în mod legal s-a dispus

trimiterea cauzei spre soluționare Judecătoriei Oravița, în circumscripția

căreia pârâtul își are domiciliul, întrucât aceasta este competentă să judece

în primă instanță, conform art. 1 pct. 1 C. proc. civ., în speță nefiind vorba

de competența specială dată tribunalului prin Legea nr. 10/2001.

Pentru cele arătate,

motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., se constată

că este neîntemeiat și în raport de dispozițiile art. 312 C. proc. civ.,

recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat

recursul declarat de reclamanta M.R. împotriva Deciziei nr. 456/R din 29

noiembrie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 10 noiembrie 2011.