ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8001/2011

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin acțiunea civilă înregistrată la Tribunalul Caraș-Severin sub nr. 485/115 din 10 februarie 2010, reclamanta M.R., prin mandatarul său A.S., a chemat în judecată pe pârâta Primăria orașului Oravița, solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 300.000.000 lei ROL, respectiv 30.000 lei RON, despăgubiri morale. În motivarea acțiunii, s-a arătat că prin Sentința civilă nr. 2717 din 19 octombrie 2004 pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin, în Dosarul nr. 393/C/2004, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta M.R. împotriva pârâtei Primăria orașului Oravița și în baza Legii nr. 10/2001 i-au fost acordate măsuri reparatorii în valoare de 55.697.000 lei, pentru clădire și 104.240.000 lei pentru teren.

Întrucât pârâta nu a făcut niciun demers pentru întocmirea documentației necesare acordării despăgubirilor la care a fost obligată prin sentința devenită irevocabilă, a promovat prezenta acțiune prin care înțelege să solicite valoarea prejudiciului moral cauzat de lipsa banilor cuveniți. Prin Sentința civilă nr. 814 din 12 mai 2010, pronunțată în Dosarul nr. 485/115/2010, Tribunalul Caraș-Severin a admis în parte acțiunea reclamantei și, în consecință, pârâta Primăria orașului Oravița a fost obligată să plătească reclamantei suma de 15.000 RON cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul moral cauzat. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că pârâta, prin încălcarea dispozițiilor Legii nr. 10/2001 și Legii nr. 247/2005, a tergiversat fără nici o justificare legală punerea în executare a Sentinței civile nr. 2717/2004 a Tribunalului Caraș-Severin, lipsind-o pe reclamantă de beneficiul despăgubirilor ce i s-au acordat, în baza Legii nr. 10/2001.

Prin Decizia nr. 456/R din 29 noiembrie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă, s-a admis apelul declarat de pârâții Orașul Oravița și Primăria Oravița, s-a anulat sentința apelantă și s-a trimis cauza spre competentă soluționare Judecătoriei Oravița, reținând că acțiunea de față este o acțiune în răspundere civilă delictuală, întemeiată pe dispozițiile art. 998 - 999 C. civ., iar valoarea pretențiilor solicitate cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul moral pretins este de 30.000 RON. În raport de prevederile art. 1 pct. 1 C. proc. civ., competența de soluționare în primă instanță revine judecătoriei, iar nu tribunalului, astfel că, în baza art. 158, art. 159 pct. 2 și 297 alin. (2) C. proc.

civ., cauza a fost trimisă spre soluționare în primă instanță Judecătoriei Oravița. Împotriva acestei decizii a declarat recurs, reclamanta M.R. prin care a solicitat modificarea în tot a deciziei recurate în sensul menținerii sentinței de fond ca legală și temeinică. În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în esență, recurenta a susținut că în mod greșit a fost trimisă cauza spre rejudecare Judecătoriei Oravița, întrucât în cauză este vorba de un litigiu izvorât în baza Legii nr. 10/2001, astfel că acțiunea de acordare a daunelor morale pentru neîndeplinirea obligației de către instituția învestită cu soluționarea notificării se soluționează în fond de către Tribunalul Caraș-Severin.

Recursul va fi respins ca nefondat pentru următoarele considerente: Reclamanta este beneficiara unor măsuri reparatorii acordate în baza Legii nr. 10/2001, prin Sentința civilă nr. 2717 din 19 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin, hotărâre definitivă și irevocabilă. Urmare a faptului că pârâta nu a pus în executare de bună voie hotărârea și a tergiversat plata sumelor la care a fost obligată, reclamanta a promovat prezenta acțiunea în pretenții, prin care a solicitat plata sumei de 30.000 RON pentru prejudiciul moral cauzat. Verificând legalitatea hotărârii recurate, în raport de dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ., încadrarea în drept a criticilor formulate fiind făcută de către instanță, în condițiile art. 306 (3) C. proc.

civ., se constată că recursul este nefondat. Astfel, potrivit art. 1 pct. 1 C. proc. civ., judecătoria este competentă să judece în primă instanță, toate procesele și cererile, în afară de cele date prin lege în competența altor instanțe, iar potrivit art. 2 alin. (1) lit. b), tribunalul este competent să judece în primă instanță procesele și cererile în materie civilă al căror obiect au o valoare de peste 500.000 RON. Reclamanta prin acțiunea introductivă a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 300.000.000 lei vechi, cu titlu de daune morale, pentru nepunerea în aplicare a Sentinței civile nr. 2717 din 19 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin, în procedura Legii nr. 10/2001.

Contrar susținerilor recurentei, pretențiile solicitate în prezenta cauză nu sunt întemeiate pe dispozițiile Legii nr. 10/2001, întrucât pârâta în această cauză, nu a fost chemată în judecată în calitate de instituție învestită cu soluționarea notificării formulate în baza Legii nr. 10/2001, iar prin obținerea hotărârii irevocabile a cărei executare s-a tergiversat, procedura acestei legi a fost deja parcursă și finalizată. Chiar dacă reclamanta nu a indicat temeiul în drept al acțiunii, daunele morale au fost solicitate în ideea reparării unui prejudiciu creat de pârâtă prin nepunerea în executare de bună voie a hotărârii irevocabile, ceea ce atrage răspunderea civilă delictuală, reglementată de dispozițiile art. 998 - 999 C. civ., cum în mod legal a reținut instanța de apel.

Astfel, în raport de valoarea pretențiilor solicitate, se constată că în mod legal s-a dispus trimiterea cauzei spre soluționare Judecătoriei Oravița, în circumscripția căreia pârâtul își are domiciliul, întrucât aceasta este competentă să judece în primă instanță, conform art. 1 pct. 1 C. proc. civ., în speță nefiind vorba de competența specială dată tribunalului prin Legea nr. 10/2001. Pentru cele arătate, motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., se constată că este neîntemeiat și în raport de dispozițiile art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta M.R. împotriva Deciziei nr. 456/R din 29 noiembrie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 noiembrie 2011.