ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3575/2010

Asupra conflictului negativ de

competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

pronunțate de instanțele aflate în conflict

Prin cererea adresată Judecătoriei sector 4 București la

data de 9 iunie 2008, astfel cum a fost precizată, reclamanta D.R. a solicitat,

în contradictoriu cu pârâtul Municipiul București prin Primarul General,

obligarea la acordarea despăgubirilor în valoare de 50.827 lei în numerar,

actualizate la valoarea de piață.

În motivarea cererii, reclamanta a

arătat că a cumpărat apartamentul indicat în acțiune în anul 1979, iar ca

urmare a plecării sale în străinătate în anul 1984, imobilul a fost preluat de

stat în temeiul Decretului nr. 223/1974, fără plata vreunei despăgubiri.

A mai arătat că a formulat

notificare în temeiul Legii nr. 10/2001, solicitând despăgubiri în raport de

prețul efectiv plătit din valoarea apartamentului, la data achiziției iar față

de modificările legislative intervenite în anul 2008, a solicitat plata despăgubirilor în numerar.

În drept, cererea a fost întemeiată

pe prevederile Legii nr. 10/2001, Legii nr. 247/2005 și H.G nr. 128/2008.

1.1. Prin sentința civilă nr. 5084

din 15 octombrie 2008 Judecătoria sector 4 București a declinat competența de

soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția civilă,

reținând că decizia sau, după caz, dispoziția motivată de respingere a

notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată la secția

civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității

deținătoare sau, după caz, al entității învestite cu soluționarea notificării,

în termen de 30 de zile de la comunicare, precum și deciziile menționate ale

instanței supreme, astfel că sunt aplicabile în cauză prevederile art. 26 alin.

(3), din Legea nr. 10/2001.

1.2. Învestit cu soluționarea

cauzei, prin sentința civilă nr. 1334 din 13 noiembrie 2009, Tribunalul

București, secția a IV-a civilă, a declinat competența soluționării cauzei în

favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal.

Pentru a se pronunța astfel, tribunalul

a avut în vedere deciziile nr. 9/2006 și 20/2007 ale Înaltei Curți de Casație

și Justiție, pronunțate în interesul legii, apreciind că în cauză sunt

aplicabile dispozițiile art. 20 alin. (1) din Titlul VII din Legea nr.

247/2005.

1.3. Curtea de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr.

1494 din 24 martie 2010, la rândul său, a declinat competența de soluționare a

cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a IV-a civilă.

Pentru a hotărî astfel, Curtea a

apreciat că textul de lege invocat de către tribunal nu are aplicabilitate în

cauză, având în vedere că jurisdicția instanței de contencios administrativ

vizează o altă etapă judiciară în procedura de acordare a măsurilor reparatorii

pentru imobilele naționalizate și anume, se referă la deciziile adoptate de

Comisia centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor în exercitarea atribuțiilor

sale, în etapa în care intervine această instituție, subsecventă soluționării

notificării/constatării îndreptățirii la despăgubiri de către autoritatea

notificată, iar cenzurarea acestei etape aparține secției civile a

tribunalului.

Instanța a mai avut în vedere și

Deciziile 9/2006 și 20/2007 ale Secțiilor Unite ale Înaltei Curți de Casație și

Justiție.

Totodată, a constatat existența unui

conflict negativ de competență și a sesizat instanța competentă să soluționeze

conflictul intervenit în soluționarea litigiului dedus judecății.

să soluționeze cauza de față

Înalta Curte, constatând îndeplinite

condițiile prevăzute de art. 20 alin. (1), art. 21 și art. 22 C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum

și cu dispozițiile legale incidente pricinii.

Soluționând conflictul de competență

astfel apărut, Înalta Curte stabilește că Secția a IV-a civilă a Tribunalului

București este instanța competentă să soluționeze cauza de față, privind-o pe

reclamanta D.R. în contradictoriu cu pârâtul Municipiul București – prin

Primarul General, în considerarea celor în continuare arătate.

Actele și lucrările dosarului atestă

că reclamanta a solicitat prin cererea de chemare în judecată ca autoritatea

pârâtă să fie obligată la acordarea despăgubirilor evaluate la suma de 50.827,

actualizată la valoarea de piață, reprezentând plata parțială a prețului unui

imobil situat în București, ulterior naționalizat în baza Decretului nr.

223/1974, fără plata vreunei despăgubiri.

Printr-o precizare a acțiunii

inițiale, reclamanta a indicat că temeiul legal invocat în susținerea cererii

sale de chemare în judecată îl reprezintă prevederile art. 26 din Legea nr.

10/2001, Legea nr. 244/2005, H.G. nr. 128/2008 pentru modificarea și

completarea H.G. nr. 1095/2005 ca și jurisprudența Înaltei Curți de Casație și

Justiție.

Raportat la conținutul normelor

legale indicate și față de împrejurarea că în speță notificarea reclamantei nu

a fost efectiv soluționată, nefiind contestată practic nici o decizie sau

dispoziție de respingere a notificării, solicitându-se implicit constatarea pe

cale judecătorească a dreptului la acordarea despăgubirilor, competența de

soluționare a cauzei aparține instanței civile, respectiv secției civile a

tribunalului în a cărui rază teritorială își are sediul persoana respectivă.

În acest sens, de altfel, a statuat

instanța supremă prin decizii pronunțate în soluționarea unor recursuri în

interesul legii , în speță nefiind în mod evident incidente prevederile art. 20

alin. (1) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, la care s-a făcut trimitere în

cuprinsul sentinței nr. 1334 din 13 noiembrie 2009 de declinare, întrucât

jurisdicția instanței de contencios administrativ pe care acest text de lege o

prevede vizează o cu totul altă etapă în procedura de acordare a măsurilor

reparatorii pentru imobilele naționalizate, inoperantă în cauză.

Așadar, în acord și cu argumentele

înfățișate de instanța de contencios administrativ prin sentința nr. 1494 din

24 martie 2010, Înalta Curte stabilește competența de soluționare a cauzei de

față în favoarea Secției a IV-a civile a Tribunalului București, căreia i se va

trimite dosarul spre continuarea judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare

a cauzei privind pe reclamanta D.R. și pârâtul Municipiul București prin

Primarul General în favoarea Tribunalului București, secția a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 15 iulie 2010.