ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 29.09.2010

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3930/2010

HOTĂRÂRE
29.09.2010
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3930/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra

recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

apel ce formează obiectul recursului

Prin sentința nr. 200 din 29 octombrie

2009, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ

și fiscal, a respins ca tardivă

acțiunea formulată

de reclamanta S.N. în contradictoriu cu pârâții

Guvernul României,

Ministerul Finanțelor Publice, Consiliul Local al Municipiului Câmpina,

Primăria Municipiului Câmpina și Ministerul Administrației și Internelor.

Pentru a

pronunța această hotărâre Curtea de apel a reținut, în esență,

următoarele:

Prin acțiunea formulată reclamanta a

solicitat anularea parțială a H.G. nr. 1359/2001 cu privire la suprafața de 590

mp teren situat în Municipiul

Câmpina, în

curtea Școlii generale nr. 6; reține instanța de fond că hotărârile de

guvern

sunt acte normative, făcând parte din categoria acelora prevăzute de art. 108

alin. (4) din Constituția României, a căror comunicare către persoanele

interesate este considerată ca fiind realizată în ziua publicării în Monitorul

Oficial.

Astfel, H.G. nr.

1359/2001, a cărei anulare se cere, a fost publicată la 18

februarie 2002, în M.Of. 128, așa

încât, văzând și dispozițiile art. 11 din Legea nr. 554/2004, în care se

stabilesc termenele și condițiile în care

se

pot formula acțiuni în contencios administrativ, Curtea a apreciat acțiunea ca

tardivă.

recurs

Împotriva sentinței civile nr. 200 din

29 octombrie 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios

administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta S.N., criticând-o în

temeiul art. 304 pct. 9 și art. 304

1

Prin critice formulate, circumscrise

motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.civ.,

recurenta-reclamanta a susținut că, în mod greșit instanța de fond a apreciat

acțiunea sa, ca fiind tardivă în condițiile în care, potrivit art. 11 alin. (4)

din Legea nr. 544/2004, actele administrative cu caracter normativ care se

consideră nelegale pot fi atacate oricând ; mai susține recurenta-reclamanta că

art. 108 alin. (4) din Constituție nu prevede că prin publicare, actele

normative se consideră comunicate persoanelor interesate, cu atât mai mult cu

cât dintr-o anexă nu se pot stabili dimensiunile și vecinătățile unui teren, ea

luând cunoștință in concret de existența actului normativ contestat, doar cu

ocazia efectuării unei expertize topo, într-un dosar aflat pe rolul

Judecătoriei Câmpina.

instanței de recurs

Examinând cauza prin prisma motivelor

de recurs, în raport cu dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta

Curte constată că

recursul este fondat și

urmează a fi admis, sentința urmând a fi casată, iar cauza

trimisă spre

rejudecare aceleiași instanțe, pentru următoarele considerente:

In primul rând Înalta

Curte nu va reține susținerile recurentei-reclamante referitoare la calificarea

actului administrativ contestat drept act administrativ normativ și implicit,

incidența în cauză a dispozițiilor art. 11 alin. (4) din Legea

contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Actul

administrativ normativ cuprinde reglementări formulate abstract și

impersonal care au caracter

obligatoriu pentru un număr nedeterminat de subiecte de drept sau de situații

care se încadrează în ipoteza normei pe care o instituie.

Un asemenea act determină numai

criteriile pentru stabilirea sferei destinatarilor, și nu pe fiecare beneficiar

în parte al acestuia.

În speță,

hotărârea Guvernului atacată nu intră sub incidența caracterizării

de mai sus. Ea atestă o anumită sferă

de bunuri imobile individual evidențiate într-un inventar și aparținând unui

subiect de drept determinat, respectiv Municipiul Câmpina, Județul Prahova.

Ca urmare, calificarea corectă a

hotărârii atacate este cea de act administrativ individual, ceea ce face

incidente, în cauză, dispozițiile art. 11 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004,

cu privire la termenul de formulare a acțiunii în contencios administrativ.

În privința anexelor la hotărârile

Guvernului de atestare a bunurilor aparținând domeniului public, termenul de

prescripție și termenul de decădere

pentru

introducerea acțiunii în contencios administrativ se calculează de la data

publicării

lor, respectiv de la data la care persoanei vătămate i-au fost comunicate ori

aceasta a luat efectiv cunoștință de conținutul lor, iar nu de la data

publicării în Monitorul Oficial a hotărârii Guvernului.

Deși instanța de fond a calificat în

mod corect actul administrativ

contestat, a

apreciat în mod greșit că reclamanta a luat la cunoștință de actul

administrativ contestat la data publicării în Monitorul Oficial, fără a face

nici un

fel de probe cu privire la data la care reclamanta a luat la

cunoștință, în concret de existența hotărârii de Guvern contestate.

Din actele și

lucrările dosarului de fond nu rezultă nici măcar incidental o

asemenea dată și, chiar dacă am reține

susținerile recurentei-reclamante în sensul că a luat la cunoștință de H.G.

contestat cu ocazia depunerii unei expertize topografice în dosarului nr. 5226/2007

al Judecătoriei Câmpina, ea nu putea fi luată în considerare în recurs pentru a

soluționa cauza pe excepția tardivității, căci părțile ar fi, astfel private de

un grad de jurisdicție.

Ca urmare se impune casarea sentinței

sub incidența art. 312 alin. (5), teza

I

probe pentru a

stabili cu exactitate data

la care recurenta-reclamantă a luat la cunoștință de H.G.

nr. 1359/2001

privind atestarea domeniului public al Județului Prahova municipiilor, orașelor

și comunelor din Județul Prahova, și în raport de aceasta să aprecieze supra

respectării termenului pentru introducerea acțiunii în contencios

administrativ, dedusă prezentei judecăți, promovate de reclamantă,

Admite recursul

declarat de S.N., împotriva sentinței civile

nr. 200 din 29 octombrie 2009 a Curții de Apel Ploiești,

secția comercială de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite

cauza la aceeași instanță, spre rejudecare.

Irevocabilă.

Pronunțată in ședință publică, astăzi

29 septembrie 2010.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2003-05-20
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1904/2003
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 174 din 10 decembrie 2002 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, a fost respinsă ca inadmis
ÎCCJ 2010-03-05
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1291/2010
rea sentinței atacate, Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă tinde să repună în discuție, în afara cadrului procesual firesc, un raport juridic civil supus judecății în litigiul soluționat prin sentința nr. 11058 din 29 noiembrie 20
ÎCCJ 2009-03-27
0,92
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1788/2009
cios administrativ, respectiv art. 10 din Legea nr. 554/2004, modificată. In consecință, Înalta Curte, apreciind că este întemeiat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., va admite recursul și în baza art. 312 alin. (6)
ÎCCJ 2003-04-18
0,92
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1628/2003
, drum de acces și limita intravilanului, unde se află suprafața în discuție. Prin întâmpinarea depusă, Guvernul României solicită a se lua act că acțiunea a rămas fără obiect și arată că prin H.G. nr. 1326/2001, pentru aprobarea inventarel
ÎCCJ 2011-03-09
0,92
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1407/2011
avea ca obiect și anularea actelor administrative emise în baza acestora. De asemenea, alin. (4) al aceluiași articol prevede că „ În situația în care decizia de declarare a neconstituționalității este urmarea unei excepții ridicate în altă
Sursă