ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3930/2010

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Hotărârea pronunțată de curtea de apel ce formează obiectul recursului Prin sentința nr. 200 din 29 octombrie 2009, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a respins ca tardivă acțiunea formulată de reclamanta S.N. în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Ministerul Finanțelor Publice, Consiliul Local al Municipiului Câmpina, Primăria Municipiului Câmpina și Ministerul Administrației și Internelor. Pentru a pronunța această hotărâre Curtea de apel a reținut, în esență, următoarele: Prin acțiunea formulată reclamanta a solicitat anularea parțială a H.G.

nr. 1359/2001 cu privire la suprafața de 590 mp teren situat în Municipiul Câmpina, în curtea Școlii generale nr. 6; reține instanța de fond că hotărârile de guvern sunt acte normative, făcând parte din categoria acelora prevăzute de art. 108 alin. (4) din Constituția României, a căror comunicare către persoanele interesate este considerată ca fiind realizată în ziua publicării în Monitorul Oficial. Astfel, H.G. nr. 1359/2001, a cărei anulare se cere, a fost publicată la 18 februarie 2002, în M.Of. 128, așa încât, văzând și dispozițiile art. 11 din Legea nr. 554/2004, în care se stabilesc termenele și condițiile în care se pot formula acțiuni în contencios administrativ, Curtea a apreciat acțiunea ca tardivă.

2. Cererea de recurs Împotriva sentinței civile nr. 200 din 29 octombrie 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta S.N., criticând-o în temeiul art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ.

Prin critice formulate, circumscrise motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.civ., recurenta-reclamanta a susținut că, în mod greșit instanța de fond a apreciat acțiunea sa, ca fiind tardivă în condițiile în care, potrivit art. 11 alin. (4) din Legea nr. 544/2004, actele administrative cu caracter normativ care se consideră nelegale pot fi atacate oricând ; mai susține recurenta-reclamanta că art. 108 alin. (4) din Constituție nu prevede că prin publicare, actele normative se consideră comunicate persoanelor interesate, cu atât mai mult cu cât dintr-o anexă nu se pot stabili dimensiunile și vecinătățile unui teren, ea luând cunoștință in concret de existența actului normativ contestat, doar cu ocazia efectuării unei expertize topo, într-un dosar aflat pe rolul Judecătoriei Câmpina.

3. Hotărârea instanței de recurs Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs, în raport cu dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat și urmează a fi admis, sentința urmând a fi casată, iar cauza trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe, pentru următoarele considerente: In primul rând Înalta Curte nu va reține susținerile recurentei-reclamante referitoare la calificarea actului administrativ contestat drept act administrativ normativ și implicit, incidența în cauză a dispozițiilor art. 11 alin. (4) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. Actul administrativ normativ cuprinde reglementări formulate abstract și impersonal care au caracter obligatoriu pentru un număr nedeterminat de subiecte de drept sau de situații care se încadrează în ipoteza normei pe care o instituie.

Un asemenea act determină numai criteriile pentru stabilirea sferei destinatarilor, și nu pe fiecare beneficiar în parte al acestuia. În speță, hotărârea Guvernului atacată nu intră sub incidența caracterizării de mai sus. Ea atestă o anumită sferă de bunuri imobile individual evidențiate într-un inventar și aparținând unui subiect de drept determinat, respectiv Municipiul Câmpina, Județul Prahova. Ca urmare, calificarea corectă a hotărârii atacate este cea de act administrativ individual, ceea ce face incidente, în cauză, dispozițiile art. 11 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004, cu privire la termenul de formulare a acțiunii în contencios administrativ.

În privința anexelor la hotărârile Guvernului de atestare a bunurilor aparținând domeniului public, termenul de prescripție și termenul de decădere pentru introducerea acțiunii în contencios administrativ se calculează de la data publicării lor, respectiv de la data la care persoanei vătămate i-au fost comunicate ori aceasta a luat efectiv cunoștință de conținutul lor, iar nu de la data publicării în Monitorul Oficial a hotărârii Guvernului. Deși instanța de fond a calificat în mod corect actul administrativ contestat, a apreciat în mod greșit că reclamanta a luat la cunoștință de actul administrativ contestat la data publicării în Monitorul Oficial, fără a face nici un fel de probe cu privire la data la care reclamanta a luat la cunoștință, în concret de existența hotărârii de Guvern contestate.

Din actele și lucrările dosarului de fond nu rezultă nici măcar incidental o asemenea dată și, chiar dacă am reține susținerile recurentei-reclamante în sensul că a luat la cunoștință de H.G. contestat cu ocazia depunerii unei expertize topografice în dosarului nr. 5226/2007 al Judecătoriei Câmpina, ea nu putea fi luată în considerare în recurs pentru a soluționa cauza pe excepția tardivității, căci părțile ar fi, astfel private de un grad de jurisdicție. Ca urmare se impune casarea sentinței sub incidența art. 312 alin. (5), teza I C. proc. civ., pentru ca instanța de fond să administreze probe pentru a stabili cu exactitate data la care recurenta-reclamantă a luat la cunoștință de H.G.

nr. 1359/2001 privind atestarea domeniului public al Județului Prahova municipiilor, orașelor și comunelor din Județul Prahova, și în raport de aceasta să aprecieze supra respectării termenului pentru introducerea acțiunii în contencios administrativ, dedusă prezentei judecăți, promovate de reclamantă,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Admite recursul declarat de S.N., împotriva sentinței civile nr. 200 din 29 octombrie 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza la aceeași instanță, spre rejudecare. Irevocabilă. Pronunțată in ședință publică, astăzi 29 septembrie 2010.