ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 629/2011

Asupra contestației în anulare de

față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Contestatorul P.C. a formulat contestația în anulare a

deciziei nr. 2335 din 13 octombrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție

solicitând anularea acestei decizii și pe cale de consecință desființarea

deciziei 20/A-C din 13 februarie 2008 a Curții de Apel Pitești, a sentinței

civile nr. 39/CC din 13 noiembrie 2007 a Tribunalului Argeș și anularea

Hotărârii AGA nr. 92 din 20 septembrie 2006, invocând ca motiv de drept al

contestației în anulare art. 318 C. proc. civ.

A susținut în contestația sa că instanța de recurs a omis

din greșeală să cerceteze motivele de modificare a deciziei 20/A-C din 13

februarie 2008 a Curții de Apel Pitești, a sentinței civile nr. 39/CC din 13

noiembrie 2007 a Tribunalului Argeș și anularea Hotărârii AGA nr. 92 din 20

septembrie 2006, așa cum au fost precizate în cererea de repunere pe rol.

Motivele respective se refereau la consecința retragerii de la tranzacționare a

SC G. Ștefănești ca urmare a majorării de capital, scopul majorării de capital

fiind și acela ca acționarul P.T. să intre în posesia societăților la un preț

mic, iar convocatorul AGEA din 20 septembrie 2007 nu conține ca punct distinct

pe ordinea de zi prezentarea raportului întocmit de un evaluator independent cu

privire la prețul pe acțiune, care urmează a fi achitat în cazul retragerii

acționarilor din cadrul emitentului, anexând în acest sens înscrisuri.

Conform art. 318 C. proc. civ. hotărârile instanțelor de

recurs pot fi atacate cu contestație în anulare când dezlegarea dată este

rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau

admițându-l numai în parte a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre

motivele de modificare sau de casare, această dispoziție reglementând

contestația în anulare specială.

Ca urmare, contestația în anulare vizează greșelile de fapt

involuntare realizate prin confundarea unor elemente importante sau a altor

date aflate la dosarul cauzei, de către instanța de recurs.

Analizând motivele contestației în anulare raportate la teza

I a art. 318 C. proc. civ. Curtea constată că în cererea formulată de

contestator nu există niciun motiv care să justifice pronunțarea hotărârii ca

rezultat al unei greșeli materiale, toate motivele invocate de acesta

referindu-se la greșeli de judecată care nu poate fi îndreptată decât în

instanța de control judiciar, în cadrul căii de atac declarată de partea

interesată.

Motivele din contestația în anulare referitoare la

omisiunea instanței de recurs de a

cerceta motivele de modificare a deciziei 20/A-C din 13 februarie 2008 a Curții

de Apel Pitești, a sentinței civile nr. 39/CC din 13 noiembrie 2007 a

Tribunalului Argeș și anularea Hotărârii AGA nr. 92 din 20 septembrie 2006, așa

cum au fost precizate în cererea de repunere pe rol care aveau consecință

retragerea de la tranzacționare a SC G. Ștefănești ca urmare a majorării de

capital, scopul majorării de capital fiind și acela ca acționarul P.T. să intre

în posesia societăților la un preț mic, iar convocatorul AGEA din 20 septembrie

2007 nu conține ca punct distinct pe ordinea de zi prezentarea raportului

întocmit de un evaluator independent cu privire la prețul pe acțiune, care urma

a fi achitat în cazul retragerii acționarilor din societate, pe care Curtea le

încadrează în teza a II-a a art. 318 C. proc. civ., nu pot fi reținute.

Curtea constată că nu a fost omis din greșeală a fi cercetat

de către instanța de recurs vreun motiv invocat în recurs, întrucât din

verificarea deciziei atacate în raport de motivele din recurs rezultă că

instanța a răspuns tuturor motivelor de recurs formulate, reținând că majorarea

capitalului social prin aport în numerar s-a făcut în condițiile art. 210 din

Legea nr. 31/1190/R, art. 240 din Legea nr. 297/2004 și art. 130 din

Regulamentul nr. 1/2006 emis de C.N.V.M., neexistând pentru această majorare

obligația legală pentru pârâtă de a purcede la evaluarea scriptică și faptică a

patrimoniului său sau a patrimoniului societăților comerciale la care aceasta

deține acțiuni.

Curtea de Apel a reținut corect că expertiza judiciară efectuată

la instanța de fond a expus modul de calcul prin care s-a determinat indicele

de subscriere al acțiunilor noi față de cel vechi, că evaluarea patrimoniului

societății în raport de suma vărsată nu se impunea pentru majorarea capitalului

social prin aport în numerar, că instanța de apel a apreciat corect că prima

instanță îndreptățit nu a reținut în motivare faptul că suma vărsată la

capitalul social inițial a fost mai mică decât cea subscrisă întrucât

reclamantul nu a indicat acest aspect prin cererea de chemare în judecată și

nici ulterior, instanța neputându-se învesti din oficiu, că motivul legat de

obiecțiunile la raportul de expertiză este un motiv de netemeinicie care nu

poate fi analizat în recurs, că în mod corect instanța de apel a reținut că apelantul

nu a confirmat cererea de mărire de capital prin depunere de bani întrucât

acest aspect nu a fost invocat în cererea de chemare în judecată și că în mod

corect nu s-a reținut că scopul măririi de capital a fost ca acționarul

P.T. să obțină 95% din totalul

acțiunilor cu consecința scoaterii societății de pe piața bursieră și

excluderea acționarilor fondatori, inclusiv a apelantului, întrucât recurentul

reclamant nu a învestit instanța cu verificarea acestor aspecte și că

împrejurarea că prin majorarea de capital pârâta a dorit să aibă posibilitatea

de a contribui ulterior la majorarea capitalului social al unora din

societățile la care are acțiuni, nu atrage nelegalitatea hotărârii AGEA din

cauză și a majorării de capital al pârâtei, instanța de recurs neputând cenzura

în această cale de atac calcul numărului de acțiuni deținute în raport cu care

se poate subscrie o nouă acțiune, acest lucru nefiind posibil într-un control

de legalitate.

Ca urmare se constată că instanța de recurs nu a omis să

cerceteze niciunul dintre motivele din recurs, la care a făcut referire

contestatorul prin calea de atac extraordinară a acestei contestații în anulare

speciale, și în consecință Curtea o va respinge ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D EC I D E

Respinge contestația în anulare

formulată de contestatorul P.C. împotriva deciziei nr. 2355 din 13 octombrie

2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică, astăzi 10

februarie 2011.