ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 629/2011

Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Contestatorul P.C. a formulat contestația în anulare a deciziei nr. 2335 din 13 octombrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție solicitând anularea acestei decizii și pe cale de consecință desființarea deciziei 20/A-C din 13 februarie 2008 a Curții de Apel Pitești, a sentinței civile nr. 39/CC din 13 noiembrie 2007 a Tribunalului Argeș și anularea Hotărârii AGA nr. 92 din 20 septembrie 2006, invocând ca motiv de drept al contestației în anulare art. 318 C. proc. civ. A susținut în contestația sa că instanța de recurs a omis din greșeală să cerceteze motivele de modificare a deciziei 20/A-C din 13 februarie 2008 a Curții de Apel Pitești, a sentinței civile nr. 39/CC din 13 noiembrie 2007 a Tribunalului Argeș și anularea Hotărârii AGA nr. 92 din 20 septembrie 2006, așa cum au fost precizate în cererea de repunere pe rol.

Motivele respective se refereau la consecința retragerii de la tranzacționare a SC G. Ștefănești ca urmare a majorării de capital, scopul majorării de capital fiind și acela ca acționarul P.T. să intre în posesia societăților la un preț mic, iar convocatorul AGEA din 20 septembrie 2007 nu conține ca punct distinct pe ordinea de zi prezentarea raportului întocmit de un evaluator independent cu privire la prețul pe acțiune, care urmează a fi achitat în cazul retragerii acționarilor din cadrul emitentului, anexând în acest sens înscrisuri. Conform art. 318 C. proc. civ. hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare, această dispoziție reglementând contestația în anulare specială.

Ca urmare, contestația în anulare vizează greșelile de fapt involuntare realizate prin confundarea unor elemente importante sau a altor date aflate la dosarul cauzei, de către instanța de recurs. Analizând motivele contestației în anulare raportate la teza I a art. 318 C. proc. civ. Curtea constată că în cererea formulată de contestator nu există niciun motiv care să justifice pronunțarea hotărârii ca rezultat al unei greșeli materiale, toate motivele invocate de acesta referindu-se la greșeli de judecată care nu poate fi îndreptată decât în instanța de control judiciar, în cadrul căii de atac declarată de partea interesată.

Motivele din contestația în anulare referitoare la omisiunea instanței de recurs de a cerceta motivele de modificare a deciziei 20/A-C din 13 februarie 2008 a Curții de Apel Pitești, a sentinței civile nr. 39/CC din 13 noiembrie 2007 a Tribunalului Argeș și anularea Hotărârii AGA nr. 92 din 20 septembrie 2006, așa cum au fost precizate în cererea de repunere pe rol care aveau consecință retragerea de la tranzacționare a SC G. Ștefănești ca urmare a majorării de capital, scopul majorării de capital fiind și acela ca acționarul P.T. să intre în posesia societăților la un preț mic, iar convocatorul AGEA din 20 septembrie 2007 nu conține ca punct distinct pe ordinea de zi prezentarea raportului întocmit de un evaluator independent cu privire la prețul pe acțiune, care urma a fi achitat în cazul retragerii acționarilor din societate, pe care Curtea le încadrează în teza a II-a a art. 318 C. proc.

civ., nu pot fi reținute. Curtea constată că nu a fost omis din greșeală a fi cercetat de către instanța de recurs vreun motiv invocat în recurs, întrucât din verificarea deciziei atacate în raport de motivele din recurs rezultă că instanța a răspuns tuturor motivelor de recurs formulate, reținând că majorarea capitalului social prin aport în numerar s-a făcut în condițiile art. 210 din Legea nr. 31/1190/R, art. 240 din Legea nr. 297/2004 și art. 130 din Regulamentul nr. 1/2006 emis de C.N.V.M., neexistând pentru această majorare obligația legală pentru pârâtă de a purcede la evaluarea scriptică și faptică a patrimoniului său sau a patrimoniului societăților comerciale la care aceasta deține acțiuni.

Curtea de Apel a reținut corect că expertiza judiciară efectuată la instanța de fond a expus modul de calcul prin care s-a determinat indicele de subscriere al acțiunilor noi față de cel vechi, că evaluarea patrimoniului societății în raport de suma vărsată nu se impunea pentru majorarea capitalului social prin aport în numerar, că instanța de apel a apreciat corect că prima instanță îndreptățit nu a reținut în motivare faptul că suma vărsată la capitalul social inițial a fost mai mică decât cea subscrisă întrucât reclamantul nu a indicat acest aspect prin cererea de chemare în judecată și nici ulterior, instanța neputându-se învesti din oficiu, că motivul legat de obiecțiunile la raportul de expertiză este un motiv de netemeinicie care nu poate fi analizat în recurs, că în mod corect instanța de apel a reținut că apelantul nu a confirmat cererea de mărire de capital prin depunere de bani întrucât acest aspect nu a fost invocat în cererea de chemare în judecată și că în mod corect nu s-a reținut că scopul măririi de capital a fost ca acționarul P.T.

să obțină 95% din totalul acțiunilor cu consecința scoaterii societății de pe piața bursieră și excluderea acționarilor fondatori, inclusiv a apelantului, întrucât recurentul reclamant nu a învestit instanța cu verificarea acestor aspecte și că împrejurarea că prin majorarea de capital pârâta a dorit să aibă posibilitatea de a contribui ulterior la majorarea capitalului social al unora din societățile la care are acțiuni, nu atrage nelegalitatea hotărârii AGEA din cauză și a majorării de capital al pârâtei, instanța de recurs neputând cenzura în această cale de atac calcul numărului de acțiuni deținute în raport cu care se poate subscrie o nouă acțiune, acest lucru nefiind posibil într-un control de legalitate.

Ca urmare se constată că instanța de recurs nu a omis să cerceteze niciunul dintre motivele din recurs, la care a făcut referire contestatorul prin calea de atac extraordinară a acestei contestații în anulare speciale, și în consecință Curtea o va respinge ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D EC I D E

Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul P.C. împotriva deciziei nr. 2355 din 13 octombrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, ca nefondată. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 10 februarie 2011.