ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2034/2013

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele: La data de 20 iulie 2012, petenta SC M.C.F. SA a solicitat, în contradictoriu cu intimatul E.C., lămurirea dispozitivului sentinței nr. 30/ CC din 2 martie 2010, pronunțată de Tribunalul Specializat Argeș, în sensul de a se preciza operațiunile ce trebuie îndeplinite pentru ducerea la îndeplinire a sentinței și modul în care părțile vor fi puse în situația anterioară adoptării acesteia. Petenta a arătat că prin sentința nr. 30/ CC din 2 martie 2010, Tribunalul Comercial Argeș s-a constatat nulitatea absolută a Hotărârii A.G.E.A. din 22 septembrie 2006, soluție rămasă irevocabilă prin respingerea căilor de atac.

Prin încheierea din 11 septembrie 2012, Tribunalul Specializat Argeș a respins cererea, reținând, în esență, că dispozitivul hotărârii este clar și nu sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea și aplicarea sa. Împotriva acestei încheieri, petenta SC M.C.F. SA a formulat apel, care, prin Decizia nr. 6/ A-Com din 6 martie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a ll-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a fost respins ca nefondat. Pentru a decide astfel, instanța de control judiciar, în concordanță cu cele reținute de instanța de fond, a apreciat că dispozitivul sentinței nr. 30/CC/2010, a cărui lămurire se solicită, este precis și neîndoielnic cu o întindere stabilită în mod concret, iar în cauză nu sunt îndeplinite cerințele art. 2811 alin. (1) C. proc.

civ. În termen legal, împotriva acestei decizii, petenta SC M.C.F. SA Pitești a declarat recurs solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate, lămurirea dispozitivului sentinței nr. 30/ CC pronunțată de Tribunalul Specializat Argeș la 2 martie 2010, întrucât acesta nu cuprinde date care să permită executarea sentinței menționate. În argumentarea recursului, invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., SC M.C.F. SA Pitești critică, în esență, hotărârea atacată sub aspectul interpretării greșite a cererii privind lămurirea dispozitivului sentinței și aplicării greșite a legii, respectiv a încălcării principiului restabilirii situației anterioare (restitutio in integrum).

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta arată că prin sentința nr. 30/ CC din 2 martie 2010, Tribunalul Comercial Argeș s-a constatat nulitatea absolută a Hotărârii A.G.E.A. din 22 septembrie 2006, soluție rămasă irevocabilă prin respingerea căilor de atac. Susține că prin desființarea hotărârii, aceasta trebuie să treacă la reducerea capitalului social efectuând operațiuni contabile, fiscale și comerciale, iar bunurile raportate la capitalul social nu mai pot fi restituite acționarilor în starea inițială. De altfel, nu este posibilă nici achitarea lor câtă vreme nu există niciun document fiscal, iar transferul s-a realizat în urmă cu 6 ani. În opinia recurentei, sentința nu conține datele necesare pentru a fi pusă în executare și pentru a repune părțile în situația anterioară încheierii actului anulat.

Anularea unei hotărârii A.G.E.A , ce și-a produs efecte juridice nu se oprește doar la constatarea nulității absolute a acesteia, consideră recurenta. Trebuie arătate și modalitățile de punere în executare a acesteia, respectiv cum se anulează hotărârea A.G.E.A. și efectele acesteia deja produse și cum se repun părțile în situația anterioară. Examinând decizia recurată, în raport de criticile formulate, în limitele controlului de legalitate și temeiurile de drept invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, motiv pentru care, acesta va fi respins pentru următoarele considerente: Este adevărat că art. 2811 alin. (1) C. proc. civ. prevede că în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori acesta cuprinde dispoziții potrivnice, părțile pot cere instanței care a pronunțat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispozițiile potrivnice.

Prin lămurirea hotărârii nu poate fi modificat însă dispozitivul, ci se clarifică, se interpretează doar măsurile dispuse de instanță prin hotărârea a cărei lămurire se dorește. Această procedură a fost pusă la dispoziția părții interesare atunci când, din culpa instanței, dispozitivul hotărârii nu este suficient de clar, ceea ce poate genera dificultăți în executare. În speță, la data de 20 octombrie 2009, reclamantul E.C. a chemat în judecată pe pârâta SC M.C.F. SA pentru ca, în temeiul art. 132 din Legea nr. 31/1990, republicată, să se dispună anularea Hotărârii A.G.E.A. din 22 septembrie 2006. Înalta Curte constată că dispozitivul sentinței nr. 30/CC/2010, potrivit căruia se „constată nulitatea absolută a Hotărârii A.G.E.A.

din 22 septembrie 2006" este precis și neîndoielnic, cu o întindere stabilită în mod concret, împrejurare reținută cu justețe atât de instanța de fond, cât și de instanța de apel. Recurenta se prevalează de faptul că efectul unei sentințe de anulare a unei hotărâri A.G.E.A. vizează și anularea tuturor actelor juridice încheiate în baza acelei hotărâri A.G.E.A., însă trebuie reținut că instanța a fost sesizată să se pronunțe doar asupra hotărârii deliberative, fiind ținută de limitele în care a fost învestită. Prin criticile formulate, recurenta încearcă, în realitate, o completare a petitului principal al acțiunii, solicitând o nouă judecată, pe fond, a cererii sale, ceea ce nu se circumscrie dispozițiilor art. 2811 alin. (1) C. proc.

civ. Astfel, contrar susținerilor recurentei, nu se poate pretinde că instanța de control judiciar ar fi interpretat greșit actul juridic dedus judecății, pentru a putea fi incident motivul de nelegalitate instituit de prevederile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. invocat, instanța analizând în mod legal cererea de lămurire a dispozitivului, cu respectarea prevederilor art. 2811 alin. (1) C. proc. civ. Cum în mod corect a reținut și instanța de apel, împrejurarea că ducerea dispozitivului la îndeplinire presupune realizarea unor operațiuni contabile și fiscale, nu constituie un aspect de natură să justifice un eventual refuz de executare, câtă vreme există principii de drept care guvernează efectele actelor juridice desființate, susținerile recurentei vizând încălcarea principiului restitutio in integrum fiind lipsite de justificare.

Prin urmare, în cauză nu este incident nici motivul de nelegalitate instituit de prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., instanța de control judiciar interpretând corect dispozițiile art. 2811 alin. (1) C. proc. civ., fiind nefondate și criticile recurentei formulate sub aspectul interpretării și aplicării greșite a legii. Pentru toate argumentele de fapt și de drept care preced, hotărârea atacată este la adăpost de orice critică, motiv pentru care, Înalta Curte, în considerarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta SC M.C.F. SA Pitești împotriva Deciziei nr. 6/A-Com din 6 martie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a ll-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, menținând decizia recurată, ca fiind legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de recurenta SC M.C.F. SA Pitești împotriva Deciziei nr. 6/A-Com din 6 martie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a ll-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 mai 2013.