ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4125/2011

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4125/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 1668/C,

pronunțată la data de 6 decembrie 2010, Tribunalul Comercial Argeș a admis

acțiunea principală formulată de reclamanta SC T.F.C. SA, prin lichidator

judiciar S.C.P.P. I.P.U.R.L., în contradictoriu cu pârâta S.N.T.G.N.T.G. SA

Mediaș, pe care a obligat-o să-i plătească suma de 4.711.727,24 lei, cu titlul

de daune contractuale și penalități de întârziere, a admis cererea

reconvențională și a obligat pe reclamanta – pârâtă să plătească pârâtei –

reclamante suma de 120.815,85 lei, reprezentând debite neachitate, iar, prin

sentința nr. 235/C, pronunțată la data de 14 februarie 2011, aceeași instanță a

respins cererea completatoare formulată de reclamanta – pârâtă, în

contradictoriu cu pârâta – reclamantă.

Reclamanta – pârâtă a

formulat apel, atât împotriva sentinței nr. 1668/C din 6 decembrie 2010, cât și

împotriva sentinței nr. 235 din 14 februarie 2011, pronunțate de Tribunalul

Comercial Argeș, iar pârâta – reclamantă a formulat recurs împotriva

menționatei sentințe nr. 1668/C din 6 decembrie 2010, cale de atac calificată

de instanța de control judiciar, conform art. 84 C. proc. civ., ca fiind apel,

prin încheierea pronunțată la data de 4 mai 2011.

Secția comercială și

de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Pitești, prin

încheierea nr. 58/R-CC, pronunțată la data de 20 aprilie

2011, a respins cererea formulată de petenta

S.N.T.G.N.T.G. SA, în

contradictoriu cu intimata SC T.F.C. SA Pitești, privind suspendarea executării

sentinței Tribunalului Comercial Argeș nr. 1668/C din 6 decembrie 2010.

Prin

decizia nr. 38/A-C,

pronunțată

la data de 8 iunie 2011, aceeași

instanță a admis apelul formulat de reclamanta – pârâtă SC T.F.C. SA împotriva

sentințelor nr. 1668/C din 6 decembrie 2010 și nr. 235/C din 14 februarie 2011

pronunțate de Tribunalul Comercial Argeș în dosarul nr. 1686/1259/2009, a

schimbat, în parte, sentința nr. 1668/C din 6 decembrie 2010, în sensul că a

dispus suspendarea judecății cererii reconvenționale formulată de pârâta

S.N.T.G.N. T.G. SA, în temeiul art. 36 din Legea nr. 85/2006, menținând în rest

dispozițiile sentinței și a respins ca nefondat apelul declarat de pârâta –

reclamantă împotriva aceleiași sentințe.

Apelanta S.N.T.G.N.T.G.

SA a formulat recurs, atât împotriva

Încheierii nr. 58/CC

din 20 aprilie 2011 pronunțată de Secția comercială și de contencios

administrativ și fiscal a Curții de Apel Pitești, cât și împotriva deciziei

acestei instanțe nr. 38/A-C.

Intimata

a invocat, prin întâmpinare, excepția nulității recursului formulat împotriva

deciziei nr. 38/A-C din 8 iunie 2011, pronunțată de Curtea de Apel Pitești,

întrucât criticile invocate vizează netemeinicia acestei hotărâri.

Cum dispozițiile art.

301 C. proc. civ. prevăd că termenul de recurs este de 15 zile de la

comunicarea hotărârii și cum petentei S.N.T.G.N. T.G. SA i s-a comunicat

încheierea nr. 58/R-CC din 20 aprilie 2011 la data de 4 mai

2011, iar aceasta a formulat recurs împotriva menționatei hotărâri la data de

24 mai 2011, cu depășirea termenului prevăzut de precitatele dispoziții legale,

în temeiul art. 137 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția

tardivității acestui recurs pe care îl va respinge, ca tardiv declarat,

având

în vedere că termenul de recurs este un termen imperativ a cărui nerespectare

atrage sancțiunea decăderii din dreptul de a exercita această cale de atac,

conform art. 103 alin. (1) teza 1 C. proc. civ.

Este de

observat că, deși a invocat în susținerea recursului declarat împotriva

deciziei nr. 38/A-C din 8 iunie 2011 dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

recurenta nu a structurat și dezvoltat acest motiv conform cerințelor art. 302

1

lit. c) C. proc. civ., arătând, în esență, că instanța de apel a stabilit culpa

pârâtei printr-o greșită interpretare a probelor, neprecizând relevanța

criticilor aduse tribunalului și afirmațiile vizând fondul cauzei, față de

decizia atacată.

Așa

fiind, cum casarea sau modificarea deciziei atacate este posibilă numai în

cazurile prevăzute de art. 304 pct. 1 – 9 C. proc. civ., iar conform alin. (1)

al art. 302

1

C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprinsă,

sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se sprijină și

dezvoltarea lor, având în vedere că recurenta nu s-a conformat acestor

dispoziții legale și, deopotrivă, inexistența motivelor de ordine publică care

să inducă incidența art. 306 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va aplica

acestei cereri de recurs evocata sancțiune.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de pârâta S.N.T.G.N.T.G. SA MEDIAȘ împotriva încheierii nr. 58/R-CC

din 20 aprilie 2011 pronunțată de Secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal a Curții de Apel Pitești, ca tardiv declarat.

Constată

nulitatea cererii de recurs formulată de aceeași parte împotriva deciziei nr. 38/A-C

din 8 iunie 2011, pronunțată de Secția comercială, de contencios administrativ

și fiscal a Curții de Apel Pitești.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

14 decembrie 2011.