ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4125/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 1668/C, pronunțată la data de 6 decembrie 2010, Tribunalul Comercial Argeș a admis acțiunea principală formulată de reclamanta SC T.F.C. SA, prin lichidator judiciar S.C.P.P. I.P.U.R.L., în contradictoriu cu pârâta S.N.T.G.N.T.G. SA Mediaș, pe care a obligat-o să-i plătească suma de 4.711.727,24 lei, cu titlul de daune contractuale și penalități de întârziere, a admis cererea reconvențională și a obligat pe reclamanta – pârâtă să plătească pârâtei – reclamante suma de 120.815,85 lei, reprezentând debite neachitate, iar, prin sentința nr. 235/C, pronunțată la data de 14 februarie 2011, aceeași instanță a respins cererea completatoare formulată de reclamanta – pârâtă, în contradictoriu cu pârâta – reclamantă.

Reclamanta – pârâtă a formulat apel, atât împotriva sentinței nr. 1668/C din 6 decembrie 2010, cât și împotriva sentinței nr. 235 din 14 februarie 2011, pronunțate de Tribunalul Comercial Argeș, iar pârâta – reclamantă a formulat recurs împotriva menționatei sentințe nr. 1668/C din 6 decembrie 2010, cale de atac calificată de instanța de control judiciar, conform art. 84 C. proc. civ., ca fiind apel, prin încheierea pronunțată la data de 4 mai 2011. Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Pitești, prin încheierea nr. 58/R-CC, pronunțată la data de 20 aprilie 2011, a respins cererea formulată de petenta S.N.T.G.N.T.G. SA, în contradictoriu cu intimata SC T.F.C.

SA Pitești, privind suspendarea executării sentinței Tribunalului Comercial Argeș nr. 1668/C din 6 decembrie 2010. Prin decizia nr. 38/A-C, pronunțată la data de 8 iunie 2011, aceeași instanță a admis apelul formulat de reclamanta – pârâtă SC T.F.C. SA împotriva sentințelor nr. 1668/C din 6 decembrie 2010 și nr. 235/C din 14 februarie 2011 pronunțate de Tribunalul Comercial Argeș în dosarul nr. 1686/1259/2009, a schimbat, în parte, sentința nr. 1668/C din 6 decembrie 2010, în sensul că a dispus suspendarea judecății cererii reconvenționale formulată de pârâta S.N.T.G.N. T.G. SA, în temeiul art. 36 din Legea nr. 85/2006, menținând în rest dispozițiile sentinței și a respins ca nefondat apelul declarat de pârâta – reclamantă împotriva aceleiași sentințe.

Apelanta S.N.T.G.N.T.G. SA a formulat recurs, atât împotriva Încheierii nr. 58/CC din 20 aprilie 2011 pronunțată de Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Pitești, cât și împotriva deciziei acestei instanțe nr. 38/A-C. Intimata a invocat, prin întâmpinare, excepția nulității recursului formulat împotriva deciziei nr. 38/A-C din 8 iunie 2011, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, întrucât criticile invocate vizează netemeinicia acestei hotărâri. Cum dispozițiile art. 301 C. proc. civ. prevăd că termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii și cum petentei S.N.T.G.N. T.G. SA i s-a comunicat încheierea nr. 58/R-CC din 20 aprilie 2011 la data de 4 mai 2011, iar aceasta a formulat recurs împotriva menționatei hotărâri la data de 24 mai 2011, cu depășirea termenului prevăzut de precitatele dispoziții legale, în temeiul art. 137 alin. (1) C. proc.

civ., Înalta Curte va admite excepția tardivității acestui recurs pe care îl va respinge, ca tardiv declarat, având în vedere că termenul de recurs este un termen imperativ a cărui nerespectare atrage sancțiunea decăderii din dreptul de a exercita această cale de atac, conform art. 103 alin. (1) teza 1 C. proc. civ. Este de observat că, deși a invocat în susținerea recursului declarat împotriva deciziei nr. 38/A-C din 8 iunie 2011 dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta nu a structurat și dezvoltat acest motiv conform cerințelor art. 302 1 lit. c) C. proc. civ., arătând, în esență, că instanța de apel a stabilit culpa pârâtei printr-o greșită interpretare a probelor, neprecizând relevanța criticilor aduse tribunalului și afirmațiile vizând fondul cauzei, față de decizia atacată.

Așa fiind, cum casarea sau modificarea deciziei atacate este posibilă numai în cazurile prevăzute de art. 304 pct. 1 – 9 C. proc. civ., iar conform alin. (1) al art. 302 1 C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprinsă, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se sprijină și dezvoltarea lor, având în vedere că recurenta nu s-a conformat acestor dispoziții legale și, deopotrivă, inexistența motivelor de ordine publică care să inducă incidența art. 306 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va aplica acestei cereri de recurs evocata sancțiune.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta S.N.T.G.N.T.G. SA MEDIAȘ împotriva încheierii nr. 58/R-CC din 20 aprilie 2011 pronunțată de Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Pitești, ca tardiv declarat. Constată nulitatea cererii de recurs formulată de aceeași parte împotriva deciziei nr. 38/A-C din 8 iunie 2011, pronunțată de Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Pitești. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 decembrie 2011.