ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3300/2011
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3300/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra
recursului de față:
Din examinarea
lucrărilor din dosar, se constată următoarele:
Reclamantul E.C., prin acțiunea
înregistrată pe rolul Tribunalului Comercial Argeș, a chemat în judecată pe
pârâta SC M. C.F. SA. solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța
să dispună constatarea nulității Hotărârii nr. 3 din 09 octombrie 2009. hotărâre
ce s-a luat în cadrul A.G.E.A. SC M. C.F. SA în data de 09 octombrie 2009,
publicată în M. Of. nr. 566 din 02 noiembrie 2009.
Prin sentința
nr. 203/CC din 28 octombrie 2010, Tribunalul Comercial Argeș a admis în parte
acțiunea formulată de reclamantul E.C. împotriva pârâtei SC M. C.F. SA. A
respins capătul principal de cerere privind anularea integrală a Hotărârii nr.
3 din 09 octombrie 2009 a A.G.E.A. SC M. C.F. SA Pitești. A admis în parte
capătul subsidiar de cerere privind anularea în parte a aceleiași hotărâri,
dispunându-se anularea în parte a Hotărârii nr. 3 din 09 octombrie 2009 a
A.G.E.A. SC M. C.F. SA Pitești. în ceea ce privește majorarea capitalului
social, dispoziții cuprinse la pct. 7-12 din hotărâre. S-a dispus că hotărârea
se va înscrie la Registrul Comerțului și se va publica în M. Of. după rămânerea
ei irevocabilă.
Cu ocazia
dezbaterilor a fost invocată excepția inadmisibilității cererii, în raport de
prevederile alin. (2) al art. 132 din Legea nr. 31/1990.
Instanța de
fond, cu privire la excepția inadmisibilității, a constatat că aceasta este
întemeiată numai în parte, referitor la motivele de nulitate relativă invocate,
reținându-se că în cauză, deși reclamantul a fost prezent, din procesul verbal
nu rezultă că a solicitat expres înserarea modului cum a votat. Totodată, nu a
fost reținută apărarea reclamantului în sensul că a solicitat înserarea votului
și că aceasta rezultă din indicarea numărului de acțiuni pentru care a votat.
întrucât dispozițiile art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 sunt clare sub
aspectul întrunirii cumulative a celor două condiții.
În ceea ce
privește condițiile de nulitate absolută invocate de reclamant. instanța a
apreciat că acțiunea este formulată cu respectarea dispozițiilor art. 132 alin.
(3) din Legea nr. 31/1990.
Pe fondul
cauzei, tribunalul a reținut următoarele:
Astfel, primul
motiv de nulitate, referitor la nerespectarea formalităților de convocare
prevăzute de actul constitutiv al societății pârâte, a fost înlăturat întrucât
din interpretarea art. 18 alin. (1) din Statutul SC M. C.F. SA (fila 64)
rezultă că acționarii au recurs și la posibilitatea oferită de art. 4 din Legea
nr. 31/1990 ca alternativă de a realiza convocarea adunărilor generale numai
prin scrisoare recomandată. Iară însă a fi abandonată convocarea prin dublă
publicitate în condițiile art. 117 alin. (3) din Legea S.C. Admiterea acestei
modalități de convocare nu transformă opțiunea posibilă în .normă"
exclusivă, câtă vreme în actul constitutiv aceasta a fost instituită ca o
posibilitate, alături de convocarea prin dublă publicitate, iar potrivit
înscrisurilor depuse la fila 78 - 83 rezultă că a fost publicată convocarea
A.G.E.A. în M. Of. nr. 4463 din 21 august 2009 și în ziarul,.Argeșul" din
data de 22-23 august 2009. astfel că procedura instituită de lege și de actul
constitutiv al societății pârâte a fost respectată.
Nu a fost
reținut nici cel de al doilea motiv de nulitate totală, referitor la adoptarea
hotărârii cu încălcarea dispozițiilor art. 129 alin. (1)-(6) din Legea nr. 31/1990.
S-a reținut că
normele privind desfășurarea adunării generale instituite de art. 129 din Lege,
cu excepția alin. (3) și (5) sunt imperative, iar din verificarea conținutului
procesului-verbal al ședinței A.G.E.A. din 09 octombrie 2009 (fila 69 și urm.)
rezultă că cerințele legale reglementate în mod imperativ de lege. referitoare
la deschiderea ședinței, alegerea secretarului, prezentarea ordinii de zi
modificată, întocmirea procesului-verbal, au fost respectate, cum respectată a
fost și cerința supunerii la vot a prezenței notarului.
S-a mai reținut
că formularea cuprinsă în alin. (3) al art. 129 Legea S.C.. referitor la
desemnarea unui notar public care să supravegheze operațiunea prevăzută la
alin. (2). Adunarea Generală va putea hotărî - denotă caracterul dispozitiv al
acestei norme. Acest caracter dispozitiv tace ca motivul de nulitate invocat de
reclamant cu privire la acest text să fie respins în condițiile în care. cu
privire la motivele de nulitate relativă, instanța a admis excepția inadmisibilității.
Aceleași considerații au fost reținute și în cazul alin. (5) al art. 129, care
a fost apreciat și ca netemeinic.
În ce privește
cererea de anulare în parte a Hotărârii A.G.E.A., instanța a reținut referitor
la decizia adoptată la pct. 6 din Hotărârea atacată, referitoare la respingerea
prevederii în actul constitutiv a prezenței unui notar care să asigure
secretariatul tehnic al ședințelor A.G.A. acest motiv a fost analizat la
motivele de nulitate totală. instanța apreciind că normele înscrise în art. 126
alin. (3) și (5) au caracter dispozitiv. nefiind vorba de un motiv de nulitate
absolută.
Cât privește
motivele invocate pentru anularea dispozițiilor cuprinse la pct. 3-5 și 10-20
din Hotărârea atacată s-a reținut că sunt aceleași pentru fiecare dintre aceste
dispoziții, astfel că se impune analizarea lor în mod grupat.
Astfel,
instanța a apreciat că, criticile aduse de reclamant acestor decizii reclamă
încălcarea obligației impuse de art. 8 lit. i) din Legea nr. 31/1990. privind
înserarea în actul constitutiv a clauzelor văzând conducerea, administrarea.
funcționarea, controlul gestiunii de către organele statutare.". După
abrogarea expresă a art. 135 din Legea S.C. prin art. 1 pct. 78 din Legea nr.
441/2006. art. 136. în actuala reglementare, stabilește dreptul acționarilor
semnificativi la informare. în legătură cu gestiunea societății și chiar de
control asupra unor operațiuni. Câtă vreme modificările actului constitutiv
conform pct. 3-5 din hotărâre corespund dispozițiilor art. 135 din Legea S.C.,
abrogate, nu se poate susține că neaprobarea acestora în adunarea generală
atrage nulitatea hotărârii, întrucât prin aceasta nu a fost încălcată o
dispoziție imperativă a legii.
Reclamantul a
susținut că prin respingerea propunerilor au fost încălcate dispozițiile art.
1641 din Legea nr. 31/1990, dar și prevederile art. 92 și următoarele din Legea
S.C. și art. 44 alin. (2) din Constituție.
Instanța a
reținut că textul art. 1641 din Legea S.C. care reglementează controlul
acționarilor minoritari asupra administrației societății, stabilește dreptul
acționarilor de a reclama cenzorilor/auditorilor interni fapte despre care cred
că trebuie cenzurate/verificate fără a se stabili în mod imperativ obligația
înserării în actul constitutiv a obligativității Consiliului de Administrație
de a pune la dispoziția acționarilor actele și rapoartele menționate în ordinea
de zi a ședințelor - în cazul de față, înserarea în actul constitutiv a unor
astfel de clauze ținând de voința socială Iară a putea fi cenzurată de instanță
oportunitatea unor astfel de decizii.
Referitor la
motivele invocate pentru constatarea nulității dispozițiilor privitoare la
majorarea capitalului social, cuprinse la pct. 7-12 din Hotărârea nr. 3 din 09
octombrie 2010, instanța le-a constatai întemeiate.
Astfel, s-a
reținut că Legea nr. 31/1990 reglementează modificarea capitalului social prin
majorare sau reducere în titlul IV - „Modificarea actului constitutiv" iar
art. 1 17 alin. (7) din LEGEA S.C. prevede în mod imperativ că atunci când pe
ordinea de zi figurează propuneri de modificare a actului constitutiv (cum este
în cazul majorării capitalului social), convocarea trebuie să cuprindă textul
integral al propunerii, adică ordinea de zi să cuprindă ca puncte distincte
modificarea capitalului social, dar și modificarea corespunzătoare a actului
constitutiv, ambele trebuind să fie reflectate în convocator.
Din convocarea
publicată în M. Of. nr. 4463 din 21 august 2009. în ziarul „A." (fila
78-83) și din cuprinsul Hotărârii nr. 3 din 09 octombrie 2009 a A.G.E.A., SC M.
C.F. SA (fila 50), s-a constatat că s-a avut în vedere exclusiv majorarea
capitalului social, nu și modificarea actului constitutiv, cu indicarea
textului care se modifică și noua formulare ca urmare a majorării de capital.
Capitalul social, privit din punct de vedere juridic, constituie limita gajului
general al creditorilor societății. în sensul că în patrimoniul societății
trebuie să existe bunuri a căror valoare să fie cel puțin în limita capitalului
social, motiv pentru care el poate fi modificat numai în condițiile prevăzute
de lege, prin modificarea actului constitutiv. Având rol de limită a gajului
general al creditorilor, capitalul social trebuie să fie real, ceea ce
presupune intrarea efectivă în patrimoniul societății a bunurilor care
constituie aporturile asociaților.
S-a reținut că
în speță, pragul de la care se face majorarea, de 11.771.969,30 lei nu este cel
real. deoarece a fost anulată Hotărârea nr. 1 din 16 martie 2007 prin care a
fost aprobată majorarea capitalului social cu suma de 5.714.285 lei. de la
valoarea de 7.775.806,20 Ici la valoarea de 13.470.092 lei, prin emisiunea a
256.346 Iei acțiuni noi. cu valoare nominală de 22,3 lei, precum și Actul
adițional nr. 44 din 29 mai 2007, act prin care se modifică Actul constitutiv
în sensul majorării capitalului social la valoarea de 11.771.969.30 lei, prin
sentința comercială nr. 19/CC din 25 mai 2009 a Tribunalului Comercial Argeș,
definitivă și irevocabilă (fila 47 și urm. dosar). Prin urmare, valoarea de 1
1.771.969.30 lei, de la care se pornește la majorarea capitalului social nu
corespunde realității. întrucât hotărârea judecătorească invocată anterior are
autoritate în această privință iar neoperarea mențiunilor corespunzătoare în
baza de date a O.R.C. nu poate conduce la o altă concluzie, de vreme ce
hotărârea judecătorească produce efecte între părți de la data pronunțării ei,
iar nu de la data înregistrării în registrul comerțului a mențiunii respective.
Referitor la
motivele invocate pentru anularea dispozițiilor cuprinse la pct. 13-14 din
hotărârea atacată, cu privire la aprobarea cumpărării unui teren și la
împuternicirea consiliului de administrație să încheie actele necesare, s-a
reținut în primul rând că analiza oportunității încheierii unor astfel de acte
nu este atributul instanței de judecată care, în cadrul judecății, verifică
exclusiv legalitatea adoptării unor astfel de decizii. însă, decizia privind
dobândirea .unui teren de 10 ha*', tară ca acest imobil să fie individualizat,
prezintă un pronunțat caracter de generalitate, o intenție a acționarilor ce
urmează a fi ulterior detaliată și aprobată, la momentul actual nefiind
identificat terenul, astfel încât să fie posibilă transmiterea proprietății în
funcție de care să fie analizate condițiile prevăzute de art. 150 din Legea
S.C.
A fost respinsă
cererea formulată de reclamant, privind nelegalitatea respingerii propunerii de
modificare a art. 18 din Actul Constitutiv, în sensul stabilirii unor condiții
de cvorum și majoritate; în concordanță cu art. 115 alin. (1) și (2) din Legea
nr. 31/1990, deoarece art. 115 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 stabilește că
.în actul constitutiv se pot stipula cerințe de cvorum și majoritate mai
mari", raportat la condițiile stabilite în mod imperativ de alin. (1) și
(2) din același articol. Or. în forma actuală a Actului Constitutiv al SC M.
C.F. SA cerințele de cvorum și majoritate impuse de lege pentru validitatea
deliberărilor adunării generale extraordinare, au fost stabilite în condițiile
alin. (3) al art. 1 15 din Legea nr. 31/1990. respingerea propunerii de
modificare neputând constitui motiv de nulitate absolută deoarece nu s-a
invocat încălcarea unei norme de ordine publică și nici despre nulitate
relativă nu poate fi vorba câtă vreme reclamantul nu a dovedit că a fost vătămat
prin respingerea propunerii respective.
Apelul declarat
de pârâta SC M. C.F. SA împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat
de Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și
fiscal, prin Decizia nr. 12/A/C din 4 martie 2011.
Pentru a
pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut următoarele considerente:
În primul rând
s-a constatat că prin hotărârea A.G.E.A. nr. 3 din 9 octombrie 2009 la pct.
7-12 s-a decis majorarea capitalului social de la valoarea de 11.771.969.3 lei
la 18.172.069.3 lei. prin emisiunea unui număr de 287.000 acțiuni noi, cu
valoare nominală de 22,3 lei ce vor fi acordate acționarilor în schimbul
aporturilor în numerar.
S-a reținut că.
criticile formulate se limitează la aceste aspecte, astfel că numai acestea
constituie obiectul analizei în fața instanței de apel.
Curtea a
reținut că prin sentința nr. 19/CC din 25 mai 2009 pronunțată de Tribunalul
Comercial Argeș. în Dosarul nr. 1252/1259/2008. a fost admisă acțiunea
formulată de E.C., în contradictoriu cu apelanta, constatându-se nulitatea
absolută a Hotărârii A.G.E.A. nr. 1 din 16 martie 2007 a societății, prin care
s-a hotărât majorarea capitalului social cu suma de 5.714.285 lei, prin
emisiunea a 256.246 acțiuni noi.
Hotărârea a
rămas definitivă prin respingerea apelului (Decizia nr. 100 din 16 octombrie
2009 a Curții de Apel Pitești) și irevocabilă prin respingerea recursului
(Decizia nr. 1319 din 21 aprilie 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și
Justiție). În dosarul menționat, instanța a reținut încălcarea prevederilor
art. 117 alin. (7) din Legea nr. 31/1990. Deoarece în convocarea publicată în
M. Of. nu se regăsește decât mențiunea de majorare a capitalului social, nu și
modificarea actului constitutiv, aspect imperativ, care nu a figurat pe ordinea
de zi a adunării din 16 martie 2007. S-a reținut ca atare, că prin modificarea
actului constitutiv, fără existența unei hotărâri a A.G.E.A., deoarece
modificarea actului constitutiv nu s-a aliat pe ordinea de zi, majorarea
capitalului social (modificarea actului constitutiv), s-a operat printr-un
procedeu nelegal, hotărârea fiind lovită de nulitate absolută.
Față de această
situație, susținerile apelantei,in sensul că prin hotărârea menționată nu a
fost dispusă și anularea acțiunilor emise în temeiul Hotărârii nr. 1 din 16
martie 2007. cu consecința că la momentul actual capitalul social este de 1
1.771.969,3 Ici. nu pot fi reținute. De vreme ce o hotărâre judecătorească
definitivă și irevocabilă a statuat asupra nulității absolute a hotărârii
A.G.E.A. de majorare a capitalului social, este cert că aceasta nu putea
produce nici un efect, astfel că acțiunile, chiar parțial subscrise (majorarea
operând numai până la valoarea de 11.771.969.3 lei, iar nu la valoarea de
13.470.092 lei), nu pot întemeia, potrivit art. 120 din Legea nr. 31/1990, un
vot valabil.
Într-adevăr,
potrivit art. 120 din Legea nr. 31/1990, acționarii exercită dreptul lor de vot
în adunarea generală, proporțional cu numărul acțiunilor pe care le posedă.
Insă, posesia acțiunilor, la care se referă textul, trebuie să fie exercitată
în condiții de legalitate, legea netacând referire la o posesie de facto a
acțiunilor, rezultate în urma unei subscripții întemeiată pe o hotărâre
A.G.E.A. constatată nulă absolut de către o instanță judecătorească.
Deși în
motivele de apel s-a susținut că nici una din cele două valori ale capitalului
social (subscrisă sau vărsată), nu s-au modificat, hotărârea de majorare fiind
una de principiu, s-a reținut că în hotărârea A.G.E.A. atacată în prezenta
cauză, s-a dispus majorarea capitalului social de la valoarea de 11.771.969.3
lei, distinctă de valoarea capitalului social existentă anterior adoptării
hotărârii din 16 martie 2007 constatată nulă prin sentința nr. 19/CC din 25 mai
2009, anume 7.755.806.2 lei (fila 48 verso dosar fond).
Prin urmare, nu
au fost reținute susținerile apelantei în ce privește valoarea reală a
capitalului social rezultat prin subscrierea acțiunilor în temeiul hotărârii
A.G.E.A. constatată nulă absolut, situația relevând o diferență între starea de
drept. menționată în hotărârea judecătorească din 25 mai 2009 și cea de fapt.
rezultată din subscrierea efectivă, parțială, operată de acționari.
Faptul că
valoarea subscrisă a capitalului social se va cunoaște și va face obiectul unei
hotărâri A.G.E.A. de modificare a actului constitutiv, după efectuarea
subscrierilor, nu are relevanță în condițiile în care în hotărârea A.G.E.A.,
atacată în prezenta cauză, s-a dat eficiență majorării efective operate prin
subscrierile făcute în temeiul hotărârii din 16 martie 2007. la pct. 7 din
Hotărârea nr. 3 din 9 octombrie 2009 arătându-sc expres că majorarea
capitalului social se aprobă de la valoarea de 11.771.969.3 lei.
În ce privește
susținerea cu privire la faptul că eventualele repartizări viitoare ale
capitalului social nu ar fi influențat votul, deoarece acționarul SC A.T. SA ar
fi deținut peste 70% din capitalul social (mai mult de 2/3 din drepturile de
vot deținute de acționarii prezenți sau reprezentați). Curtea a reținut că
aceasta nu poate fi primită. Astfel, cenzura primei instanțe a avut ca obiect
valoarea de la care se operează majorarea capitalului social, iar nu votul
exprimat de către acționari. Și în ipoteza în care, fără a lua în considerare
majorarea operată potrivit hotărârii A.G.E.A. din 16 martie 2007, s-ar fi votat
cu majoritate adoptarea Hotărârii nr. 3 din 9 octombrie 2009. Curtea a reținut
că votul respectiv trebuia să se raporteze la o valoare a capitalului social,
stabilită legal, cu respectarea hotărârii judecătorești, de la care să se
procedeze la majorare. Or, de vreme ce hotărârea de majorare a capitalului
social a fost constatată nulă. toate operațiunile efectuate în temeiul acesteia
nu pot primi efecte, astfel că votul nu putea să poarte asupra unor aspecte
nelegal determinate.
Împotriva
acestei decizii, pârâta SC M. C.E. SA a declarat recurs, întemeiat pe
dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului,
modificarea deciziei recurate și pe fond respingerea acțiunii reclamantului.
În motivarea
recursului, se susține că prin art. 7-12 din Hotărârea A.G.E.A. nr. 3 din 9
octombrie 2010 nu au fost încălcate dispozițiile art. 117 alin. (7) din Legea
nr. 31/1990, decizia recurată fiind pronunțată cu aplicarea greșită a legii.
Astfel, se
arată că deși, instanța de apel a constatat faptul că majorarea de capital
propusă prin Hotărârea A.G.E.A. nr. 3 din 09 octombrie 2009 este una de
principiu. nefiind modificată nici una dintre valorile capitalului social
prevăzute de art. 8 lit. d) din Legea nr. 31/1990 (subscrisă sau vărsată), nu a
reținut că prin Hotărâre nu s-a încălcat art. 117 alin. (7) din Legea nr. 31/1990.
Recurenta,
reluând textual criticile din apel. susține că abia după subscrierile efectuate
de acționari, conform art. 216 și 219 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 se
modifica valoarea subscrisă a capitalului social. Prin urmare. în convocare nu
era necesară menționarea integrală a textului articolului din actul constitutiv
ce se modifica. întrucât nu se știa care este numărul de acțiuni ce se vor
subscrie.
În consecință,
nu se putea modifica nici valoarea subscrisă și nici cea vărsată a capitalului
social, astfel că nu se modifica la acest moment prevederile actului
constitutiv referitoare la capitalul social pentru a fi în situația încălcării
art. 117 alin. (7) din Legea nr. 31/1990.
Valoarea
subscrisă a capitalului social se cunoaște și va lâce obiectul unei hotărârii
A.G.E.A. sau Decizii C.A. de modificare a Actului Constitutiv după efectuarea
subscrierilor (minim 30% din valoarea acțiunilor) de către acționari. După
aceasta data se poate vorbi despre menționarea în convocarea A.G.E.A. a
textului integral al propunerii de modificare a actului constitutiv.
Aplicând corect
dispozițiile legale mai sus menționate, instanța de apel trebuia să rețină
faptul că nu au fost încălcate dispozițiile art. 117 alin. (7) din Legea nr.
31/1990.
Cel de al
doilea motiv de recurs se referă la valoarea reală a capitalului social,
recurenta susținând că la data ținerii adunării generale a acționarilor din 09
octombrie 2009, aceasta era de 1 1.771.969,3 lei, instanța de apel interpretând
astfel greșit actele în baza cărora s-a pronunțat decizia, precum și
dispozițiile art. 120 din Legea nr. 31/1990, fiind incidente dispozițiile art.
304 pct. 8 și pct. 9 C. proc. civ.
Se arată că,
instanța de apel a respins apărările cu privire la valoarea efectivă (subscrisă
și vărsată) a capitalului social, motivat pe faptul că s-a anulat definitiv și
irevocabil Hotărârea A.G.E.A. nr. 1 din 16 martie 2007. însă fără să se țină
seama de faptul că la data de 09 octombrie 2009, sentința de anulare a
Hotărârii A.G.E.A. nr. 1 din 16 martie 2007 nu era nici definitivă și nici
irevocabilă, precum și faptul că acțiunile emise în baza acesteia nu au fost
niciodată anulate.
Consideră că,
în atare situație, nu se putea lua în considerare altă valoare a capitalului
social decât cea existentă în evidențele contabile ale societății. respectiv
11.771.969,3 lei, iar în cazul de față acționarii au votat conform art. 120 din
Legea nr. 31/1990, așa cum rezultă din procesul-verbal al ședinței și din lista
de prezență, neputând să voteze conform unei eventuale repartizării viitoare a
capitalului social, întrucât până la anularea acțiunilor subscrise, capitalul
social rămâne același.
Instanța de
apel a făcut o interpretare eronată a acestui text legal, arătând că de fapt
acționarii SC M. C.F. SA aveau în posesie un alt număr de acțiuni decât cel
menționat în registrele societății și la Registrul Comerțului, dar tară a arăta
probele sau motivele de fapt și de drept al acestui raționament.
Anularea
hotărârii de majorare nu a atras de la sine și modificarea capitalului social
și a actului constitutiv în condițiile în care acțiunile emise nu au fost
anulate.
Motivarea
instanței de apel este nelegală și în contradicție cu dispozițiile art. 120 din
Legea nr. 31/1990, în condițiile în care din evidentele contabile ale
societății reprezentând capitalul social nu s-au înregistrat ieșiri de bunuri
sau de sume de bani care să determine modificarea numărului de acțiuni deținute
de acționari.
Pe de altă
parte, instanța de apel a reținut că toate operațiunile efectuate în temeiul
Hotărârii de majorare de capital din 16 martie 2007 anulată nu pot produce
efecte, ceea ce este în contradicție cu principiile de drept conform cărora, un
act juridic încheiat în temeiul unui alt act constatat nul este anulabil și nu
lovit de nulitate absolută.
Analizând
decizia recurată în raport de criticile formulate și temeiurile de drept
invocate. înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Prealabil
examinării acestui recurs, Înalta Curte arată că recursul nu înseamnă
rejudecarea procesului într-un al treilea grad de jurisdicție, ci constituie
controlul judiciar al respectării de către judecătorii fondului a legii,
instanța verificând. în recurs, dacă faptelor declarate ca fiind stabilite de
hotărârea atacată li s-a făcut o aplicare corectă a legii.
Critica
recurentei vizând greșita aplicare a dispozițiilor art. 117 alin. (7) din Legea
nr. 31/1990 nu poate fi analizată în această cale de atac. întrucât nu a tăcut
obiectul analizei în fața instanței de apel, criticile formulate de pârâtă în
susținerea apelului limitându-se doar la valoarea reală a capitalului social.
Pe de altă
parte, se observă că recurenta sub pretextul aplicării greșite a dispozițiilor
art. 117 alin. (7) din Legea nr. 31/1990. a reluat textual susținerile invocate
în motivele de apel, susțineri care de fapt conduc la valoarea reală a
capitalului social. respectiv valoarea subscrisă sau vărsată, ce urmează a fi
avute în vedere cu ocazia analizării celei de a doua critici.
Așadar,
criticile recurentei vizând valoarea reală a capitalului social, în raport de
care s-au invocat motivele de nelegalitate prevăzute de ail.304 pct. 8 și 9 C.
proc. civ., prin prisma cărora s-a invocat interpretarea greșită a actelor în
baza cărora s-a pronunțat decizia recurată, precum și interpretarea greșită a
dispozițiilor art. 120 din Legea nr. 31/1990, nu vor fi reținute.
Motivul de
nelegalitate prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., invocat de
recurentă, nu a fost argumentat conform cerințelor impuse de această cale
extraordinară de atac, nefîind indicat actul pretins denaturat și. în concret.
în ce constă denaturarea lui. Cenzura instanței de recurs. în cazul în care se
invocă acest motiv de nelegalitate nu poate interveni decât alunei când se
demonstrează că s-a denaturat adevăratul înțeles al termenilor cuprinși în act.
astfel încât s-a ajuns la o calificare greșită din punct de vedere legal al
actului dedus judecății, situație care nu se regăsește în speță.
Totodată,
recurenta a invocat în mod greșit acest motiv de nelegalitate. din moment ce a
pus în discuție modul în care au fost interpretate înscrisurile de la dosar.
depuse în susținerea cererii de chemare în judecată, ceea ce nu echivalează cu
schimbarea naturii sau înțelesului actului juridic dedus judecății, instanța
pronunțându-se asupra cererii de anulare a Hotărârii din 09 octombrie 2009 a
A.G.E.A., SC M. C.F. SA Pitești.
Cat privește
critica vizând interpretarea greșită a dispozițiilor art. 120 din Legea nr.
31/1990 referitoare la exercitarea dreptului de vot a acționarilor, se constată
că nici aceasta nu poate 11 reținută, întrucât instanța de apel a interpretat
în mod corect aceste dispoziții legale, în sensul că votul nu poate fi valabil,
atâta timp cât. în speță, prin Hotărârea A.G.E.A. din 9 octombrie 2009 s-a dat
eficiență unei alte hotărârii A.G.E.A. anulată printr-o hotărâre
judecătorească. (Hotărârea din 16 martie 2007 - prin care s-a majorat capitalul
social de la 7.755.806,2 lei la 11.771.969,3 lei - a fost anulată prin sentința
nr. 19/CC din 25 mai 2009 a Tribunalului Comercial Argeș).
Pentru aceleași
considerente, se vor înlătura și celelalte argumente ale recurentei vizând
lipsa caracterului definitiv și irevocabil al hotărârii judecătorești evocate
mai sus. la momentul adoptării Hotărârii A.G.E.A. din 9 octombrie 2009. având
în vedere, pe de o parte faptul că dispozițiile art. 720 C. proc. civ.
stabilesc că hotărârile date în primă instanță privind procesele și cererile în
materie comercială sunt executorii, exercitarea apelului nesuspendând de drept
executarea, iar pe de altă parte faptul că o hotărârea A.G.E.A. anulată nu mai
poate produce efecte.
Prin urmare, în
condițiile în care nu s-a demonstrat că instanța de apel a interpretat greșit
actul juridic dedus judecății schimbând natura ori înțelesul lămurit și vădit
neîndoielnic al acestuia și nici încălcarea sau aplicarea greșită a legii,
criticile întemeiate pe prevederile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. vor fi
respinse.
Pentru aceste
considerente. Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C.
proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC M. C.F. SA
Pitești.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca
nefondat recursul declarat de pârâta SC M. C.F. SA Pitești împotriva Deciziei
nr. 12/A/C de la 4 martie 2011 a Curții de Apel Pitești, secția comercială, de
contencios administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în
ședință publică, astăzi 26 octombrie 2011.