ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3300/2011

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3300/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra

recursului de față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar, se constată următoarele:

Reclamantul E.C., prin acțiunea

înregistrată pe rolul Tribunalului Comercial Argeș, a chemat în judecată pe

pârâta SC M. C.F. SA. solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța

să dispună constatarea nulității Hotărârii nr. 3 din 09 octombrie 2009. hotărâre

ce s-a luat în cadrul A.G.E.A. SC M. C.F. SA în data de 09 octombrie 2009,

publicată în M. Of. nr. 566 din 02 noiembrie 2009.

Prin sentința

nr. 203/CC din 28 octombrie 2010, Tribunalul Comercial Argeș a admis în parte

acțiunea formulată de reclamantul E.C. împotriva pârâtei SC M. C.F. SA. A

respins capătul principal de cerere privind anularea integrală a Hotărârii nr.

3 din 09 octombrie 2009 a A.G.E.A. SC M. C.F. SA Pitești. A admis în parte

capătul subsidiar de cerere privind anularea în parte a aceleiași hotărâri,

dispunându-se anularea în parte a Hotărârii nr. 3 din 09 octombrie 2009 a

A.G.E.A. SC M. C.F. SA Pitești. în ceea ce privește majorarea capitalului

social, dispoziții cuprinse la pct. 7-12 din hotărâre. S-a dispus că hotărârea

se va înscrie la Registrul Comerțului și se va publica în M. Of. după rămânerea

ei irevocabilă.

Cu ocazia

dezbaterilor a fost invocată excepția inadmisibilității cererii, în raport de

prevederile alin. (2) al art. 132 din Legea nr. 31/1990.

Instanța de

fond, cu privire la excepția inadmisibilității, a constatat că aceasta este

întemeiată numai în parte, referitor la motivele de nulitate relativă invocate,

reținându-se că în cauză, deși reclamantul a fost prezent, din procesul verbal

nu rezultă că a solicitat expres înserarea modului cum a votat. Totodată, nu a

fost reținută apărarea reclamantului în sensul că a solicitat înserarea votului

și că aceasta rezultă din indicarea numărului de acțiuni pentru care a votat.

întrucât dispozițiile art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 sunt clare sub

aspectul întrunirii cumulative a celor două condiții.

În ceea ce

privește condițiile de nulitate absolută invocate de reclamant. instanța a

apreciat că acțiunea este formulată cu respectarea dispozițiilor art. 132 alin.

(3) din Legea nr. 31/1990.

Pe fondul

cauzei, tribunalul a reținut următoarele:

Astfel, primul

motiv de nulitate, referitor la nerespectarea formalităților de convocare

prevăzute de actul constitutiv al societății pârâte, a fost înlăturat întrucât

din interpretarea art. 18 alin. (1) din Statutul SC M. C.F. SA (fila 64)

rezultă că acționarii au recurs și la posibilitatea oferită de art. 4 din Legea

nr. 31/1990 ca alternativă de a realiza convocarea adunărilor generale numai

prin scrisoare recomandată. Iară însă a fi abandonată convocarea prin dublă

publicitate în condițiile art. 117 alin. (3) din Legea S.C. Admiterea acestei

modalități de convocare nu transformă opțiunea posibilă în .normă"

exclusivă, câtă vreme în actul constitutiv aceasta a fost instituită ca o

posibilitate, alături de convocarea prin dublă publicitate, iar potrivit

înscrisurilor depuse la fila 78 - 83 rezultă că a fost publicată convocarea

A.G.E.A. în M. Of. nr. 4463 din 21 august 2009 și în ziarul,.Argeșul" din

data de 22-23 august 2009. astfel că procedura instituită de lege și de actul

constitutiv al societății pârâte a fost respectată.

Nu a fost

reținut nici cel de al doilea motiv de nulitate totală, referitor la adoptarea

hotărârii cu încălcarea dispozițiilor art. 129 alin. (1)-(6) din Legea nr. 31/1990.

S-a reținut că

normele privind desfășurarea adunării generale instituite de art. 129 din Lege,

cu excepția alin. (3) și (5) sunt imperative, iar din verificarea conținutului

procesului-verbal al ședinței A.G.E.A. din 09 octombrie 2009 (fila 69 și urm.)

rezultă că cerințele legale reglementate în mod imperativ de lege. referitoare

la deschiderea ședinței, alegerea secretarului, prezentarea ordinii de zi

modificată, întocmirea procesului-verbal, au fost respectate, cum respectată a

fost și cerința supunerii la vot a prezenței notarului.

S-a mai reținut

că formularea cuprinsă în alin. (3) al art. 129 Legea S.C.. referitor la

desemnarea unui notar public care să supravegheze operațiunea prevăzută la

alin. (2). Adunarea Generală va putea hotărî - denotă caracterul dispozitiv al

acestei norme. Acest caracter dispozitiv tace ca motivul de nulitate invocat de

reclamant cu privire la acest text să fie respins în condițiile în care. cu

privire la motivele de nulitate relativă, instanța a admis excepția inadmisibilității.

Aceleași considerații au fost reținute și în cazul alin. (5) al art. 129, care

a fost apreciat și ca netemeinic.

În ce privește

cererea de anulare în parte a Hotărârii A.G.E.A., instanța a reținut referitor

la decizia adoptată la pct. 6 din Hotărârea atacată, referitoare la respingerea

prevederii în actul constitutiv a prezenței unui notar care să asigure

secretariatul tehnic al ședințelor A.G.A. acest motiv a fost analizat la

motivele de nulitate totală. instanța apreciind că normele înscrise în art. 126

alin. (3) și (5) au caracter dispozitiv. nefiind vorba de un motiv de nulitate

absolută.

Cât privește

motivele invocate pentru anularea dispozițiilor cuprinse la pct. 3-5 și 10-20

din Hotărârea atacată s-a reținut că sunt aceleași pentru fiecare dintre aceste

dispoziții, astfel că se impune analizarea lor în mod grupat.

Astfel,

instanța a apreciat că, criticile aduse de reclamant acestor decizii reclamă

încălcarea obligației impuse de art. 8 lit. i) din Legea nr. 31/1990. privind

înserarea în actul constitutiv a clauzelor văzând conducerea, administrarea.

funcționarea, controlul gestiunii de către organele statutare.". După

abrogarea expresă a art. 135 din Legea S.C. prin art. 1 pct. 78 din Legea nr.

441/2006. art. 136. în actuala reglementare, stabilește dreptul acționarilor

semnificativi la informare. în legătură cu gestiunea societății și chiar de

control asupra unor operațiuni. Câtă vreme modificările actului constitutiv

conform pct. 3-5 din hotărâre corespund dispozițiilor art. 135 din Legea S.C.,

abrogate, nu se poate susține că neaprobarea acestora în adunarea generală

atrage nulitatea hotărârii, întrucât prin aceasta nu a fost încălcată o

dispoziție imperativă a legii.

Reclamantul a

susținut că prin respingerea propunerilor au fost încălcate dispozițiile art.

1641 din Legea nr. 31/1990, dar și prevederile art. 92 și următoarele din Legea

S.C. și art. 44 alin. (2) din Constituție.

Instanța a

reținut că textul art. 1641 din Legea S.C. care reglementează controlul

acționarilor minoritari asupra administrației societății, stabilește dreptul

acționarilor de a reclama cenzorilor/auditorilor interni fapte despre care cred

că trebuie cenzurate/verificate fără a se stabili în mod imperativ obligația

înserării în actul constitutiv a obligativității Consiliului de Administrație

de a pune la dispoziția acționarilor actele și rapoartele menționate în ordinea

de zi a ședințelor - în cazul de față, înserarea în actul constitutiv a unor

astfel de clauze ținând de voința socială Iară a putea fi cenzurată de instanță

oportunitatea unor astfel de decizii.

Referitor la

motivele invocate pentru constatarea nulității dispozițiilor privitoare la

majorarea capitalului social, cuprinse la pct. 7-12 din Hotărârea nr. 3 din 09

octombrie 2010, instanța le-a constatai întemeiate.

Astfel, s-a

reținut că Legea nr. 31/1990 reglementează modificarea capitalului social prin

majorare sau reducere în titlul IV - „Modificarea actului constitutiv" iar

art. 1 17 alin. (7) din LEGEA S.C. prevede în mod imperativ că atunci când pe

ordinea de zi figurează propuneri de modificare a actului constitutiv (cum este

în cazul majorării capitalului social), convocarea trebuie să cuprindă textul

integral al propunerii, adică ordinea de zi să cuprindă ca puncte distincte

modificarea capitalului social, dar și modificarea corespunzătoare a actului

constitutiv, ambele trebuind să fie reflectate în convocator.

Din convocarea

publicată în M. Of. nr. 4463 din 21 august 2009. în ziarul „A." (fila

78-83) și din cuprinsul Hotărârii nr. 3 din 09 octombrie 2009 a A.G.E.A., SC M.

C.F. SA (fila 50), s-a constatat că s-a avut în vedere exclusiv majorarea

capitalului social, nu și modificarea actului constitutiv, cu indicarea

textului care se modifică și noua formulare ca urmare a majorării de capital.

Capitalul social, privit din punct de vedere juridic, constituie limita gajului

general al creditorilor societății. în sensul că în patrimoniul societății

trebuie să existe bunuri a căror valoare să fie cel puțin în limita capitalului

social, motiv pentru care el poate fi modificat numai în condițiile prevăzute

de lege, prin modificarea actului constitutiv. Având rol de limită a gajului

general al creditorilor, capitalul social trebuie să fie real, ceea ce

presupune intrarea efectivă în patrimoniul societății a bunurilor care

constituie aporturile asociaților.

S-a reținut că

în speță, pragul de la care se face majorarea, de 11.771.969,30 lei nu este cel

real. deoarece a fost anulată Hotărârea nr. 1 din 16 martie 2007 prin care a

fost aprobată majorarea capitalului social cu suma de 5.714.285 lei. de la

valoarea de 7.775.806,20 Ici la valoarea de 13.470.092 lei, prin emisiunea a

256.346 Iei acțiuni noi. cu valoare nominală de 22,3 lei, precum și Actul

adițional nr. 44 din 29 mai 2007, act prin care se modifică Actul constitutiv

în sensul majorării capitalului social la valoarea de 11.771.969.30 lei, prin

sentința comercială nr. 19/CC din 25 mai 2009 a Tribunalului Comercial Argeș,

definitivă și irevocabilă (fila 47 și urm. dosar). Prin urmare, valoarea de 1

1.771.969.30 lei, de la care se pornește la majorarea capitalului social nu

corespunde realității. întrucât hotărârea judecătorească invocată anterior are

autoritate în această privință iar neoperarea mențiunilor corespunzătoare în

baza de date a O.R.C. nu poate conduce la o altă concluzie, de vreme ce

hotărârea judecătorească produce efecte între părți de la data pronunțării ei,

iar nu de la data înregistrării în registrul comerțului a mențiunii respective.

Referitor la

motivele invocate pentru anularea dispozițiilor cuprinse la pct. 13-14 din

hotărârea atacată, cu privire la aprobarea cumpărării unui teren și la

împuternicirea consiliului de administrație să încheie actele necesare, s-a

reținut în primul rând că analiza oportunității încheierii unor astfel de acte

nu este atributul instanței de judecată care, în cadrul judecății, verifică

exclusiv legalitatea adoptării unor astfel de decizii. însă, decizia privind

dobândirea .unui teren de 10 ha*', tară ca acest imobil să fie individualizat,

prezintă un pronunțat caracter de generalitate, o intenție a acționarilor ce

urmează a fi ulterior detaliată și aprobată, la momentul actual nefiind

identificat terenul, astfel încât să fie posibilă transmiterea proprietății în

funcție de care să fie analizate condițiile prevăzute de art. 150 din Legea

S.C.

A fost respinsă

cererea formulată de reclamant, privind nelegalitatea respingerii propunerii de

modificare a art. 18 din Actul Constitutiv, în sensul stabilirii unor condiții

de cvorum și majoritate; în concordanță cu art. 115 alin. (1) și (2) din Legea

nr. 31/1990, deoarece art. 115 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 stabilește că

.în actul constitutiv se pot stipula cerințe de cvorum și majoritate mai

mari", raportat la condițiile stabilite în mod imperativ de alin. (1) și

(2) din același articol. Or. în forma actuală a Actului Constitutiv al SC M.

C.F. SA cerințele de cvorum și majoritate impuse de lege pentru validitatea

deliberărilor adunării generale extraordinare, au fost stabilite în condițiile

alin. (3) al art. 1 15 din Legea nr. 31/1990. respingerea propunerii de

modificare neputând constitui motiv de nulitate absolută deoarece nu s-a

invocat încălcarea unei norme de ordine publică și nici despre nulitate

relativă nu poate fi vorba câtă vreme reclamantul nu a dovedit că a fost vătămat

prin respingerea propunerii respective.

Apelul declarat

de pârâta SC M. C.F. SA împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat

de Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și

fiscal, prin Decizia nr. 12/A/C din 4 martie 2011.

Pentru a

pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut următoarele considerente:

În primul rând

s-a constatat că prin hotărârea A.G.E.A. nr. 3 din 9 octombrie 2009 la pct.

7-12 s-a decis majorarea capitalului social de la valoarea de 11.771.969.3 lei

la 18.172.069.3 lei. prin emisiunea unui număr de 287.000 acțiuni noi, cu

valoare nominală de 22,3 lei ce vor fi acordate acționarilor în schimbul

aporturilor în numerar.

S-a reținut că.

criticile formulate se limitează la aceste aspecte, astfel că numai acestea

constituie obiectul analizei în fața instanței de apel.

Curtea a

reținut că prin sentința nr. 19/CC din 25 mai 2009 pronunțată de Tribunalul

Comercial Argeș. în Dosarul nr. 1252/1259/2008. a fost admisă acțiunea

formulată de E.C., în contradictoriu cu apelanta, constatându-se nulitatea

absolută a Hotărârii A.G.E.A. nr. 1 din 16 martie 2007 a societății, prin care

s-a hotărât majorarea capitalului social cu suma de 5.714.285 lei, prin

emisiunea a 256.246 acțiuni noi.

Hotărârea a

rămas definitivă prin respingerea apelului (Decizia nr. 100 din 16 octombrie

2009 a Curții de Apel Pitești) și irevocabilă prin respingerea recursului

(Decizia nr. 1319 din 21 aprilie 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și

Justiție). În dosarul menționat, instanța a reținut încălcarea prevederilor

art. 117 alin. (7) din Legea nr. 31/1990. Deoarece în convocarea publicată în

M. Of. nu se regăsește decât mențiunea de majorare a capitalului social, nu și

modificarea actului constitutiv, aspect imperativ, care nu a figurat pe ordinea

de zi a adunării din 16 martie 2007. S-a reținut ca atare, că prin modificarea

actului constitutiv, fără existența unei hotărâri a A.G.E.A., deoarece

modificarea actului constitutiv nu s-a aliat pe ordinea de zi, majorarea

capitalului social (modificarea actului constitutiv), s-a operat printr-un

procedeu nelegal, hotărârea fiind lovită de nulitate absolută.

Față de această

situație, susținerile apelantei,in sensul că prin hotărârea menționată nu a

fost dispusă și anularea acțiunilor emise în temeiul Hotărârii nr. 1 din 16

martie 2007. cu consecința că la momentul actual capitalul social este de 1

1.771.969,3 Ici. nu pot fi reținute. De vreme ce o hotărâre judecătorească

definitivă și irevocabilă a statuat asupra nulității absolute a hotărârii

A.G.E.A. de majorare a capitalului social, este cert că aceasta nu putea

produce nici un efect, astfel că acțiunile, chiar parțial subscrise (majorarea

operând numai până la valoarea de 11.771.969.3 lei, iar nu la valoarea de

13.470.092 lei), nu pot întemeia, potrivit art. 120 din Legea nr. 31/1990, un

vot valabil.

Într-adevăr,

potrivit art. 120 din Legea nr. 31/1990, acționarii exercită dreptul lor de vot

în adunarea generală, proporțional cu numărul acțiunilor pe care le posedă.

Insă, posesia acțiunilor, la care se referă textul, trebuie să fie exercitată

în condiții de legalitate, legea netacând referire la o posesie de facto a

acțiunilor, rezultate în urma unei subscripții întemeiată pe o hotărâre

A.G.E.A. constatată nulă absolut de către o instanță judecătorească.

Deși în

motivele de apel s-a susținut că nici una din cele două valori ale capitalului

social (subscrisă sau vărsată), nu s-au modificat, hotărârea de majorare fiind

una de principiu, s-a reținut că în hotărârea A.G.E.A. atacată în prezenta

cauză, s-a dispus majorarea capitalului social de la valoarea de 11.771.969.3

lei, distinctă de valoarea capitalului social existentă anterior adoptării

hotărârii din 16 martie 2007 constatată nulă prin sentința nr. 19/CC din 25 mai

2009, anume 7.755.806.2 lei (fila 48 verso dosar fond).

Prin urmare, nu

au fost reținute susținerile apelantei în ce privește valoarea reală a

capitalului social rezultat prin subscrierea acțiunilor în temeiul hotărârii

A.G.E.A. constatată nulă absolut, situația relevând o diferență între starea de

drept. menționată în hotărârea judecătorească din 25 mai 2009 și cea de fapt.

rezultată din subscrierea efectivă, parțială, operată de acționari.

Faptul că

valoarea subscrisă a capitalului social se va cunoaște și va face obiectul unei

hotărâri A.G.E.A. de modificare a actului constitutiv, după efectuarea

subscrierilor, nu are relevanță în condițiile în care în hotărârea A.G.E.A.,

atacată în prezenta cauză, s-a dat eficiență majorării efective operate prin

subscrierile făcute în temeiul hotărârii din 16 martie 2007. la pct. 7 din

Hotărârea nr. 3 din 9 octombrie 2009 arătându-sc expres că majorarea

capitalului social se aprobă de la valoarea de 11.771.969.3 lei.

În ce privește

susținerea cu privire la faptul că eventualele repartizări viitoare ale

capitalului social nu ar fi influențat votul, deoarece acționarul SC A.T. SA ar

fi deținut peste 70% din capitalul social (mai mult de 2/3 din drepturile de

vot deținute de acționarii prezenți sau reprezentați). Curtea a reținut că

aceasta nu poate fi primită. Astfel, cenzura primei instanțe a avut ca obiect

valoarea de la care se operează majorarea capitalului social, iar nu votul

exprimat de către acționari. Și în ipoteza în care, fără a lua în considerare

majorarea operată potrivit hotărârii A.G.E.A. din 16 martie 2007, s-ar fi votat

cu majoritate adoptarea Hotărârii nr. 3 din 9 octombrie 2009. Curtea a reținut

că votul respectiv trebuia să se raporteze la o valoare a capitalului social,

stabilită legal, cu respectarea hotărârii judecătorești, de la care să se

procedeze la majorare. Or, de vreme ce hotărârea de majorare a capitalului

social a fost constatată nulă. toate operațiunile efectuate în temeiul acesteia

nu pot primi efecte, astfel că votul nu putea să poarte asupra unor aspecte

nelegal determinate.

Împotriva

acestei decizii, pârâta SC M. C.E. SA a declarat recurs, întemeiat pe

dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului,

modificarea deciziei recurate și pe fond respingerea acțiunii reclamantului.

În motivarea

recursului, se susține că prin art. 7-12 din Hotărârea A.G.E.A. nr. 3 din 9

octombrie 2010 nu au fost încălcate dispozițiile art. 117 alin. (7) din Legea

nr. 31/1990, decizia recurată fiind pronunțată cu aplicarea greșită a legii.

Astfel, se

arată că deși, instanța de apel a constatat faptul că majorarea de capital

propusă prin Hotărârea A.G.E.A. nr. 3 din 09 octombrie 2009 este una de

principiu. nefiind modificată nici una dintre valorile capitalului social

prevăzute de art. 8 lit. d) din Legea nr. 31/1990 (subscrisă sau vărsată), nu a

reținut că prin Hotărâre nu s-a încălcat art. 117 alin. (7) din Legea nr. 31/1990.

Recurenta,

reluând textual criticile din apel. susține că abia după subscrierile efectuate

de acționari, conform art. 216 și 219 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 se

modifica valoarea subscrisă a capitalului social. Prin urmare. în convocare nu

era necesară menționarea integrală a textului articolului din actul constitutiv

ce se modifica. întrucât nu se știa care este numărul de acțiuni ce se vor

subscrie.

În consecință,

nu se putea modifica nici valoarea subscrisă și nici cea vărsată a capitalului

social, astfel că nu se modifica la acest moment prevederile actului

constitutiv referitoare la capitalul social pentru a fi în situația încălcării

art. 117 alin. (7) din Legea nr. 31/1990.

Valoarea

subscrisă a capitalului social se cunoaște și va lâce obiectul unei hotărârii

A.G.E.A. sau Decizii C.A. de modificare a Actului Constitutiv după efectuarea

subscrierilor (minim 30% din valoarea acțiunilor) de către acționari. După

aceasta data se poate vorbi despre menționarea în convocarea A.G.E.A. a

textului integral al propunerii de modificare a actului constitutiv.

Aplicând corect

dispozițiile legale mai sus menționate, instanța de apel trebuia să rețină

faptul că nu au fost încălcate dispozițiile art. 117 alin. (7) din Legea nr.

31/1990.

Cel de al

doilea motiv de recurs se referă la valoarea reală a capitalului social,

recurenta susținând că la data ținerii adunării generale a acționarilor din 09

octombrie 2009, aceasta era de 1 1.771.969,3 lei, instanța de apel interpretând

astfel greșit actele în baza cărora s-a pronunțat decizia, precum și

dispozițiile art. 120 din Legea nr. 31/1990, fiind incidente dispozițiile art.

304 pct. 8 și pct. 9 C. proc. civ.

Se arată că,

instanța de apel a respins apărările cu privire la valoarea efectivă (subscrisă

și vărsată) a capitalului social, motivat pe faptul că s-a anulat definitiv și

irevocabil Hotărârea A.G.E.A. nr. 1 din 16 martie 2007. însă fără să se țină

seama de faptul că la data de 09 octombrie 2009, sentința de anulare a

Hotărârii A.G.E.A. nr. 1 din 16 martie 2007 nu era nici definitivă și nici

irevocabilă, precum și faptul că acțiunile emise în baza acesteia nu au fost

niciodată anulate.

Consideră că,

în atare situație, nu se putea lua în considerare altă valoare a capitalului

social decât cea existentă în evidențele contabile ale societății. respectiv

11.771.969,3 lei, iar în cazul de față acționarii au votat conform art. 120 din

Legea nr. 31/1990, așa cum rezultă din procesul-verbal al ședinței și din lista

de prezență, neputând să voteze conform unei eventuale repartizării viitoare a

capitalului social, întrucât până la anularea acțiunilor subscrise, capitalul

social rămâne același.

Instanța de

apel a făcut o interpretare eronată a acestui text legal, arătând că de fapt

acționarii SC M. C.F. SA aveau în posesie un alt număr de acțiuni decât cel

menționat în registrele societății și la Registrul Comerțului, dar tară a arăta

probele sau motivele de fapt și de drept al acestui raționament.

Anularea

hotărârii de majorare nu a atras de la sine și modificarea capitalului social

și a actului constitutiv în condițiile în care acțiunile emise nu au fost

anulate.

Motivarea

instanței de apel este nelegală și în contradicție cu dispozițiile art. 120 din

Legea nr. 31/1990, în condițiile în care din evidentele contabile ale

societății reprezentând capitalul social nu s-au înregistrat ieșiri de bunuri

sau de sume de bani care să determine modificarea numărului de acțiuni deținute

de acționari.

Pe de altă

parte, instanța de apel a reținut că toate operațiunile efectuate în temeiul

Hotărârii de majorare de capital din 16 martie 2007 anulată nu pot produce

efecte, ceea ce este în contradicție cu principiile de drept conform cărora, un

act juridic încheiat în temeiul unui alt act constatat nul este anulabil și nu

lovit de nulitate absolută.

Analizând

decizia recurată în raport de criticile formulate și temeiurile de drept

invocate. înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Prealabil

examinării acestui recurs, Înalta Curte arată că recursul nu înseamnă

rejudecarea procesului într-un al treilea grad de jurisdicție, ci constituie

controlul judiciar al respectării de către judecătorii fondului a legii,

instanța verificând. în recurs, dacă faptelor declarate ca fiind stabilite de

hotărârea atacată li s-a făcut o aplicare corectă a legii.

Critica

recurentei vizând greșita aplicare a dispozițiilor art. 117 alin. (7) din Legea

nr. 31/1990 nu poate fi analizată în această cale de atac. întrucât nu a tăcut

obiectul analizei în fața instanței de apel, criticile formulate de pârâtă în

susținerea apelului limitându-se doar la valoarea reală a capitalului social.

Pe de altă

parte, se observă că recurenta sub pretextul aplicării greșite a dispozițiilor

art. 117 alin. (7) din Legea nr. 31/1990. a reluat textual susținerile invocate

în motivele de apel, susțineri care de fapt conduc la valoarea reală a

capitalului social. respectiv valoarea subscrisă sau vărsată, ce urmează a fi

avute în vedere cu ocazia analizării celei de a doua critici.

Așadar,

criticile recurentei vizând valoarea reală a capitalului social, în raport de

care s-au invocat motivele de nelegalitate prevăzute de ail.304 pct. 8 și 9 C.

proc. civ., prin prisma cărora s-a invocat interpretarea greșită a actelor în

baza cărora s-a pronunțat decizia recurată, precum și interpretarea greșită a

dispozițiilor art. 120 din Legea nr. 31/1990, nu vor fi reținute.

Motivul de

nelegalitate prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., invocat de

recurentă, nu a fost argumentat conform cerințelor impuse de această cale

extraordinară de atac, nefîind indicat actul pretins denaturat și. în concret.

în ce constă denaturarea lui. Cenzura instanței de recurs. în cazul în care se

invocă acest motiv de nelegalitate nu poate interveni decât alunei când se

demonstrează că s-a denaturat adevăratul înțeles al termenilor cuprinși în act.

astfel încât s-a ajuns la o calificare greșită din punct de vedere legal al

actului dedus judecății, situație care nu se regăsește în speță.

Totodată,

recurenta a invocat în mod greșit acest motiv de nelegalitate. din moment ce a

pus în discuție modul în care au fost interpretate înscrisurile de la dosar.

depuse în susținerea cererii de chemare în judecată, ceea ce nu echivalează cu

schimbarea naturii sau înțelesului actului juridic dedus judecății, instanța

pronunțându-se asupra cererii de anulare a Hotărârii din 09 octombrie 2009 a

A.G.E.A., SC M. C.F. SA Pitești.

Cat privește

critica vizând interpretarea greșită a dispozițiilor art. 120 din Legea nr.

31/1990 referitoare la exercitarea dreptului de vot a acționarilor, se constată

că nici aceasta nu poate 11 reținută, întrucât instanța de apel a interpretat

în mod corect aceste dispoziții legale, în sensul că votul nu poate fi valabil,

atâta timp cât. în speță, prin Hotărârea A.G.E.A. din 9 octombrie 2009 s-a dat

eficiență unei alte hotărârii A.G.E.A. anulată printr-o hotărâre

judecătorească. (Hotărârea din 16 martie 2007 - prin care s-a majorat capitalul

social de la 7.755.806,2 lei la 11.771.969,3 lei - a fost anulată prin sentința

nr. 19/CC din 25 mai 2009 a Tribunalului Comercial Argeș).

Pentru aceleași

considerente, se vor înlătura și celelalte argumente ale recurentei vizând

lipsa caracterului definitiv și irevocabil al hotărârii judecătorești evocate

mai sus. la momentul adoptării Hotărârii A.G.E.A. din 9 octombrie 2009. având

în vedere, pe de o parte faptul că dispozițiile art. 720 C. proc. civ.

stabilesc că hotărârile date în primă instanță privind procesele și cererile în

materie comercială sunt executorii, exercitarea apelului nesuspendând de drept

executarea, iar pe de altă parte faptul că o hotărârea A.G.E.A. anulată nu mai

poate produce efecte.

Prin urmare, în

condițiile în care nu s-a demonstrat că instanța de apel a interpretat greșit

actul juridic dedus judecății schimbând natura ori înțelesul lămurit și vădit

neîndoielnic al acestuia și nici încălcarea sau aplicarea greșită a legii,

criticile întemeiate pe prevederile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. vor fi

respinse.

Pentru aceste

considerente. Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C.

proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC M. C.F. SA

Pitești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca

nefondat recursul declarat de pârâta SC M. C.F. SA Pitești împotriva Deciziei

nr. 12/A/C de la 4 martie 2011 a Curții de Apel Pitești, secția comercială, de

contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 26 octombrie 2011.