ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3300/2011

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, se constată următoarele: Reclamantul E.C., prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Comercial Argeș, a chemat în judecată pe pârâta SC M. C.F. SA. solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună constatarea nulității Hotărârii nr. 3 din 09 octombrie 2009. hotărâre ce s-a luat în cadrul A.G.E.A. SC M. C.F. SA în data de 09 octombrie 2009, publicată în M. Of. nr. 566 din 02 noiembrie 2009. Prin sentința nr. 203/CC din 28 octombrie 2010, Tribunalul Comercial Argeș a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul E.C. împotriva pârâtei SC M. C.F. SA. A respins capătul principal de cerere privind anularea integrală a Hotărârii nr. 3 din 09 octombrie 2009 a A.G.E.A.

SC M. C.F. SA Pitești. A admis în parte capătul subsidiar de cerere privind anularea în parte a aceleiași hotărâri, dispunându-se anularea în parte a Hotărârii nr. 3 din 09 octombrie 2009 a A.G.E.A. SC M. C.F. SA Pitești. în ceea ce privește majorarea capitalului social, dispoziții cuprinse la pct. 7-12 din hotărâre. S-a dispus că hotărârea se va înscrie la Registrul Comerțului și se va publica în M. Of. după rămânerea ei irevocabilă. Cu ocazia dezbaterilor a fost invocată excepția inadmisibilității cererii, în raport de prevederile alin. (2) al art. 132 din Legea nr. 31/1990. Instanța de fond, cu privire la excepția inadmisibilității, a constatat că aceasta este întemeiată numai în parte, referitor la motivele de nulitate relativă invocate, reținându-se că în cauză, deși reclamantul a fost prezent, din procesul verbal nu rezultă că a solicitat expres înserarea modului cum a votat.

Totodată, nu a fost reținută apărarea reclamantului în sensul că a solicitat înserarea votului și că aceasta rezultă din indicarea numărului de acțiuni pentru care a votat. întrucât dispozițiile art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 sunt clare sub aspectul întrunirii cumulative a celor două condiții. În ceea ce privește condițiile de nulitate absolută invocate de reclamant. instanța a apreciat că acțiunea este formulată cu respectarea dispozițiilor art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990. Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut următoarele: Astfel, primul motiv de nulitate, referitor la nerespectarea formalităților de convocare prevăzute de actul constitutiv al societății pârâte, a fost înlăturat întrucât din interpretarea art. 18 alin. (1) din Statutul SC M. C.F.

SA (fila 64) rezultă că acționarii au recurs și la posibilitatea oferită de art. 4 din Legea nr. 31/1990 ca alternativă de a realiza convocarea adunărilor generale numai prin scrisoare recomandată. Iară însă a fi abandonată convocarea prin dublă publicitate în condițiile art. 117 alin. (3) din Legea S.C. Admiterea acestei modalități de convocare nu transformă opțiunea posibilă în .normă" exclusivă, câtă vreme în actul constitutiv aceasta a fost instituită ca o posibilitate, alături de convocarea prin dublă publicitate, iar potrivit înscrisurilor depuse la fila 78 - 83 rezultă că a fost publicată convocarea A.G.E.A. în M. Of. nr. 4463 din 21 august 2009 și în ziarul,.Argeșul" din data de 22-23 august 2009. astfel că procedura instituită de lege și de actul constitutiv al societății pârâte a fost respectată.

Nu a fost reținut nici cel de al doilea motiv de nulitate totală, referitor la adoptarea hotărârii cu încălcarea dispozițiilor art. 129 alin. (1)-(6) din Legea nr. 31/1990. S-a reținut că normele privind desfășurarea adunării generale instituite de art. 129 din Lege, cu excepția alin. (3) și (5) sunt imperative, iar din verificarea conținutului procesului-verbal al ședinței A.G.E.A. din 09 octombrie 2009 (fila 69 și urm.) rezultă că cerințele legale reglementate în mod imperativ de lege. referitoare la deschiderea ședinței, alegerea secretarului, prezentarea ordinii de zi modificată, întocmirea procesului-verbal, au fost respectate, cum respectată a fost și cerința supunerii la vot a prezenței notarului.

S-a mai reținut că formularea cuprinsă în alin. (3) al art. 129 Legea S.C.. referitor la desemnarea unui notar public care să supravegheze operațiunea prevăzută la alin. (2). Adunarea Generală va putea hotărî - denotă caracterul dispozitiv al acestei norme. Acest caracter dispozitiv tace ca motivul de nulitate invocat de reclamant cu privire la acest text să fie respins în condițiile în care. cu privire la motivele de nulitate relativă, instanța a admis excepția inadmisibilității. Aceleași considerații au fost reținute și în cazul alin. (5) al art. 129, care a fost apreciat și ca netemeinic. În ce privește cererea de anulare în parte a Hotărârii A.G.E.A., instanța a reținut referitor la decizia adoptată la pct. 6 din Hotărârea atacată, referitoare la respingerea prevederii în actul constitutiv a prezenței unui notar care să asigure secretariatul tehnic al ședințelor A.G.A.

acest motiv a fost analizat la motivele de nulitate totală. instanța apreciind că normele înscrise în art. 126 alin. (3) și (5) au caracter dispozitiv. nefiind vorba de un motiv de nulitate absolută. Cât privește motivele invocate pentru anularea dispozițiilor cuprinse la pct. 3-5 și 10-20 din Hotărârea atacată s-a reținut că sunt aceleași pentru fiecare dintre aceste dispoziții, astfel că se impune analizarea lor în mod grupat. Astfel, instanța a apreciat că, criticile aduse de reclamant acestor decizii reclamă încălcarea obligației impuse de art. 8 lit. i) din Legea nr. 31/1990. privind înserarea în actul constitutiv a clauzelor văzând conducerea, administrarea. funcționarea, controlul gestiunii de către organele statutare.". După abrogarea expresă a art. 135 din Legea S.C.

prin art. 1 pct. 78 din Legea nr. 441/2006. art. 136. în actuala reglementare, stabilește dreptul acționarilor semnificativi la informare. în legătură cu gestiunea societății și chiar de control asupra unor operațiuni. Câtă vreme modificările actului constitutiv conform pct. 3-5 din hotărâre corespund dispozițiilor art. 135 din Legea S.C., abrogate, nu se poate susține că neaprobarea acestora în adunarea generală atrage nulitatea hotărârii, întrucât prin aceasta nu a fost încălcată o dispoziție imperativă a legii. Reclamantul a susținut că prin respingerea propunerilor au fost încălcate dispozițiile art. 1641 din Legea nr. 31/1990, dar și prevederile art. 92 și următoarele din Legea S.C. și art. 44 alin. (2) din Constituție.

Instanța a reținut că textul art. 1641 din Legea S.C. care reglementează controlul acționarilor minoritari asupra administrației societății, stabilește dreptul acționarilor de a reclama cenzorilor/auditorilor interni fapte despre care cred că trebuie cenzurate/verificate fără a se stabili în mod imperativ obligația înserării în actul constitutiv a obligativității Consiliului de Administrație de a pune la dispoziția acționarilor actele și rapoartele menționate în ordinea de zi a ședințelor - în cazul de față, înserarea în actul constitutiv a unor astfel de clauze ținând de voința socială Iară a putea fi cenzurată de instanță oportunitatea unor astfel de decizii. Referitor la motivele invocate pentru constatarea nulității dispozițiilor privitoare la majorarea capitalului social, cuprinse la pct. 7-12 din Hotărârea nr. 3 din 09 octombrie 2010, instanța le-a constatai întemeiate.

Astfel, s-a reținut că Legea nr. 31/1990 reglementează modificarea capitalului social prin majorare sau reducere în titlul IV - „Modificarea actului constitutiv" iar art. 1 17 alin. (7) din LEGEA S.C. prevede în mod imperativ că atunci când pe ordinea de zi figurează propuneri de modificare a actului constitutiv (cum este în cazul majorării capitalului social), convocarea trebuie să cuprindă textul integral al propunerii, adică ordinea de zi să cuprindă ca puncte distincte modificarea capitalului social, dar și modificarea corespunzătoare a actului constitutiv, ambele trebuind să fie reflectate în convocator. Din convocarea publicată în M. Of. nr. 4463 din 21 august 2009. în ziarul „A." (fila 78-83) și din cuprinsul Hotărârii nr. 3 din 09 octombrie 2009 a A.G.E.A., SC M. C.F.

SA (fila 50), s-a constatat că s-a avut în vedere exclusiv majorarea capitalului social, nu și modificarea actului constitutiv, cu indicarea textului care se modifică și noua formulare ca urmare a majorării de capital. Capitalul social, privit din punct de vedere juridic, constituie limita gajului general al creditorilor societății. în sensul că în patrimoniul societății trebuie să existe bunuri a căror valoare să fie cel puțin în limita capitalului social, motiv pentru care el poate fi modificat numai în condițiile prevăzute de lege, prin modificarea actului constitutiv. Având rol de limită a gajului general al creditorilor, capitalul social trebuie să fie real, ceea ce presupune intrarea efectivă în patrimoniul societății a bunurilor care constituie aporturile asociaților.

S-a reținut că în speță, pragul de la care se face majorarea, de 11.771.969,30 lei nu este cel real. deoarece a fost anulată Hotărârea nr. 1 din 16 martie 2007 prin care a fost aprobată majorarea capitalului social cu suma de 5.714.285 lei. de la valoarea de 7.775.806,20 Ici la valoarea de 13.470.092 lei, prin emisiunea a 256.346 Iei acțiuni noi. cu valoare nominală de 22,3 lei, precum și Actul adițional nr. 44 din 29 mai 2007, act prin care se modifică Actul constitutiv în sensul majorării capitalului social la valoarea de 11.771.969.30 lei, prin sentința comercială nr. 19/CC din 25 mai 2009 a Tribunalului Comercial Argeș, definitivă și irevocabilă (fila 47 și urm. dosar). Prin urmare, valoarea de 1 1.771.969.30 lei, de la care se pornește la majorarea capitalului social nu corespunde realității.

întrucât hotărârea judecătorească invocată anterior are autoritate în această privință iar neoperarea mențiunilor corespunzătoare în baza de date a O.R.C. nu poate conduce la o altă concluzie, de vreme ce hotărârea judecătorească produce efecte între părți de la data pronunțării ei, iar nu de la data înregistrării în registrul comerțului a mențiunii respective. Referitor la motivele invocate pentru anularea dispozițiilor cuprinse la pct. 13-14 din hotărârea atacată, cu privire la aprobarea cumpărării unui teren și la împuternicirea consiliului de administrație să încheie actele necesare, s-a reținut în primul rând că analiza oportunității încheierii unor astfel de acte nu este atributul instanței de judecată care, în cadrul judecății, verifică exclusiv legalitatea adoptării unor astfel de decizii.

însă, decizia privind dobândirea .unui teren de 10 ha*', tară ca acest imobil să fie individualizat, prezintă un pronunțat caracter de generalitate, o intenție a acționarilor ce urmează a fi ulterior detaliată și aprobată, la momentul actual nefiind identificat terenul, astfel încât să fie posibilă transmiterea proprietății în funcție de care să fie analizate condițiile prevăzute de art. 150 din Legea S.C. A fost respinsă cererea formulată de reclamant, privind nelegalitatea respingerii propunerii de modificare a art. 18 din Actul Constitutiv, în sensul stabilirii unor condiții de cvorum și majoritate; în concordanță cu art. 115 alin. (1) și (2) din Legea nr. 31/1990, deoarece art. 115 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 stabilește că .în actul constitutiv se pot stipula cerințe de cvorum și majoritate mai mari", raportat la condițiile stabilite în mod imperativ de alin. (1) și (2) din același articol.

Or. în forma actuală a Actului Constitutiv al SC M. C.F. SA cerințele de cvorum și majoritate impuse de lege pentru validitatea deliberărilor adunării generale extraordinare, au fost stabilite în condițiile alin. (3) al art. 1 15 din Legea nr. 31/1990. respingerea propunerii de modificare neputând constitui motiv de nulitate absolută deoarece nu s-a invocat încălcarea unei norme de ordine publică și nici despre nulitate relativă nu poate fi vorba câtă vreme reclamantul nu a dovedit că a fost vătămat prin respingerea propunerii respective. Apelul declarat de pârâta SC M. C.F. SA împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, prin Decizia nr. 12/A/C din 4 martie 2011. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut următoarele considerente: În primul rând s-a constatat că prin hotărârea A.G.E.A.

nr. 3 din 9 octombrie 2009 la pct. 7-12 s-a decis majorarea capitalului social de la valoarea de 11.771.969.3 lei la 18.172.069.3 lei. prin emisiunea unui număr de 287.000 acțiuni noi, cu valoare nominală de 22,3 lei ce vor fi acordate acționarilor în schimbul aporturilor în numerar. S-a reținut că. criticile formulate se limitează la aceste aspecte, astfel că numai acestea constituie obiectul analizei în fața instanței de apel. Curtea a reținut că prin sentința nr. 19/CC din 25 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș. în Dosarul nr. 1252/1259/2008. a fost admisă acțiunea formulată de E.C., în contradictoriu cu apelanta, constatându-se nulitatea absolută a Hotărârii A.G.E.A. nr. 1 din 16 martie 2007 a societății, prin care s-a hotărât majorarea capitalului social cu suma de 5.714.285 lei, prin emisiunea a 256.246 acțiuni noi.

Hotărârea a rămas definitivă prin respingerea apelului (Decizia nr. 100 din 16 octombrie 2009 a Curții de Apel Pitești) și irevocabilă prin respingerea recursului (Decizia nr. 1319 din 21 aprilie 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție). În dosarul menționat, instanța a reținut încălcarea prevederilor art. 117 alin. (7) din Legea nr. 31/1990. Deoarece în convocarea publicată în M. Of. nu se regăsește decât mențiunea de majorare a capitalului social, nu și modificarea actului constitutiv, aspect imperativ, care nu a figurat pe ordinea de zi a adunării din 16 martie 2007. S-a reținut ca atare, că prin modificarea actului constitutiv, fără existența unei hotărâri a A.G.E.A., deoarece modificarea actului constitutiv nu s-a aliat pe ordinea de zi, majorarea capitalului social (modificarea actului constitutiv), s-a operat printr-un procedeu nelegal, hotărârea fiind lovită de nulitate absolută.

Față de această situație, susținerile apelantei,in sensul că prin hotărârea menționată nu a fost dispusă și anularea acțiunilor emise în temeiul Hotărârii nr. 1 din 16 martie 2007. cu consecința că la momentul actual capitalul social este de 1 1.771.969,3 Ici. nu pot fi reținute. De vreme ce o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă a statuat asupra nulității absolute a hotărârii A.G.E.A. de majorare a capitalului social, este cert că aceasta nu putea produce nici un efect, astfel că acțiunile, chiar parțial subscrise (majorarea operând numai până la valoarea de 11.771.969.3 lei, iar nu la valoarea de 13.470.092 lei), nu pot întemeia, potrivit art. 120 din Legea nr. 31/1990, un vot valabil.

Într-adevăr, potrivit art. 120 din Legea nr. 31/1990, acționarii exercită dreptul lor de vot în adunarea generală, proporțional cu numărul acțiunilor pe care le posedă. Insă, posesia acțiunilor, la care se referă textul, trebuie să fie exercitată în condiții de legalitate, legea netacând referire la o posesie de facto a acțiunilor, rezultate în urma unei subscripții întemeiată pe o hotărâre A.G.E.A. constatată nulă absolut de către o instanță judecătorească. Deși în motivele de apel s-a susținut că nici una din cele două valori ale capitalului social (subscrisă sau vărsată), nu s-au modificat, hotărârea de majorare fiind una de principiu, s-a reținut că în hotărârea A.G.E.A.

atacată în prezenta cauză, s-a dispus majorarea capitalului social de la valoarea de 11.771.969.3 lei, distinctă de valoarea capitalului social existentă anterior adoptării hotărârii din 16 martie 2007 constatată nulă prin sentința nr. 19/CC din 25 mai 2009, anume 7.755.806.2 lei (fila 48 verso dosar fond). Prin urmare, nu au fost reținute susținerile apelantei în ce privește valoarea reală a capitalului social rezultat prin subscrierea acțiunilor în temeiul hotărârii A.G.E.A. constatată nulă absolut, situația relevând o diferență între starea de drept. menționată în hotărârea judecătorească din 25 mai 2009 și cea de fapt. rezultată din subscrierea efectivă, parțială, operată de acționari. Faptul că valoarea subscrisă a capitalului social se va cunoaște și va face obiectul unei hotărâri A.G.E.A.

de modificare a actului constitutiv, după efectuarea subscrierilor, nu are relevanță în condițiile în care în hotărârea A.G.E.A., atacată în prezenta cauză, s-a dat eficiență majorării efective operate prin subscrierile făcute în temeiul hotărârii din 16 martie 2007. la pct. 7 din Hotărârea nr. 3 din 9 octombrie 2009 arătându-sc expres că majorarea capitalului social se aprobă de la valoarea de 11.771.969.3 lei. În ce privește susținerea cu privire la faptul că eventualele repartizări viitoare ale capitalului social nu ar fi influențat votul, deoarece acționarul SC A.T. SA ar fi deținut peste 70% din capitalul social (mai mult de 2/3 din drepturile de vot deținute de acționarii prezenți sau reprezentați).

Curtea a reținut că aceasta nu poate fi primită. Astfel, cenzura primei instanțe a avut ca obiect valoarea de la care se operează majorarea capitalului social, iar nu votul exprimat de către acționari. Și în ipoteza în care, fără a lua în considerare majorarea operată potrivit hotărârii A.G.E.A. din 16 martie 2007, s-ar fi votat cu majoritate adoptarea Hotărârii nr. 3 din 9 octombrie 2009. Curtea a reținut că votul respectiv trebuia să se raporteze la o valoare a capitalului social, stabilită legal, cu respectarea hotărârii judecătorești, de la care să se procedeze la majorare. Or, de vreme ce hotărârea de majorare a capitalului social a fost constatată nulă. toate operațiunile efectuate în temeiul acesteia nu pot primi efecte, astfel că votul nu putea să poarte asupra unor aspecte nelegal determinate.

Împotriva acestei decizii, pârâta SC M. C.E. SA a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei recurate și pe fond respingerea acțiunii reclamantului. În motivarea recursului, se susține că prin art. 7-12 din Hotărârea A.G.E.A. nr. 3 din 9 octombrie 2010 nu au fost încălcate dispozițiile art. 117 alin. (7) din Legea nr. 31/1990, decizia recurată fiind pronunțată cu aplicarea greșită a legii. Astfel, se arată că deși, instanța de apel a constatat faptul că majorarea de capital propusă prin Hotărârea A.G.E.A. nr. 3 din 09 octombrie 2009 este una de principiu. nefiind modificată nici una dintre valorile capitalului social prevăzute de art. 8 lit. d) din Legea nr. 31/1990 (subscrisă sau vărsată), nu a reținut că prin Hotărâre nu s-a încălcat art. 117 alin. (7) din Legea nr. 31/1990.

Recurenta, reluând textual criticile din apel. susține că abia după subscrierile efectuate de acționari, conform art. 216 și 219 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 se modifica valoarea subscrisă a capitalului social. Prin urmare. în convocare nu era necesară menționarea integrală a textului articolului din actul constitutiv ce se modifica. întrucât nu se știa care este numărul de acțiuni ce se vor subscrie. În consecință, nu se putea modifica nici valoarea subscrisă și nici cea vărsată a capitalului social, astfel că nu se modifica la acest moment prevederile actului constitutiv referitoare la capitalul social pentru a fi în situația încălcării art. 117 alin. (7) din Legea nr. 31/1990. Valoarea subscrisă a capitalului social se cunoaște și va lâce obiectul unei hotărârii A.G.E.A.

sau Decizii C.A. de modificare a Actului Constitutiv după efectuarea subscrierilor (minim 30% din valoarea acțiunilor) de către acționari. După aceasta data se poate vorbi despre menționarea în convocarea A.G.E.A. a textului integral al propunerii de modificare a actului constitutiv. Aplicând corect dispozițiile legale mai sus menționate, instanța de apel trebuia să rețină faptul că nu au fost încălcate dispozițiile art. 117 alin. (7) din Legea nr. 31/1990. Cel de al doilea motiv de recurs se referă la valoarea reală a capitalului social, recurenta susținând că la data ținerii adunării generale a acționarilor din 09 octombrie 2009, aceasta era de 1 1.771.969,3 lei, instanța de apel interpretând astfel greșit actele în baza cărora s-a pronunțat decizia, precum și dispozițiile art. 120 din Legea nr. 31/1990, fiind incidente dispozițiile art. 304 pct. 8 și pct. 9 C. proc.

civ. Se arată că, instanța de apel a respins apărările cu privire la valoarea efectivă (subscrisă și vărsată) a capitalului social, motivat pe faptul că s-a anulat definitiv și irevocabil Hotărârea A.G.E.A. nr. 1 din 16 martie 2007. însă fără să se țină seama de faptul că la data de 09 octombrie 2009, sentința de anulare a Hotărârii A.G.E.A. nr. 1 din 16 martie 2007 nu era nici definitivă și nici irevocabilă, precum și faptul că acțiunile emise în baza acesteia nu au fost niciodată anulate. Consideră că, în atare situație, nu se putea lua în considerare altă valoare a capitalului social decât cea existentă în evidențele contabile ale societății.

respectiv 11.771.969,3 lei, iar în cazul de față acționarii au votat conform art. 120 din Legea nr. 31/1990, așa cum rezultă din procesul-verbal al ședinței și din lista de prezență, neputând să voteze conform unei eventuale repartizării viitoare a capitalului social, întrucât până la anularea acțiunilor subscrise, capitalul social rămâne același. Instanța de apel a făcut o interpretare eronată a acestui text legal, arătând că de fapt acționarii SC M. C.F. SA aveau în posesie un alt număr de acțiuni decât cel menționat în registrele societății și la Registrul Comerțului, dar tară a arăta probele sau motivele de fapt și de drept al acestui raționament. Anularea hotărârii de majorare nu a atras de la sine și modificarea capitalului social și a actului constitutiv în condițiile în care acțiunile emise nu au fost anulate.

Motivarea instanței de apel este nelegală și în contradicție cu dispozițiile art. 120 din Legea nr. 31/1990, în condițiile în care din evidentele contabile ale societății reprezentând capitalul social nu s-au înregistrat ieșiri de bunuri sau de sume de bani care să determine modificarea numărului de acțiuni deținute de acționari. Pe de altă parte, instanța de apel a reținut că toate operațiunile efectuate în temeiul Hotărârii de majorare de capital din 16 martie 2007 anulată nu pot produce efecte, ceea ce este în contradicție cu principiile de drept conform cărora, un act juridic încheiat în temeiul unui alt act constatat nul este anulabil și nu lovit de nulitate absolută. Analizând decizia recurată în raport de criticile formulate și temeiurile de drept invocate.

înalta Curte constată că recursul este nefondat. Prealabil examinării acestui recurs, Înalta Curte arată că recursul nu înseamnă rejudecarea procesului într-un al treilea grad de jurisdicție, ci constituie controlul judiciar al respectării de către judecătorii fondului a legii, instanța verificând. în recurs, dacă faptelor declarate ca fiind stabilite de hotărârea atacată li s-a făcut o aplicare corectă a legii. Critica recurentei vizând greșita aplicare a dispozițiilor art. 117 alin. (7) din Legea nr. 31/1990 nu poate fi analizată în această cale de atac. întrucât nu a tăcut obiectul analizei în fața instanței de apel, criticile formulate de pârâtă în susținerea apelului limitându-se doar la valoarea reală a capitalului social.

Pe de altă parte, se observă că recurenta sub pretextul aplicării greșite a dispozițiilor art. 117 alin. (7) din Legea nr. 31/1990. a reluat textual susținerile invocate în motivele de apel, susțineri care de fapt conduc la valoarea reală a capitalului social. respectiv valoarea subscrisă sau vărsată, ce urmează a fi avute în vedere cu ocazia analizării celei de a doua critici. Așadar, criticile recurentei vizând valoarea reală a capitalului social, în raport de care s-au invocat motivele de nelegalitate prevăzute de ail.304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., prin prisma cărora s-a invocat interpretarea greșită a actelor în baza cărora s-a pronunțat decizia recurată, precum și interpretarea greșită a dispozițiilor art. 120 din Legea nr. 31/1990, nu vor fi reținute.

Motivul de nelegalitate prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., invocat de recurentă, nu a fost argumentat conform cerințelor impuse de această cale extraordinară de atac, nefîind indicat actul pretins denaturat și. în concret. în ce constă denaturarea lui. Cenzura instanței de recurs. în cazul în care se invocă acest motiv de nelegalitate nu poate interveni decât alunei când se demonstrează că s-a denaturat adevăratul înțeles al termenilor cuprinși în act. astfel încât s-a ajuns la o calificare greșită din punct de vedere legal al actului dedus judecății, situație care nu se regăsește în speță. Totodată, recurenta a invocat în mod greșit acest motiv de nelegalitate. din moment ce a pus în discuție modul în care au fost interpretate înscrisurile de la dosar.

depuse în susținerea cererii de chemare în judecată, ceea ce nu echivalează cu schimbarea naturii sau înțelesului actului juridic dedus judecății, instanța pronunțându-se asupra cererii de anulare a Hotărârii din 09 octombrie 2009 a A.G.E.A., SC M. C.F. SA Pitești. Cat privește critica vizând interpretarea greșită a dispozițiilor art. 120 din Legea nr. 31/1990 referitoare la exercitarea dreptului de vot a acționarilor, se constată că nici aceasta nu poate 11 reținută, întrucât instanța de apel a interpretat în mod corect aceste dispoziții legale, în sensul că votul nu poate fi valabil, atâta timp cât. în speță, prin Hotărârea A.G.E.A. din 9 octombrie 2009 s-a dat eficiență unei alte hotărârii A.G.E.A.

anulată printr-o hotărâre judecătorească. (Hotărârea din 16 martie 2007 - prin care s-a majorat capitalul social de la 7.755.806,2 lei la 11.771.969,3 lei - a fost anulată prin sentința nr. 19/CC din 25 mai 2009 a Tribunalului Comercial Argeș). Pentru aceleași considerente, se vor înlătura și celelalte argumente ale recurentei vizând lipsa caracterului definitiv și irevocabil al hotărârii judecătorești evocate mai sus. la momentul adoptării Hotărârii A.G.E.A. din 9 octombrie 2009. având în vedere, pe de o parte faptul că dispozițiile art. 720 C. proc. civ. stabilesc că hotărârile date în primă instanță privind procesele și cererile în materie comercială sunt executorii, exercitarea apelului nesuspendând de drept executarea, iar pe de altă parte faptul că o hotărârea A.G.E.A.

anulată nu mai poate produce efecte. Prin urmare, în condițiile în care nu s-a demonstrat că instanța de apel a interpretat greșit actul juridic dedus judecății schimbând natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia și nici încălcarea sau aplicarea greșită a legii, criticile întemeiate pe prevederile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. vor fi respinse. Pentru aceste considerente. Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC M. C.F. SA Pitești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC M. C.F. SA Pitești împotriva Deciziei nr. 12/A/C de la 4 martie 2011 a Curții de Apel Pitești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 octombrie 2011.