ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 622/2010
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 622/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Hotărârea primei instanțe
Prin Sentința nr. 1042 din 11 martie 2009 a
Curții de Apel București a fost admisă acțiunea formulată de Consiliul Național
pentru Studierea Arhivelor Securității în contradictoriu cu B.N.E., în sensul
că instanța a constatat calitatea de colaborator al securității în ceea ce-l
privește pe pârât, în temeiul O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul
dosar și deconspirarea securității.
Pentru a pronunța
această hotărâre, instanța de fond a reținut că potrivit adresei nr. S/112638
din 20 iunie 2007 a SRI și a Notei de Constatare nr. S/DI/I/1923 din 8 august
2008 întocmită de Direcția de Investigații a Consiliului Național pentru
Studierea Arhivelor Securității, pârâtul B.N.E. figurează cu dosar fond rețea
nr. 5775/Dâmbovița fiind mai întâi recrutat în perioada satisfacerii stagiului
militar, iar ulterior ca informator contrasabotaj.
Instanța a constatat
că, pentru prima perioadă a colaborării sale, pârâtul a semnat un angajament
olograf de colaborare cu Securitatea, la data de 14 noiembrie 1971, preluând
numele conspirativ „P.C.”, iar ulterior a furnizat informații cu privire la
fapte și persoane determinate.
Având în vedere cele
reținute, instanța de fond a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute
de lege, atât sub aspectul furnizării de informații, conform art. 2 lit. b) din
O.U.G. nr. 24/2008, cât și sub aspectul îngrădirii unor drepturi și libertăți
fundamentale ale omului, ca urmare a acestei furnizări de informații.
Recursul pârâtului
Împotriva acestei
hotărâri a declarat recurs pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate și
netemeinicie.
În motivarea căii de
atac, recurentul-pârât a arătat că în speță nu sunt întrunite cerințele legale
impuse de art. 2 lit. b) din O.U.G.nr. 24/2008, deoarece informațiile furnizate
organelor de securitate datau dintr-o perioadă în care, din cauza vârstei
fragede, nu a realizat consecințele faptelor sale, iar ulterior a oferit numai
informații lipsite de importanță, care nu au îngrădit drepturile și libertățile
fundamentale ale persoanei.
Sub aspect
procedural, a arătat că inițial cauza a fost înregistrată la Tribunalul
București și ulterior a fost declinată la Curtea de Apel București, etapă în
care, din cauza stării de boală, nu a mai urmărit mersul procesului.
II. Considerentele
Înaltei Curți asupra recursului
Examinând cauza prin
prisma criticilor formulate de recurentul-pârât și a prevederilor art. 304
1
C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat, sentința
atacată reflectând interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor O.U.G. nr.
24/2004 în raport cu baza factuală rezultată din probele cauzei.
Argumentele
corespunzătoare motivelor de recurs
1.1. Potrivit art. 2
lit. b) din O.U.G.nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și
deconspirarea securității, are calitatea de colaborator al Securității
„persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și
rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin
care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar
comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale
ale omului”.
Prima instanță a
efectuat o analiză aprofundată a probatoriului administrat prin prisma
prevederii legale citate mai sus și a expus în detaliu motivele care i-au
format convingerea că în speță sunt întrunite condițiile legale pentru
constatarea calității de colaborator a recurentului-pârât.
Primul angajament de
colaborare cu securitatea a fost întocmit olograf la data de 14 noiembrie 1971,
când semnatarul lui avea aproximativ 20 de ani, iar conținutul și determinarea
angajamentului și ale notelor informative care l-au urmat exclud ideea unei
lipse de reprezentări asupra faptelor și consecințelor lor, în sensul celor
arătate în recurs.
Din niciuna dintre
probele cauzei nu rezultă că recurentul-pârât ar fi fost constrâns să furnizeze
informații ori s-ar fi aflat în vreuna dintre situațiile de natură să excludă
incidența noțiunii de „colaborator”, potrivit art. 2 lit. b) teza a II-a din
O.U.G.nr. 24/2008 „Persoana care a furnizat informații cuprinse în declarații,
procesele-verbale de interogatoriu sau de confruntare, date în timpul anchetei
și procesului, în stare de libertate, de reținere ori de arest, pentru motive
politice privind cauza pentru care a fost fie cercetată, fie judecată și
condamnată, nu este considerată colaborator al Securității, potrivit prezentei
definiții, iar actele și documentele care consemnau aceste informații sunt
considerate parte a propriului dosar. Persoanele care, la data colaborării cu
Securitatea, nu împliniseră 16 ani, nu sunt avute în vedere de prezenta
definiție, în măsura în care se coroborează cu alte probe”.
1.2. În ceea ce
privește respectarea normelor de procedură la judecarea cauzei, Înalta Curte
constată că recurentul-pârât nu a formulat veritabile critici la adresa
hotărârii atacate, ci a sugerat numai o imposibilitate, din motive medicale, de
a fi urmărit derularea procesului și de a fi efectuat demersurile necesare
pentru exercitarea dreptului la apărare, fără a fi prezentat dovezi în acest
sens.
Din actele dosarului
de fond rezultă că partea a fost legal citată pentru ambele termene de judecată
în fața Curții de Apel București, a avut un apărător angajat pentru a-i asigura
asistență juridică și i-au fost comunicate toate înscrisurile depuse de
reclamant în dovedirea acțiunii, fiind respectate pe deplin principiul
contradictorialității și al dreptului la apărare.
Temeiul legal al
soluției adoptate în recurs
Având în vedere toate
considerentele expuse, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, în
temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., neexistând motive de modificare sau
de casare a sentinței, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 sau
art. 304
1
C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul
declarat de B.N.E. împotriva Sentinței nr. 1042 din 11 martie 2009 a Curții de
Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca
nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată, în
ședință publică, astăzi 5 februarie 2010.