ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 622/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Hotărârea primei instanțe Prin Sentința nr. 1042 din 11 martie 2009 a Curții de Apel București a fost admisă acțiunea formulată de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității în contradictoriu cu B.N.E., în sensul că instanța a constatat calitatea de colaborator al securității în ceea ce-l privește pe pârât, în temeiul O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea securității. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că potrivit adresei nr. S/112638 din 20 iunie 2007 a SRI și a Notei de Constatare nr. S/DI/I/1923 din 8 august 2008 întocmită de Direcția de Investigații a Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, pârâtul B.N.E.

figurează cu dosar fond rețea nr. 5775/Dâmbovița fiind mai întâi recrutat în perioada satisfacerii stagiului militar, iar ulterior ca informator contrasabotaj. Instanța a constatat că, pentru prima perioadă a colaborării sale, pârâtul a semnat un angajament olograf de colaborare cu Securitatea, la data de 14 noiembrie 1971, preluând numele conspirativ „P.C.”, iar ulterior a furnizat informații cu privire la fapte și persoane determinate. Având în vedere cele reținute, instanța de fond a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, atât sub aspectul furnizării de informații, conform art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, cât și sub aspectul îngrădirii unor drepturi și libertăți fundamentale ale omului, ca urmare a acestei furnizări de informații.

2. Recursul pârâtului Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea căii de atac, recurentul-pârât a arătat că în speță nu sunt întrunite cerințele legale impuse de art. 2 lit. b) din O.U.G.nr. 24/2008, deoarece informațiile furnizate organelor de securitate datau dintr-o perioadă în care, din cauza vârstei fragede, nu a realizat consecințele faptelor sale, iar ulterior a oferit numai informații lipsite de importanță, care nu au îngrădit drepturile și libertățile fundamentale ale persoanei. Sub aspect procedural, a arătat că inițial cauza a fost înregistrată la Tribunalul București și ulterior a fost declinată la Curtea de Apel București, etapă în care, din cauza stării de boală, nu a mai urmărit mersul procesului.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând cauza prin prisma criticilor formulate de recurentul-pârât și a prevederilor art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat, sentința atacată reflectând interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor O.U.G. nr. 24/2004 în raport cu baza factuală rezultată din probele cauzei. 1. Argumentele corespunzătoare motivelor de recurs 1.1. Potrivit art. 2 lit. b) din O.U.G.nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea securității, are calitatea de colaborator al Securității „persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului”.

Prima instanță a efectuat o analiză aprofundată a probatoriului administrat prin prisma prevederii legale citate mai sus și a expus în detaliu motivele care i-au format convingerea că în speță sunt întrunite condițiile legale pentru constatarea calității de colaborator a recurentului-pârât. Primul angajament de colaborare cu securitatea a fost întocmit olograf la data de 14 noiembrie 1971, când semnatarul lui avea aproximativ 20 de ani, iar conținutul și determinarea angajamentului și ale notelor informative care l-au urmat exclud ideea unei lipse de reprezentări asupra faptelor și consecințelor lor, în sensul celor arătate în recurs. Din niciuna dintre probele cauzei nu rezultă că recurentul-pârât ar fi fost constrâns să furnizeze informații ori s-ar fi aflat în vreuna dintre situațiile de natură să excludă incidența noțiunii de „colaborator”, potrivit art. 2 lit. b) teza a II-a din O.U.G.nr.

24/2008 „Persoana care a furnizat informații cuprinse în declarații, procesele-verbale de interogatoriu sau de confruntare, date în timpul anchetei și procesului, în stare de libertate, de reținere ori de arest, pentru motive politice privind cauza pentru care a fost fie cercetată, fie judecată și condamnată, nu este considerată colaborator al Securității, potrivit prezentei definiții, iar actele și documentele care consemnau aceste informații sunt considerate parte a propriului dosar. Persoanele care, la data colaborării cu Securitatea, nu împliniseră 16 ani, nu sunt avute în vedere de prezenta definiție, în măsura în care se coroborează cu alte probe”. 1.2.

În ceea ce privește respectarea normelor de procedură la judecarea cauzei, Înalta Curte constată că recurentul-pârât nu a formulat veritabile critici la adresa hotărârii atacate, ci a sugerat numai o imposibilitate, din motive medicale, de a fi urmărit derularea procesului și de a fi efectuat demersurile necesare pentru exercitarea dreptului la apărare, fără a fi prezentat dovezi în acest sens. Din actele dosarului de fond rezultă că partea a fost legal citată pentru ambele termene de judecată în fața Curții de Apel București, a avut un apărător angajat pentru a-i asigura asistență juridică și i-au fost comunicate toate înscrisurile depuse de reclamant în dovedirea acțiunii, fiind respectate pe deplin principiul contradictorialității și al dreptului la apărare.

2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Având în vedere toate considerentele expuse, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., neexistând motive de modificare sau de casare a sentinței, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 sau art. 304 1 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de B.N.E. împotriva Sentinței nr. 1042 din 11 martie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 5 februarie 2010.