ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 05.02.2010

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 622/2010

HOTĂRÂRE
05.02.2010
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 622/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința nr. 1042 din 11 martie 2009 a

Curții de Apel București a fost admisă acțiunea formulată de Consiliul Național

pentru Studierea Arhivelor Securității în contradictoriu cu B.N.E., în sensul

că instanța a constatat calitatea de colaborator al securității în ceea ce-l

privește pe pârât, în temeiul O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul

dosar și deconspirarea securității.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de fond a reținut că potrivit adresei nr. S/112638

din 20 iunie 2007 a SRI și a Notei de Constatare nr. S/DI/I/1923 din 8 august

2008 întocmită de Direcția de Investigații a Consiliului Național pentru

Studierea Arhivelor Securității, pârâtul B.N.E. figurează cu dosar fond rețea

nr. 5775/Dâmbovița fiind mai întâi recrutat în perioada satisfacerii stagiului

militar, iar ulterior ca informator contrasabotaj.

Instanța a constatat

că, pentru prima perioadă a colaborării sale, pârâtul a semnat un angajament

olograf de colaborare cu Securitatea, la data de 14 noiembrie 1971, preluând

numele conspirativ „P.C.”, iar ulterior a furnizat informații cu privire la

fapte și persoane determinate.

Având în vedere cele

reținute, instanța de fond a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute

de lege, atât sub aspectul furnizării de informații, conform art. 2 lit. b) din

O.U.G. nr. 24/2008, cât și sub aspectul îngrădirii unor drepturi și libertăți

fundamentale ale omului, ca urmare a acestei furnizări de informații.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

În motivarea căii de

atac, recurentul-pârât a arătat că în speță nu sunt întrunite cerințele legale

impuse de art. 2 lit. b) din O.U.G.nr. 24/2008, deoarece informațiile furnizate

organelor de securitate datau dintr-o perioadă în care, din cauza vârstei

fragede, nu a realizat consecințele faptelor sale, iar ulterior a oferit numai

informații lipsite de importanță, care nu au îngrădit drepturile și libertățile

fundamentale ale persoanei.

Sub aspect

procedural, a arătat că inițial cauza a fost înregistrată la Tribunalul

București și ulterior a fost declinată la Curtea de Apel București, etapă în

care, din cauza stării de boală, nu a mai urmărit mersul procesului.

Înaltei Curți asupra recursului

Examinând cauza prin

prisma criticilor formulate de recurentul-pârât și a prevederilor art. 304

1

atacată reflectând interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor O.U.G. nr.

24/2004 în raport cu baza factuală rezultată din probele cauzei.

corespunzătoare motivelor de recurs

1.1. Potrivit art. 2

lit. b) din O.U.G.nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și

deconspirarea securității, are calitatea de colaborator al Securității

„persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și

rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin

care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar

comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale

ale omului”.

Prima instanță a

efectuat o analiză aprofundată a probatoriului administrat prin prisma

prevederii legale citate mai sus și a expus în detaliu motivele care i-au

format convingerea că în speță sunt întrunite condițiile legale pentru

constatarea calității de colaborator a recurentului-pârât.

Primul angajament de

colaborare cu securitatea a fost întocmit olograf la data de 14 noiembrie 1971,

când semnatarul lui avea aproximativ 20 de ani, iar conținutul și determinarea

angajamentului și ale notelor informative care l-au urmat exclud ideea unei

lipse de reprezentări asupra faptelor și consecințelor lor, în sensul celor

arătate în recurs.

Din niciuna dintre

probele cauzei nu rezultă că recurentul-pârât ar fi fost constrâns să furnizeze

informații ori s-ar fi aflat în vreuna dintre situațiile de natură să excludă

incidența noțiunii de „colaborator”, potrivit art. 2 lit. b) teza a II-a din

O.U.G.nr. 24/2008 „Persoana care a furnizat informații cuprinse în declarații,

procesele-verbale de interogatoriu sau de confruntare, date în timpul anchetei

și procesului, în stare de libertate, de reținere ori de arest, pentru motive

politice privind cauza pentru care a fost fie cercetată, fie judecată și

condamnată, nu este considerată colaborator al Securității, potrivit prezentei

definiții, iar actele și documentele care consemnau aceste informații sunt

considerate parte a propriului dosar. Persoanele care, la data colaborării cu

Securitatea, nu împliniseră 16 ani, nu sunt avute în vedere de prezenta

definiție, în măsura în care se coroborează cu alte probe”.

1.2. În ceea ce

privește respectarea normelor de procedură la judecarea cauzei, Înalta Curte

constată că recurentul-pârât nu a formulat veritabile critici la adresa

hotărârii atacate, ci a sugerat numai o imposibilitate, din motive medicale, de

a fi urmărit derularea procesului și de a fi efectuat demersurile necesare

pentru exercitarea dreptului la apărare, fără a fi prezentat dovezi în acest

sens.

Din actele dosarului

de fond rezultă că partea a fost legal citată pentru ambele termene de judecată

în fața Curții de Apel București, a avut un apărător angajat pentru a-i asigura

asistență juridică și i-au fost comunicate toate înscrisurile depuse de

reclamant în dovedirea acțiunii, fiind respectate pe deplin principiul

contradictorialității și al dreptului la apărare.

soluției adoptate în recurs

Având în vedere toate

considerentele expuse, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, în

temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., neexistând motive de modificare sau

de casare a sentinței, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 sau

art. 304

1

Respinge recursul

declarat de B.N.E. împotriva Sentinței nr. 1042 din 11 martie 2009 a Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 5 februarie 2010.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2011-04-28
0,98
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2408/2011
Asupra cererii de revizuire de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 1042 din 11 martie 2009 a Curții de Apel București a fost admisă acțiunea formulată de Consiliul Național pentru Studierea Arh
ÎCCJ 2010-10-27
0,98
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4589/2010
Asupra cererii de revizuire de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin sentința nr. 1042 din 11 martie 2009 a Curții de Apel București a fost admisă acțiunea formulată de C.N.S.A.S. în contradictoriu cu B.N.E.,
ÎCCJ 2011-09-21
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4229/2011
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat constatarea calității de colaborator al Securit
ÎCCJ 2024-11-05
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4989/2024
puteau avea consecințe asupra acelor persoane fără să existe certitudinea că persoanele în cauză ar fi suferit eventuale consecințe și, apoi, care anume au fost acele consecințe etc. În fine, a mai invocat recurentul-pârât și faptul că inst
ÎCCJ 2011-03-09
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1390/2011
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 27 noiembrie 2009, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat să se constate existenț
Sursă