ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4589/2010

Asupra cererii de revizuire de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin sentința nr. 1042 din 11 martie 2009 a Curții de Apel București a fost admisă acțiunea formulată de C.N.S.A.S. în contradictoriu cu B.N.E., în sensul că instanța a constatat calitatea de colaborator al Securității în ceea ce-l privește pe pârât, în temeiul O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că potrivit adresei din 20 iunie 2007 a S.R.I. și a notei de constatare din 08 august 2008 întocmită de Direcția de Investigații a C.N.S.A.S., pârâtul B.N.E. figurează cu dosar fond rețea, fiind mai întâi recrutat în perioada satisfacerii stagiului militar, iar, ulterior, ca informator contrasabotaj.

Instanța a constatat că, pentru prima perioadă a colaborării sale, pârâtul a semnat un angajament olograf de colaborare cu Securitatea, la data de 14 noiembrie 1971, preluând numele conspirativ P.C., iar, ulterior, a furnizat informații cu privire la fapte și persoane determinate. Având în vedere cele reținute, instanța de fond a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, atât sub aspectul furnizării de informații, conform art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, cât și sub aspectul îngrădirii unor drepturi și libertăți fundamentale ale omului, ca urmare a acestei furnizări de informații. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea căii de atac, recurentul-pârât a arătat că în speță nu sunt întrunite cerințele legale impuse de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, deoarece informațiile furnizate organelor de Securitate datau dintr-o perioadă în care, din cauza vârstei fragede, nu a realizat consecințele faptelor sale, iar, ulterior, a oferit numai informații lipsite de importanță, care nu au îngrădit drepturile și libertățile fundamentale ale persoanei. Prin decizia nr. 622 din 05 februarie 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, a respins recursul declarat de B.N.E. ca nefondat. Instanța de recurs a reținut, în esență, că p rima instanță a efectuat o analiză aprofundată a probatoriului administrat prin prisma prevederii legale citate mai sus și a expus în detaliu motivele care i-au format convingerea că în speță sunt întrunite condițiile legale pentru constatarea calității de colaborator a recurentului-pârât.

Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire B.N.E., invocând motivul prevăzut de dispozițiile art. 322 pct. 8 C. proc. civ., arătând că afecțiunile medicale de care suferă l-au împiedicat să se înfățișeze la judecată și să încunoștințeze instanța despre aceasta. Analizând conținutul cererii de revizuire, în raport de dispozițiile legale aplicabile în speță, Înalta Curte constată că c ererea de revizuire este inadmisibilă. În conformitate cu dispozițiile art. 322 alin. (1) C. proc. civ., sunt supuse revizuirii hotărârile rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și hotărârile date de o instanță de recurs atunci când evocă fondul.

Din interpretarea acestui text de lege rezultă că una dintre condițiile de admisibilitate a exercitării acestei căi extraordinare împotriva unei hotărâri pronunțate în recurs este ca prin aceasta să se fi rezolvat fondul cauzei, ceea ce presupune ca instanța de recurs, casând sentința instanței de fond să procedeze la rejudecarea pricinii sau în cadrul cererii de recurs să se fi produs înscrisuri noi care să fie analizate de către instanță. În speța de față, prin decizia nr. 622 din 05 februarie 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție, soluționând recursul declarat de B.N.E., l-a respins ca nefondat, menținând dispozițiile sentinței nr. 1042 din 11 martie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca fiind temeinice și legale.

În această situație, este evident că instanța de recurs nu a evocat fondul cauzei, astfel cum prevăd dispozițiile art. 322 alin. (1) C. proc. civ., limitându-se doar la a verifica, pe baza probelor administrate în fața primei instanțe, dacă s-a stabilit corect situația de fapt și dacă s-au aplicat în mod corespunzător dispozițiile legale incidente cauzei. Având în vedere argumentele expuse, cu referire la îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a prezentei cereri de revizuire, în conformitate cu dispozițiile art. 326 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că nu se mai impune cercetarea pe fond a cererii de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de revizuire formulată de B.N.E., împotriva deciziei nr. 622 din 05 februarie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 octombrie 2010.