ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4589/2010

Asupra cererii de revizuire

de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar constată următoarele:

Prin sentința nr. 1042

din 11 martie 2009 a Curții de Apel București a fost admisă acțiunea formulată de

C.N.S.A.S. în contradictoriu cu B.N.E., în sensul că instanța a constatat calitatea

de colaborator al Securității în ceea ce-l privește pe pârât, în temeiul O.U.G.

nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța de fond a reținut că potrivit adresei din 20 iunie 2007 a S.R.I.

și a notei de constatare din 08 august 2008 întocmită de Direcția de Investigații

a C.N.S.A.S., pârâtul B.N.E. figurează cu dosar fond rețea, fiind mai întâi recrutat

în perioada satisfacerii stagiului militar, iar, ulterior, ca informator contrasabotaj.

Instanța a constatat că,

pentru prima perioadă a colaborării sale, pârâtul a semnat un angajament olograf

de colaborare cu Securitatea, la data de 14 noiembrie 1971, preluând numele conspirativ

P.C., iar, ulterior, a furnizat informații cu privire la fapte și persoane determinate.

Având în vedere cele reținute,

instanța de fond a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, atât

sub aspectul furnizării de informații, conform art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008,

cât și sub aspectul îngrădirii unor drepturi și libertăți fundamentale ale omului,

ca urmare a acestei furnizări de informații.

Împotriva acestei hotărâri

a declarat recurs pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea căii de atac,

recurentul-pârât a arătat că în speță nu sunt întrunite cerințele legale impuse

de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, deoarece informațiile furnizate organelor

de Securitate datau dintr-o perioadă în care, din cauza vârstei fragede, nu a realizat

consecințele faptelor sale, iar, ulterior, a oferit numai informații lipsite de

importanță, care nu au îngrădit drepturile și libertățile fundamentale ale persoanei.

Prin decizia nr. 622 din

05 februarie 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ

și fiscal, a respins recursul declarat de B.N.E. ca nefondat.

Instanța de recurs a reținut,

în esență, că p

rima instanță a efectuat o analiză aprofundată

a probatoriului administrat prin prisma prevederii legale citate mai sus și a expus

în detaliu motivele care i-au format convingerea că în speță sunt întrunite condițiile

legale pentru constatarea calității de colaborator a recurentului-pârât.

Împotriva

acestei decizii a formulat cerere de revizuire B.N.E., invocând motivul prevăzut

de dispozițiile art. 322 pct. 8 C. proc. civ., arătând că afecțiunile medicale de

care suferă l-au împiedicat să se înfățișeze la judecată și să încunoștințeze instanța

despre aceasta.

Analizând conținutul cererii

de revizuire, în raport de dispozițiile legale aplicabile în speță, Înalta Curte

constată că c

ererea

de revizuire este inadmisibilă.

În conformitate cu dispozițiile

art. 322 alin. (1) C. proc. civ., sunt supuse revizuirii hotărârile rămase definitive

în instanța de apel sau prin neapelare, precum și hotărârile date de o instanță

de recurs atunci când evocă fondul.

Din interpretarea acestui

text de lege rezultă că una dintre condițiile de admisibilitate a exercitării acestei

căi extraordinare împotriva unei hotărâri pronunțate în recurs este ca prin aceasta

să se fi rezolvat fondul cauzei, ceea ce presupune ca instanța de recurs, casând

sentința instanței de fond să procedeze la rejudecarea pricinii sau în cadrul cererii

de recurs să se fi produs înscrisuri noi care să fie analizate de către instanță.

În speța de față, prin

decizia nr. 622 din 05 februarie 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție, soluționând

recursul declarat de B.N.E., l-a respins ca nefondat, menținând dispozițiile sentinței

nr. 1042

din 11 martie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal,

ca fiind temeinice și legale. În această situație, este evident că instanța de recurs

nu a evocat fondul cauzei, astfel cum prevăd dispozițiile art. 322 alin. (1) C.

proc. civ., limitându-se doar la a verifica, pe baza probelor administrate în fața

primei instanțe, dacă s-a stabilit corect situația de fapt și dacă s-au aplicat

în mod corespunzător dispozițiile legale incidente cauzei.

Având în vedere argumentele

expuse, cu referire la îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a prezentei cereri

de revizuire, în conformitate cu dispozițiile art. 326 alin. (3) C. proc. civ.,

Înalta Curte apreciază că nu se mai impune cercetarea pe fond a cererii de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire

formulată de B.N.E., împotriva deciziei nr. 622 din 05 februarie 2010 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 27 octombrie 2010.