ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2408/2011

Asupra cererii de revizuire de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 1042 din 11 martie 2009 a Curții de Apel București a fost admisă acțiunea formulată de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității în contradictoriu cu B.N.E., în sensul că instanța a constatat calitatea de colaborator al securității în ceea ce-l privește pe pârât, în temeiul O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea securității. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că potrivit adresei nr. S/112638 din 20 iunie 2007 a S.R.I. și a Notei de constatare din 8 august 2008 întocmită de Direcția de Investigații a Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, pârâtul B.N.E.

figurează cu dosar fond rețea nr. 5775 din Dâmbovița fiind mai întâi recrutat în perioada satisfacerii stagiului militar, iar ulterior ca informator contrasabotaj. Instanța a constatat că, pentru prima perioadă a colaborării sale, pârâtul a semnat un angajament olograf de colaborare cu Securitatea, la data de 14 noiembrie 1971, preluând numele conspirativ „P.C.”, iar ulterior a furnizat informații cu privire la fapte și persoane determinate. Având în vedere cele reținute, instanța de fond a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, atât sub aspectul furnizării de informații, conform art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, cât și sub aspectul îngrădirii unor drepturi și libertăți fundamentale ale omului, ca urmare a acestei furnizări de informații.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul B.N.E. Prin decizia nr. 622 din 5 februarie 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, a respins recursul declarat de B.N.E. ca nefondat. Instanța de recurs a reținut, în esență, că p rima instanță a efectuat o analiză aprofundată a probatoriului administrat prin prisma prevederii legale citate mai sus și a expus în detaliu motivele care i-au format convingerea că în speță sunt întrunite condițiile legale pentru constatarea calității de colaborator a recurentului-pârât. Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire B.N.E., invocând motivul prevăzut de dispozițiile art. 322 pct. 8 C. proc.

civ. Prin decizia nr. 4589 din 27 octombrie 2010 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, a respins cererea de revizuire formulată de B.N.E. împotriva deciziei nr. 622 din 5 februarie 2010, pronunțată de aceeași instanță. Pentru a se pronunța astfel, instanța supremă a reținut că î n conformitate cu dispozițiile art. 322 alin. (1) C. proc. civ. sunt supuse revizuirii hotărârile rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și hotărârile date de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, or prin decizia nr. 622 din 5 februarie 2010, Înalta Curte soluționând recursul declarat de B.N.E. l-a respins ca nefondat, menținând dispozițiile sentinței nr. 1042 din 11 martie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca fiind temeinice și legale; în această situație, este evident că instanța de recurs nu a evocat fondul cauzei.

Împotriva deciziei nr. 4589 din 27 octombrie 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție a formulat cerere de revizuire B.N. Pentru această a doua cerere de revizuire au fost invocate dispozițiile art. 327 C. proc. civ., arătându-se în mod succint că date fiind starea precară a sănătății sale, ce poate fi dovedită cu acte medicale, revizuientul a fost lipsit de posibilitatea de a-și formula apărările necesare în fața instanței care a soluționat recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de Curtea de Apel București. Examinând această nouă cale extraordinară de atac exercitată de B.N., Înalta Curte observă că prin decizia nr. 4589 din 27 octombrie 2010 aceeași instanță a soluționat irevocabil o cerere de revizuire întemeiată pe aceleași motive ca și cea de față, motive care se subsumează pct. 8 al art. 322 alin. (1) C. proc.

civ., respingând-o pentru argumentele deja expuse în rezumat. De această dată însă cererea de revizuire este îndreptată împotriva soluției de respingere a cererii de revizuire a deciziei prin care Înalta Curte s-a pronunțat asupra recursului declarat împotriva sentinței nr. 1042 din 11 martie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare care se poate exercita numai în cazurile și în condițiile prevăzute de lege, art. 322 alin. (1) pct. 1-10 din C. proc.

civ.; în cazul hotărârilor date de o instanță de recurs legiuitorul a condiționat în mod expres utilizarea acestei căi de atac de evocarea fondului, ceea ce implică fie stabilirea unei alte stări de fapt decât cea reținută în fazele de judecată anterioare, fie aplicarea altor dispoziții legale la împrejurările de fapt stabilite, în oricare din aceste ipoteze urmând să se dea o altă dezlegare raportului juridic dedus judecății. Pentru a aprecia asupra incidenței motivului de revizuire invocat, în speță art. 322 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. („ dacă partea a fost împiedicată să se înfățișeze la judecată și să înștiințeze instanța despre aceasta, dintr-o împrejurare mai presus de voința sa”) instanța este datoare a verifica îndeplinirea condiției generale de admisibilitate enunțată.

Procedând astfel, Înalta Curte remarcă inadmisibilitatea cererii de revizuire dintr-o dublă perspectivă: pe de o parte decizia a cărei revizuire se cere nu este pronunțată de Înalta Curte ca instanță de recurs, iar pe de altă parte, nu este îndeplinită cerința evocării fondului în sensul explicat mai sus. În acest context nu mai este posibilă examinarea motivului de revizuire prevăzut de art. 322 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și cum jurisprudența în materie a stabilit că în situația neîndeplinirii exigențelor impuse de lege pentru promovarea unei cereri de revizuire soluția este aceea de respingere ca inadmisibilă a acestei cereri, Înalta Curte va proceda în consecință.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de revizuire formulată de B.N.E. împotriva deciziei nr. 4589 din 27 octombrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 aprilie 2011.