ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8385/2011

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 24 august 2010 pe rolul Tribunalului Ialomița, reclamanta C.M.D. a chemat în judecată Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, în temeiul Legii nr. 221/2009, să oblige pârâtul la plata sumei de 30.000 euro, reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul moral încercat de mama sa, deportată în fosta U.R.S.S. în perioada 03 ianuarie 1945 - 12 septembrie 1947. În drept, cererea a fost întemeiată pe prevederile art. 5 alin. (1) din Legea nr. 221/2009.

Prin Sentința civilă nr. 1771/F din 28 septembrie 2010, Tribunalul Ialomița a respins ca neîntemeiată cererea reclamantei, pentru următoarele considerente: Reclamanta nu a probat că autoarea sa ar fi suferit vreo condamnare cu caracter politic, prin pronunțarea unei hotărâri judecătorești pentru vreo faptă dintre cele menționate în art. 1 alin. (2) din Legea nr. 221/2009, condamnare cu caracter politic sau vreo altă condamnare pronunțată în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, al cărei caracter politic să fi fost stabilit de instanță în condițiile art. 4 alin. (1) raportat la art. 1 alin. (3) și (4) din aceeași lege. De asemenea, s-a reținut că nu s-a făcut dovada că împotriva autoarei sale s-ar fi luat o măsură administrativă cu caracter politic, așa cum sunt cele stabilite în art. 3 din Legea nr. 221/2009 sau vreo altă măsură cu caracter politic.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta C.M.D., iar prin Decizia nr. 62 A din 26 ianuarie 2011, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a respins ca nefondat apelul declarat. Instanța de apel a reținut că apelanta-reclamantă a solicitat despăgubiri pe temeiul art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009, modificată prin O.U.G. nr. 62/2010. Prin Deciziile nr. 1358/2010 și 1360/2010, Curtea Constituțională a dispus că dispozițiile art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009, modificate prin O.U.G. nr. 62/2010, sunt neconstituționale. Față de aceste decizii, cererea apelantei-reclamante este lipsită de temei legal. Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat și motivat recurs, reclamanta C.M.D.

Prin motivele de recurs se formulează următoarele critici de nelegalitate întemeiate pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.: Prin deciziile Curții Constituționale au fost declarate numai art. I pct. 1 și art. II din O.U.G. nr. 62/2010 și art. 5 alin. (1) lit. a) teza întâi din Legea nr. 221/2009 ca fiind neconstituționale, restul prevederilor rămânând valabile și aplicabile. Se mai arată că mama recurentei nu a beneficiat de prevederile Decretului-lege nr. 118/1990, și că, în jurisprudența sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în aplicarea prevederilor art. 41 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, a acordat cu titlu de reparație morală diverse sume de bani. Analizând decizia recurată în limita criticilor formulate prin motivele de recurs, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat, urmând a fi respins, pentru următoarele considerente: Prin Decizia nr. 12 din 19 septembrie 2011, publicată în M. Of.

nr. 789/07.11.2011, Înalta Curte a admis recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Colegiul de conducere al Curții de Apel București și Colegiul de conducere al Curții de Apel Galați și a stabilit că, urmare a Deciziilor Curții Constituționale nr. 1.358/2010 și nr. 1.360/2010, dispozițiile art. 5 alin. (1) lit. a) teza I din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora și-au încetat efectele și nu mai pot constitui temei juridic pentru cauzele nesoluționate definitiv la data publicării deciziilor instanței de contencios constituțional în Monitorul Oficial.

Înalta Curte a reținut că prin Deciziile nr. 1358 din 21 octombrie 2010 și nr. 1360 din 21 octombrie 2010 (publicate în M. Of. nr. 761/15.11.2010) Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 alin. (1) lit. a) teza întâi din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989. Intrarea în vigoare a Legii nr. 221/2009 a dat naștere unor raporturi juridice în conținutul cărora intră drepturi de creanță în favoarea anumitor categorii de persoane (foști condamnați politic).

Nu este vorba de drepturi născute direct, în temeiul legii, în patrimoniul persoanelor, ci de drepturi care trebuie stabilite de instanță, hotărârea pronunțată urmând să aibă efecte constitutive, astfel încât, dacă la momentul adoptării deciziei de neconstituționalitate nu exista o astfel de statuare, cel puțin definitivă, din partea instanței de judecată, nu se poate spune că partea beneficia de un bun care să intre sub protecția art. 1 din Protocolul nr. 1. Prin urmare, efectele Deciziilor nr. 1358 din 21 octombrie 2010 și nr. 1360 din 21 octombrie 2010 ale Curții Constituționale nu pot fi ignorate și ele trebuie să își găsească aplicabilitatea asupra raporturilor juridice aflate în curs de desfășurare.

În consecință, urmare a Deciziilor Curții Constituționale nr. 1.358/2010 și nr. 1.360/2010, dispozițiile art. 5 alin. (1) lit. a) teza I din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora și-au încetat efectele și nu mai pot constitui temei juridic pentru cauzele nesoluționate definitiv la data publicării deciziilor instanței de contencios constituțional în Monitorul Oficial. Potrivit art. 330 7 C. proc. civ., dezlegarea dată problemelor de drept în soluționarea unui recurs în interesul legii este obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I. Cum Decizia în interesul legii nr. 12 din 19 septembrie 20011 a fost publicată în M. Of.

nr. 789/07.11.2011, în baza textului de lege menționat anterior, ea a devenit obligatorie la această dată și urmează a fi avută în vedere în soluționarea prezentului litigiu. Înalta Curte constată că Decizia Curții Constituționale nr. 1.358 din 21 octombrie 2010 prin care instanța de control constituțional a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că prevederile art. 5 alin. (1) lit. a) teza întâi din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, cu modificările și completările ulterioare, sunt neconstituționale, a fost publicată în M. Of. nr. 761/15.11.2010. La acea dată, în prezentul litigiu nu se pronunțase o hotărâre judecătorească definitivă.

Prin urmare, în aplicarea Deciziei în interesul legii nr. 12/2011, dispozițiile art. 5 alin. (1) lit. a) teza I din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pe care reclamanta și-a întemeiat pretențiile deduse judecății, nu mai puteau constitui temei juridic pentru soluționarea cauzei de față. În consecință, pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta C.M.D. împotriva Deciziei nr. 62 A din 26 ianuarie 2011 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 noiembrie 2011.