ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8385/2011

Deliberând asupra

cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 24

august 2010 pe rolul Tribunalului Ialomița, reclamanta C.M.D. a chemat în

judecată Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și a solicitat

instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, în temeiul Legii nr.

221/2009, să oblige pârâtul la plata sumei de 30.000 euro, reprezentând

despăgubiri pentru prejudiciul moral încercat de mama sa, deportată în fosta

U.R.S.S. în perioada 03 ianuarie 1945 - 12 septembrie 1947.

În drept, cererea a

fost întemeiată pe prevederile art. 5 alin. (1) din Legea nr. 221/2009.

Prin Sentința civilă

nr. 1771/F din 28 septembrie 2010, Tribunalul Ialomița a respins ca

neîntemeiată cererea reclamantei, pentru următoarele considerente:

Reclamanta nu a

probat că autoarea sa ar fi suferit vreo condamnare cu caracter politic, prin

pronunțarea unei hotărâri judecătorești pentru vreo faptă dintre cele

menționate în art. 1 alin. (2) din Legea nr. 221/2009, condamnare cu caracter

politic sau vreo altă condamnare pronunțată în perioada 6 martie 1945 - 22

decembrie 1989, al cărei caracter politic să fi fost stabilit de instanță în

condițiile art. 4 alin. (1) raportat la art. 1 alin. (3) și (4) din aceeași

lege. De asemenea, s-a reținut că nu s-a făcut dovada că împotriva autoarei

sale s-ar fi luat o măsură administrativă cu caracter politic, așa cum sunt

cele stabilite în art. 3 din Legea nr. 221/2009 sau vreo altă măsură cu

caracter politic.

Împotriva acestei

sentințe a declarat apel reclamanta C.M.D., iar prin Decizia nr. 62 A din 26

ianuarie 2011, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a respins ca

nefondat apelul declarat.

Instanța de apel a

reținut că apelanta-reclamantă a solicitat despăgubiri pe temeiul art. 5 alin.

(1) lit. a) din Legea nr. 221/2009, modificată prin O.U.G. nr. 62/2010.

Prin Deciziile nr.

1358/2010 și 1360/2010, Curtea Constituțională a dispus că dispozițiile art. 5

alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009, modificate prin O.U.G. nr. 62/2010,

sunt neconstituționale.

Față de aceste

decizii, cererea apelantei-reclamante este lipsită de temei legal.

Împotriva acestei

decizii, în termen legal a declarat și motivat recurs, reclamanta C.M.D.

Prin motivele de

recurs se formulează următoarele critici de nelegalitate întemeiate pe

prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.:

Prin deciziile Curții

Constituționale au fost declarate numai art. I pct. 1 și art. II din O.U.G. nr.

62/2010 și art. 5 alin. (1) lit. a) teza întâi din Legea nr. 221/2009 ca fiind

neconstituționale, restul prevederilor rămânând valabile și aplicabile.

Se mai arată că mama

recurentei nu a beneficiat de prevederile Decretului-lege nr. 118/1990, și că,

în jurisprudența sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în aplicarea

prevederilor art. 41 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, a acordat cu

titlu de reparație morală diverse sume de bani.

Analizând decizia

recurată în limita criticilor formulate prin motivele de recurs, Înalta Curte

constată că recursul nu este fondat, urmând a fi respins, pentru următoarele

considerente:

Prin Decizia nr. 12

din 19 septembrie 2011, publicată în M. Of. nr. 789/07.11.2011, Înalta Curte a

admis recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Colegiul de conducere al

Curții de Apel București și Colegiul de conducere al Curții de Apel Galați și a

stabilit că, urmare a Deciziilor Curții Constituționale nr. 1.358/2010 și nr.

1.360/2010, dispozițiile art. 5 alin. (1) lit. a) teza I din Legea nr. 221/2009

privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate

acestora și-au încetat efectele și nu mai pot constitui temei juridic pentru

cauzele nesoluționate definitiv la data publicării deciziilor instanței de

contencios constituțional în Monitorul Oficial.

Înalta Curte a

reținut că prin Deciziile nr. 1358 din 21 octombrie 2010 și nr. 1360 din 21

octombrie 2010 (publicate în M. Of. nr. 761/15.11.2010) Curtea Constituțională

a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 alin. (1) lit.

a) teza întâi din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic

și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie

1945 - 22 decembrie 1989.

Intrarea în vigoare a

Legii nr. 221/2009 a dat naștere unor raporturi juridice în conținutul cărora

intră drepturi de creanță în favoarea anumitor categorii de persoane (foști

condamnați politic). Nu este vorba de drepturi născute direct, în temeiul

legii, în patrimoniul persoanelor, ci de drepturi care trebuie stabilite de

instanță, hotărârea pronunțată urmând să aibă efecte constitutive, astfel încât,

dacă la momentul adoptării deciziei de neconstituționalitate nu exista o astfel

de statuare, cel puțin definitivă, din partea instanței de judecată, nu se

poate spune că partea beneficia de un bun care să intre sub protecția art. 1

din Protocolul nr. 1.

Prin urmare, efectele

Deciziilor nr. 1358 din 21 octombrie 2010 și nr. 1360 din 21 octombrie 2010 ale

Curții Constituționale nu pot fi ignorate și ele trebuie să își găsească

aplicabilitatea asupra raporturilor juridice aflate în curs de desfășurare.

În consecință, urmare

a Deciziilor Curții Constituționale nr. 1.358/2010 și nr. 1.360/2010,

dispozițiile art. 5 alin. (1) lit. a) teza I din Legea nr. 221/2009 privind

condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora

și-au încetat efectele și nu mai pot constitui temei juridic pentru cauzele

nesoluționate definitiv la data publicării deciziilor instanței de contencios

constituțional în Monitorul Oficial.

Potrivit art. 330

7

C. proc. civ., dezlegarea dată problemelor de drept în soluționarea unui recurs

în interesul legii este obligatorie pentru instanțe de la data publicării

deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Cum Decizia în

interesul legii nr. 12 din 19 septembrie 20011 a fost publicată în M. Of. nr.

789/07.11.2011, în baza textului de lege menționat anterior, ea a devenit

obligatorie la această dată și urmează a fi avută în vedere în soluționarea

prezentului litigiu.

Înalta Curte constată

că Decizia Curții Constituționale nr. 1.358 din 21 octombrie 2010 prin care instanța

de control constituțional a admis excepția de neconstituționalitate și a

constatat că prevederile art. 5 alin. (1) lit. a) teza întâi din Legea nr.

221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative

asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989,

cu modificările și completările ulterioare, sunt neconstituționale, a fost

publicată în M. Of. nr. 761/15.11.2010.

La acea dată, în

prezentul litigiu nu se pronunțase o hotărâre judecătorească definitivă. Prin

urmare, în aplicarea Deciziei în interesul legii nr. 12/2011, dispozițiile art.

5 alin. (1) lit. a) teza I din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu

caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pe care

reclamanta și-a întemeiat pretențiile deduse judecății, nu mai puteau constitui

temei juridic pentru soluționarea cauzei de față.

În consecință, pentru

considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta

Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de reclamanta C.M.D. împotriva Deciziei nr. 62 A

din 26 ianuarie 2011 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 25 noiembrie 2011.