ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 67/2012

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Maramureș, prin sentința penală nr. 377 din 6 octombrie 2010, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul P.P. pentru infracțiunea de omor calificat, prev. de art. 174 alin. (1), raportat la art. 175 alin. (1) lit. c) și i) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. S-a constatat că în cauză nu a existat constituire de parte civilă. Pentru a pronunța sentința, instanța a reținut următoarele: Prin rechizitoriul din 28 aprilie 2010 emis în dosarul nr. 542/P/2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș, inculpatul P.P. a fost trimis în judecată pentru infracțiunea de omor calificat prev. de art. 174 alin. (1) raportat la art. 175 alin. (1) lit. c) și i C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen.

Actul de inculpare, în esență, a reținut că în noaptea de 18/19 noiembrie 2009, fiind provocat de către tatăl său, P.G., inculpatul l-a lovit în cap cu o piatră, fapta având loc pe o uliță comunală, victima decedând. Ca circumstanțe în care fapta s-a săvârșit, rechizitoriul a reținut că inculpatul și tatăl lui, în după-amiaza zilei de 18 noiembrie 2009, au lucrat la un gater din localitatea Repedea, primul care a plecat spre casă fiind inculpatul, dar, pe traseu, a consumat alcool. Pentru că tatăl lui nu ajunsese acasă, spre seară, mama inculpatului, P.M., bănuind că soțul ei a băut, l-a trimis în căutare. Revenit acasă, inculpatul i-a relatat că nu și-a găsit tatăl, mama insistând însă să repornească spre a-l aduce, ceea ce inculpatul a făcut.

În continuare, s-a susținut de către acuzare, că inculpatul și-ar fi întâlnit tatăl pe o uliță a cătunului Plaik, s-au deplasat, împreună, spre casă, dar la un moment dar s-au certat, P.G. și-a lovit fiul cu o piatră în cap, acesta a ripostat violent, la rândul lui lovind capul tatălui lui cu piatra. Constatând că victima a decedat și realizând gravitatea faptei, inculpatul ar fi abandonat-o și în drum spre locuința lui ar fi intrat în curtea unor cunoscuți, L.M. și V., aici spălându-se de sângele rămas pe mâini. Acasă, inculpatul i-ar fi relatat mamei că nu și-a găsit tatăl, că el ar fi fost bătut de doi necunoscuți, pentru acest motiv temându-se să se reîntoarcă din nou pentru a-și găsi părintele.

Cadavrul lui P.G. a fost găsit dimineața de către P.M., în dreptul casei soților B.I. și M. Încă de la începutul urmăririi penale, inculpatul a negat comiterea faptei și a susținut că el și tatăl lui au fost bătuți și agresați de către necunoscuți. Coroborând probatoriul de la urmărirea penală și cel administrat în faza cercetării judecătorești, instanța de fond a reținut: Este real că moartea lui P.G. a fost violentă și s-a datorat unor contuzii cerebrale multiple contuzii cerebrale cerebeloase, ale punții și bulbului post-traumatism cranio-cerebral acut, cu fractură de calotă craniană, hematom masiv subdural și hemoragie subarahnoidiană extinsă, leziunile s-au produs prin loviri active repetate, cu un corp dur, cu suprafață limitată și neregulată, posibil piatră colțuroasă.

Concluziile au fost înscrise în actul medico-legal de necropsie și confirmă mențiunile din certificatul medical constatator al decesului. În urma examinării lui P.G.P., s-a reținut că și el a prezentat o plagă zdrobită, fronto-parietală stânga cu intersectarea țesuturilor subadiacente în formă de U, cu laturile de 2/3 cm, acestea putându-se produce prin loviri active cu un corp dur, cu suprafață limitată și neregulată - piatră colțuroasă -, ele puteau data din 18 noiembrie 2009 și necesitau pentru vindecare 15 -17 zile de îngrijiri medicale. Ca atare, s-a reținut că implicarea inculpatului într-un conflict este, de asemenea, certă. Comparativ acuzării, susținerile inculpatului, constante, că el și tatăl lui ar fi fost atacați de două persoane, apar a fi certe, parchetul nereușind să stabilească participarea și a altora.

Totodată, încă de la momentul încheierii procesului-verbal de cercetare a locului faptei (21 noiembrie 2009), inculpatul a afirmat că în noaptea de 18/19 noiembrie 2009, în timp ce se deplasa împreună cu tatăl său pe o uliță a cătunului Plaik, odată ajunși în locul denumit B.K., cineva a luminat calea cu o lanternă și același s-a ascuns după un stejar. Inculpatul a indicat și locul în care el s-a așezat pe o bancă în dreptul casei numitei P.P., în continuare, după parcurgerea a încă 20-30 m, pe partea stângă a uliței a fost găsită o piatră ce prezenta urme brun-roșcate ce păreau a fi sânge. După încă circa 4 m, s-a mai găsit o piatră cu urme de sânge. În ce-l privește, inculpatul a susținut că un agresor l-a prins pe el de piept, l-a doborât pe spate, l-a lovit de trei ori cu piatra în cap și în zona ochilor, în tot acest timp un al doilea agresor l-a lovit pe tatăl lui.

Detaliile oferite au fost menținute la fiecare audiere a sa, fără modificări importante. Raportul de expertiză medico-legală psihiatrică întocmit la 11 decembrie 2009 a evidențiat că inculpatul nu are capacitate psihică completă de a aprecia conținutul și consecințele faptelor sale, el având discernământul diminuat la momentul considerat a fi cel al săvârșirii faptei, cât și în prezent. Instanța a mai reținut și că din modul în care inculpatul s-a prezentat în fața sa, acesta nu prezintă percepție directă privind capacitatea de a crea o versiune nereală. În ce privește reținerile din rechizitoriu, instanța a motivat că acesta deduce și presupune împrejurări nesusținute de probe directe sau măcar indirecte - exemplificându-se cu declarațiile lui T.D.

și L.M. Audiat nemijlocit de către judecătorul fondului, inculpatul a relatat aceeași versiune privind incidentul petrecut cu tatăl lui, cu el, leziunile suferite fiind reținute și în certificatul medico-legal. P.M., soția victimei și mamă a inculpatului, a confirmat și ea versiunea oferită de inculpat, în sensul că el i-a spus că au fost bătuți lângă casa numitului L., că au fost cel puțin trei agresori, pe care însă nu i-a identificat, ea a văzut că fiul ei avea sânge pe cap și la îndrumarea acestuia s-a dus și ea să-și caute soțul. Dimineața, văzând că soțul ei nu a revenit acasă, a pornit să-l caute și l-a găsit la aproximativ 50 m de casa lui L., victima era dezbrăcată, pe jos a găsit și telefonul mobil, dar acesta nu avea cartelă.

Martorul L.M. a relatat că l-a văzut pe inculpat în jurul orei 22.30 când acesta a pătruns în curtea lui, s-a oprit la robinet și s-a spălat. Văzând că inculpatul are sânge pe față, i s-a relatat că a fost bătut, dar nu știa de către cine. Constatând starea gravă în care inculpatul se afla, același martor a relatat că l-a trimis acasă și i-a dat un pahar cu apă. În ce privește loviturile sesizate, a spus că inculpatul era lovit la frunte, era vânăt la ochi și avea sânge pe față. Cele relatate au fost confirmate de soția martorului, L.V.I., aceasta percepându-le de după geam, ei spunându-i inculpatului că tatăl lui vine și el, bătut. Privind restul probațiunii, instanța a reținut că declarațiile lui P.D., S.A., T.D., ș.a., sunt irelevante, unii oferind date privind relațiile dintre inculpat și tatăl lui, iar ceilalți neoferind nimic concret în legătură cu circumstanțe de fapt sau autori ai infracțiuni.

Încercând să-și dovedească nevinovăția, inculpatul a indicat numele mai multor persoane cu care tatăl lui, de-a lungul timpului, ar fi avut conflicte. Acestea au fost audiate, inițial ca învinuite, au fost testate cu tehnica poligraf, rezultatele acesteia privind pe B.D., B.G., S.N., ș.a., nu au relevat reacții specifice comportamentului simulat. Acestea, precum și declarațiile lor nu au dovedit în nici un mod cine este autorul infracțiunii de omor. Totodată, nici relațiile oferite de martorii B.M. și B.I., persoane care văzuseră, în apropierea locuinței lor, existența unui bărbat ce stătea într-o poziție ciudată, respectiv ghemuit și aplecat cu capul peste gard, acesta fiind P.G., nu au condus la identificarea autorului sau autorilor faptei.

Ca atare, în cauză vinovăția inculpatului nefiind dovedită prin probe certe, sigure, urmărirea penală neavând la bază nici măcar probe indirecte, instanța a constatat că prezumția de nevinovăție nu a fost răsturnată și a aplicat principiul îndoielii în favoarea inculpatului, certe fiind numai decesul victimei și constatările medico-legale ce au vizat cauza morții. Împotriva sentinței a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș, motivul invocat fiind greșita achitare a inculpatului, consecință a unei interpretări eronate a probatoriului.

În dezvoltarea motivului de apel, parchetul a susținut că deși în cauză nu există probe directe de vinovăție a inculpatului, circumstanțele cauzei, respectiv fapta s-a petrecut în timpul nopții, într-un loc puțin circulat, de acestea a profitat inculpatul, acesta este singura persoană care a avut contact cu victima, avea motiv să-și agreseze tatăl pentru că s-a dovedit că în cursul zilei ce a precedat comiterea faptei, între el și tatăl lui a avut loc cel puțin o ceartă, declarațiile inculpatului, contradictorii reprezintă încercarea lui de a ascunde ceea ce făcuse, iar susținerea că și el a fost agresat trebuie înlăturată, starea sa persoană cu discernământ diminuat constituind, de asemenea, o probă că a reacționat agresiv când și tatăl lui l-a lovit.

Curtea de Apel Cluj, prin decizia penală nr. 76 din 6 aprilie 2011, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins ca nefondat, apelul declarat de parchet, decizia fiind motivată pe analiza și interpretarea coroborată a materialului probator. În plus, instanța de apel, în virtutea principiului devolutiv al căii de atac a apelului, nemijlocit l-a reaudiat pe inculpat, pe P.M., mama acestuia, parte civilă în cauză, pe martorii L.M. și L.V.I. și a dispus efectuarea unui nou raport de expertiză medico-legală psihiatrică, concluziile acestuia fiind că P.P. prezintă diagnosticul „întârziere mintală medie, cu tulburări de comportament și raportat la faptă, a acționat cu discernământul diminuat” (fila 53 dosar instanță de apel).

Decizia instanței de apel a fost atacată cu recurs de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, cazul de casare invocat fiind cel prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., respectiv s-a comis o eroare gravă de fapt ce a avut drept consecință pronunțarea unei greșite achitări a inculpatului. Parchetul, în dezvoltarea cazului de casare, a susținut că în cauză probele au fost interpretate greșit, din acestea rezultând că inculpatul a fost nesincer și, ca atare, s-a probat vinovăția lui. În continuare, după relevarea unor pasaje din declarațiile inculpatului, parchetul a susținut că mama inculpatului, P.M., în cursul urmăririi penale, prin declarațiile date, a relevat că fiul său i-a ascuns adevărul privind agresarea sa și a tatălui, martorii L.M.

și L.V.I. au confirmat că inculpatul, în seara de 18 noiembrie 2009, spre orele 23.00 s-a spălat de sânge la un robinet din curtea lor. Relativ declarațiilor părții civile P.M. de la cercetarea judecătorească, parchetul a susținut că modificarea depoziției acesteia nu a avut o motivație concludentă și, ca atare, nu trebuie avută în vedere, iar poziția inculpatului, de la succesive momente în care a fost ascultat, denotă nesinceritate, încercare de a se apăra, martorii au evidențiat relațiile tensionate dintre el și tatăl lui, și, de asemenea, în cauză nu există nici un element sau indiciu în măsură să confirme, măcar parțial, ipoteza conform căreia trei persoane necunoscute i-ar fi bătut pe inculpat și pe victimă.

Recursul nu este fondat pentru considerentele ce se vor dezvolta. Potrivit art. 3 C. proc. pen., în desfășurarea procesului penal trebuie să se asigure aflarea adevărului cu privire la faptele și împrejurările cauzei, precum și cu privire la persoana făptuitorului. Art. 62 C. proc. pen. prevede că în vederea aflării adevărului, organul de urmărire penală și instanța de judecată sunt obligate să lămurească cauza sub toate aspectele, pe bază de probe. Art. 63 același cod, denumire marginală probele și aprecierea lor, prevede că este probă orice element de fapt care servește la constatarea existenței sau inexistenței unei infracțiuni, la identificarea persoanei care a săvârșit-o și la cunoașterea împrejurărilor necesare justei soluționări, probele neavând valoare mai dinainte stabilită, aprecierea făcându-se în urma examinării tuturor probelor administrate.

Art. 5 2 același cod prevede că orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăției sale printr-o hotărâre penală definitivă, prezumție reluată și în art. 66, potrivit acestui text, inculpatul nefiind obligat să-și dovedească nevinovăția. Raportând cauzei aceste texte procedural penale, din verificarea lucrărilor dosarului, se reține că cercetarea judecătorească a stabilit o altă situație de fapt decât cea avută în vedere de procuror la momentul trimiterii în judecată, Astfel, s-a stabilit că în noaptea de 18 noiembrie 2009, inculpatul s-a aflat împreună cu tatăl său pe o uliță din cătunul în care locuiau, nestabilindu-se însă cine i-ar fi agresat, dar o agresare a lor s-a întâmplat, cu consecința morții victimei și lezarea inculpatului.

Că și inculpatul a fost agresat, în cauză s-a evidențiat acest lucru inclusiv prin raportul de constatare medico-legală nr. 321 din 25 noiembrie 2009. Inculpatul a relatat despre agresiuni martorilor L.M. și mamei lui, partea civilă P.M. De asemenea, s-a stabilit că inculpatul, trimis de mama lui, a pornit în căutarea tatălui, de fiecare dată, chiar dacă nu la fel, el relatând cele percepute astfel cum, posibil, le-a înțeles. Este de subliniat că inculpatul este neșcolarizat și din punct de vedere al personalității lui, actele medicale au relevat că are intelect ce prezintă întârziere mintală medie. Martorii audiați nu au evidențiat nici un aspect de fapt care să constituie o probă directă sau indirectă, că inculpatul este cel care și-a lovit tatăl, unii au perceput prezența lui fie după ce acesta a fost lovit (L.M., L.V.I.), fie au relatat presupuse relații tensionate dintre cei doi: M.V., L.V.I.

Alți martori au evidențiat, comparativ declarațiilor inculpatului sau ale mamei lui, că P.P., deși de regulă nu avea bani, a doua zi după data faptei, ar fi fost văzut având 60-70 lei într-un portofel (martor B.N.), iar T.D. ar fi infirmat că P.M. i-a cerut ajutorul atunci când l-a solicitat să o sprijine să-și ducă acasă soțul decedat. De asemenea, expertizarea urmelor de sânge, existente pe hainele victimei și ale inculpatului, a relevat că ambii aveau grupa sanguină A II, însă pe o mânecă a unei bluze cu care fusese îmbrăcat inculpatul s-a găsit și sânge uman care aparține grupei sanguine A IV, aceasta, posibil, rămasă în urma lovirii lui de către o altă persoană neidentificată. Declarațiile inculpatului, constante în a nu recunoaște că și-a lovit tatăl, deși pe alocuri neliniare, nu prezintă contradictorialității evidente în condițiile în care P.P., cum s-a stabilit, este neșcolarizat și cu deficiențe de intelect.

De asemenea, nici declarațiile mamei lui, partea civilă P.M., nu sunt contradictorii evident, aceasta relatând, la cercetarea judecătorească: „ … nu mai rețin ce-am declarat în faza de urmărire penală și sigur ce s-a întâmplat atunci… inculpatul mi-a spus atunci seara că a fost bătut… atât el cât și tatăl lui… Faptul că inculpatul a fost inconsecvent în declarațiile sale este irelevant, de asemenea, că mama sa ar fi fost indusă în eroare tocmai pentru ca inculpatul să scape de răspundere penală, nu reprezintă probă de vinovăție. Încercarea inculpatului de a oferi numele unor posibili agresori nu este o „strategie” de a-și înlătura răspunderea, ci, posibil, a dorit să evidențieze cine ar fi putut să-i agreseze tatăl, având în vedere că de-a lungul timpului, tatăl lui, caracterizat ca o persoană severă, avusese conflicte cu unii consăteni.

De regulă, simpla învinuire nu înseamnă și stabilirea vinovăției, condamnarea trebuind să se bazeze pe probe certe de vinovăție. În cauză, achitarea inculpatului pe temeiul prevăzut în art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. (fapta nu a fost săvârșită de el) s-a bazat pe analiza amănunțită a tuturor probelor administrate pe parcursul cercetărilor și întrucât probele în acuzare nu au un caracter cert, nu sunt decisive, nesiguranța persistând în ce privește vinovăția inculpatului, corect și legal s-a dat eficiență regulii potrivit căreia „orice îndoială este în favoarea inculpatului, complement al prezumției de nevinovăție și problemă de fapt. În aceeași ordine de idei, chiar dacă în fapt s-au administrat probe în sprijinul învinuirii, altele neîntrevăzându-se, îndoiala persistând în ce privește vinovăția, aceasta este echivalentă cu proba pozitivă de nevinovăție, achitarea impunându-se.

Pentru considerentele arătate, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de parchet va fi respins ca nefondat. Potrivit disp. art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj împotriva deciziei penale nr. 76 din 6 aprilie 2011 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, privind pe inculpatul P.G.P. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Onorariul pentru interpretul de limbă ucraineană se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 17 ianuarie 2012.