ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 67/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 67/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față,

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Tribunalul Maramureș,

prin sentința penală nr. 377 din 6 octombrie 2010, în temeiul art. 11 pct. 2 lit.

a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul P.P. pentru

infracțiunea de omor calificat, prev. de art. 174 alin. (1), raportat la art. 175

alin. (1) lit. c) și i) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen.

S-a constatat că în

cauză nu a existat constituire de parte civilă.

Pentru a pronunța

sentința, instanța a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul

din 28 aprilie 2010 emis în dosarul nr. 542/P/2009 al Parchetului de pe lângă

Tribunalul Maramureș, inculpatul P.P. a fost trimis în judecată pentru

infracțiunea de omor calificat prev. de art. 174 alin. (1) raportat la art. 175

alin. (1) lit. c) și i C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen.

Actul de inculpare,

în esență, a reținut că în noaptea de 18/19 noiembrie 2009, fiind provocat de

către tatăl său, P.G., inculpatul l-a lovit în cap cu o piatră, fapta având loc

pe o uliță comunală, victima decedând.

Ca circumstanțe în

care fapta s-a săvârșit, rechizitoriul a reținut că inculpatul și tatăl lui, în

după-amiaza zilei de 18 noiembrie 2009, au lucrat la un gater din localitatea

Repedea, primul care a plecat spre casă fiind inculpatul, dar, pe traseu, a

consumat alcool. Pentru că tatăl lui nu ajunsese acasă, spre seară, mama

inculpatului, P.M., bănuind că soțul ei a băut, l-a trimis în căutare. Revenit

acasă, inculpatul i-a relatat că nu și-a găsit tatăl, mama insistând însă să

repornească spre a-l aduce, ceea ce inculpatul a făcut.

În continuare, s-a

susținut de către acuzare, că inculpatul și-ar fi întâlnit tatăl pe o uliță a

cătunului Plaik, s-au deplasat, împreună, spre casă, dar la un moment dar s-au

certat, P.G. și-a lovit fiul cu o piatră în cap, acesta a ripostat violent, la

rândul lui lovind capul tatălui lui cu piatra.

Constatând că victima

a decedat și realizând gravitatea faptei, inculpatul ar fi abandonat-o și în

drum spre locuința lui ar fi intrat în curtea unor cunoscuți, L.M. și V., aici

spălându-se de sângele rămas pe mâini. Acasă, inculpatul i-ar fi relatat mamei

că nu și-a găsit tatăl, că el ar fi fost bătut de doi necunoscuți, pentru acest

motiv temându-se să se reîntoarcă din nou pentru a-și găsi părintele.

Cadavrul lui P.G. a

fost găsit dimineața de către P.M., în dreptul casei soților B.I. și M.

Încă de la începutul

urmăririi penale, inculpatul a negat comiterea faptei și a susținut că el și

tatăl lui au fost bătuți și agresați de către necunoscuți.

Coroborând

probatoriul de la urmărirea penală și cel administrat în faza cercetării judecătorești,

instanța de fond a reținut:

Este real că moartea

lui P.G. a fost violentă și s-a datorat unor contuzii cerebrale multiple

contuzii cerebrale cerebeloase, ale punții și bulbului post-traumatism

cranio-cerebral acut, cu fractură de calotă craniană, hematom masiv subdural și

hemoragie subarahnoidiană extinsă, leziunile s-au produs prin loviri active

repetate, cu un corp dur, cu suprafață limitată și neregulată, posibil piatră

colțuroasă. Concluziile au fost înscrise în actul medico-legal de necropsie și

confirmă mențiunile din certificatul medical constatator al decesului.

În urma examinării

lui P.G.P., s-a reținut că și el a prezentat o plagă zdrobită, fronto-parietală

stânga cu intersectarea țesuturilor subadiacente în formă de U, cu laturile de

2/3 cm, acestea putându-se produce prin loviri active cu un corp dur, cu

suprafață limitată și neregulată - piatră colțuroasă -, ele puteau data din 18

noiembrie 2009 și necesitau pentru vindecare 15 -17 zile de îngrijiri medicale.

Ca atare, s-a reținut

că implicarea inculpatului într-un conflict este, de asemenea, certă.

Comparativ acuzării,

susținerile inculpatului, constante, că el și tatăl lui ar fi fost atacați de

două persoane, apar a fi certe, parchetul nereușind să stabilească participarea

și a altora.

Totodată, încă de la

momentul încheierii procesului-verbal de cercetare a locului faptei (21

noiembrie 2009), inculpatul a afirmat că în noaptea de 18/19 noiembrie 2009, în

timp ce se deplasa împreună cu tatăl său pe o uliță a cătunului Plaik, odată

ajunși în locul denumit B.K., cineva a luminat calea cu o lanternă și același

s-a ascuns după un stejar. Inculpatul a indicat și locul în care el s-a așezat

pe o bancă în dreptul casei numitei P.P., în continuare, după parcurgerea a

încă 20-30 m, pe partea stângă a uliței a fost găsită o piatră ce prezenta urme

brun-roșcate ce păreau a fi sânge.

După încă circa 4 m,

s-a mai găsit o piatră cu urme de sânge. În ce-l privește, inculpatul a

susținut că un agresor l-a prins pe el de piept, l-a doborât pe spate, l-a lovit

de trei ori cu piatra în cap și în zona ochilor, în tot acest timp un al doilea

agresor l-a lovit pe tatăl lui. Detaliile oferite au fost menținute la fiecare

audiere a sa, fără modificări importante.

Raportul de expertiză

medico-legală psihiatrică întocmit la 11 decembrie 2009 a evidențiat că

inculpatul nu are capacitate psihică completă de a aprecia conținutul și

consecințele faptelor sale, el având discernământul diminuat la momentul

considerat a fi cel al săvârșirii faptei, cât și în prezent.

Instanța a mai

reținut și că din modul în care inculpatul s-a prezentat în fața sa, acesta nu

prezintă percepție directă privind capacitatea de a crea o versiune nereală.

În ce privește

reținerile din rechizitoriu, instanța a motivat că acesta deduce și presupune

împrejurări nesusținute de probe directe sau măcar indirecte - exemplificându-se

cu declarațiile lui T.D. și L.M.

Audiat nemijlocit de

către judecătorul fondului, inculpatul a relatat aceeași versiune privind

incidentul petrecut cu tatăl lui, cu el, leziunile suferite fiind reținute și

în certificatul medico-legal.

P.M., soția victimei

și mamă a inculpatului, a confirmat și ea versiunea oferită de inculpat, în

sensul că el i-a spus că au fost bătuți lângă casa numitului L., că au fost cel

puțin trei agresori, pe care însă nu i-a identificat, ea a văzut că fiul ei

avea sânge pe cap și la îndrumarea acestuia s-a dus și ea să-și caute soțul.

Dimineața, văzând că soțul ei nu a revenit acasă, a pornit să-l caute și l-a

găsit la aproximativ 50 m de casa lui L., victima era dezbrăcată, pe jos a

găsit și telefonul mobil, dar acesta nu avea cartelă.

Martorul L.M. a

relatat că l-a văzut pe inculpat în jurul orei 22.30 când acesta a pătruns în

curtea lui, s-a oprit la robinet și s-a spălat. Văzând că inculpatul are sânge

pe față, i s-a relatat că a fost bătut, dar nu știa de către cine. Constatând

starea gravă în care inculpatul se afla, același martor a relatat că l-a trimis

acasă și i-a dat un pahar cu apă. În ce privește loviturile sesizate, a spus că

inculpatul era lovit la frunte, era vânăt la ochi și avea sânge pe față.

Cele relatate au fost

confirmate de soția martorului, L.V.I., aceasta percepându-le de după geam, ei

spunându-i inculpatului că tatăl lui vine și el, bătut.

Privind restul

probațiunii, instanța a reținut că declarațiile lui P.D., S.A., T.D., ș.a.,

sunt irelevante, unii oferind date privind relațiile dintre inculpat și tatăl

lui, iar ceilalți neoferind nimic concret în legătură cu circumstanțe de fapt

sau autori ai infracțiuni.

Încercând să-și dovedească

nevinovăția, inculpatul a indicat numele mai multor persoane cu care tatăl lui,

de-a lungul timpului, ar fi avut conflicte. Acestea au fost audiate, inițial ca

învinuite, au fost testate cu tehnica poligraf, rezultatele acesteia privind pe

B.D., B.G., S.N., ș.a., nu au relevat reacții specifice comportamentului

simulat. Acestea, precum și declarațiile lor nu au dovedit în nici un mod cine

este autorul infracțiunii de omor. Totodată, nici relațiile oferite de martorii

B.M. și B.I., persoane care văzuseră, în apropierea locuinței lor, existența

unui bărbat ce stătea într-o poziție ciudată, respectiv ghemuit și aplecat cu

capul peste gard, acesta fiind P.G., nu au condus la identificarea autorului

sau autorilor faptei.

Ca atare, în cauză

vinovăția inculpatului nefiind dovedită prin probe certe, sigure, urmărirea

penală neavând la bază nici măcar probe indirecte, instanța a constatat că

prezumția de nevinovăție nu a fost răsturnată și a aplicat principiul îndoielii

în favoarea inculpatului, certe fiind numai decesul victimei și constatările

medico-legale ce au vizat cauza morții.

Împotriva sentinței a

declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș, motivul invocat fiind

greșita achitare a inculpatului, consecință a unei interpretări eronate a probatoriului.

În dezvoltarea

motivului de apel, parchetul a susținut că deși în cauză nu există probe

directe de vinovăție a inculpatului, circumstanțele cauzei, respectiv fapta s-a

petrecut în timpul nopții, într-un loc puțin circulat, de acestea a profitat

inculpatul, acesta este singura persoană care a avut contact cu victima, avea

motiv să-și agreseze tatăl pentru că s-a dovedit că în cursul zilei ce a

precedat comiterea faptei, între el și tatăl lui a avut loc cel puțin o ceartă,

declarațiile inculpatului, contradictorii reprezintă încercarea lui de a

ascunde ceea ce făcuse, iar susținerea că și el a fost agresat trebuie

înlăturată, starea sa persoană cu discernământ diminuat constituind, de

asemenea, o probă că a reacționat agresiv când și tatăl lui l-a lovit.

Curtea de Apel Cluj,

prin decizia penală nr. 76 din 6 aprilie 2011, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C.

proc. pen. a respins ca nefondat, apelul declarat de parchet, decizia fiind

motivată pe analiza și interpretarea coroborată a materialului probator. În

plus, instanța de apel, în virtutea principiului devolutiv al căii de atac a

apelului, nemijlocit l-a reaudiat pe inculpat, pe P.M., mama acestuia, parte

civilă în cauză, pe martorii L.M. și L.V.I. și a dispus efectuarea unui nou

raport de expertiză medico-legală psihiatrică, concluziile acestuia fiind că P.P.

prezintă diagnosticul „întârziere mintală medie, cu tulburări de comportament

și raportat la faptă, a acționat cu discernământul diminuat” (fila 53 dosar

instanță de apel).

Decizia instanței de

apel a fost atacată cu recurs de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Cluj, cazul de casare invocat fiind cel prevăzut de art. 385

9

alin.

(1) pct. 18 C. proc. pen., respectiv s-a comis o eroare gravă de fapt ce a avut

drept consecință pronunțarea unei greșite achitări a inculpatului.

Parchetul, în

dezvoltarea cazului de casare, a susținut că în cauză probele au fost

interpretate greșit, din acestea rezultând că inculpatul a fost nesincer și, ca

atare, s-a probat vinovăția lui. În continuare, după relevarea unor pasaje din

declarațiile inculpatului, parchetul a susținut că mama inculpatului, P.M., în

cursul urmăririi penale, prin declarațiile date, a relevat că fiul său i-a

ascuns adevărul privind agresarea sa și a tatălui, martorii L.M. și L.V.I. au

confirmat că inculpatul, în seara de 18 noiembrie 2009, spre orele 23.00 s-a

spălat de sânge la un robinet din curtea lor. Relativ declarațiilor părții

civile P.M. de la cercetarea judecătorească, parchetul a susținut că

modificarea depoziției acesteia nu a avut o motivație concludentă și, ca atare,

nu trebuie avută în vedere, iar poziția inculpatului, de la succesive momente

în care a fost ascultat, denotă nesinceritate, încercare de a se apăra, martorii

au evidențiat relațiile tensionate dintre el și tatăl lui, și, de asemenea, în

cauză nu există nici un element sau indiciu în măsură să confirme, măcar

parțial, ipoteza conform căreia trei persoane necunoscute i-ar fi bătut pe

inculpat și pe victimă.

Recursul nu este

fondat pentru considerentele ce se vor dezvolta.

Potrivit art. 3 C.

proc. pen., în desfășurarea procesului penal trebuie să se asigure aflarea

adevărului cu privire la faptele și împrejurările cauzei, precum și cu privire

la persoana făptuitorului.

Art. 62 C. proc. pen.

prevede că în vederea aflării adevărului, organul de urmărire penală și

instanța de judecată sunt obligate să lămurească cauza sub toate aspectele, pe

bază de probe.

Art. 63 același cod,

denumire marginală probele și aprecierea lor, prevede că este probă orice

element de fapt care servește la constatarea existenței sau inexistenței unei

infracțiuni, la identificarea persoanei care a săvârșit-o și la cunoașterea

împrejurărilor necesare justei soluționări, probele neavând valoare mai

dinainte stabilită, aprecierea făcându-se în urma examinării tuturor probelor

administrate.

Art. 5

2

același cod prevede că orice persoană este considerată nevinovată până la

stabilirea vinovăției sale printr-o hotărâre penală definitivă, prezumție

reluată și în art. 66, potrivit acestui text, inculpatul nefiind obligat să-și

dovedească nevinovăția.

Raportând cauzei

aceste texte procedural penale, din verificarea lucrărilor dosarului, se reține

că cercetarea judecătorească a stabilit o altă situație de fapt decât cea avută

în vedere de procuror la momentul trimiterii în judecată, Astfel, s-a stabilit

că în noaptea de 18 noiembrie 2009, inculpatul s-a aflat împreună cu tatăl său

pe o uliță din cătunul în care locuiau, nestabilindu-se însă cine i-ar fi

agresat, dar o agresare a lor s-a întâmplat, cu consecința morții victimei și

lezarea inculpatului. Că și inculpatul a fost agresat, în cauză s-a evidențiat

acest lucru inclusiv prin raportul de constatare medico-legală nr. 321 din 25

noiembrie 2009. Inculpatul a relatat despre agresiuni martorilor L.M. și mamei

lui, partea civilă P.M. De asemenea, s-a stabilit că inculpatul, trimis de mama

lui, a pornit în căutarea tatălui, de fiecare dată, chiar dacă nu la fel, el

relatând cele percepute astfel cum, posibil, le-a înțeles. Este de subliniat că

inculpatul este neșcolarizat și din punct de vedere al personalității lui,

actele medicale au relevat că are intelect ce prezintă întârziere mintală

medie.

Martorii audiați nu

au evidențiat nici un aspect de fapt care să constituie o probă directă sau

indirectă, că inculpatul este cel care și-a lovit tatăl, unii au perceput

prezența lui fie după ce acesta a fost lovit (L.M., L.V.I.), fie au relatat

presupuse relații tensionate dintre cei doi: M.V., L.V.I. Alți martori au

evidențiat, comparativ declarațiilor inculpatului sau ale mamei lui, că P.P.,

deși de regulă nu avea bani, a doua zi după data faptei, ar fi fost văzut având

60-70 lei într-un portofel (martor B.N.), iar T.D. ar fi infirmat că P.M. i-a

cerut ajutorul atunci când l-a solicitat să o sprijine să-și ducă acasă soțul

decedat.

De asemenea,

expertizarea urmelor de sânge, existente pe hainele victimei și ale

inculpatului, a relevat că ambii aveau grupa sanguină A II, însă pe o mânecă a

unei bluze cu care fusese îmbrăcat inculpatul s-a găsit și sânge uman care

aparține grupei sanguine A IV, aceasta, posibil, rămasă în urma lovirii lui de

către o altă persoană neidentificată.

Declarațiile

inculpatului, constante în a nu recunoaște că și-a lovit tatăl, deși pe alocuri

neliniare, nu prezintă contradictorialității evidente în condițiile în care P.P.,

cum s-a stabilit, este neșcolarizat și cu deficiențe de intelect.

De asemenea, nici declarațiile

mamei lui, partea civilă P.M., nu sunt contradictorii evident, aceasta

relatând, la cercetarea judecătorească: „ … nu mai rețin ce-am declarat în faza

de urmărire penală și sigur ce s-a întâmplat atunci… inculpatul mi-a spus

atunci seara că a fost bătut… atât el cât și tatăl lui…

Faptul că inculpatul

a fost inconsecvent în declarațiile sale este irelevant, de asemenea, că mama

sa ar fi fost indusă în eroare tocmai pentru ca inculpatul să scape de

răspundere penală, nu reprezintă probă de vinovăție. Încercarea inculpatului de

a oferi numele unor posibili agresori nu este o „strategie” de a-și înlătura

răspunderea, ci, posibil, a dorit să evidențieze cine ar fi putut să-i agreseze

tatăl, având în vedere că de-a lungul timpului, tatăl lui, caracterizat ca o

persoană severă, avusese conflicte cu unii consăteni.

De regulă, simpla

învinuire nu înseamnă și stabilirea vinovăției, condamnarea trebuind să se bazeze

pe probe certe de vinovăție.

În cauză, achitarea

inculpatului pe temeiul prevăzut în art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin.

(1) lit. c) C. proc. pen. (fapta nu a fost săvârșită de el) s-a bazat pe

analiza amănunțită a tuturor probelor administrate pe parcursul cercetărilor și

întrucât probele în acuzare nu au un caracter cert, nu sunt decisive,

nesiguranța persistând în ce privește vinovăția inculpatului, corect și legal

s-a dat eficiență regulii potrivit căreia „orice îndoială este în favoarea

inculpatului, complement al prezumției de nevinovăție și problemă de fapt.

În aceeași ordine de

idei, chiar dacă în fapt s-au administrat probe în sprijinul învinuirii, altele

neîntrevăzându-se, îndoiala persistând în ce privește vinovăția, aceasta este

echivalentă cu proba pozitivă de nevinovăție, achitarea impunându-se.

Pentru considerentele

arătate, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul

declarat de parchet va fi respins ca nefondat.

Potrivit disp. art. 192

alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj

împotriva deciziei penale nr. 76 din 6 aprilie 2011 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, privind pe inculpatul P.G.P.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu

pentru recurentul inculpat, în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul

Ministerului Justiției.

Onorariul pentru

interpretul de limbă ucraineană se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație

și Justiție.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 17

ianuarie 2012.