ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 864/2012

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 864/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin contestația la

executare formulată împotriva executării silite a Deciziei nr. 30/A din 23

martie 2009 a Curții de Apel Târgu Mureș, în dosar nr. 3348/320/2006,

contestatoarea SC C. Mureș SA, a solicitat instanței următoarele:

- clarificarea

întinderii și aplicării titlului executoriu, cu privire la debitul principal și

penalitățile la care a fost obligată SC C. Mureș SA, aferente facturii nr. 140419

din 17 octombrie 2003 (3.055,54 lei, debit principal) și facturii nr. 140481

din 20 noiembrie 2003 (3.666,67 lei, debit principal);

- compensarea

parțială a creanțelor reciproce continuate de titlul executoriu, respectiv a

sumei de 2.042,11 lei la plata căreia a fost obligată SC A.M. Galați SA către SC

C. Mureș SA, reprezentând contravaloarea facturilor nr. 8845025 din 31

decembrie 2003 și nr.8845026/31 decembrie 2003, cu suma de 3.666,67 lei la

plata căreia a fost obligată SC C. Mureș SA, către SC A.M. Galați SA,

reprezentând contravaloarea facturi nr. 140419 din 17 noiembrie 2003, până la

limita sumei celei mai mici și continuarea executării silite pentru diferența

de 1.624,56 lei (valoare contestată 2.042,11 lei);

- să se stabilească

faptul că, potrivit prevederilor Legii nr. 469/2002, cuantumul penalităților nu

poate depăși cuantumul sumelor asupra cărora sunt calculate și, deci, să se

dispună reducerea de la 12.278,98 lei la 3.055,54 lei (valoare contestată

9.223,44 lei), penalitățile aferente facturii nr. 140419 din 17 octombrie 2003;

de la 14.553 lei la 1.624,56 lei (valoare contestată 12.928,44 lei), penalități

aferente debitului nestins al facturii nr. 140481 din 20 noiembrie 2003,

parțial compensată.

De asemenea, s-a mai

solicitat anularea parțială a tuturor actelor de executare emise în dosarul

execuțional (dispoziția de poprire din 22 martie 2011), în ceea ce privește

sumele compensate și cuantumul nelegal al penalităților de întârziere și

suspendarea executării silite a Deciziei nr. 30/A din 23 martie 2009 a Curții

de Apel Târgu Mureș.

Prin decizia nr. 39

din 6 iunie 2011, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale a Curții de

Apel Târgu Mureș cu privire la următoarele capete de cerere din contestația la

executare, formulată de SC C. Mureș SA, cu sediul în Târgu Mureș, județul

Mureș, împotriva executării silite a Deciziei nr. 30/A din 23 martie 2009 a

Curții de Apel Târgu Mureș:

- compensarea

parțială a creanțelor reciproce conținute în titlu executoriu, respectiv a

sumei de 2.042,11 lei - la plata căreia a fost obligată SC A.M. Galați SA, cu

sediul în Galați, către SC C. Mureș SA, cu sediul în Târgu Mureș, județul Mureș

- cu suma de 3.666,67 lei - la plata căreia a fost obligată SC C. Mureș SA

către SC A.M. Galați SA -, până la limita sumei celei mai mici și continuarea

executării silite pentru diferența de 1.624,56 lei (pct. 1.a. din contestația

la executare);

- anularea parțială a

tuturor actelor de executare emise în dosarul execuțional nr. 63/E/2011 al

B.E.J. V.M.A. (pct. 2. din contestația la executare).

A dispus disjungerea

contestației la executare formulate de SC C. Mureș SA, după cum urmează:

a) capătul de cerere

privind clarificarea întinderii și aplicării titlului executoriu cu privire la

debitul principal și la penalitățile de întârziere la care a fost obligată

contestatoarea va fi soluționat de Curtea de Apel Târgu Mureș;

b) cu privire la

capetele de cerere având ca obiect compensarea parțială a creanțelor reciproce

(pct.1.a din contestația la executare) și anularea parțială a tuturor actelor

de executare emise în dosarul execuțional nr. 63/E/2011 al B.E.J. V.M.A. (pct. 2.

din contestația la executare), dispune declinarea competenței materiale a

soluționării acestora în favoarea Tribunalului Comercial Mureș.

A admis în parte

contestația la executare formulată de SC C. Mureș SA, cu sediul în Târgu Mureș,

județul Mureș, împotriva executării silite a Deciziei nr. 30/A din 23 martie

2009 a Curții de Apel Târgu Mureș, lămurind întinderea și aplicarea titlului

executoriu, în sensul că penalitățile de întârziere la care pârâta SC C. Mureș

SA a fost obligată nu pot depăși cuantumul debitelor principale, respectiv

3.055,54 lei (sumă înscrisă în factura fiscală nr. 140419 din 17 octombrie

2003) și 3.666,67 lei (sumă înscrisă în factura fiscală nr. 140481 din 20

noiembrie 2003).

A respins petitul

privind lămurirea întinderii și aplicării dispozitivului Deciziei nr. 30/A din 23

martie 2009 a Curții de Apel Târgu Mureș, cu privire la debitele principale la

care pârâta – contestatoare SC C. Mureș SA a fost obligată.

A obligat intimata SC

A.M. Galați SA, la plata către contestatoare a sumei de 5,15 lei, cu titlu de

cheltuieli de judecată parțiale.

Având în vedere

dispozițiile art. 309 alin. (1) teza I și cele ale art. 400 alin. (2) C. proc.

civ., Curtea a constatat că cererea petentei cuprinde în fapt o contestație

atât împotriva actelor de executare propriu-zise cât și împotriva titlului

executoriu în sine, ceea ce atrage, potrivit dispozițiilor art. 400 alin. (1)

și (2) C. proc. civ., competențe diferite.

În aceste condiții,

în raport de dispozițiile art. 158 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 137

alin. (1) C. proc. civ., Curtea a invocat, la termenul de judecată din 6 iunie

2011, necompetența materială a acestei instanțe cu privire la petitele vizând:

- compensarea

parțială a creanțelor reciproce conținute de titlu executoriu, respectiv a

sumei de 2.042,11 lei la plata căreia a fost obligată SC A.M. Galați SA către SC

C. Mureș SA, cu suma de 3.666,67 lei la plata căreia a fost obligată SC C.

Mureș SA, către SC A.M. Galați SA, până la limita sumei celei mai mici și

continuarea executării silite pentru diferența de 1.624,56 lei;

- anularea parțială a

tuturor actelor de executare emise în dosarul execuțional nr. 63/E/2011;

În consecință, în

raport de dispozițiile art. 399 alin. (1) și art. 400 alin. (1) C. proc. civ.,

Curtea a apreciat că se impune disjungerea petitelor contestației la executare

formulată de debitoare după cum urmează: pentru cele două petite de mai sus, ca

urmare a admiterii excepției necompetenței materiale a acestei instanțe de a le

soluționa, a declinat competența în favoarea Tribunalului Comercial Mureș, ca

instanță de executare; celelalte petite, rămânând pentru soluționarea pe rolul

său.

Referitor la

cuantumul penalităților de întârziere la care a fost obligată debitoarea

contestatoare, Curtea a apreciat că, dispozițiile art. 4 alin. (3) din Legea

nr. 469/2002 erau în vigoare la data pronunțării Deciziei nr. 30/A din 23

martie 2009, situație în care, neaplicarea acestora, în speța dedusă judecății,

este nelegală, motiv pentru care a considerat că se impune admiterea acestui

petit.

Nu au fost reținute

susținerile creditoarei, așa cum au fost formulate prin întâmpinare, precum că,

în speță nu ar fi fost aplicabile aceste dispoziții, dată fiind natura

contractului încheiat de părți; aceasta întrucât legea nu distinge cu privire

la natura contractelor cărora li se adresează, fiind așadar aplicabilă tuturor

contractelor comerciale.

De asemenea, nu au

fost reținute nici susținerile potrivit cărora dispoziția cuprinsă în titlul

executoriu și care prevede penalități de întârziere peste cuantumul debitului,

ar fi intrat în puterea lucrului judecat, aceasta întrucât, calea contestației la

executare a fost instituită de legiuitor tocmai pentru lămurirea întinderii

titlului executoriu, după cum este cazul în speța dedusă judecății.

Instanța a mai

considerat că, fără a aduce atingere puterii de lucru judecat a deciziei de mai

sus, pe calea contestației la executare, opunerea de către debitoarea

contestatoare a incidenței dispoziției legale precitate, conduce la ineficiența

juridică a dispozițiilor din titlu, care exced cadrului legal.

Referitor la petitul

privind lămurirea întinderii și aplicării dispozitivului Deciziei nr. 30/A din 23

martie 2009, strict cu privire la debitele principale la care a fost obligată

pârâta contestatoare, Curtea a apreciat că acesta este neîntemeiat, în

condițiile în care, pe de o parte, obligația de plată a debitului principal nu

poate fi cenzurată pe calea contestației, și pe de altă parte, cuantumul

acestui debit a fost legal stabilit de către instanța de judecată, neputând fi

cenzurat pe calea unei astfel de proceduri, pentru că astfel s-ar încălca

principiul autorității de lucru judecat.

În consecință, Curtea

a admis, în parte, contestația la executare formulată de debitoare, doar cu

privire la cuantumul penalităților aferente debitelor principale de 3.055,54

lei și 3.666,67 lei, pe care le-a limitat la valoarea obligației principale,

respingând însă petitul privind lămurirea întinderii și aplicării

dispozitivului Deciziei nr. 30/A din 23 martie 2009 a Curții de Apel Târgu

Mureș, referitor la debitele principale.

Împotriva deciziei, SC

A.M. Galați SA a formulat recurs pe care l-a întemeiat pe dispozițiile art. 304

alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., susținând următoarele:

- Dispozitivul

titlului executoriu a cărui clarificare s-a solicitat nu conține referire la

compensarea între sumele, reprezentând contravaloarea facturilor emise de către

SC A.M. Galați SA și facturile emise de către SC C. Mureș SA, acordând părților

posibilitatea de a-și alege modalitatea de recuperare a creanțelor după voința

acestora.

Consideră că instanța

învestită cu soluționarea contestației nu poate trece peste autoritatea de

lucru judecat de care se bucură decizia nr. 30/A 23 martie 2009 pronunțată de

Curtea de Apel Târgu Mureș și să stabilească o eventuală compensare

judecătorească a sumelor indicate în dispozitivul titlului executoriu.

În plus, recurenta

susține că dispozitivul deciziei nr. 30 din 23 martie 2009 pronunțată de Curtea

de Apel Târgu Mureș este destul de clar și nu necesită lămuriri suplimentare,

iar pe acest aspect – prin hotărârea atacată – prevederile legale invocate au

fost aplicate eronat.

- În ce privește al

doilea motiv invocat prin contestația formulată de SC C. Mureș SA, în sensul

căruia cuantumul penalităților nu poate depăși cuantumul debitului conform

Legii nr. 469/2002 se arată că – aceste aspecte – au fost analizate prin

decizia nr. 30 din 23 martie 2009, prin care (fila 4) s-a reținut că „părțile

nu au convenit contractual plafonarea valorică a penalităților la valoarea

creanței, fapt pentru care, dacă părțile ar fi dorit acest lucru, ar fi

menționat expres în cadrul contractual”.

Se mai arată că

aspectele anterior menționate nu pot face obiectul unei cereri lămuritoare a

întinderii și aplicării dispozitivului.

Recursul este fondat

în limitele și pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

- În ce privește prima

critică prin care se consideră că instanța de fond nu poate trece peste

autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 30 din 23 martie 2009 a Curții de

Apel Târgu Mureș astfel încât să stabilească –pe calea contestației la

executare – o eventuală compensare judecătorească a sumelor din dispozitivul

titlului executoriu se constată că vizează unul dintre petitele contestației la

executare ce a fost disjuns și față de care s-a admis excepția necompetenței

materiale a Curții de Apel Târgu Mureș, fiind declinată competența de

soluționare în favoarea Tribunalului Comercial.

Cum, partea din

dispozitiv ce cuprinde soluția de declinare a competenței este irevocabilă

conform art. 158 alin. (3) C. proc. civ. este evident faptul că nu poate fi

supusă controlului de nelegalitate.

- Cea de-a doua

critică prin care se aduce în discuție soluția dată petitului privind

clarificarea întinderii și aplicării titlului executoriu este fondată în

condițiile în care, în cadrul contestației la executare privind lămurirea

întinderii și aplicării titlului executoriu - au fost examinate împrejurări de

natură a înfrânge principiul autorității lucrului judecat și de natură a atrage

modificarea hotărârii atacate.

Astfel, deși în

considerentele titlului chestiunea penalităților s-a analizat și din

perspectiva dispozițiilor Legii nr. 469/2002 și s-a considerat că nu au

incidență în cauză, motiv pentru care cuantumul stabilit ca fiind datorat a

depășit cuantumul debitului principal, în cadrul contestației s-a reanalizat

incidența prevederilor actului normativ anterior menționat și s-a apreciat că

neaplicarea acestora este nelegală instanța comportându-se ca o adevărată

instanță de control judiciar.

Cum, contestația la

executare, în ipoteza lămuririi, întinderii și aplicării titlului, nu este destinată

modificării însuși titlului executoriu, (o astfel de finalitate putându-se

realiza numai prin intermediul căilor de atac) Înalta Curte constată că prin

reanalizarea cuantumului penalităților statuate prin titlu executoriu și prin

diminuarea acestuia au fost încălcate prevederile art. 399 alin. (1) C. proc.

civ. ceea ce atrage incidența motivului de nelegalitate reglementat de art. 304

pct. 9 C. proc. civ.

În atare situație

urmează să se facă aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (3) teza I C. proc.

civ. în sensul că se va admite recursul declarat

împotriva

deciziei pe care o va modifica în parte, respingând în totalitate contestația

la executare având ca obiect clarificarea întinderii și aplicării

dispozitivului deciziei nr. 30 din 23 martie 2009.

Restul

dispozițiilor deciziei atacate referitoare la lămurirea întinderii și aplicării

dispozitivului aceleiași decizii, cu privire la debitele principale la care a

fost obligată

contestatoarea

SC C. Mureș SA vor fi menținute.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de reclamanta SC A.M. GALAȚI SA GALAȚI împotriva deciziei nr.

39/A din 6 iunie 2011, pronunțată de Secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal a Curții de Apel Târgu Mureș, pe care o modifică în

parte, în sensul că respinge, în totalitate, contestația la executare având ca

obiect clarificarea întinderii și aplicării dispozitivului deciziei Curții de

Apel Târgu Mureș nr. 30/A din 23 martie 2009, ca nefondată.

Menține

restul dispozițiilor deciziei atacate cu privire la soluționarea acestui capăt

de cerere.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

22 februarie 2012.