ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 864/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin contestația la executare formulată împotriva executării silite a Deciziei nr. 30/A din 23 martie 2009 a Curții de Apel Târgu Mureș, în dosar nr. 3348/320/2006, contestatoarea SC C. Mureș SA, a solicitat instanței următoarele: - clarificarea întinderii și aplicării titlului executoriu, cu privire la debitul principal și penalitățile la care a fost obligată SC C. Mureș SA, aferente facturii nr. 140419 din 17 octombrie 2003 (3.055,54 lei, debit principal) și facturii nr. 140481 din 20 noiembrie 2003 (3.666,67 lei, debit principal); - compensarea parțială a creanțelor reciproce continuate de titlul executoriu, respectiv a sumei de 2.042,11 lei la plata căreia a fost obligată SC A.M.

Galați SA către SC C. Mureș SA, reprezentând contravaloarea facturilor nr. 8845025 din 31 decembrie 2003 și nr.8845026/31 decembrie 2003, cu suma de 3.666,67 lei la plata căreia a fost obligată SC C. Mureș SA, către SC A.M. Galați SA, reprezentând contravaloarea facturi nr. 140419 din 17 noiembrie 2003, până la limita sumei celei mai mici și continuarea executării silite pentru diferența de 1.624,56 lei (valoare contestată 2.042,11 lei); - să se stabilească faptul că, potrivit prevederilor Legii nr. 469/2002, cuantumul penalităților nu poate depăși cuantumul sumelor asupra cărora sunt calculate și, deci, să se dispună reducerea de la 12.278,98 lei la 3.055,54 lei (valoare contestată 9.223,44 lei), penalitățile aferente facturii nr. 140419 din 17 octombrie 2003; de la 14.553 lei la 1.624,56 lei (valoare contestată 12.928,44 lei), penalități aferente debitului nestins al facturii nr. 140481 din 20 noiembrie 2003, parțial compensată.

De asemenea, s-a mai solicitat anularea parțială a tuturor actelor de executare emise în dosarul execuțional (dispoziția de poprire din 22 martie 2011), în ceea ce privește sumele compensate și cuantumul nelegal al penalităților de întârziere și suspendarea executării silite a Deciziei nr. 30/A din 23 martie 2009 a Curții de Apel Târgu Mureș. Prin decizia nr. 39 din 6 iunie 2011, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Târgu Mureș cu privire la următoarele capete de cerere din contestația la executare, formulată de SC C. Mureș SA, cu sediul în Târgu Mureș, județul Mureș, împotriva executării silite a Deciziei nr. 30/A din 23 martie 2009 a Curții de Apel Târgu Mureș: - compensarea parțială a creanțelor reciproce conținute în titlu executoriu, respectiv a sumei de 2.042,11 lei - la plata căreia a fost obligată SC A.M.

Galați SA, cu sediul în Galați, către SC C. Mureș SA, cu sediul în Târgu Mureș, județul Mureș - cu suma de 3.666,67 lei - la plata căreia a fost obligată SC C. Mureș SA către SC A.M. Galați SA -, până la limita sumei celei mai mici și continuarea executării silite pentru diferența de 1.624,56 lei (pct. 1.a. din contestația la executare); - anularea parțială a tuturor actelor de executare emise în dosarul execuțional nr. 63/E/2011 al B.E.J. V.M.A. (pct. 2. din contestația la executare).

A dispus disjungerea contestației la executare formulate de SC C. Mureș SA, după cum urmează: a) capătul de cerere privind clarificarea întinderii și aplicării titlului executoriu cu privire la debitul principal și la penalitățile de întârziere la care a fost obligată contestatoarea va fi soluționat de Curtea de Apel Târgu Mureș; b) cu privire la capetele de cerere având ca obiect compensarea parțială a creanțelor reciproce (pct.1.a din contestația la executare) și anularea parțială a tuturor actelor de executare emise în dosarul execuțional nr. 63/E/2011 al B.E.J. V.M.A. (pct. 2. din contestația la executare), dispune declinarea competenței materiale a soluționării acestora în favoarea Tribunalului Comercial Mureș.

A admis în parte contestația la executare formulată de SC C. Mureș SA, cu sediul în Târgu Mureș, județul Mureș, împotriva executării silite a Deciziei nr. 30/A din 23 martie 2009 a Curții de Apel Târgu Mureș, lămurind întinderea și aplicarea titlului executoriu, în sensul că penalitățile de întârziere la care pârâta SC C. Mureș SA a fost obligată nu pot depăși cuantumul debitelor principale, respectiv 3.055,54 lei (sumă înscrisă în factura fiscală nr. 140419 din 17 octombrie 2003) și 3.666,67 lei (sumă înscrisă în factura fiscală nr. 140481 din 20 noiembrie 2003). A respins petitul privind lămurirea întinderii și aplicării dispozitivului Deciziei nr. 30/A din 23 martie 2009 a Curții de Apel Târgu Mureș, cu privire la debitele principale la care pârâta – contestatoare SC C. Mureș SA a fost obligată.

A obligat intimata SC A.M. Galați SA, la plata către contestatoare a sumei de 5,15 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale. Având în vedere dispozițiile art. 309 alin. (1) teza I și cele ale art. 400 alin. (2) C. proc. civ., Curtea a constatat că cererea petentei cuprinde în fapt o contestație atât împotriva actelor de executare propriu-zise cât și împotriva titlului executoriu în sine, ceea ce atrage, potrivit dispozițiilor art. 400 alin. (1) și (2) C. proc. civ., competențe diferite. În aceste condiții, în raport de dispozițiile art. 158 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 137 alin. (1) C. proc. civ., Curtea a invocat, la termenul de judecată din 6 iunie 2011, necompetența materială a acestei instanțe cu privire la petitele vizând: - compensarea parțială a creanțelor reciproce conținute de titlu executoriu, respectiv a sumei de 2.042,11 lei la plata căreia a fost obligată SC A.M.

Galați SA către SC C. Mureș SA, cu suma de 3.666,67 lei la plata căreia a fost obligată SC C. Mureș SA, către SC A.M. Galați SA, până la limita sumei celei mai mici și continuarea executării silite pentru diferența de 1.624,56 lei; - anularea parțială a tuturor actelor de executare emise în dosarul execuțional nr. 63/E/2011; În consecință, în raport de dispozițiile art. 399 alin. (1) și art. 400 alin. (1) C. proc. civ., Curtea a apreciat că se impune disjungerea petitelor contestației la executare formulată de debitoare după cum urmează: pentru cele două petite de mai sus, ca urmare a admiterii excepției necompetenței materiale a acestei instanțe de a le soluționa, a declinat competența în favoarea Tribunalului Comercial Mureș, ca instanță de executare; celelalte petite, rămânând pentru soluționarea pe rolul său.

Referitor la cuantumul penalităților de întârziere la care a fost obligată debitoarea contestatoare, Curtea a apreciat că, dispozițiile art. 4 alin. (3) din Legea nr. 469/2002 erau în vigoare la data pronunțării Deciziei nr. 30/A din 23 martie 2009, situație în care, neaplicarea acestora, în speța dedusă judecății, este nelegală, motiv pentru care a considerat că se impune admiterea acestui petit. Nu au fost reținute susținerile creditoarei, așa cum au fost formulate prin întâmpinare, precum că, în speță nu ar fi fost aplicabile aceste dispoziții, dată fiind natura contractului încheiat de părți; aceasta întrucât legea nu distinge cu privire la natura contractelor cărora li se adresează, fiind așadar aplicabilă tuturor contractelor comerciale.

De asemenea, nu au fost reținute nici susținerile potrivit cărora dispoziția cuprinsă în titlul executoriu și care prevede penalități de întârziere peste cuantumul debitului, ar fi intrat în puterea lucrului judecat, aceasta întrucât, calea contestației la executare a fost instituită de legiuitor tocmai pentru lămurirea întinderii titlului executoriu, după cum este cazul în speța dedusă judecății. Instanța a mai considerat că, fără a aduce atingere puterii de lucru judecat a deciziei de mai sus, pe calea contestației la executare, opunerea de către debitoarea contestatoare a incidenței dispoziției legale precitate, conduce la ineficiența juridică a dispozițiilor din titlu, care exced cadrului legal.

Referitor la petitul privind lămurirea întinderii și aplicării dispozitivului Deciziei nr. 30/A din 23 martie 2009, strict cu privire la debitele principale la care a fost obligată pârâta contestatoare, Curtea a apreciat că acesta este neîntemeiat, în condițiile în care, pe de o parte, obligația de plată a debitului principal nu poate fi cenzurată pe calea contestației, și pe de altă parte, cuantumul acestui debit a fost legal stabilit de către instanța de judecată, neputând fi cenzurat pe calea unei astfel de proceduri, pentru că astfel s-ar încălca principiul autorității de lucru judecat.

În consecință, Curtea a admis, în parte, contestația la executare formulată de debitoare, doar cu privire la cuantumul penalităților aferente debitelor principale de 3.055,54 lei și 3.666,67 lei, pe care le-a limitat la valoarea obligației principale, respingând însă petitul privind lămurirea întinderii și aplicării dispozitivului Deciziei nr. 30/A din 23 martie 2009 a Curții de Apel Târgu Mureș, referitor la debitele principale. Împotriva deciziei, SC A.M. Galați SA a formulat recurs pe care l-a întemeiat pe dispozițiile art. 304 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., susținând următoarele: - Dispozitivul titlului executoriu a cărui clarificare s-a solicitat nu conține referire la compensarea între sumele, reprezentând contravaloarea facturilor emise de către SC A.M.

Galați SA și facturile emise de către SC C. Mureș SA, acordând părților posibilitatea de a-și alege modalitatea de recuperare a creanțelor după voința acestora. Consideră că instanța învestită cu soluționarea contestației nu poate trece peste autoritatea de lucru judecat de care se bucură decizia nr. 30/A 23 martie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș și să stabilească o eventuală compensare judecătorească a sumelor indicate în dispozitivul titlului executoriu. În plus, recurenta susține că dispozitivul deciziei nr. 30 din 23 martie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș este destul de clar și nu necesită lămuriri suplimentare, iar pe acest aspect – prin hotărârea atacată – prevederile legale invocate au fost aplicate eronat.

- În ce privește al doilea motiv invocat prin contestația formulată de SC C. Mureș SA, în sensul căruia cuantumul penalităților nu poate depăși cuantumul debitului conform Legii nr. 469/2002 se arată că – aceste aspecte – au fost analizate prin decizia nr. 30 din 23 martie 2009, prin care (fila 4) s-a reținut că „părțile nu au convenit contractual plafonarea valorică a penalităților la valoarea creanței, fapt pentru care, dacă părțile ar fi dorit acest lucru, ar fi menționat expres în cadrul contractual”. Se mai arată că aspectele anterior menționate nu pot face obiectul unei cereri lămuritoare a întinderii și aplicării dispozitivului.

Recursul este fondat în limitele și pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: - În ce privește prima critică prin care se consideră că instanța de fond nu poate trece peste autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 30 din 23 martie 2009 a Curții de Apel Târgu Mureș astfel încât să stabilească –pe calea contestației la executare – o eventuală compensare judecătorească a sumelor din dispozitivul titlului executoriu se constată că vizează unul dintre petitele contestației la executare ce a fost disjuns și față de care s-a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Târgu Mureș, fiind declinată competența de soluționare în favoarea Tribunalului Comercial. Cum, partea din dispozitiv ce cuprinde soluția de declinare a competenței este irevocabilă conform art. 158 alin. (3) C. proc.

civ. este evident faptul că nu poate fi supusă controlului de nelegalitate. - Cea de-a doua critică prin care se aduce în discuție soluția dată petitului privind clarificarea întinderii și aplicării titlului executoriu este fondată în condițiile în care, în cadrul contestației la executare privind lămurirea întinderii și aplicării titlului executoriu - au fost examinate împrejurări de natură a înfrânge principiul autorității lucrului judecat și de natură a atrage modificarea hotărârii atacate.

Astfel, deși în considerentele titlului chestiunea penalităților s-a analizat și din perspectiva dispozițiilor Legii nr. 469/2002 și s-a considerat că nu au incidență în cauză, motiv pentru care cuantumul stabilit ca fiind datorat a depășit cuantumul debitului principal, în cadrul contestației s-a reanalizat incidența prevederilor actului normativ anterior menționat și s-a apreciat că neaplicarea acestora este nelegală instanța comportându-se ca o adevărată instanță de control judiciar. Cum, contestația la executare, în ipoteza lămuririi, întinderii și aplicării titlului, nu este destinată modificării însuși titlului executoriu, (o astfel de finalitate putându-se realiza numai prin intermediul căilor de atac) Înalta Curte constată că prin reanalizarea cuantumului penalităților statuate prin titlu executoriu și prin diminuarea acestuia au fost încălcate prevederile art. 399 alin. (1) C. proc.

civ. ceea ce atrage incidența motivului de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În atare situație urmează să se facă aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (3) teza I C. proc. civ. în sensul că se va admite recursul declarat împotriva deciziei pe care o va modifica în parte, respingând în totalitate contestația la executare având ca obiect clarificarea întinderii și aplicării dispozitivului deciziei nr. 30 din 23 martie 2009. Restul dispozițiilor deciziei atacate referitoare la lămurirea întinderii și aplicării dispozitivului aceleiași decizii, cu privire la debitele principale la care a fost obligată contestatoarea SC C. Mureș SA vor fi menținute.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta SC A.M. GALAȚI SA GALAȚI împotriva deciziei nr. 39/A din 6 iunie 2011, pronunțată de Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Târgu Mureș, pe care o modifică în parte, în sensul că respinge, în totalitate, contestația la executare având ca obiect clarificarea întinderii și aplicării dispozitivului deciziei Curții de Apel Târgu Mureș nr. 30/A din 23 martie 2009, ca nefondată. Menține restul dispozițiilor deciziei atacate cu privire la soluționarea acestui capăt de cerere. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 februarie 2012.