ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 682/2009

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Comercial Mureș la data de 10 ianuarie 2005, sub nr. 8/2005 (număr în format vechi; număr dosar nou: 1071/1371/2007), reclamanta SC G. SRL Galați a chemat în judecată pe pârâta SC C.F. SRL Târnăveni, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să oblige debitoarea SC C.F. SRL la plata sumei de 6.700.000.000 lei, reprezentând contravaloarea ordinelor de plată achitate în avans și nereturnate: O.P. nr. 265 din 3 septembrie 2004 – 4.000.000.000 lei O.P. nr. 284 din 16 septembrie 2004 – 1.000.000.000 lei O.P. nr. 256 din 1 octombrie 2004 – 700.000.000 lei O.P.

nr. 259 din 7 octombrie 2004 – 1.000.000.000 lei La data de 11 martie 2005, pârâta SC C.F. SRL Târnăveni a depus la dosar întâmpinare și cerere reconvențională, prin care a solicitat respingerea, ca inadmisibilă și nefondată a acțiunii principale, cu cheltuieli de judecată și admiterea în principiu a se judeca în acest dosar acțiunea reconvențională și, pe cale de consecință, obligarea reclamantei-pârâte la plata sumei totale de 17.047.397.909 lei cu titlu de preț, restituire de preț, penalități, dobânzi constând din dobânda de referință, cu anularea facturii nr. 2101147 din 17 august 2004, cu toate actele subsecvente, acestei facturi și cu plata cheltuielilor de judecată. Prin sentința comercială nr. 1456, pronunțată la data de 19 octombrie 2007, Tribunalului Comercial Mureș a admis, în parte acțiunea reconvențională formulată de reclamanta reconvențională SC C.F.

SRL Târnăveni, cu sediul în Târnăveni, județul Mureș, societate aflată în prezent în faliment, fiind reprezentată de lichidatorul judiciar C.C.I. Târgu Mureș, cu sediul profesional în Târgu Mureș, județul Mureș, împotriva pârâtei SC G. SRL Galați, cu sediul în Galați, , județul Galați. A obligat pârâta reconvențională să restituie reclamantei reconvenționale suma de 150.000 lei (Ron), la care se adaugă dobânzile legale în cuantum de 38.062,97 lei calculate până la data de 31 octombrie 2006, cât și în continuare, până la plata efectivă. A respins ca nefondat capătul de cerere privind restituirea sumei de 51.500 lei (Ron), cu dobânzile aferente.

A admis în parte capătul de cerere „C” (notat astfel în acțiunea reconvențională), în sensul că: - anulează notele de recepție și constatare nr. 322 din 23 august 2004 față de factura nr. 2101147 din 17 august 2004; - admite excepția inadmisibilității invocată de pârâta reconvențională în ceea ce privește capătul de cerere privind anularea celor 23 bilete la ordin menționate în tabelul anexă. Respinge în consecință această cerere. A respins ca nefondată solicitarea de anulare a facturii nr. 2101147 din 17 august 2004 și de restituire a sumei de 1.400.000,91 lei (Ron), cu dobânzile aferente. A obligat pârâta reconvențională la plata cheltuielilor parțiale de judecată în cuantum de 13.400 lei.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel, în termen, reclamanta SC G. SRL Galați și pârâta SC C.F. SRL Târnăveni, prin lichidator C.C.I. Târgu Mureș. Prin decizia nr. 34/A, pronunțată la data de 28 martie 2008, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a respins apelurile SC C.F. SRL Târnăveni, prin lichidator C.C.I. Târgu Mureș și SC G. SRL Galați. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de control judiciar a reținut următoarele aspecte: Astfel, instanța de apel reține ca juste observațiile instanței de fond cum că reclamanta reconvențională, apelantă în prezenta cauză, nu și-a bazat acțiunea pe temeiul răspunderii contractuale, cu atât mai mult cu cât tocmai neexecutarea contractului este imputat pârâtei reconvenționale – intimate.

Din aceste motive, întreg eșafodajul bazat pe argumentele de fapt de care a uzat apelanta, reclamantă reconvențională, nu poate fi primit din moment ce nu există un fapt juridic licit, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 992 și art. 1092 C. civ., cu atât mai mult cu cât prestația pe care apelanta o solicită a-i fi înapoiată a fost făcută în executarea unui contract, pretins nerespectat de cealaltă parte (apelanta impută și în motivele de apel că intimata nu a procedat la livrarea cantității de tablă la care aceasta s-a obligat prin contractul nr. 53773 din 18 mai 2004) și, ca atare, suntem în domeniul contractual, incidența legală fiind cu totul alta, respectiv art. 969 și urm. C. civ.

decât cea invocată de reclamanta reconvențională. Mai mult, este de observat că reclamanta reconvențională solicită anularea unui act, respectiv a unei facturi, fără să solicite anularea contractului sau că în cauză ar fi incidentă o răspundere contractuală a cocontractantului (neexecutare, executare necorespunzătoare a obligațiilor contractuale), în condițiile în care înscrisul în cauză, respectiv factura, are rolul doar al unui mijloc de probă, potrivit art. 43 C. com., mijloc de probă menit a demonstra/infirma existența/inexistența unui act juridic.

În acest context, instanța de apel reține ca fiind corectă argumentația instanței de fond, în sensul că sunt incidente dispozițiile art. 994 C. civ., și anume că la data primirii sumei nedatorate a fost de rea-credință prin aceea că a încasat sume de bani în contul unei facturi emisă unilateral, respectiv factura nr. 2101138 din 20 mai 2004 emisă unilateral și fără acceptul intimatei – reclamante reconvențional, care a și fost anulată ulterior prin stornare de însăși apelantă. Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs, în termen, pârâta SC C.F. SRL Târnăveni, prin lichidator C.C.I. Târgu Mureș. În recursul său, întemeiat în drept pe prevederile pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., recurenta - pârâtă SC C.F.

SRL Târnăveni, prin lichidator C.C.I. Târgu Mureș a invocat, în esență, următoarele motive: Cu privire la modul de soluționare a capătului de cerere nr. 1/B din acțiunea reconvențională invocăm dispozițiile cuprinse în art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., prin încălcarea de către instanța de fond și cea de control judiciar a dispozițiilor art. 992-993, art. 1092, art. 1082-1084 C. civ., a celor cuprinse în Legea nr. 82/1991 a contabilității, cu normele de aplicare aprobate prin H.G. nr. 704/1993 cu modificările ulterioare și ale Legii nr. 571/2003 de aprobare a Codului fiscal, precum și ale art. 274 C. proc. civ. La darea soluției de respingere privind capătul de cerere pentru suma de 51.500 lei, cu dobânzi și cheltuieli, atât instanța de fond cât și instanța de control judiciar au interpretat în mod greșit actul juridic dedus judecății, art. 304 pct. 8 C. proc.

civ., în sensul că suma de 500.00 lei din O.P. 145/25 iunie 2004, a fost făcută pentru decontarea facturii nr. 4899226 din 25 iunie 2004, în valoare de 520.081,40 lei, privind livrări de carbid de către SC C.F. SRL Târnăveni, lucru neadevărat întrucât din conținutul facturii din 25 iunie 2004, rezultă că aceasta avea scadență pe data de 11 iulie 2004. Ambele instanțe au ignorat faptul că factura din 25 iunie 2004, emisă de SC C.F. SRL Târnăveni, a fost anulată cu factura nr.7027755 din 30 august 2004, deoarece livrarea de carbid nu s-a efectuat. Așa fiind, considerăm că la acest punct sunt îndeplinite motivele de admitere a recursului și din art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece prin stabilirea unei stări de fapt neconforme cu conținutul actelor de la dosar, s-au încălcat dispozițiile cuprinse în Legea nr. 82/1991 a contabilității, cu normele de aplicare aprobate prin H.G.

nr. 704/1993 cu modificările ulterioare, a celor cuprinse în decizia nr. V din 15 ianuarie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secțiile Unite, ale art. 992-993, art. 1092 și ale art. 1111- 1113 C. civ. Cu privire la capătul de cerere nr. 1/C, privind obligarea SC G. SRL Galați invocăm ca motive de recurs dispozițiile cuprinse în art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., a celor cuprinse în Legea nr. 82/1991 a contabilității cu normele de aplicare aprobate prin H.G. nr. 704/1993, a celor din Legea nr. 571/2003 de aprobare a Codului fiscal, ale art. 992-993, art. 1092, art. 1111-1113 și ale art. 1314-1334 C. civ., precum și a legilor speciale ce se vor arăta în mod detailat în corpul prezentei motivări.

Instanța de fond, deși anulează aceste note de recepție, capăt de cerere din acțiunea cere reconvențională, pe motiv că livrarea pieselor auto în valoare de 1.400.000,91 lei, nu anulează și factura nr. 2101147 din 17 august 2004 cum s-a solicitat prin acțiunea reconvențională, cu consecințe asupra restabilirii situației anterioare, respectiv obligarea intimatei-pârâte la restituirea sumei de 1.400.000,91 lei așa cum s-a solicitat. Soluția instanței de fond a fost criticată în apel, dar instanța de control judiciar nu răspunde de această critică, fapt ce face ca decizia recurată să fie nemotivată, încălcându-se astfel dispozițiile cuprinde în art. 261 pct. 5 C. proc. civ. Ambele instanțe au interpretat în mod greșit actul juridic dedus judecății la pct. 1/C din acțiunea reconvențională, reținând numai culpa SC C.F.

SRL Târnăveni la întocmirea celor 23 buc. bilete la ordin în data de 28 iulie 2004, când nu s-a pus problema livrării de piese auto de către SC G. SRL Galați în favoarea societății noastre. În acest fel, ambele instanțe au schimbat înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al plăților făcute cu cele 23 buc. bilete la ordin, dând putere juridică valorii facturii nr. 2101147 din 17 august 2004, care nu a fost semnată de societate pentru primirea mărfii, dovadă fiind faptul că instanța de fond a anulat notele de constatare și recepție nr. 3220 din 23 august 2004 întocmite de SC C.F. SRL Târnăveni, ca fiind formale.

În mod greșit, ambele instanțe au respins capătul de cerere din acțiunea reconvențională privind anularea facturii nr. 2101147 din 17 august 2004 emisă de intimata-pârâtă privind livrări de piese auto, din moment ce aceleași instanțe au anulat notele de recepție și constatare nr. 3220 din 23 august 2004, între aceste două soluții existând contradicții ireconciliabile, deoarece o factură nu poate avea valoare juridică din moment ce nu-și găsește corespondent în recepția produselor de către cumpărător. Prin darea acestei soluții, au fost încălcate dispozițiile cuprinse în art. 6 din Legea nr. 81/1991 a contabilității și ale art. 6 din Normele de aplicare aprobate prin H.G. nr. 704 din 1993, astfel cum au fost modificate prin H.G.

nr. 871/1997 și a celor cuprinse în Codul fiscal aprobat prin Legea nr. 571/2003. În cazul în care Înalta Curte de Casație și Justiție consideră că starea de fapt nu a fost pe deplin lămurită în vederea aplicării corecte a legii, solicităm ca în baza art. 314 C. proc. civ. să se dispună casarea deciziei recurate, cu trimiterea cauzei la aceeași instanță pentru o nouă rejudecare, în vederea stabilirii adevăratelor raporturi comerciale dintre părți. Este necesar a se stabili o stare de fapt reală și cu privire la calitatea pieselor auto facturate de SC G. SRL Galați la data de 17 august 2004, decontate cu valoarea celor 23 bilete la ordin, calitate ce se poate stabili numai printr-o expertiză tehnică în specialitate auto, la bază fiind obiectivele depuse pentru termenul din 26 martie 2007 prin cererea de probațiune, asupra căreia instanța de fond s-a pronunțat numai la 24 septembrie 2007 prin respingerea ei.

Examinând recursul pârâții prin prisma motivelor invocate și a temeiului de drept indicat, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Prin primul motiv de recurs formulat, deși recurenta pârâtă invocă dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., criticile formulate nu se circumscriu acestui motiv de recurs, deoarece nu se referă la interpretarea greșită a vreunui act juridic dedus judecății, ci la greșita interpretare a probelor, care nu constituie motiv de casare ori de modificarea a deciziei. Interpretarea dată probelor constituie o chestiune de fapt, care nu justifică invocarea motivului de recurs bazat pe denaturarea actului juridic dedus judecății, respectiv a cazului de modificare prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc.

civ. Astfel, instanța de apel a reținut că reclamanta reconvențională (pârâta SC C.F. SRL Târnăveni, prin lichidator C.C.I. Târgu Mureș) și-a întemeiat pretențiile menționate la capătul de cerere nr. 1/B pe contractul cu nr. 53773 din 18 mai 2004, însă faptul că a considerat că acest act nu a reprezentat obiectul unei eventuale anulări conform art. 953 C. civ., nu înseamnă că instanța a schimbat natura actului sau înțelesul lămurit al acestuia, ci doar că, din ansamblul probelor administrate în cauză, reiese că recurenta nu și-a bazat acțiunea pe temeiul răspunderii contractuale, neexecutarea contractului fiind imputată intimatei-reclamante. Față de acestea, nu poate fi primită nici cealaltă critică formulată de recurenta-pârâtă în susținerea acestui prim motiv de recurs, întemeiată pe pct. 9 al art. 304 C. proc.

civ., căci, de vreme ce instanța de apel nu a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, prin stabilirea unei stări de fapt neconforme cu conținutul actelor de la dosar, nu se poate vorbi despre o încălcare de către aceasta a dispozițiilor textelor legale menționate de recurentă. Cel de-al doilea motiv de recurs formulat este, de asemenea, nefondat. Prima critică formulată, întemeiată în drept pe pct. 7 al art. 304 C. proc. civ., nu poate fi primită, întrucât nu se poate vorbi de o nemotivare a deciziei atacate, așa cum în mod eronat susține recurenta pârâtă. Într-adevăr, conform dispozițiilor art. 295 C. proc.

civ., instanța de apel trebuie să verifice, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, judecătorii sunt datori să arate, în cuprinsul hotărârii, motivele de fapt și de drept în temeiul cărora și-au format convingerea, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților; fără arătarea motivelor și a probelor, nu se poate exercita controlul judiciar. Însă, în cauza de față, se observă, din analiza deciziei recurate, că hotărârea cuprinde motivele pe care se sprijină, fiind arătate în considerentele hotărârii motivele de fapt și de drept care au dus la soluția pronunțată, așa cum prevede art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., o astfel de hotărâre făcând posibilă analiza, în cadrul recursului, a legalități și temeiniciei sale pe fond.

Astfel, rezultă din cuprinsul deciziei recurate că instanța de apel a analizat toate criticile formulate cu privire la anularea facturii nr. 2101147 din 17 august 2004, răspunzând punctual și expres fiecăreia dintre aceste critici și reținând, că „susținerile de fapt ale apelantei în ce privește capătul cu privire la anularea facturii nr. 2101147 din 17 august 2004 sunt legate tot de neexecutarea contractuală. Mai mult, „... reclamanta reconvențională solicită anularea unui act, respectiva unei facturi, fără să solicite anularea contractului ...”. Nefiind, vorba, așadar, de o omisiune a analizării de către instanța de control judiciar a vreuneia dintre criticile formulate în apel, nu se poate aprecia ca incident motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc.

civ. Cât privește cea de-a doua critică formulată, de asemenea, în susținerea celui de-al doilea motiv de recurs, Înalta Curte urmează a o înlătura, această critică neputând fi primită. Recurenta-pârâtă face trimitere la 23 buc. bilete la ordin, la factura nr. 2101147 din 17 august 2004 și la notele de constatare și recepție nr. 320 din 23 august 2004. Or, interpretarea dată probelor constituie o chestiune de fapt, care nu justifică invocarea motivului de recurs bazat pe denaturarea actului juridic dedus judecății, respectiv a cazului de modificarea prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. Cea de-a treia critică întemeiată în drept pe prevederile pct. 7 al art. 304 C. proc. civ., este, de asemenea, nefondată, prin soluția pronunțată de instanța de fond și menținută de către instanța de apel nefiind încălcate dispozițiile cuprinse în art. 6 din Legea nr. 81/1991 a contabilității și ale art. 6 din Normele de aplicare, aprobate prin H.G.

nr. 704/1993. Susținerea recurentei pârâte, în sensul că nu se putea înregistra în contabilitate factura nr. 2101147 din 17 august 2004, „deoarece ea nu a fost semnată și ștampilată pentru primirea mărfii”, apare ca fiind lipsită de relevanță, lipsa semnăturii și a ștampilei putând fi complinită, spre a se asigura legala înregistrare a acesteia în contabilitatea societății”. Prin ultimul motiv de recurs formulat, recurenta pârâtă SC C.F. SRL Târnăveni, prin lichidator C.C.I. Târgu Mureș înțelege să critice soluția de critice soluția de respingere a cererii sale de probațiune cu expertiză tehnică în specialitate auto, apreciind că este necesar a se stabili o stare de fapt reală și cu privire la calitatea pieselor auto facturate.

Un asemenea motiv nu poate fi primit, aspectele invocate vizând însăși aprecierea unității respectivei probe, ori, în calea extraordinară de atac a recursului nu pot forma obiectul examinării probele și aprecierea utilității și concludenței lor. Instanța de recurs nu poate face o reapreciere a necesității și utilității administrativ sau nu a unor anumite probe, pentru a atrage, cu privire la elemente de fapt ale cauzei, concluzii care să le combată pe cele la care s-au oprit prima instanță și cea de apel, câtă vreme o asemenea reapreciere nu poate fi circumscrisă vreunuia dintre motivele arătate de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ. instanța de recurs, neputând aprecia, așadar, asupra hotărârii în Monitorul Oficial; asemenea motive exced limitelor stabilite de lege în cazul exercitării unui recurs și nu pot fi primite spre analiză.

Pentru cele ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursul declarat de pârâtă, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC C.F. SRL Târnăveni, prin lichidator C.C.I. Târgu Mureș împotriva deciziei nr. 34/A din 28 martie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de Contencios Administrativ și Fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 martie 2009.