ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 682/2009

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 682/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Tribunalului Comercial Mureș la data de 10 ianuarie 2005, sub nr. 8/2005 (număr

în format vechi; număr dosar nou: 1071/1371/2007), reclamanta SC G. SRL Galați

a chemat în judecată pe pârâta SC C.F. SRL Târnăveni, solicitând instanței ca,

prin hotărârea pe care o va pronunța, să oblige debitoarea SC C.F. SRL la plata

sumei de 6.700.000.000 lei, reprezentând contravaloarea ordinelor de plată

achitate în avans și nereturnate:

O.P. nr. 265 din 3 septembrie 2004 –

4.000.000.000 lei

O.P. nr. 284 din 16 septembrie 2004

– 1.000.000.000 lei

O.P. nr. 256 din 1 octombrie 2004 –

700.000.000 lei

O.P. nr. 259 din 7 octombrie 2004 –

1.000.000.000 lei

La data de 11 martie 2005, pârâta SC

C.F. SRL Târnăveni a depus la dosar întâmpinare și cerere reconvențională, prin

care a solicitat respingerea, ca inadmisibilă și nefondată a acțiunii

principale, cu cheltuieli de judecată și admiterea în principiu a se judeca în

acest dosar acțiunea reconvențională și, pe cale de consecință, obligarea

reclamantei-pârâte la plata sumei totale de 17.047.397.909 lei cu titlu de

preț, restituire de preț, penalități, dobânzi constând din dobânda de

referință, cu anularea facturii nr. 2101147 din 17 august 2004, cu toate actele

subsecvente, acestei facturi și cu plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința comercială nr. 1456, pronunțată

la data de 19 octombrie 2007, Tribunalului Comercial Mureș a admis, în parte

acțiunea reconvențională formulată de reclamanta reconvențională SC C.F. SRL

Târnăveni, cu sediul în Târnăveni, județul Mureș, societate aflată în prezent

în faliment, fiind reprezentată de lichidatorul judiciar C.C.I. Târgu Mureș, cu

sediul profesional în Târgu Mureș, județul Mureș, împotriva pârâtei SC G. SRL

Galați, cu sediul în Galați, , județul Galați.

A obligat pârâta reconvențională să

restituie reclamantei reconvenționale suma de 150.000 lei (Ron), la care se

adaugă dobânzile legale în cuantum de 38.062,97 lei calculate până la data de

31 octombrie 2006, cât și în continuare, până la plata efectivă.

A respins ca nefondat capătul de cerere

privind restituirea sumei de 51.500 lei (Ron), cu dobânzile aferente.

A admis în parte capătul de cerere „C”

(notat astfel în acțiunea reconvențională), în sensul că:

- anulează notele de recepție și

constatare nr. 322 din 23 august 2004 față de factura nr. 2101147 din 17 august

2004;

- admite excepția inadmisibilității

invocată de pârâta reconvențională în ceea ce privește capătul de cerere

privind anularea celor 23 bilete la ordin menționate în tabelul anexă. Respinge

în consecință această cerere.

A respins ca nefondată solicitarea

de anulare a facturii nr. 2101147 din 17 august 2004 și de restituire a sumei

de 1.400.000,91 lei (Ron), cu dobânzile aferente.

A obligat pârâta reconvențională la

plata cheltuielilor parțiale de judecată în cuantum de 13.400 lei.

Împotriva acestei sentințe au

declarat apel, în termen, reclamanta SC G. SRL Galați și pârâta SC C.F. SRL

Târnăveni, prin lichidator C.C.I. Târgu Mureș.

Prin decizia nr. 34/A, pronunțată la

data de 28 martie 2008, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, a respins apelurile SC C.F. SRL Târnăveni, prin

lichidator C.C.I. Târgu Mureș și SC G. SRL Galați.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de control judiciar a reținut următoarele aspecte:

Astfel, instanța de apel reține ca

juste observațiile instanței de fond cum că reclamanta reconvențională,

apelantă în prezenta cauză, nu și-a bazat acțiunea pe temeiul răspunderii

contractuale, cu atât mai mult cu cât tocmai neexecutarea contractului este

imputat pârâtei reconvenționale – intimate.

Din aceste motive, întreg eșafodajul

bazat pe argumentele de fapt de care a uzat apelanta, reclamantă

reconvențională, nu poate fi primit din moment ce nu există un fapt juridic

licit, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 992 și art. 1092 C.

civ., cu atât mai mult cu cât prestația pe care apelanta o solicită a-i fi

înapoiată a fost făcută în executarea unui contract, pretins nerespectat de

cealaltă parte (apelanta impută și în motivele de apel că intimata nu a

procedat la livrarea cantității de tablă la care aceasta s-a obligat prin

contractul nr. 53773 din 18 mai 2004) și, ca atare, suntem în domeniul

contractual, incidența legală fiind cu totul alta, respectiv art. 969 și urm. C.

civ. decât cea invocată de reclamanta reconvențională.

Mai mult, este de observat că

reclamanta reconvențională solicită anularea unui act, respectiv a unei

facturi, fără să solicite anularea contractului sau că în cauză ar fi incidentă

o răspundere contractuală a cocontractantului (neexecutare, executare

necorespunzătoare a obligațiilor contractuale), în condițiile în care înscrisul

în cauză, respectiv factura, are rolul doar al unui mijloc de probă, potrivit

art. 43 C. com., mijloc de probă menit a demonstra/infirma

existența/inexistența unui act juridic.

În acest context, instanța de apel

reține ca fiind corectă argumentația instanței de fond, în sensul că sunt

incidente dispozițiile art. 994 C. civ., și anume că la data primirii sumei

nedatorate a fost de rea-credință prin aceea că a încasat sume de bani în

contul unei facturi emisă unilateral, respectiv factura nr. 2101138 din 20 mai

2004 emisă unilateral și fără acceptul intimatei – reclamante reconvențional,

care a și fost anulată ulterior prin stornare de însăși apelantă.

Împotriva deciziei instanței de apel

a declarat recurs, în termen, pârâta SC C.F. SRL Târnăveni, prin lichidator C.C.I.

Târgu Mureș.

În recursul său, întemeiat în drept

pe prevederile pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., recurenta - pârâtă SC C.F. SRL

Târnăveni, prin lichidator C.C.I. Târgu Mureș a invocat, în esență, următoarele

motive:

Cu privire la modul de soluționare a

capătului de cerere nr. 1/B din acțiunea reconvențională invocăm dispozițiile

cuprinse în art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., prin încălcarea de către

instanța de fond și cea de control judiciar a dispozițiilor art. 992-993, art. 1092,

art. 1082-1084 C. civ., a celor cuprinse în Legea nr. 82/1991 a contabilității,

cu normele de aplicare aprobate prin H.G. nr. 704/1993 cu modificările

ulterioare și ale Legii nr. 571/2003 de aprobare a Codului fiscal, precum și

ale art. 274 C. proc. civ.

La darea soluției de respingere

privind capătul de cerere pentru suma de 51.500 lei, cu dobânzi și cheltuieli,

atât instanța de fond cât și instanța de control judiciar au interpretat în mod

greșit actul juridic dedus judecății, art. 304 pct. 8 C. proc. civ., în sensul

că suma de 500.00 lei din O.P. 145/25 iunie 2004, a fost făcută pentru

decontarea facturii nr. 4899226 din 25 iunie 2004, în valoare de 520.081,40

lei, privind livrări de carbid de către SC C.F. SRL Târnăveni, lucru neadevărat

întrucât din conținutul facturii din 25 iunie 2004, rezultă că aceasta avea

scadență pe data de 11 iulie 2004.

Ambele instanțe au ignorat faptul că

factura din 25 iunie 2004, emisă de SC C.F. SRL Târnăveni, a fost anulată cu

factura nr.7027755 din 30 august 2004, deoarece livrarea de carbid nu s-a

efectuat.

Așa fiind, considerăm că la acest

punct sunt îndeplinite motivele de admitere a recursului și din art. 304 pct. 9

C. proc. civ., deoarece prin stabilirea unei stări de fapt neconforme cu

conținutul actelor de la dosar, s-au încălcat dispozițiile cuprinse în Legea

nr. 82/1991 a contabilității, cu normele de aplicare aprobate prin H.G. nr. 704/1993

cu modificările ulterioare, a celor cuprinse în decizia nr. V din 15 ianuarie

2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secțiile Unite, ale art. 992-993,

art. 1092 și ale art. 1111- 1113 C. civ.

Cu privire la capătul de cerere nr. 1/C,

privind obligarea SC G. SRL Galați invocăm ca motive de recurs dispozițiile

cuprinse în art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., a celor cuprinse în Legea

nr. 82/1991 a contabilității cu normele de aplicare aprobate prin H.G. nr. 704/1993,

a celor din Legea nr. 571/2003 de aprobare a Codului fiscal, ale art. 992-993,

art. 1092, art. 1111-1113 și ale art. 1314-1334 C. civ., precum și a legilor

speciale ce se vor arăta în mod detailat în corpul prezentei motivări.

Instanța de fond, deși anulează

aceste note de recepție, capăt de cerere din acțiunea cere reconvențională, pe

motiv că livrarea pieselor auto în valoare de 1.400.000,91 lei, nu anulează și

factura nr. 2101147 din 17 august 2004 cum s-a solicitat prin acțiunea

reconvențională, cu consecințe asupra restabilirii situației anterioare,

respectiv obligarea intimatei-pârâte la restituirea sumei de 1.400.000,91 lei

așa cum s-a solicitat.

Soluția instanței de fond a fost

criticată în apel, dar instanța de control judiciar nu răspunde de această

critică, fapt ce face ca decizia recurată să fie nemotivată, încălcându-se

astfel dispozițiile cuprinde în art. 261 pct. 5 C. proc. civ.

Ambele instanțe au interpretat în

mod greșit actul juridic dedus judecății la pct. 1/C din acțiunea

reconvențională, reținând numai culpa SC C.F. SRL Târnăveni la întocmirea celor

23 buc. bilete la ordin în data de 28 iulie 2004, când nu s-a pus problema

livrării de piese auto de către SC G. SRL Galați în favoarea societății

noastre.

În acest fel, ambele instanțe au schimbat înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic

al plăților făcute cu cele 23 buc. bilete la ordin, dând putere juridică

valorii facturii nr. 2101147 din 17 august 2004, care nu a fost semnată de

societate pentru primirea mărfii, dovadă fiind faptul că instanța de fond a

anulat notele de constatare și recepție nr. 3220 din 23 august 2004 întocmite

de SC C.F. SRL Târnăveni, ca fiind formale.

În mod greșit, ambele instanțe au respins capătul de cerere din acțiunea

reconvențională privind anularea facturii nr. 2101147 din 17 august 2004 emisă

de intimata-pârâtă privind livrări de piese auto, din moment ce aceleași

instanțe au anulat notele de recepție și constatare nr. 3220 din 23 august

2004, între aceste două soluții existând contradicții ireconciliabile, deoarece

o factură nu poate avea valoare juridică din moment ce nu-și găsește

corespondent în recepția produselor de către cumpărător.

Prin darea acestei soluții, au fost încălcate dispozițiile cuprinse în

art. 6 din Legea nr. 81/1991 a contabilității și ale art. 6 din Normele de

aplicare aprobate prin H.G. nr. 704 din 1993, astfel cum au fost modificate

prin H.G. nr. 871/1997 și a celor cuprinse în Codul fiscal aprobat prin Legea

nr. 571/2003.

În cazul în care Înalta Curte de Casație și Justiție consideră că starea

de fapt nu a fost pe deplin lămurită în vederea aplicării corecte a legii,

solicităm ca în baza art. 314 C. proc. civ. să se dispună casarea deciziei

recurate, cu trimiterea cauzei la aceeași instanță pentru o nouă rejudecare, în

vederea stabilirii adevăratelor raporturi comerciale dintre părți.

Este necesar a se stabili o stare de

fapt reală și cu privire la calitatea pieselor auto facturate de SC G. SRL

Galați la data de 17 august 2004, decontate cu valoarea celor 23 bilete la

ordin, calitate ce se poate stabili numai printr-o expertiză tehnică în

specialitate auto, la bază fiind obiectivele depuse pentru termenul din 26

martie 2007 prin cererea de probațiune, asupra căreia instanța de fond s-a pronunțat

numai la 24 septembrie 2007 prin respingerea ei.

Examinând recursul pârâții prin

prisma motivelor invocate și a temeiului de drept indicat, Înalta Curte

constată că acesta este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în

continuare.

Prin primul motiv de recurs

formulat, deși recurenta pârâtă invocă dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc.

civ., criticile formulate nu se circumscriu acestui motiv de recurs, deoarece

nu se referă la interpretarea greșită a vreunui act juridic dedus judecății, ci

la greșita interpretare a probelor, care nu constituie motiv de casare ori de

modificarea a deciziei.

Interpretarea dată probelor

constituie o chestiune de fapt, care nu justifică invocarea motivului de recurs

bazat pe denaturarea actului juridic dedus judecății, respectiv a cazului de

modificare prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ.

Astfel, instanța de apel a reținut

că reclamanta reconvențională (pârâta SC C.F. SRL Târnăveni, prin lichidator C.C.I.

Târgu Mureș) și-a întemeiat pretențiile menționate la capătul de cerere nr. 1/B

pe contractul cu nr. 53773 din 18 mai 2004, însă faptul că a considerat că

acest act nu a reprezentat obiectul unei eventuale anulări conform art. 953 C.

civ., nu înseamnă că instanța a schimbat natura actului sau înțelesul lămurit

al acestuia, ci doar că, din ansamblul probelor administrate în cauză, reiese

că recurenta nu și-a bazat acțiunea pe temeiul răspunderii contractuale,

neexecutarea contractului fiind imputată intimatei-reclamante.

Față de acestea, nu poate fi primită

nici cealaltă critică formulată de recurenta-pârâtă în susținerea acestui prim

motiv de recurs, întemeiată pe pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., căci, de vreme

ce instanța de apel nu a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, prin

stabilirea unei stări de fapt neconforme cu conținutul actelor de la dosar, nu

se poate vorbi despre o încălcare de către aceasta a dispozițiilor textelor

legale menționate de recurentă.

Cel de-al doilea motiv de recurs

formulat este, de asemenea, nefondat.

Prima critică formulată, întemeiată

în drept pe pct. 7 al art. 304 C. proc. civ., nu poate fi primită, întrucât nu

se poate vorbi de o nemotivare a deciziei atacate, așa cum în mod eronat

susține recurenta pârâtă.

Într-adevăr, conform dispozițiilor

art. 295 C. proc. civ., instanța de apel trebuie să verifice, în limitele

cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima

instanță, judecătorii sunt datori să arate, în cuprinsul hotărârii, motivele de

fapt și de drept în temeiul cărora și-au format convingerea, cum și cele pentru

care s-au înlăturat cererile părților; fără arătarea motivelor și a probelor,

nu se poate exercita controlul judiciar.

Însă, în cauza de față, se observă,

din analiza deciziei recurate, că hotărârea cuprinde motivele pe care se

sprijină, fiind arătate în considerentele hotărârii motivele de fapt și de

drept care au dus la soluția pronunțată, așa cum prevede art. 261 alin. (1)

pct. 5 C. proc. civ., o astfel de hotărâre făcând posibilă analiza, în cadrul

recursului, a legalități și temeiniciei sale pe fond.

Astfel, rezultă din cuprinsul

deciziei recurate că instanța de apel a analizat toate criticile formulate cu

privire la anularea facturii nr. 2101147 din 17 august 2004, răspunzând

punctual și expres fiecăreia dintre aceste critici și reținând, că „susținerile

de fapt ale apelantei în ce privește capătul cu privire la anularea facturii

nr. 2101147 din 17 august 2004 sunt legate tot de neexecutarea contractuală.

Mai mult, „... reclamanta reconvențională solicită anularea unui act,

respectiva unei facturi, fără să solicite anularea contractului ...”.

Nefiind, vorba, așadar, de o omisiune a analizării de către instanța de

control judiciar a vreuneia dintre criticile formulate în apel, nu se poate aprecia

ca incident motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

Cât privește cea de-a doua critică formulată, de asemenea, în susținerea

celui de-al doilea motiv de recurs, Înalta Curte urmează a o înlătura, această

critică neputând fi primită.

Recurenta-pârâtă face trimitere la 23 buc. bilete la ordin, la factura

nr. 2101147 din 17 august 2004 și la notele de constatare și recepție nr. 320

din 23 august 2004.

Or, interpretarea dată probelor constituie o chestiune de fapt, care nu

justifică invocarea motivului de recurs bazat pe denaturarea actului juridic

dedus judecății, respectiv a cazului de modificarea prevăzut de art. 304 pct. 8

C. proc. civ.

Cea de-a treia critică întemeiată în drept pe prevederile pct. 7 al art.

304 C. proc. civ., este, de asemenea, nefondată, prin soluția pronunțată de

instanța de fond și menținută de către instanța de apel nefiind încălcate

dispozițiile cuprinse în art. 6 din Legea nr. 81/1991 a contabilității și ale

art. 6 din Normele de aplicare, aprobate prin H.G. nr. 704/1993.

Susținerea recurentei pârâte, în sensul că nu se putea înregistra în

contabilitate factura nr. 2101147 din 17 august 2004, „deoarece ea nu a fost

semnată și ștampilată pentru primirea mărfii”, apare ca fiind lipsită de

relevanță, lipsa semnăturii și a ștampilei putând fi complinită, spre a se

asigura legala înregistrare a acesteia în contabilitatea societății”.

Prin ultimul motiv de recurs formulat, recurenta pârâtă SC C.F. SRL

Târnăveni, prin lichidator C.C.I. Târgu Mureș înțelege să critice soluția de

critice soluția de respingere a cererii sale de probațiune cu expertiză tehnică

în specialitate auto, apreciind că este necesar a se stabili o stare de fapt

reală și cu privire la calitatea pieselor auto facturate.

Un asemenea motiv nu poate fi primit, aspectele invocate vizând însăși

aprecierea unității respectivei probe, ori, în calea extraordinară de atac a

recursului nu pot forma obiectul examinării probele și aprecierea utilității și

concludenței lor.

Instanța de recurs nu poate face o reapreciere a necesității și

utilității administrativ sau nu a unor anumite probe, pentru a atrage, cu

privire la elemente de fapt ale cauzei, concluzii care să le combată pe cele la

care s-au oprit prima instanță și cea de apel, câtă vreme o asemenea

reapreciere nu poate fi circumscrisă vreunuia dintre motivele arătate de art. 304

pct. 1-9 C. proc. civ. instanța de recurs, neputând aprecia, așadar, asupra

hotărârii în Monitorul Oficial; asemenea motive exced limitelor stabilite de

lege în cazul exercitării unui recurs și nu pot fi primite spre analiză.

Pentru cele ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc.

civ. va respinge recursul declarat de pârâtă, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta

SC C.F. SRL Târnăveni, prin lichidator C.C.I. Târgu Mureș împotriva deciziei

nr. 34/A din 28 martie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială,

de Contencios Administrativ și Fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi

4 martie 2009.