ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 04.11.2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5192/2011

HOTĂRÂRE
04.11.2011
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5192/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea adresată Curții de Apel

Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul Municipiul

Timișoara, prin primar a chemat în judecată Autoritatea Națională pentru

Reglementarea și Monitorizarea Achizițiilor Publice, solicitând anularea

Raportului de control nr. RC777/994/2010.

În motivarea cererii

s-a arătat că se solicită anularea actului, act administrativ unilateral emis

de o autoritate publică, deoarece nu au fost încălcate prevederile O.U.G. nr.

34/2006 pentru atribuirea contractelor de achiziție publică.

Prin întâmpinare,

ANRMAP a invocat excepția inadmisibilității acțiunii deoarece raportul de

control nu este un act administrativ pentru că prin acesta nu se dă naștere, nu

se modifică și nu se stinge un raport juridic ci cuprinde constatări cu privire

la respectarea ori nerespectarea legislației privind achizițiile publice, iar,

pe fond, a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.

de fond

Prin Sentința civilă

nr. 541 din 8 decembrie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios

administrativ și fiscal, a fost respinsă ca inadmisibilă cererea reclamantului

Municipiul Timișoara și a fost obligată reclamanta la plata cheltuielilor de

judecată.

În motivarea

soluției, instanța de fond a reținut că actul atacat în speță de reclamant nu

poate fi calificat drept act administrativ în sensul art. 2 alin. (1) lit. c)

din Legea nr. 554/2004, dat fiind faptul că acesta nu este susceptibil să

producă prin el însuși efecte juridice.

Din chiar concluziile

raportului se poate constata că acesta nu este menit să producă prin el însuși

efecte juridice, în sensul angajării răspunderii contravenționale ori pentru

anularea contractului de achiziție publică pretins a fi încheiat cu încălcarea

dispozițiilor O.U.G. nr. 34/2006, ci a fost elaborat pentru a fi avut în vedere

de către organele abilitate să ia atari măsuri.

De aceea, a fost

încheiat un proces-verbal de contravenție seria AR nr. 01354 din 9 martie 2010

care produce efecte juridice ce a fost atacat separat de reclamant cu plângere

contravențională.

Ca o dovadă că

raportul atacat în prezenta cauză nu produce efecte juridice prin el însuși

este atestat și de faptul că în concluziile sale s-a propus doar a se analiza

dacă este oportun a se face aplicarea art. 296

1

din O.U.G. nr.

34/2006 pentru anularea contractului de achiziție publică pretins a fi fost

atribuit cu încălcarea dispozițiilor legale.

Concluzii similare se

impun și cu privire la adresa emisă de pârâtă sub nr. 10363/3 din 21 august

2010 prin care a fost respinsă contestația depusă de reclamant împotriva

raportului de control.

Pentru că a fost

admisă excepția inadmisibilității, în baza art. 137 alin. (1) C. proc. civ., nu

a mai fost analizat fondul cauzei.

În baza art. 274 C.

proc. civ., reclamantul a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată în

sumă de 469 RON.

exercitată

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs Municipiul Timișoara, prin Primar și s-a solicitat

casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de

fond, iar în subsidiar, modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii.

Se critică, în

motivele de recurs, soluția instanței de fond deoarece, în mod greșit, s-a

apreciat că actul atacat nu este un act administrativ în sensul art. 2 alin.

(1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.

La o simplă analiză a

raportului de control a cărui anulare se solicită se poate observa că acesta

este un act unilateral (manifestare unilaterală de voință) emis de o autoritate

publică (ANRMAP - instituție publică cu personalitate juridică, conform H.G.

nr. 525/2007) în regim de putere publică, în vederea organizării executării

legii sau a executării în concret a legii.

În lege, nu există

nici un text de lege care să interzică contestarea raportului de control de

către persoana vătămată pentru constatările cuprinse în actul de control, iar

pentru că în H.G. nr. 525/2007 nu se prevede termenul și calea de urmat pentru

anularea unui raport de control, nu înseamnă că acel act nu poate face obiectul

analizei instanțelor de contencios administrativ.

Se critică motivarea

instanței de fond care a reținut că raportul nu produce efecte juridice având

în vedere că în capitolul Concluzii s-au impus măsuri pentru remedierea,

corectarea celor constatate și evitarea, pe viitor, a încălcării normelor

juridice indicate.

Pe fondul cauzei, se

arată că autoritatea contractantă nu a încălcat prevederile art. 200 din O.U.G.

nr. 34/2006 deoarece din interpretarea acestora nu rezultă că autoritatea

contractantă poate prelungi perioada de evaluare o singură dată cu cel mult 20

de zile pentru că tocmai o propunere de modificare legislativă face această

precizare.

Referitor la

încălcarea prevederilor art. 256

2

alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006,

s-a arătat că aceste dispoziții nu puteau fi încălcate pentru că se referă la

persoana vătămată care poate sesiza C.N.S.C. sau, după caz, instanța

judecătorească.

Cu privire la

încălcarea art. 287

3

din O.U.G. nr. 34/2006 s-a invocat faptul că la

data comunicării citației, la 13 ianuarie 2010, niciunul dintre participanții

la procedura de atribuire nu mai avea calitatea de operator economic implicat

în procedură.

În motivele de recurs

se apreciază că nici celelalte abateri reținute în raportul de control nu au

fost săvârșite pentru că nu au existat neconcordanțe între cele publicate în

SEAP de autoritatea contractantă și starea de fapt existentă la 23 februarie

2010, nu a fost încălcat principiul transparenței și a regulilor de

publicitate.

S-a precizat faptul

că procesul-verbal de contravenție seria AR nr. 03154 din 9 martie 2010 a fost

anulat de către instanța de judecată prin Sentința civilă nr. 8592 din 17 mai

2010.

Autoritatea Națională

pentru Reglementarea și Monitorizarea Achizițiilor Publice a formulat

întâmpinare și a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

de recurs

După examinarea

motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va

respinge recursul declarat pentru următoarele considerente:

Prin raportul de

control nr. RC777/994/2010 emis de ANRMAP și a cărui anulare s-a solicitat de

către Municipiul Timișoara, s-a încheiat procedura de supraveghere a

Municipiului Timișoara a modului de atribuire a acordului-cadru având ca obiect

„întreținere și reparare străzi în zona de sud-vest în Municipiul Timișoara”.

Acest raport de

control cuprinde atât măsurile dispuse, respectiv aplicarea sancțiunii

contravenționale a amenzii prin procesul-verbal de contravenție seria AR nr.

01354 din 9 martie 2010 cât și concluziile operațiunii de supraveghere,

respectiv oportunitatea utilizării prevederilor art. 296

1

din O.U.G.

nr. 34/2006 având în vedere că la data derulării procedurii de supraveghere,

soluționarea litigiului era pe rolul instanței.

Problema care se

impune a fi dezlegată, mai întâi, este aceea dacă acest raport de control este

un act administrativ în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.

Potrivit art. 2 alin.

(1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 prin act administrativ se înțelege „actul

unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în

regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a

executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi

juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, și

contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în

valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes

public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice; prin legi speciale

pot fi prevăzute și alte categorii de contracte administrative supuse

competenței instanțelor de contencios administrativ”.

Pentru a fi

considerat act administrativ, condițiile prevăzute de lege trebuie îndeplinite

cumulativ, respectiv să fie vorba de un act unilateral emis de o autoritate

publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii

sau a executării în concret a legii, în scopul de a da naștere, a modifica sau

a stinge drepturi și obligații.

Însă, nu toate actele

unilaterale emise de autoritățile publice sunt acte administrative ci numai

cele care sunt emise în regim de putere publică, în vederea organizării

executării legii sau a executării acesteia.

În speță, raportul de

control, chiar dacă este emis de o autoritate publică, nu este un act

administrativ deoarece prin concluziile sale s-au prezentat niște constatări,

iar în cadrul acestora s-a menționat și faptul că pentru unele dintre faptele

considerate contravenții a fost încheiat încă din luna martie 2010 un proces-verbal

de contravenție ce a fost contestat iar prin Sentința civilă nr. 8592 din 17

mai 2010 a Judecătoriei Timișoara, în primă instanță, chiar s-a dispus anularea

acestui proces-verbal de contravenție.

De altfel, în

motivele de recurs nici nu se subliniază care ar fi motivele pentru care actul

contestat este un act administrativ în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din

Legea nr. 554/2004.

Referitor la

susținerile potrivit cărora raportul în discuție produce efecte juridice, deși

instanța de fond a reținut că nu produce efecte, se constată că cele prevăzute

în capitolul Concluzii vor putea fi infirmate sau nu de litigiile ce se află pe

rolul instanțelor judecătorești.

Dacă în cadrul

litigiului având ca obiect plângere contravențională va fi admisă plângerea și

anulat procesul-verbal de contravenție, după analiza pe fond a contravențiilor

săvârșite, acestea nu vor mai putea fi socotite ca având temei în

procesul-verbal de control.

Pentru celelalte

aspecte reținute, chiar în procesul-verbal de control, se precizează că la data

derulării procedurii de supraveghere soluționarea litigiului era pe rolul

instanței, iar acestea vor putea să fie infirmate sau nu de soluția pronunțată

de instanța judecătorească competentă.

Apreciind că soluția

instanței de fond este legală și temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ.

raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi respins recursul ca nefondat.

Pentru că soluția

instanței de fond a fost pronunțată în baza unei excepții, cea a

inadmisibilității, nu vor fi analizate criticile din motivele de recurs ce

vizează fondul cauzei.

Respinge recursul

declarat de Municipiul Timișoara prin Primar împotriva Sentinței civile nr. 541

din 8 decembrie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 4 noiembrie 2011.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2013-12-18
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7840/2013
de atribuire a fost verificată de Agenția Națională de Reglementare și Monitorizare a Achizițiilor Publice la data transmiterii acesteia în vederea publicării, reținându-se eronat că aceste argumente depășesc cadrul legal și că, verificarea
ÎCCJ 2012-06-01
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2758/2012
2012 a respins acțiunea formulată de reclamantă ca inadmisibilă, reținând că acțiunea în contencios administrativ având ca obiect anularea acestei adrese și suspendarea executării ei nu este admisibilă, în raport de dispozițiile art. 2 alin
ÎCCJ 2012-02-23
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 988/2012
contract, cu nerespectarea procedurilor de atribuire prevăzute de prezenta ordonanță de urgență”. - Motivul de recurs de ordine publică, invocat de recurenta SC „A.L.D.P.” SA Iași referitor la inadmisibilitatea acțiunii a fost întemeiat pe
ÎCCJ
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1081/2012
avizul compartimentului financiar-contabil; c) a fost dat cu încălcarea legii întrucât Curtea de Conturi și-a arogat competențe care țin de sfera atribuțiilor Autorității Naționale pentru Reglementarea și Monitorizarea Achizițiilor - A.N.R.
ÎCCJ
0,93
ÎCCJ, decizie (scj.ro #86961)
nu există nicio bază legală care să susțină considerentul curții de apel referitor la regimul juridic al nulității absolute invocate de ANRMAP, din perspectiva imprescriptibilității acesteia, fiind evidentă voința legiuitorului de a supune
Sursă