ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7379/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Procedura în fața primei instanțe Prin acțiunea înregistrată la data de 15 octombrie 2012, reclamanta SC E. SRL Râmnicu Vâlcea a chemat în judecată pe pârâta Autoritatea Națională pentru Reglementarea și Monitorizarea Achizițiilor Publice, solicitând anularea în parte a raportului de control întocmit de pârâtă la data de 27 iulie 2012, cu privire la „concluziile” cuprinse la pct. 2.1, 2.3, 2.4 și 2.6 și, față de probele ce vor fi administrate, stabilirea concluziei că nu există niciun fel de încălcare/neconformitate în raport cu prevederile legale în materia achizițiilor publice referitor la cele 4 contracte de achiziție publică verificate.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că la data de 03 august 2012, în dosarul Tribunalului Vâlcea nr. 1901/90/2011, a fost prezentat raportul de control întocmit de Autoritatea Națională pentru Reglementarea și Monitorizarea Achizițiilor Publice la data de 27 iulie 2012. Raportul a fost întocmit în urma verificării procedurilor de achiziție publică la care reclamanta a participat pe raza comunei Boișoara, județ Vâlcea. De asemenea, raportul a fost solicitat în cadrul unei anchete penale în curs de desfășurare și produce efecte juridice, fiind utilizat ca mijloc de probă. Pârâta Autoritatea Națională pentru Reglementarea și Monitorizarea Achizițiilor Publice a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii promovată de SC E. SRL prin care s-a solicitat anularea în parte a raportului de control din 27 iulie 2012 și excepția lipsei de interes în formularea acțiunii de către reclamantă.

De asemenea, prin aceeași întâmpinare, s-a solicitat ca în cazul respingerii excepțiilor sus-citate, pe fond să se respingă acțiunea promovată de reclamantă ca neîntemeiată, iar pe cale de consecință, să se mențină raportul de control sus-menționat. La termenul de judecată din 21 noiembrie 2012, Curtea, din oficiu, a pus în discuția părților și excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei. Hotărârea instanței de fond Prin sentința nr. 398/F-Cont din 28 noiembrie 2012, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins, ca inadmisibilă, cererea formulată de reclamanta SC E. SRL, împotriva pârâtei Autoritatea Națională pentru Reglementarea și Monitorizarea Achizițiilor Publice.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a analizat cu prioritate excepția inadmisibilității, reținând că în speță nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a acțiunii în contencios administrativ, ce rezultă din art. 1 alin. (1) și art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Astfel, în cauză, actul atacat de reclamantă nu poate fi calificat drept act administrativ în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, dat fiind că acesta nu este susceptibil să producă prin el însuși efecte juridice, în sensul de a da naștere, a modifica ori a stinge raporturi juridice. Din chiar concluziile raportului contestat se poate constata că acesta nu a fost menit să producă prin el însuși efecte juridice și mai mult nu a fost angajată nici răspunderea contravențională a reclamantei, având în vedere că aplicarea acestei sancțiuni era prescrisă, potrivit art. 295 alin. (2) din O.U.G.

nr. 34/2006, iar din coroborarea înscrisurilor de la dosar se concluzionează că raportul întocmit la data de 27 iulie 2012 cuprinde rezultatele unei proceduri de supraveghere demarată de pârâta Autoritatea Națională pentru Reglementarea și Monitorizarea Achizițiilor Publice, începând cu data de 06 aprilie 2012, în aplicarea dispozițiilor Ordinului nr. 107/2009 emis de Președintele Autorității Națională pentru Reglementarea și Monitorizarea Achizițiilor Publice. Celelalte două excepții, și anume cea a lipsei de interes și cea a lipsei calității procesuale active a reclamantei, nu au mai fost analizate de Curte, întrucât a fost admisă excepția inadmisibilității acțiunii. Calea de atac exercitată în cauză Împotriva acestei hotărâri, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, reclamanta SC E. SRL a declarat recurs, invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 și art. 304 1 C. proc.

civ. În motivarea căii de atac, societatea recurentă critică sentința pronunțată, susținând că este urmarea interpretării greșite a actului dedus judecații - nulitate vizată de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. -, întrucât instanța a reținut că în discuție ar fi doar un act „ce cuprinde constatări referitoare la respectarea sau nerespectarea legislației privind achizițiile publice, iar în concluziile sale nu menționează niciun fel de sancțiune”. În realitate, raportul contestat este un act care emană de la o autoritate publică, reprezintă o manifestare de voință unilaterala a autorității concretizată prin raportare la lege și produce efecte juridice, este deci un act administrativ supus controlului instanței de contencios administrativ.

Față de lipsa oricărui argument pentru care susținerile și apărările ei au fost îndepărtate de prima instanță, recurenta afirmă că sentința este nemotivată - nulitate prevăzută de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. Prima instanță a interpretat și aplicat greșit prevederile legii incidente în cauză, susține societatea recurentă. Astfel, aplicând eronat dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. c), art. 8 și art. 18 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, instanța de fond a reținut greșit că actul supus analizei nu este un act administrativ, iar acțiunea promovata de SC E. SRL este inadmisibilă. Așa cum s-a arătat și prin cererea de chemare în judecată, raportul de control ce formează obiectul acțiunii a fost întocmit în cursul unei anchete penale.

Rezultă deci că raportul de control întocmit în aceste condiții de Autoritatea Națională pentru Reglementarea și Monitorizarea Achizițiilor Publice produce efecte juridice ori este susceptibil să producă efecte juridice. Pentru toate aceste motive, societatea recurentă apreciază că se impune admiterea recursului, casarea în tot a sentinței și, întrucât prima instanță nu a intrat în cercetarea fondului, trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță. În măsura în care Instanța Supremă reține că situația de fapt este stabilită cu mijloacele de probă administrate, mai arată recurenta, în conformitate cu prevederile art. 314 C. proc. civ., urmează a se hotărî asupra fondului, dispunându-se casarea hotărârii primei instanțe, în scopul aplicării corecte a legii.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând cauza în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate de recurentă, precum și de reglementările legale incidente, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele expuse în continuare. Societatea reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ cu soluționarea unei cereri având ca obiect anularea în parte a raportului de control întocmit de Autoritatea Națională pentru Reglementarea și Monitorizarea Achizițiilor Publice la data de 27 iulie 2012, cu privire la „concluziile” cuprinse la pct. 2.1, 2.3, 2.4 și 2.6., petit formulat de beneficiarul lucrărilor executate pe raza comunei Boișoara, respectiv SC E. SRL.

Înalta Curte constată că problema de drept care se impune a fi dezlegată este aceea a examinării caracterului de acte administrative a adreselor întocmite de Autoritatea Națională pentru Reglementarea și Monitorizarea Achizițiilor Publice, prin prisma dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.

Potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, prin act administrativ se înțelege „actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute și alte categorii de contracte administrative supuse competenței instanțelor de contencios administrativ”.

Pentru a fi considerat act administrativ, condițiile prevăzute de lege trebuie îndeplinite cumulativ, respectiv să fie vorba de un act unilateral emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, în scopul de a da naștere, a modifica sau a stinge drepturi și obligații. Însă, nu toate actele unilaterale emise de autoritățile publice sunt acte administrative, ci numai cele care sunt emise în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării acesteia. În speță, raportul de control, chiar dacă este emis de o autoritate publică, nu este un act administrativ deoarece acesta cuprinde constatări referitoare la respectarea sau nerespectarea legislației privind achizițiile publice, iar în concluziile sale nu se menționează niciun fel de sancțiune.

De altfel, în motivele de recurs nici nu se subliniază care ar fi argumentele pentru care actul contestat este un act administrativ în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004. Referitor la susținerile potrivit cărora raportul în discuție produce efecte juridice, deși instanța de fond a reținut că nu produce efecte, se constată că aspectele prevăzute în capitolul „Concluzii” vor putea fi infirmate sau nu de litigiile ce se află pe rolul instanțelor judecătorești. Totodată, Înalta Curte reține că soluția de admitere a excepției inadmisibilității acțiunii, menținută de către instanța de control judiciar, face de prisos examinarea celorlalte cereri și susțineri ale recurentei, care privesc fondul litigiului dedus judecății.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că sentința recurată nu este afectată de niciunul din motivele de casare sau modificare în sensul dispozițiilor art. 304 și art. 304 1 C. proc. civ., astfel încât, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, Înalta Curte va respinge recursul formulat de societatea reclamantă ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC E. SRL împotriva sentinței nr. 398/F-Cont din 28 noiembrie 2012 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 noiembrie 2013.