ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7379/2013

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Procedura în fața primei instanțe

Prin acțiunea

înregistrată la data de 15 octombrie 2012, reclamanta SC E. SRL Râmnicu Vâlcea

a chemat în judecată pe pârâta Autoritatea Națională pentru Reglementarea și

Monitorizarea Achizițiilor Publice, solicitând anularea în parte a raportului

de control întocmit de pârâtă la data de 27 iulie 2012, cu privire la „concluziile”

cuprinse la pct. 2.1, 2.3, 2.4 și 2.6 și, față de probele ce vor fi

administrate, stabilirea concluziei că nu există niciun fel de

încălcare/neconformitate în raport cu prevederile legale în materia achizițiilor

publice referitor la cele 4 contracte de achiziție publică verificate.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat că la data de 03 august 2012, în dosarul Tribunalului Vâlcea

nr. 1901/90/2011, a fost prezentat raportul de control întocmit de Autoritatea Națională

pentru Reglementarea și Monitorizarea Achizițiilor Publice la data de 27 iulie 2012.

Raportul a fost întocmit

în urma verificării procedurilor de achiziție publică la care reclamanta a participat

pe raza comunei Boișoara, județ Vâlcea. De asemenea, raportul a fost solicitat în

cadrul unei anchete penale în curs de desfășurare și produce efecte juridice, fiind

utilizat ca mijloc de probă.

Pârâta Autoritatea Națională

pentru Reglementarea și Monitorizarea Achizițiilor Publice a formulat întâmpinare,

prin care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii promovată de SC E. SRL prin

care s-a solicitat anularea în parte a raportului de control din 27 iulie 2012 și

excepția lipsei de interes în formularea acțiunii de către reclamantă.

De asemenea, prin aceeași

întâmpinare, s-a solicitat ca în cazul respingerii excepțiilor sus-citate, pe fond

să se respingă acțiunea promovată de reclamantă ca neîntemeiată, iar pe cale de

consecință, să se mențină raportul de control sus-menționat.

La termenul de judecată

din 21 noiembrie 2012, Curtea, din oficiu, a pus în discuția părților și excepția

lipsei calității procesuale active a reclamantei.

Hotărârea instanței de

fond

Prin sentința nr. 398/F-Cont

din 28 noiembrie 2012, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios

administrativ și fiscal, a respins, ca inadmisibilă, cererea formulată de reclamanta

SC E. SRL, împotriva pârâtei Autoritatea Națională pentru Reglementarea și Monitorizarea

Achizițiilor Publice.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța de fond a analizat cu prioritate excepția inadmisibilității, reținând

că în speță nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a acțiunii în contencios

administrativ, ce rezultă din art. 1 alin. (1) și art. 8 alin. (1) din Legea

nr. 554/2004.

Astfel, în cauză, actul

atacat de reclamantă nu poate fi calificat drept act administrativ în sensul

art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, dat fiind că acesta nu este susceptibil

să producă prin el însuși efecte juridice, în sensul de a da naștere, a modifica

ori a stinge raporturi juridice.

Din chiar concluziile

raportului contestat se poate constata că acesta nu a fost menit să producă prin

el însuși efecte juridice și mai mult nu a fost angajată nici răspunderea contravențională

a reclamantei, având în vedere că aplicarea acestei sancțiuni era prescrisă, potrivit

art. 295 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006, iar din coroborarea înscrisurilor de

la dosar se concluzionează că raportul întocmit la data de 27 iulie 2012 cuprinde

rezultatele unei proceduri de supraveghere demarată de pârâta Autoritatea Națională

pentru Reglementarea și Monitorizarea Achizițiilor Publice, începând cu data de

06 aprilie 2012, în aplicarea dispozițiilor Ordinului nr. 107/2009 emis de Președintele

Autorității Națională pentru Reglementarea și Monitorizarea Achizițiilor

Publice.

Celelalte două excepții,

și anume cea a lipsei de interes și cea a lipsei calității procesuale active a reclamantei,

nu au mai fost analizate de Curte, întrucât a fost admisă excepția inadmisibilității

acțiunii.

Calea de atac exercitată

în cauză

Împotriva acestei hotărâri,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, reclamanta SC E. SRL a declarat

recurs, invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 și art. 304

1

C. proc. civ.

În motivarea căii de atac,

societatea recurentă critică sentința pronunțată, susținând că este urmarea interpretării

greșite a actului dedus judecații - nulitate vizată de art. 304 pct. 8 C. proc.

civ. -, întrucât instanța a reținut că în discuție ar fi doar un act „ce cuprinde

constatări referitoare la respectarea sau nerespectarea legislației privind achizițiile

publice, iar în concluziile sale nu menționează niciun fel de sancțiune”. În realitate,

raportul contestat este un act care emană de la o autoritate publică, reprezintă

o manifestare de voință unilaterala a autorității concretizată prin raportare la

lege și produce efecte juridice, este deci un act administrativ supus controlului

instanței de contencios administrativ.

Față de lipsa oricărui

argument pentru care susținerile și apărările ei au fost îndepărtate de prima instanță,

recurenta afirmă că sentința este nemotivată - nulitate prevăzută de art. 304

pct. 7 C. proc. civ.

Prima instanță a interpretat

și aplicat greșit prevederile legii incidente în cauză, susține societatea recurentă.

Astfel, aplicând eronat

dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. c), art. 8 și art. 18 alin. (2) din Legea

nr. 554/2004, instanța de fond a reținut greșit că actul supus analizei nu este

un act administrativ, iar acțiunea promovata de SC E. SRL este inadmisibilă.

Așa cum s-a arătat și

prin cererea de chemare în judecată, raportul de control ce formează obiectul acțiunii

a fost întocmit în cursul unei anchete penale. Rezultă deci că raportul de control

întocmit în aceste condiții de Autoritatea Națională pentru Reglementarea și

Monitorizarea Achizițiilor Publice produce efecte juridice ori este susceptibil

să producă efecte juridice.

Pentru toate aceste motive,

societatea recurentă apreciază că se impune admiterea recursului, casarea în tot

a sentinței și, întrucât prima instanță nu a intrat în cercetarea fondului, trimiterea

cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

În măsura în care Instanța

Supremă reține că situația de fapt este stabilită cu mijloacele de probă administrate,

mai arată recurenta, în conformitate cu prevederile art. 314 C. proc. civ., urmează

a se hotărî asupra fondului, dispunându-se casarea hotărârii primei instanțe, în

scopul aplicării corecte a legii.

Considerentele Înaltei

Curți asupra recursului

Examinând cauza în raport

de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate de recurentă, precum și

de reglementările legale incidente, inclusiv cele ale art. 304

1

C.

proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele

expuse în continuare.

Societatea reclamantă

a învestit instanța de contencios administrativ cu soluționarea unei cereri având

ca obiect anularea în parte a raportului de control întocmit de Autoritatea Națională

pentru Reglementarea și Monitorizarea Achizițiilor Publice la data de 27 iulie 2012,

cu privire la „concluziile” cuprinse la pct. 2.1, 2.3, 2.4 și 2.6., petit formulat

de beneficiarul lucrărilor executate pe raza comunei Boișoara, respectiv SC E. SRL.

Înalta Curte constată

că problema de drept care se impune a fi dezlegată este aceea a examinării caracterului

de acte administrative a adreselor întocmite de Autoritatea Națională pentru Reglementarea

și Monitorizarea Achizițiilor Publice, prin prisma dispozițiilor art. 2 alin.

(1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.

Potrivit art. 2 alin.

(1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, prin act administrativ se înțelege „actul unilateral

cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere

publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii,

care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor

administrative, în sensul prezentei legi, și contractele încheiate de autoritățile

publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea

lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice;

prin legi speciale pot fi prevăzute și alte categorii de contracte administrative

supuse competenței instanțelor de contencios administrativ”.

Pentru a fi considerat

act administrativ, condițiile prevăzute de lege trebuie îndeplinite cumulativ, respectiv

să fie vorba de un act unilateral emis de o autoritate publică, în regim de putere

publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii,

în scopul de a da naștere, a modifica sau a stinge drepturi și obligații.

Însă, nu toate actele

unilaterale emise de autoritățile publice sunt acte administrative, ci numai cele

care sunt emise în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii

sau a executării acesteia.

În speță, raportul de

control, chiar dacă este emis de o autoritate publică, nu este un act administrativ

deoarece acesta cuprinde constatări referitoare la respectarea sau nerespectarea

legislației privind achizițiile publice, iar în concluziile sale nu se menționează

niciun fel de sancțiune.

De altfel, în motivele

de recurs nici nu se subliniază care ar fi argumentele pentru care actul contestat

este un act administrativ în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.

Referitor la susținerile

potrivit cărora raportul în discuție produce efecte juridice, deși instanța de fond

a reținut că nu produce efecte, se constată că aspectele prevăzute în capitolul

„Concluzii” vor putea fi infirmate sau nu de litigiile ce se află pe rolul instanțelor

judecătorești.

Totodată, Înalta Curte

reține că soluția de admitere a excepției inadmisibilității acțiunii, menținută

de către instanța de control judiciar, face de prisos examinarea celorlalte cereri

și susțineri ale recurentei, care privesc fondul litigiului dedus judecății.

Pentru considerentele

expuse, Înalta Curte constată că sentința recurată nu este afectată de niciunul

din motivele de casare sau modificare în sensul dispozițiilor art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ., astfel încât, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc.

civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, cu modificările ulterioare,

Înalta Curte va respinge recursul formulat de societatea reclamantă ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de SC E. SRL împotriva sentinței nr. 398/F-Cont din 28 noiembrie 2012 a Curții de

Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 21 noiembrie 2013.