ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2758/2012
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2758/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC U.M.C. SA
Alba a solicitat anularea adresei nr. 19508/13839 din 05 decembrie 2011, emisă
de Autoritatea Națională pentru Reglementarea și Monitorizarea Achizițiilor
Publice, constatarea faptului că reclamanta nu îndeplinește condițiile
prevăzute de art. 8 lit. b) din O.U.G. nr. 34/2006 pentru a fi autoritate
contractantă și suspendarea executării adresei nr. 19508/13839 din 05 decembrie
2011, până la soluționarea definitivă a cauzei.
În motivarea acțiunii,
reclamanta a arătat că prin adresa susmenționată, Autoritatea Națională pentru
Reglementarea și Monitorizarea Achizițiilor Publice i-a comunicat punctul de
vedere conform căruia societatea este autoritate contractantă în conformitate
cu dispozițiile art. 8 lit. b) din O.U.G. nr. 34/2006.
Reclamanta a arătat
însă că nu se încadrează în categoria autorităților contractante, întrucât nu
îndeplinește condiția prevăzută de art. 8 lit. b) din O.U.G. nr. 34/2006, SC U.M.C.
SA Alba fiind înființată pentru a desfășura activități cu caracter industrial,
pentru a satisface nevoi comerciale ale clienților și nu acela de a satisface
un interes general așa cum se argumentează în cererea de chemare în judecată.
La termenul din 23
martie 2012, din oficiu, instanța a invocat excepția inadmisibilității
acțiunii, pe considerentul că adresa nr. 19508/13839 din 5 decembrie 2011 nu
reprezintă un act administrativ.
Curtea de Apel
București - Secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal prin sentința
civilă nr. 2276 din 30 martie 2012 a respins acțiunea formulată de reclamantă
ca inadmisibilă, reținând că acțiunea în contencios administrativ având ca
obiect anularea acestei adrese și suspendarea executării ei nu este admisibilă,
în raport de dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 care
definește noțiunea de act administrativ.
Împotriva acestei
sentințe a declarat recurs reclamanta SC U.M.C. SA Alba, criticând sentința
pentru nelegalitate și netemeinicie.
Astfel, recurenta a
susținut că soluția instanței de fond este un mod simplist de soluționare a
cauzei, în contextul în care pârâta este aceea care veghează la aplicarea legii
în domeniul achizițiilor publice.
Cu referire la actul
emis de ANRMAP, recurenta susține că acesta a devenit obligatoriu pentru
societate și, ca atare, produce efecte juridice care vor fi guvernate de
regimul juridic al achizițiilor publice, fiind de natură să creeze să modifice
sau să desființeze drepturi și obligații în sarcina recurentei.
Recurenta a mai
susținut că, în sensul directivelor europene o societate care are drept scop
activitatea de producție profitabilă nu poate fi calificată ca un organism
public ci ca unul comercial, care nu poate fi obligat să respecte prevederile O.U.G.
nr. 34/2006 în cazul încheierii unor contracte de achiziții.
Recursul este
nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Reclamanta a
solicitat suspendarea efectelor adresei nr. 19508/13839 din 5 decembrie 2011
emisă de Autoritatea Națională pentru Reglementarea și Monitorizarea
Achizițiilor Publice.
Instanța de fond a
apreciat în mod legal că această adresă nu îndeplinește cerințele legii pentru
a fi calificată ca act administrativ pentru a fi susceptibilă de suspendare în
baza Legii nr. 554/2004.
Actul administrativ
este definit legal în cuprinsul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.
Astfel, pentru ca un
act să fie calificat ca act administrativ unilateral cu caracter individual,
acesta trebuie să fie emis de o autoritate publică în regim de putere publică,
în vederea executării legii și să dea naștere, să modifice sau să stingă
raporturi juridice.
Toate cerințele
legale prevăzute de art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004 trebuie întrunite
cumulativ, pentru ca actul să aibă caracterul, și natura unui act
administrativ.
În cauza prezentă,
prin adresa a cărei suspendare s-a solicitat, s-a exprimat de către
pârâta-intimată un punct de vedere, nu s-au creat, modificat sau stins
raporturi juridice.
Chiar dacă pârâta are
calitatea de autoritate publică, nu orice act emis de aceasta este act
administrativ, pentru motivul că are această calitate.
Adresa emisă de
Autoritatea Națională pentru Reglementarea și Monitorizarea Achizițiilor
Publice este act de informare, răspuns la solicitările adresate de reclamantă.
Calitatea de
autoritate contractantă a unei entități decurge din lege, din prevederile
O.U.G. nr. 34/2006 care definește în cadrul art. 8, autoritatea contractantă,
în sensul acestei ordonanțe.
O.U.G. nr. 34/2006 nu
prevede competența Autorității Naționale pentru Reglementarea și Monitorizarea
Achizițiilor Publice de a stabili cine este autoritate contractantă, în sensul
acestui act normativ.
Numai dacă legea ar
fi prevăzut atribuția intimatei de a califica o entitate ca fiind autoritate
contractantă, în sensul O.U.G. nr. 34/2006, ar fi fost îndeplinită cerința
legii privind actul administrativ, pentru că prin calificarea pe care ar fi
dat-o, s-ar fi creat, modificat sau stins raporturi juridice.
În lipsa unor
competențe legale de a efectua o astfel de calificare, adresa emisă este simplu
act de informare, punct de vedere care nu creează raporturi juridice.
Împrejurarea că
organele fiscale au considerat-o pe reclamanta-recurentă ca fiind autoritate
contractantă, supusă regulilor aplicabile achizițiilor publice reglementate în
O.U.G. nr. 34/2006, nu transformă corespondența, adresele emise de
pârâta-intimată în acte administrative.
Calificarea ca autoritate
contractantă și verificarea se fac de organele Ministerului de Finanțe, în
raport de criteriile prevăzute în art. 8 din O.U.G. nr. 34/2006 și nu în raport
de punctul de vedere al Autorității Naționale pentru Reglementarea și
Monitorizarea Achizițiilor Publice
În concluzie, adresa
a cărei suspendare s-a solicitat, nu este act administrativ pentru că nu
îndeplinește cumulativ toate condițiile prevăzute de art. 2 lit. c) din Legea nr.
554/2004, respectiv nu creează, nu modifică și nu stinge raporturi juridice, ci
este numai o comunicare prin care se exprimă un punct de vedere, o interpretare
sau informare formulată de pârâtă la solicitarea reclamantei.
Calitatea de
autoritate contractantă decurge din O.U.G. nr. 34/2006, iar pârâta-intimată nu
are obligația legală de a efectua calificarea unui subiect de drept ca fiind
autoritate contractantă, situație în care cererea de suspendare adresată
instanței de contencios administrativ nu face obiectul competenței de analiză a
acestei instanțe, așa cum corect a stabilit instanța de fond.
Având în vedere
considerentele acestei decizii, în baza art. 312 C. proc. civ., recursul se va
respinge, sentința instanței de fond fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul
declarat de SC U.M.C. SA Alba împotriva sentinței civile nr. 2276 din 30 martie
2012 a Curții de Apel București - Secția a VIII-a de contencios administrativ
și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 1 iunie 2012.